Rodica Bujor – ”o minune a cântecului popular românesc”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iulie 2016, 06:15 / actualizat: 19 iulie 2016, 9:28

Viaţa interpretei RodicaBujor este viaţa dedicată cu patos cântecului românesc.

Născută la 30 iulie 1914, în comuna Voineşti, judeţul Dâmboviţa, va trăi copilăria într-un mediu muzical cultivat de tatăl său şi susţinut de tradiţiile muzicale ale locului. Va dori să depăşească acest stadiu al identificării cu un loc şi, simţind că vocea sa şi repertoriul adunat cu migală din satele dâmboviţene sunt argument pentru ieşirea înlume, s-a prezentat în faţa unei comisii de specialiate care să valideze aceste valori.

Eugenia Rodica Nedelea, penumele său adevărat, va participa la un concurs la Radio Bucureşti. Au fost în concurs peste 800 de purtători de folclor, concursul s-a derulat timp de peste 3 luni. La final au fost două câştigătoare: Eugenia Braia (IoanaRadu de mai târziu) şi Eugenia Nedelea. Din comisie făceau parte mari personalităţi muzicale ale vremii: Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Tiberiu Brediceanu, Ion Filionescu, Grigoraş Dinicu, preşedintele comisiei fiind George Enescu. Întrebată ce va interpreta a răspuns cu dezinvoltură: “câteva piese de la noi din sat”. Era, în fapt, întâlnirea cu destinul. Va mărturisi mai târziu: „Un bărbat m-a întrebat care este numele meu. Eugenia Rodica Nedelea, am spus, din ce în ce mai emoţionată. Şi el a zis: frumos, frumos, dar eu aş zice să-ţi fie numele, cum sunt bujorii din obraji. Toţi au aplaudat ş ibărbatul a spus pe un grai frumos, moldovenesc, dacă nu ti superi, în ia sara o să vii mata frumos pe Calea Victoriei, la colţ cu Lemnea, şi o sa-i spui portarului că te-a invitat George Enescu.”

A urmat a doua confruntare cu destinul: interpretarea în faţa invitaţilor marelui compositor şi certificare avalorii sale ca solistă. Cuvintele marelui George Enescu o vor urmări toată viaţa, ca un far al încrederii de care avea nevoie pentru a se deschide ca un receptacol spre frumuseţile cântecului popular românesc: “(…) acum vă prezint o descoperire, o minune a cântecului românesc, fără nici un fel de iz lăutăresc – a prezentat-o George Enescu pe tânăra interpret distinşilor invitaţi. Veţi vedea cum arată românca în adevărata ei frumuseţe.”“Eu – continua mărturisirea Rodica, de-acum Bujor, – plină de emoţie, am început cu o prelucrare: „Voinicel cu părul creţ / Ce te ţii aşa măreţ / Nu stă casa-ntr-un picior / Nici lumea într-un fecior». A fost cum a fost, copleşitor pentru mine, iar la sfârşit George Enescu mi-a mulţumit şi mi-a spus, să îmi păstrez cântecele de acasă şi să le păzesc cu sfinţenie şi să încerc să rotunjesc puţin vocalele.”

A fost o dublă provocare a destinului: să fie reperată de specialişti, să fie îndrumată spre păstrarea cântecelor “de acasă” şi să fie auzită vocea sa la cutia magică, radioul românesc. De aici, drumul s-a netezit, iar repertoriul său variat, de la folclor la romanţe şi lieduri, va fi apreciat de generaţii de iubitori de muzică.

• din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

La Radio a debutat în 1938 cu orchestra lui Vasile Julea, primul disc l-a editat în 1939, cele mai multe înregistrări au rămas în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.

• din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

Generozitatea cu care a dăruit lumii cântece de neuitat s-a răsfrânt şi în prieteniile trainice pe care le-a cultivat o viaţă: Ioana Radu, Mia Braia şi Maria Lătăreţu. “Privighetoarea Gorjului”, cum a fost numită Maria din Bălceşti, va depune mărturie în acest sens: “Au fost patru prietene, pe care moartea le-a despărţit. Ele nu s-au putut despărţi, nu au avut niciodată una cu cealaltă sentimentul invidiei, sentimentul că una este mai bună decât cealaltă. Când s-au lansat, s-au lansat toate odată”, adaugă Ioana Lătăreţu într-o mărturisire publică.

L-a apreciat pe Ion Luican, pe care l-a numit ”profesorul romanţei”, pe Cristian Vasile, pe Jean Moscopol. A simţit şi bucuria peliculei, a avut roluri episodice în filme: “Zile de neuitat” şi “Pe cărările dorului”.

Într-un octombrie friguros, era anul 1995, Rodica Bujor avea să plece în Lumea fără Dor pentru a cânta despre dor:

• din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

Rodica Bujor rămâne „o minune a cântecului popular românesc”, definirea lui George Enescu confirmându-se peste timp prin includerea numelu Rodicăi Bujor în patrimonial de valori româneşti înGaleria interpreţilor întru veşnicie.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin