De la brumărel la brumarul mare
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 30 octombrie 2017, 05:00
Toamna-i timpul roadelor şi al grijilor pentru viitoarele recolte. Dar când nu-i timp pentru griji? Că parcă le rânduieşte soarta să nu ieşim din ele nici după plecarea în lumea umbrelor, că şi pe-acolo se spune sunt griji pentru cei lăsaţi acasă, că aşa se face de-i visăm. Au grijă să ne spună, în vis, ce le mai trebuie, ce-am uitat să dăm la moşii de toamnă. Grija lor şi grija noastră doar pentru a câştiga o clipă de tihnă!
(varianta audio a rubricii)
Brumărelul (octombrie) începe cu griji: să fie culese poamele, să fie curăţaţi pomii de uscătură până nu vine frigul, să fie săpate încă o dată straturile din care au fost scoase legumele, ca să nu degere peste iarnă. Şi mai ales să fie aleşi strugurii la cules. Numai aşa facem bani cumsecade şi vinuri de mai multe feluri.
Cum Brumărelul se sfârşeşte şi începe Brumarul mare, promorarul, luna brumei, grijile se-nmulţesc, să se pună gunoi putred în jurul pomilor, să se spoiască trunchiul copacilor nu doar cu var, ce ştie toată lumea, ci cu un amestec de zeamă de var, balegă de vită şi sânge. Atunci le merge bine pomilor. Şi tot grijă mare este pentru fermentarea şi limpezirea vinului în butoaie, că nu întâmplător luna noiembrie se numeşte şi vinicer sau vinar: ca să nu fiarbă mustul prea repede, se stropeşte butea cu apă rece, iar ca să nu „fiarbă” prea încet, se acoperă butea cu o haină de lână.
Vinu-i bun când se bea, nu când îi porţi grija, nici chiar de vinar!
Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
