Radio România Regional organizează marți 11 decembrie 2018, ora 18.00, la București Mall – Vitan, lansarea expoziției virtuale „România 100 – Eu aleg România”. La eveniment vor participa numeroase personalități ale vieții culturale românești, iar Corul de Copii Radio, acompaniat la pian de Magdalena Faur și dirijat de Răzvan Rădos, va susține un recital de muzică live de 60 de minute.
Programul Corului de Copii Radio va cuprinde cele mai cunoscute piese corale românești dedicate Centenarului României, colinde românești și internaționale.
„România 100 – Eu aleg România” poate fi văzută până la sfârșitul lunii ianuarie 2019 în spațiul expozițional din București Mall Vitan și în alte 11 orașe din țară, în spațiile cu trafic intens din muzee, aeroporturi sau mall-uri.
„Istoria românilor în 100 de momente esențiale” este parte a proiectului Eu aleg România derulat din anul 2014 de Studiourile Teritoriale Radio România. Ediția din acest an a proiectului prezintă imaginea unei naţiuni puternice, unite, demne şi independente, care contribuie şi astăzi la formarea patrimoniului mondial.
Claudia Marcu și Alexandru Iosup sunt inițiatorii proiectului multimedia care reprezintă o colecție de 52 de interviuri cu români care au prins din nou rădăcini în Olanda.
Interviurile formează nucleul unui website, iar acum a fost publicată și o carte, un volum bilingv ce va fi prezentat in Deventer mâine, 8 decembrie 2018.
Cei 52 de intervievați au profesii diferite: de la constructor la profesor universitar, muzician, antreprenor, doctor, designer web, pictor, manager, funcționar public etc. Cluj, Tg. Mureș, București, Lugoj, Sebeș, Craiova, Constanta, Iași, Galați, Oradea, Timișoara, Sibiu, Bacău, Focșani, Giurgiu, Buzău, sunt doar câteva dintre orașele pe care le-au lăsat în urmă pentru a se așeza și a prinde din nou rădăcini departe de România. S-au integrat relativ repedeși se simt bine in societatea adoptivă. Putem identifica poveștile lor, unele netradiționale pentru cultura de unde au plecat, și mai ales putem învăța din ele.
“Noi rădăcini”este un proiect complet independent, realizat numai cu voluntari, care au donat multe ore de muncă: traducători, designeri, fotografi și mulți, mulți alți. Interviurile sunt disponibile în limbile română, neerlandeză și engleză.
Prin poveștile pozitive pe care le prezintă, proiectul “Noi Rădăcini” mai vrea și să atragă atenția că românii nu sunt mereu atât de bine văzuți în Olanda pe cât ar merita.
Ne dorim ca proiectul “Noi rădăcini” să fie extins și în alte comunități de români din lume, de exemplu în Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, SUA, declară autorii.
Despreautori:
Claudia Marcueste co-inițiator al proiectului și coautor al cărții Noi Rădăcini – Nieuwe Wortels. Claudia arepeste 28 de ani de experiență în jurnalismul radio. Timp de 15 ani, a fost corespondent pentru Radio România în Olanda. Înprezent, colaboreaza cu Radio România Cultural și își dezvoltă propriile programe culturale si turistice.
Alexandru Iosupeste co-inițiator al proiectului și coautor al cărții Noi Rădăcini-Nieuwe Wortels. Alexandru este profesor la Universitatea VU Amsterdam și lector la TU Delft. Este membru al Academiei Regale Olandeze de Științe – De Jonge Academieși a primit premiul pentru Lectorul Olandez al Anului și Cercetătorul TIC al anului în Olanda.
Doriți mai multe informații despre proiectul Noi Rădăcini?
Accesați site-ul www.nieuwewortels.nl, sau trimiteți un e-mail la nieuwewortels@gmail.com
Persoana de contact: Claudia Marcu +31621420398
În seria cadourilor pe care Editura Casa Radio le face publicului în acest an dublu aniversar – România Centenar și Radio România 90 – se înscrie și apariția a două albume de jazz care vor fi lansate cu ocazia celor două concerte „Aura Urziceanu și Big Band-ul Radio. Dirijor: Ionel Tudor” desfășurate în cadrul celei de-a patra ediţii a „Festivalului Internațional al Orchestrelor Radio, RadiRo“, miercuri, 21 noiembrie 2018, ora 19.00, respectiv sâmbătă, 24 noiembrie 2018, ora 19.00, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României.
