Florian Bichir: “Imperiul ăsta de lângă noi, indiferent cum s-a numit el, Ţarist, URSS, Federația Rusă, e un balaur care dacă nu mănâncă, moare. Așa se numește în diplomație obsesia rusească.”

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:34

Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Florian Bichir, bine ați venit la „Interviul săptămânii”!

Florian Bichir: Vă mulțumesc din suflet de invitație! Sunt onorat!

Cristian Dumitrașcu: Am avut multe discuții în direct, la radio, la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități. Am vorbit mereu despre acest pericol care vine de la est, iată, care în ultimii ani s-a și confirmat, pericolul pe care îl prevedeați în urmă cu câțiva ani. Este un subiect de interes pentru opinia publică românească și nu numai ce se va întâmpla de acum încolo, în funcție și de ce se întâmplă în Ucraina, evident, dar dincolo de emoția generală, cred că dumneavoastră puteți avea o perspectivă un pic mai rece, un pic mai calmă a istoricului care a mai văzut așa ceva. Și de aceea v-aș propune să începem printr-o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum, dacă ea există și știm că există, relația noastră mereu periculoasă, tensionată, cu Rusia.

Florian Bichir: Istoria ne-a obligat, domnule Dumitrașcu, la așa ceva. Imperiul ăsta de lângă noi, indiferent cum s-a numit el, Ţarist, URSS, Federația Rusă, e un balaur care dacă nu mănâncă, moare. Așa se numește în diplomație obsesia rusească. Dacă nu înghite ca rechinul se sufocă, moare. Obsesia asta vine în istoria românească de la 1700-1701, când un mare om de cultură, primul european român, putem spune, Dimitrie Cantemir, cel care înființează Academia Germană, după care Academia, iată, făcută tot de un român, cea de la Sankt Petersburg, academia rușilor, îl aduce pe Petru cel Mare, devenim vecini cu ei. De atunci, întreaga ecuație, dacă îmi permiteți termenul, a istoriei românești e legată de acest colos rus de lângă noi. Pentru că tot îl aminteam pe Petru cel Mare, legendarul lui testament, ţelul ar fi să cucerească Constantinopolul, să fie împărăția acestei lumi şi, iată, că ne lovim cu ei de la Cuza, că tot l-am sărbătorit recent, când Convențiunea de la Paris spunea, fiți atent ce interesant, despre cele două țări, provincii dunărene erau numite, Moldova și Valahia. De atunci e implicarea rusească în tot factorul ăsta și dacă e să fiu și mai scurt, avem istoriografic notat 12 invazii rusești. Că le spune sovietice, țariste, cum le spune. Alţii zic 13 acum dacă fac așa o…, dacă pui și decembrie ’89. Nu avem cum să nu ne împiedicăm de acest colos și să nu privim la care-i geostrategia lui, pentru că nu putem fi aici o țară ca Elveția, să fim neutrii, să fim bine cu toată lumea. Nu avem cum să fim bine. Putem să avem respect, dar ce se întâmplă cu Ucraina, iată, de doi ani e o agresiune fără precedent. Federația Rusă a recunoscut și granițele teritoriale ale Ucraina în 1991. Între timp s-au răzgândit, a luat Crimeea. Acum iar s-au răzgândit, au zis că e denazificare şi pentru a nu fi oprobiu public, deși există probe, ei îi spun operațiune specială. E o agresiune, iată, de doi ani. Eu vă spun cu sinceritate, că nu sunt o ”mama omida”. Am crezut că va cădea mult mai repede. E fabulos că au rezistat doi ani de zile. Nimeni nu se aștepta la efortul ăsta colosal. Și da, ca să vă răspund direct întrebării dumneavoastră, sociologic se măsoară necesitatea de pace a oamenilor. Oamenii vor pace, să spună băi, pe primul loc vor pace și zic lasă. Ne mai taie salarii, ne mai dau, ne mai asta, bă, dar să fie pace. E una din principalele condiții ale existenței umane, pacea.

