Cristian Dumitrașcu: Dle General-maior Dan Grecu, bun venit în studioul agenției Media a armatei.
Dan Grecu: Mulțumesc pentru invitație.
Cristian Dumitrașcu: Planificam de mult această întâlnire, nu ne așteptam însă să avem un asemenea subiect, precum s-a deschis acest front, să zicem, chiar și informațional de câteva săptămâni încoace, ofensiva ucraineană pe teritoriul Federației Ruse, în contextul în care, undeva la sfârșitul anului trecut, în interviurile pe care le-ați dat presei, declarați că războiul din Ucraina nu va avea o evoluție bună pentru ei, pentru ucraineni și iată marea surpriză.
Dan Grecu: Înainte de surpriză, să vorbim despre evoluție. Până la urmă, îmi menţin punctul de vedere și realitatea le-a arătat că din primăvara anului şi până în prezent, ruşii au obţinut câştiguri teritoriale, nu foarte mari, dar stabile și constante pe frontul de est. Acțiunea însă a ucrainenilor este surprinzătoare.
Este surprizătoare şi are rezultate care poate mai puţin din punct de vedere al teritoriului cucerit, că până la urmă ce e 1200-1.250 de km despre care vorbim aici, în comparație cu cele 125.000 km aflate sub controlul rușilor e 1%, n-ar fi o mare problemă. Problema mare pe care au creat-o ucrainenii și le-au creat-o rușilor și în special conducerii politice și militare ruse sunt efectele acestei acţiuni, pentru că, știți, la un moment dat era și un sistem de planificare, americanii l-au promovat al planificării bazate pe efecte. Eh, aici, efectele sunt chiar chiar serioase. În primul și în primul rând a fost un blam la adresa conducerii politico-militare ruse, care s-a demonstrat că este incapabilă să-și apere propriul teritoriu, în condițiile în care ei nici măcar nu se gândeau că ar fi posibil așa ceva, acea linie roșie despre care tot vorbeau și Putin, și la Lavrov, și Mașa Zaharova, şi peskov, oricare luau cuvântul spuneau despre linia roșie. Uite că linia roșie s-a mutat acuma spre Kursk, spre localitate, în interiorul Federației Ruse. Succes? Da! Este indiscutabil un succes, este un mare succes, pentru că în afară de acest blam la adresa politicii a avut efecte asupra moralului cetățenilor ruși, care nu se mai văd în siguranță pe teritoriul propriei țări, a avut efect asupra familiilor soldaților care au fost luaţi prizonieri care de fapt sunt recruţi , marea, imensa majoritate a prizonierilor luaţi de către ucraineni sunt recruţi care teoretic nu trebuiau să fie trimiși în acțiuni de luptă şi drept dovadă, nici nu preau au luptat, din 6 august până prin zilele de azi, ieri, când au început să vină și forţe din adâncime. Alt efect foarte important, benefic pentru ucraineni sau mai multe efecte benefice pentru ucraineni, în primul rând moral a trupei, dar și a populației. Moment în care opinia publică ucraineană a început să se încline spre ideea cedării de teritorii în schimbul păcii. E! Opiniei publice ucrainene i s-a dat acum exemplul ofensivei, incursiunii, să-i spunem, ca să fim mai corecţi, i s-a dat acum…, privesc din alt punct de vedere. Mai mult, a fost readusă Ucraina pe scena politică internațională prin această acțiune, pentru că, de o perioadă bună de timp, ochii sunt ațintiți pe Orientul Mijlociu – imediat în jurului Israelului, dar putem vorbi de Orientul Mijlociu extins, pentru că vorbim practic de toate statele de acolo, din zonă – Ucraina părând a fi deja… lumea se obișnuise cu situația de acolo, părând a fi uitată. Iar cel mai important lucru din punctul meu de vedere este că au arătat că, în condiții de inferioritate numerică, atât din punct de vedere a populației, a luptătorilor, cât și a echipamentelor, folosind tehnici și proceduri de luptă ingenioase, păstrând secretul – că asta e mare, mare problemă – păstrând secretul operațiunii sunt capabili să producă daune serioase Federației Ruse. Şi, uitați-vă, că, pe lângă această incursiune terestră, au