Cel mai recent compact-disc al Big Band-ului Radio, „Alin Constanțiu – Remember ’26 Dixieland Band. When the Saints Go Marchin’ In”, este un omagiu adus memoriei marelui jazzman Alin Constanțiu, cel care a inspirat, ca artist dar și coleg, pe mulți dintre membrii Big Band-ului Radio.
Albumul va fi lansat la finalul concertului din 21 noiembrie 2018, ora 19.00, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României. La eveniment va participa cunoscutul om de radio și promotor de jazz Florian Lungu, cel care a avut ideea realizării acestui album și care a semnat prezentarea CD-ului.
Cel de-al doilea album de jazz lansat de Casa Radio la RadiRo, „Unspoken – Live at the Radio Hall“, este semnat de unul dintre membrii Big Band-ului Radio, tompetistul Sebastian Burneci, un instrumentist binecunoscut și mult apreciat de public, dar, iată, și un compozitor inspirat. Prin acest CD, artistul propune o muzică ce îmbină sound-ul de jazz cu sonoritățile simfonice clasice, cu folclorul și rock-ul, în aranjamentele orchestrale ale dirijoarei Simona Strungaru, cea care a condus soliștii invitați și artiștii Orchestrei de Cameră Radio în concertul ce a avut loc la începutul acestui an, la Sala Radio.
Albumul va fi lansat – cu participarea lui Sebastian Burneci și a realizatorului radio și comentatorului de jazz Cristian Marica – înainte de începerea concertului din 24 noiembrie ora 19.00, de la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României. La finalul spectacolului, protagonistul albumului va oferi publicului o sesiune de autografe.
Albumele sunt disponibile, la preț de producător, la librăria Editurii Casa Radio din str. Temişana nr. 31 sau prin comandă online pe site-ul editurii (www.edituracasaradio.ro). De asemenea, pot fi achiziţionate de la partenerii de distribuţie, incluzând librăriile Humanitas şi Cărtureşti.
12 mari orașe, unde Radio România are studiouri teritoriale și stații locale – București, Constanța, Iași Timișoara, Craiova, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Reșița, Brașov, Sibiu, Arad și Sighetul Marmației – vor găzdui începând de mâine expozițiile România 100 – Eu aleg România.
Expozițiile îşi propun să evidenţieze modul în care a fost construită o naţiune puternică, unită, demnă şi independentă, care contribuie şi astăzi, la 100 de ani de la făurirea României Mari, la formarea patrimoniului mondial.
În fiecare an, din 2014, Rețeaua Studiourilor Teritoriale Radio România (Radio România Regional) ți-a prezentat 100 de motive pentru ca tu să spui Eu aleg România! În primul an am vizitat 100 de locuri de vis ale României, în 2015, am redescoperit împreună 100 de români pentru istoria lumii, în anul 2016 am aflat 100 de poveşti de aur ale sportului românesc, iar anul trecut am ascultat cele mai frumoase 100 de melodii ale românilor. Redescoperă aceste momente în materialele audio și video prezentate pe www.eualegromania.ro.
În an Centenar, conștientizăm în mod deosebit că Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai importantă a istoriei românești şi, de aceea, acum, la aniversarea a 100 de ani, studiourile teritoriale Radio România vă vor prezenta Istoria românilor în 100 de momente esențiale pentru a le transmite spre păstrare viitoarelor generaţii.
Acestea pot fi descoperite în cadrul expozițiilor organizate de Radio România, un proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii și Identității Naționale, sub genericul România 100 – Eu aleg România.
Urmărește campania pe siteul proiectului http://eualegromania.ro
Din 15 septembrie, România 100 – Eu aleg România Istoria românilor în 100 de momente esențiale, în toată țara!