Cristian Dumitrașcu: Dar nu pace cu orice preț.

Florian Bichir: Nu. Şi spunea un lord, un amiral britanic: „dacă vrei pace, pregătește-te de război”. E o chestie care se învață elementar şi în școli militare, şi în istorie. Se numește și descurajare, lucru pe care l-au făcut și americanii între timp. Îți arăt că sunt atât de puternic, încât nu are rost să te iei de mine. Pace în ce sens? Nu vedeţi că oferă Ucrainei cică pace, pace, dar în ce condiții pace? O treime din teritoriu e ocupat.

Cristian Dumitrașcu: Tot din perspectiva de istoric, credeți că în 2024 România, sub această umbrelă extraordinară de securitate, este în cea mai bună situație comparativ cu ce a fost până acum?

Florian Bichir: Da, de-a lungul anilor, pentru că suntem contemporani, am văzut și atâta lume ce ne trebuie nouă în NATO, ce cutărică. Iată, războiul din Ucraina. Încă o dată spun, de agresiune a Federației Ruse, demonstrează că România e cel mai puternic și în cea mai bună formă vreodată din condiţia ei. Niciodată nu am avut un partener de-a lungul istoriei atât de puternic, de hotărât și alături de noi. Niciodată România nu a dus-o mai bine din punct de vedere strategic şi militar ca în prezent. Şi lumea, mă bucur că populația a înțeles când a văzut ce pățește Ucraina și toți își fac cruce şi zic uite la ce a fost bun NATO. Dar trebuie să facem şi noi, trebuie să spunem sacrificiile noastre în privința înzestrării armate. O spun cu tărie, chit că sunt la dumneavoastră, că capacitatea de militari români este extraordinară. Ne batem de legal la legal cu americanii, ne lipsește tehnica. România de-a lungul istoriei a avut tot timpul o problemă de vitregiri. Au fost regimuri întregi care au căzut și când a ajuns cuţitul la os, de ce n-ați înzestrat armata? Heirupismul… așa trebuie, făcute toate echilibrat, încet, pentru că, iată, pericolul există. Suntem a doua generaţie post-război,  World War II, da, și credeam că totul e stabilit, totul e… Iată nu. Încă o dată vă spun, nu sunt o Casandra, dar când mi-am dat al doilea doctorat în științe politice şi am avut o secție, am dat-o cu generalul Ionescu și îmi propusesem alt subiect și-am zis nu, vreau să fac pe spaţiul rusesc.

Florian Bichir: Nu, păi Rusia e prietenă cu Occidentul. Deocamdată e prietenă, eu cred că balaurul se va întoarce. Și iată cum după 10 ani…

Cristian Dumitrașcu: Așa a fost, precum spuneați.

Florian Bichir: …am avut dreptate. Atunci se putea sta cu ISIS-ul și toți făceau pe frății musulmane. Și eu am zis:” nu, domnule, lasă-mă, pentru că presimt eu așa, din istoria mea, că e ceva ciclic și cred că o să mai avem toate de făcut cu Rusia – care era în momentul acela în genunchi. După Elțîn și după Putin, primele mandate, părea o țară căzută în genunchi. Erau cele patru puncte ale președintelui Putin: natalitate, investiții, tehnologie și părea că…. da, uite că agresiune asta dovedește că nu e Rusia care era odată sau marea sperietoare. Iată de doi ani, Ucraina ține piept cu orice preț, dar balaurul nu e mort.

Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Florian Bichir, după o lungă pauză – atunci când s-a început a moderniza și a se înzestra armata – nu ai cum să faci într-o zi chestia asta.