fost zeci de lovituri, putem spune, care au vizat facilități militare, au fost distruse sau avariate avioane, piste de aterizare, depozite de combustibil, rafinării întregi de-a lungul timpului și a culminat cu atacul împotriva Moscovei. Au mai fost atacuri și anul trecut, prin primăvară, împotriva Moscovei, dar au fost acolo… niște dronișoare așa, simbolice. E! De data asta e vorba de un atac serios, conform declarațiilor rușilor, cu 11 drone de atac pur și simplu. Or, dacă luăm distanța de la Harkov, că e mai aproape de frontieră, până la Moscova sunt 750 km. Deci ucrainenii au demonstrat că sunt capabili să atace adânc deja în teritoriu. A mai fost exemplul ăla cu avionul la Murmansk, dar au fost, să zicem, cazuri izolate. De data asta vorbim de atacuri masive. Au fost șapte atacuri, din 6 august până astăzi, împotriva unor obiective, marea lor majoritate civile sau legate în special de producția de petrol. Aici este schimbarea. Acum obiectivul e greu; obiectivul ucrainean este greu să-l stabilim încă la acest moment. Este clar că una din direcțiile de acțiune a fost pentru a ridica presiunea de pe frontul de est, frontul din Dom…
Cristian Dumitrașcu: Ca să fie o supapă…
Dan Grecu: Aici este ca să mai poată să respire cei de acolo, că ăia luptă, săracii, de 2,5 ani, unii luptă chiar din 2014-2015 în anumite zone. Ăsta este clar că a fost un obiectiv.
Cristian Dumitrașcu: Un al doilea obiectiv
Dan Grecu: Un al doilea obiectiv care văd că apare din ce în ce mai mult menționat, mai mult sau mai puțin cu tărie, este posibilitatea acelei negocieri pe bază de teritorii – aveți voi, dar avem și noi. Va fi interesant cum va evolua în perioada următoare, pentru că, pe de o parte am văzut că doar numărul atacurilor aeriene cu acele bombe care planează și anumite glide bombs au scăzut, dar în rest acțiunile militare au continuat pe direcțiile principale, în timp ce în zona Kursk-ului nu am văzut reacții contraofensive importante din partea Federației Ruse sau cele care au fost, respectiv încercarea de a reface trecerile peste cursuri de apă, cu poduri de portoane, cu mijloace militare, deci pentru folos militar au fost anihilate până în acest moment de către trupele ucrainene. Și închei cu ideea vizavi de efecte. Au învățat și ucrainenii. Pe de o parte au învățat să ducă acțiuni combinate, combinând forțele terestre, la rândul lor, infantierii blindate, artilerie, ducându-și apărarea antiaeriană foarte aproape de zona de conflict, anihilând…
Cristian Dumitrașcu: Aşa se explică şi lipsa de reacție a ruşilor în Kursk.
Dan Grecu: Da, lipsa de reacție şi a apărării și datorită faptului că n-a fost apărare, deci rușii nu și-au imaginat, deși au avut informații, se pare că n-au fost luate în considerare și n-au fost luate în considerare chiar la nivel mare, adică la nivelul lui Gherasimov. Și nu-l văd bine în perioada următoare pe Gherasimov, după palma pe care Kremlinul a primit-o ca urmare a acestei operațiuni. Pe lângă această formă de ducere a acțiunilor de luptă, care este în mod clar că a fost învățată cu ajutorul antrenamentelor făcute în statele occidentale, este indiscutabil, că știm ce s-a întâmplat în vara anului trecut, de data asta a păstrat secretul. Operațiunea a fost deosebit de bine planificată și păstrată în tăcere. Țineți minte câtă presă voia de controfensiva ucraineană anul trecut și am văzut că s-a oprit după 20km și doar într-o zonă, pentru că a fost dusă împotriva unei linii de care vedeam toți că e ca pe vremea Primului sau al Doilea Război Mondial, acea linie Surovikin, dar linia aia și-a dovedit eficiența. Ori aici n-a existat așa ceva. Abia acum, de niște zile au început să construiască linii de apărare rușii în jurul centralei nucleare și pe principalele drumuri care conduc spre Kursk. Au învățat și ei, dar păstrarea secretului, ca să spun, operației i-a surprins total.
