Generaţia Z. Războiul din Ucraina: Voluntari în sprijinul refugiaţilor
Publicat de Andrei Cretoiu, 20 mai 2022, 14:30 / actualizat: 15 iunie 2022, 16:17
24 februarie 2022. Încă din prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, valuri de locuitori din ţara vecină au trecut graniţele României prin Vama Siret, pe la Sighetu Marmaţiei sau Isaccea. Şi tot din prima zi, oameni obişnuiţi şi organizaţii neguvernamentale s-au mobilizat pentru a le veni în ajutor. Vorbim aici despre o solidarizare uriaşă a românilor, despre eforturi extraordinare, de multe ori până la epuizare, pentru a fi acolo unde era nevoie. Printre voluntari, foarte mulţi reprezentanţi ai generaţiei Z, unii chiar adolescenţi la momentul începerii războiului.
Andreas Crăiuţ este unul dintre ei. Între timp, a împlinit 18 ani. Este din Gura Humorului, judeţul Suceava. Este un voluntar „profesionist”, iar cei care l-au îndrumat pe această cale sunt chiar părinţii săi. Andreas a făcut, săptămâni la rând, drumul de acasă până la Vama Siret, chiar dacă uneori trebuia să aştepte mai mult de 3 ore pentru a găsi o ocazie sau se întâmpla să schimbe chiar şi 4 maşini. Îl motiva nevoia mare de voluntari existentă la acel moment.
Din celălalt capăt al ţării, mai exact din Filiaşi, judeţul Dolj, a ajuns la Vama Siret, pentru a-şi oferi ajutorul ucrainenilor nevoiţi să îşi părăsească ţara, Eduard Cismaru. În vârstă de 23 de ani, este voluntar în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dolj încă din anul 2016. În ciuda faptului că războiul este atât de aproape de noi, nu are niciun gând de a-şi părăsi ţara, mai mult, este dispus să ajute în continuare, indiferent de ceea ce ar urma să se întâmple.
Acest fenomen al mobilizării rapide şi al solidarizării cu ucrainenii loviţi de război nu s-a manifestat, desigur, doar în România. Miguel Serra este din Lisabona, Portugalia, are 25 de ani şi este profesor. Dar şi unul dintre mulţii voluntari care au sărit în ajutorul tinerilor refugiaţi ucraineni. El a călătorit în Polonia şi în România cu un convoi de 15 autoutilitare. Iar printre bunurile pe care le-a adus s-a aflat, desigur, şi cel mai important dintre toate: medicamentele. Principalul său scop a fost să ducă 100 de refugiați în Portugalia. Miguel a vorbit la acel moment despre motivul din spatele deciziei sale de a acționa.
Atacuri de panică, anxietate, chiar depresie, îngrijorarea că războiul va continua, teama bărbaţilor tineri că vor fi încorporaţi… Asta au trăit tinerii, şi nu doar din România, mai ales în primele săptămâni ale războiului din Ucraina. Cum se vede situaţia de la Bruxelles? Este ameninţată pacea în Europa? Cât de protejaţi suntem de acest război? Sunt întrebări ale tinerilor la care răspunde europarlamentarul Dragoş Pîslaru