Florian Bichir: O să fiu foarte brutal și o să spun că Armata României merge foarte bine, dar a avut la începutul anilor ’90 niște sincope. Sper că vă aduceți aminte, România iese din Tratatul de la Vașovia în 1991. Până la aderarea la NATO, la această formidabilă Alianță – cea mai mare alianță militară din lume construită vreodată – Armata Română a suferit. Practic ca dumneavoastră, ofițerii, cadrele militare care sunt, războinicii care sunt…. ori, ei nu mai aveau niciun inamic, niciun scop, niciun nimic. A fost o zonă gri. Erau trimiși oameni pe loc, acasă. La ce ne trebuie armată? S-a făcut pace. Vedeți că astea sunt ciclice.

Cristian Dumitrașcu: Așa e.

Florian Bichir: Odată intrați în NATO, și măsurându-ne valoarea cu partenerii noștri, ne-am dat seama că e nevoie. Și încet-încet, eu zic că suntem pe făgașul cel bun. Și acum, o paranteză – o spun pentru așa-ziși analiști – chiar e război la granițe. Ei nu știu să citească o hartă. România are graniță cu Federația Rusă. Chit că maritimă, prin ocuparea Crimeei, avem. Deci, ce să vă spun? Și o să vedeți ce pățim în Marea Neagră, în acest lac rusesc când vor începe să bombardeze navele ucrainiene. Nu sunt o Casandra, dar vedeți că războiul chiar e la graniță. Adică nu e invenție, că e departe, mai e Ucraina între noi, că lumea a început încet-încet să se obișnuiască. Da, ne-a trezit pin sperieturi, inclusiv pe politicieni. Dacă știam, vă aduceam să vedeți – că nu vreau să fac politică – discusul: „Nu ne mai trebuie armată, nu ne mai trebuie nimic”. Când s-a născut balaurul ăsta, se băteau în Parlament și ziceau:” Ce F-16, domnule? Să luăm F-35″. Întrebam și eu pe cineva într-o emisiune: „băi, dar știi cât costă, ai?” A zis atunci: „hai că îți vindem și acelea F-16”. Deci nu se trezesc decât la astfel de inițiative. Armata, oricum, e pe numărul 1, ca încredere. Și vedeți că psihologic zici: „bă, dacă e ceva, intervine armata”, armata fiind singurul instrument de putere a statului care rămâne ultima fisură, ultima graniță. N-ați văzut că mulți dintre ei într-o schizofrenie de-astea poze … ziceau: „În cine aveți încredere? În armată. Dar, ai vrea să faci armata? Nu. Vine incediu, să vină armata. Vine inundația, să vină armata. Vine să ne apere că de aceea îi plătim pe ăia. Lumea știe că, știți că era și bancul ăla că: „cel mai bun vin e vinul gratis și degeaba. Cel mai prost e: vin ruși”, adică a rămas obsesia asta națională a noastră, să fim serioși.

Cristian Dumitrașcu: La Universitatea Națională de Apărare – fiind acolo conferențiar – din experiența de acolo, s-au schimbat bine lucrurile?

Florian Bichir: Să știți că eu cred că vin militari foarte bine pregătiți și sunt mulțumit de ceea ce facem. S-a schimbat mentalitatea. Înțeleg că și mulți participă în teatre de operațiuni, și îi felicit. Asta e o altă marotă rusească: că România nu se apăra niciodată în afară. Și când le spun „băi copii, noi am câștigat independența la Plevna – Plevna e în Ungaria. De aceea, am mers și în Afganistan. E o altă marotă rusească, asta: „bă nu, n-am părăsit, ne-am apărat pe aici. Nu, domnule, mă duc până în … . Calitatea e superioară dintre oameni foarte bine pregătiți, care vin și din liceele militare. Armata merge mult mai bine decât statul român, pentru că, prin aceste licee militare, recrutează cea mai bună formă. Nu există altă instituție care poate să facă ceva pentru oamenii care sunt niște genii. Dar sunt zone defavorizate, să zicem, rurale, mai sărace, mai cutărică…. Prin aceste licee militare iei niște oameni de excepție, dacă îi și înarmezi, le pui tehnică din asta, cred că nu vom fi în batalion acum, nu dau într-un imperialism românesc, dar cred că avem un viitor strălucit în ce privește siguranța națională. Da, și sunt foarte mândru de calitatea umană. Să vedeți cum încep să ne explice multi-rol, cum explică, cu multe variațiuni, cum facem jointuri cu parteneri străini. Vedem că sunt egali ca noi, de fapt. Nu din punct de vedere al armamentului. Dar, a crescut și mândria în ei. Te întorci din jumătate de operațiuni, în care zici că: „am reușit ce-au făcut americani, englezii”. Nu mai suntem..