Cristian Dumitrașcu: Spuneați că nu-l vedeți bine pe Gherasimov, pe șeful armatei ruse. Întorcându-ne la omologul lui Gherasimov, la generalul ucrainean, șeful armatei ucrainieni, schimbat de curând, putem considera că aceasta a fost o măsură importantă, privind acum la această contraofensivă, dar și la, evident, la faptul că armele occidentale și-au făcut treaba bine.
Dan Grecu: Bine, acum, schimbarea fostului șef al Statului Major, generalul ucrainean, a fost explicată în fel și chip, una din explicații fiind însăși aceea că ar fi un posibil concurent pentru poziția președintelui Zerenski din perspectivă politică. În egală măsură, atunci când lucrurile se precipită, nu merg bine, trebuie să faci și astfel de schimbări, ca la sport – la un moment dat înlocuiești un jucător, să vină unul proaspăt…
Cristian Dumitrașcu: Sau antrenorul.
Dan Grecu: Sîrski, în primul și în primul rând, să spunem că are școala sovietică, rusească, el este absolvent al academiei de la Moscova, de fapt este chiar rus, ca să nu fie problemele astea, deci cunoaște foarte bine adversarul. Se baza pe acea ofensivă, contraofensivă, contraatac din Harkov care a dus practic la eliberarea a trei sferturi /…/ cel care era sub controlul rușilor, deci avea atuuri. L-a mutat pe fostul șef într-o poziție diplomatică, de unde face, cred eu, o treabă foarte bună, pentru că e vorba de Marea Britanie, un stat care sprijină indiscutabil Ucraina, iar Sîrski a mobilizat parcă mai mult și a luat decizii care, pe de o parte, au urmat tocarea resurselor rusești, dar și retragerea, atunci când situația devenea periculoasă, pentru că într-adevăr ucrainenii sunt într-un dezavantaj numeric clar. Nu pot 40 de milioane, din care vreo 10 sunt plecați din țară, să aibă aceeași resursă cu cele 140 de milioane, or fi plecat și de la ruși, dar nu au plecat prea mulți. Deci a luat aceste măsuri. Nu va fi o schimbare dramatică a situației, dar o să-i pună serios pe ruși pe gânduri și o să pună serios și Occidentul pe gânduri la acea întrebare cu limitările folosirii echipamentelor. Uite, când au folosit echipamente occidentale cu bătaie lungă, cu precizie mult mai mare, au reușit să îndeplinească obiective mai importante, ținte mai importante – cele trei poduri, unul distrus și două avariate, devenind neoperaționale, din zona Kurskului, care au fost distruse în ultimele 10 zile, s-a realizat cu astfel de mijloace. Deci da, tehnologia joacă un rol foarte, foarte, foarte important. Problema care se pune acum – cât timp vor reuși să susțină acest efort, pentru că trebuie să vină rezerve, trebuie să vină aceleași echipamente, să fie constant livrate și nu uităm, în ultimul rând, munițiile, marea problemă pe care au avut-o ucrainenii, în condițiile în care rușii, de aproape 2 ani de zile, deci din octombrie ’22, și-au trecut industria de apărare pe sistem de producție de război și uitați-vă că asigură pentru armata rusă un necesar care este superior celui asigurat de toți cei care sprijină Ucraina. Bineînțeles, nu numai singuri, știm că sunt ajutați și de către Iran, sunt ajutați de către coreeni, îi mai ajută și alții pe componente cu uz dual așa că nu sunt chiar singuri, ba chiar au reușit să evite, într-un fel sau altul, multe dintre sancțiunile pe care Occidentul le-a aplicat Federației Ruse.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Dan Grecu, vă mulțumesc foarte mult.
Dan Grecu: Cu plăcere.
Cristian Dumitrașcu: Vă mai așteptăm.
Dan Grecu: Cu drag.