Cristian Dumitrașcu: Ușor, ușor este și din punctul de vedere al armamentului.

Florian Bichir: Eu zic că a fost extraordinar, pentru că am rulat aproape toată armată în Afganistan. În 20 de ani, n-aveam unde merge să ne antrenăm. Una e să meargă în antrenament, în asta, și alta e să participe la un război.Eu cred că a dat o șansă fabuloasă Armatei Române. Și cei care au fost teatrele deoperațiuni în Irak Afganistan, Angola, sau în astea, sunt conștienți. Au venit și cu knowledge de acolo. Zice:” uite-mă, asta e, practica, așa fac ăia. De la cine să învăț? Vrei să jucăm noi doi numai dacii și romanii și să ne batem pe rând: o dată tu, o dată eu. Participi la teatre reale și atunci normal că știu că orice procedură au ăia „uite, cu armament, cum imediat mă raportez la partener,” astea sunt lucruri fabuloase. Dacă am avea și o clasă unică înțeaptă, nu doar acum cât e, că imediat o să le treacă asta. Se termină războiul din Ucraina și o să zică:” gata, nu mai avem nevoie de armată, am rezolvat și pe asta”. Iar ne bagă cu capul la …, iar pensii nesimțite.

Cristian Dumitrașcu: Spuneam despre studenții pe care îi aveți la Universitatea de Apărare.

Florian Bichir: Sunt foarte mândru de ei.

Cristian Dumitrașcu: Dacă le-ați împărtășit din experiențele rusești pe care le-ați avut. Cunoașteți bine spațiu de acolo. Ați fost în mai multe, să spunem, pelerinaje la cimitirele eroilor români.

Florian Bichir: Am fost şi la cimitire… Păi eu le spun, dar în funcție de curs, vedeți. Eu n-aș vrea să intru în zona militară, ca să nu supăr colegii. Eu predau geopolitică, relații internaționale și istoria…

Cristian Dumitrașcu: Dar sigur mai aveți discuții cu ei.

Florian Bichir: Da, discuții, dar în limita asta, nu, nu… Pe competențe militare, sunt niște colegi foarte bine pregătiți. Ei participă direct așa, dar ca geopolitică le spun, din experimentele mele, chiar și la fața locului, ca istorie predau foarte bine. Ce am păţit noi cu vecinii. N-avem niciun vecin bun, decât Marea Neagră, deși și-ăia ne mai rade faleza. Vorba lui Gheorghe Brătianu, enormul, care zice că noi suntem paraşutaţi. Ştiţi că ungurii ne trimit la sud de Dunăre, bulgarii încolo, ăştia încolo, păi e un miracol, noi suntem paraşutaţi din cer. Ăsta e miracolul. Le spun pe parcursul istoriei, uite, că nu ne-a vrut nimeni binele, uite cam care-i marota lor și fiecare stat, și mai ales ăsta rus, pe care îl cunosc ca istorie și zic eu, ca şi civilizaţie foarte, foarte bine, are niște clişee, înțelegeți, cum e politica americană. Fiecare stat are și devine predictibil. Visul lor e tot la gurile Dunării. Orice ne-ar spune, oricum s-ar numi de la Rasputin la Putin. Păi după abdicarea lui Cuza, în aprilie, ruşii dau o lovitură la Iași, da, ca să rupă unirea. E numit un prinț fantomă și se declară sucesiunea. Adică nu mai e unirea evidentă. Toți erau oamenii rușilor. Vorbesc de poporul moldovean, presa internațională, că armata a tras în oameni, minoritatea moldovenească. Deci practic sunt chestiunile astea de sute de ani. Deci ne-au lovit de la unire în permanență. Unire, 1907, o să vorbim, poate date… că, iarăși, sunt nişte…

Cristian Dumitrașcu: Şi acolo a fost…

Florian Bichir: Şi acolo. Înafară de tulburarea reală a țăranilor, au fost niște iconari, niște agenți ruși care au venit să-i instinge și explicau: bă, voi să n-aveți drepturi. Știți cum e dincolo la noi, în Basarabia? Ţarul face mâncare, țarina spală ismenele. Adică au fost niște provocări. Sunt specialist pe provocările astea ruse. Le-am învățat. Tatarbunar, dup-aia de-abia se formează România Mare, intră și fac primul război hibrid împotriva noastră. În 20 ne aruncă Senatul în aer. Lucrurile astea eu nu le pot uita din istorie. Nu le-am zis până în ’89 nu că nu avem o școală istoriografică extraordinară, dar nu puteai să scrii în manualele de istorie că marele frate URSS ne-a pus, ne-a prins, ne-a ciocănit de ne-a omorât. Dacă ştii să-i cauți, nu cum i-au șters din cărțile istorice. Scoteai rusu, ştii, scoteai rusul pe unde e rus şi hai, că-i dăm un pic de-o parte şi după vezi cum e, poporul a fost bun, ne-au ajutat, dar ei au greşit. Documentele rusești arată și acuma că dacă aveau o concepție corectă față de România, noi poate erau niște parteneri loiali. Independenţa o luăm şi cu ajutorul lor. Trebuie să o spun, am căutat telegrama aia… dar dacă nu ne întorceau spatele, după 400 de ani de turci păreau că sunt umani, creştini, ortodocşi ca noi, oastea creştină, făceau nişte, dar ei tot timpul ne-au văzut ca o gubernie, ca un spațiu pe care vor să-l înghită, nedându-ne nouă dreptul de a fi și noi drepți, în picioare, facem patria noastră, România, Dacia cum a fost la un moment dat provocarea să-i spunem Dacia, dar tot pașoptiștii au zis: România să vină de la Roma.

Cristian Dumitrașcu: Aș vrea să vă rog să le spuneți așa, din minte și din inimă, ce credeți dvs. că se va întâmpla? Sigur, nu sunteți, precum ați spus…

Florian Bichir: Nu sunt vreo ”mama omida”…

Cristian Dumitrașcu: Însă aveți experiență, puteți să faceți conexiuni.

Florian Bichir: Nu știm ce vom vedea, dar să știți că, cât va exista pământul, omenirea, națiunile astea, prietenia cu monstrul ăsta de lângă noi nu ne e benefică. Suntem mici. Şi dacă nu ne apără, într-adevăr, NATO e greu. Războiul e greu. Nu se face din filme. Să te duci acolo, să vezi suferință, lipsă de apă, lipsă… Păi ucrainenii au nevoie de 30-40 de ani să-şi reconstruiască țara. E pisată, e făcută praf. Nu știu, sunt întrebări la care nu vă pot răspunde, nu sunt futurolog, sunt istoric. Eu folosesc trecutul și de multe ori e dezagreabilă meseria mea, că îți aduc aminte de ce erori am făcut noi. Istoricii nu tot timpul sunt bine văzuți. Apelezi la ei, la astea, la sărbători. Ia zi-ne de Cuza, bag-o pe aia cu Carol, ce băiat deştept eşti, du-te acasă.

Cristian Dumitrașcu:  Domnule profesor Florian Bichir, vă mulțumesc mult pentru interviu!

Florian Bichir: Eu vă mulțumesc din suflet și ştiu că aveți un public select şi de-aia mi-am și permis să vin să vorbesc mai direct camarazilor, oamenilor care slujesc cu devotament România și în fața cărora mă înclin. Mulțumesc!