Publicat de Andrei Cretoiu,
14 septembrie 2018, 11:44 / actualizat: 14 septembrie 2018, 16:26
12 mari orașe, unde Radio România are studiouri teritoriale și stații locale – București, Constanța, Iași Timișoara, Craiova, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Reșița, Brașov, Sibiu, Arad și Sighetul Marmației – vor găzdui începând de mâine expozițiile România 100 – Eu aleg România.
Expozițiile îşi propun să evidenţieze modul în care a fost construită o naţiune puternică, unită, demnă şi independentă, care contribuie şi astăzi, la 100 de ani de la făurirea României Mari, la formarea patrimoniului mondial.
În fiecare an, din 2014, Rețeaua Studiourilor Teritoriale Radio România (Radio România Regional) ți-a prezentat 100 de motive pentru ca tu să spui Eu aleg România! În primul an am vizitat 100 de locuri de vis ale României, în 2015, am redescoperit împreună 100 de români pentru istoria lumii, în anul 2016 am aflat 100 de poveşti de aur ale sportului românesc, iar anul trecut am ascultat cele mai frumoase 100 de melodii ale românilor. Redescoperă aceste momente în materialele audio și video prezentate pe www.eualegromania.ro.
În an Centenar, conștientizăm în mod deosebit că Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai importantă a istoriei românești şi, de aceea, acum, la aniversarea a 100 de ani, studiourile teritoriale Radio România vă vor prezenta Istoria românilor în 100 de momente esențiale pentru a le transmite spre păstrare viitoarelor generaţii.
Acestea pot fi descoperite în cadrul expozițiilor organizate de Radio România, un proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii și Identității Naționale, sub genericul România 100 – Eu aleg România.
Locurile unde sunt amplasate expozițiile România 100 – Eu aleg România: Arad – Platoul din fața Primăriei Arad Brașov – Aleea pietonală din fața Primăriei Brașov București – Stada Lipscani lângă Banca Naționala a României! Cluj-Napoca – Parcul Central din Cluj-Napoca Constanța – Parcul Arheologic Constanța Craiova – Esplanada Teatrului Național Marin Sorescu Iași – Parcul Muzeului Municipal Iași Reșița – Piața 1 Decembrie 1918 din Centrul Civic Sibiu – Parcul Astra din Piața Unirii Sighetul Marmației – Aleea pietonală din centrul orașului Târgu Mureș – Piațeta Cetății Medievale Timișoara – Piața Sf. Gheorghe
Publicat de Andrei Cretoiu,
26 august 2018, 12:57 / actualizat: 27 august 2018, 12:30
Istoricul Mihai Retegan – profesor universitar la catedra de Istorie a Universității din București, specializat în istoria românilor după Primul Război Mondial, până la prăbușirea comunismului – ne spune cât de importantă este istoria în dezvoltarea noastră ca oameni.
Putem oferi astăzi, în anul Centenarului, o privire obiectivă asupra istoriei românilor?
În data de 21 februarie, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila” (SUUMC) a inaugurat, în prezenţa ministrului apărării naţionale, Mihai Fifor, Centrul integrat de medicină nucleară, cel mai performant din Europa, la acest moment, în depistarea afecţiunilor oncologice, cardiovasculare şi neurologice.
Proiectul, implementat de conducerea SUUMC, cu sprijinul Ministerului Apărării Naţionale, a avut ca obiectiv dezvoltarea unei infrastructuri medicale unitare, prin asocierea unitară a investigaţiilor PET CT cu SPECT CT, capabilă să asigure servicii de diagnostic de înaltă specialitate şi performanţă, la standarde europene de calitate, siguranţă şi securitate a pacientului.
Construcţia şi dotarea Centrului integrat de medicină nucleară a presupus alocarea de fonduri substanţiale, valoarea totală a investiţiei ridicându-se la suma de 4.368.006,86 euro cu TVA, în care au fost prevăzute şi costurile necesare programelor de pregătire şi supra-specializarea personalului medical implicat.
La acest moment au fost finalizate toate procedurile necesare pentru începerea activităţii medicale de diagnostic, în sensul că au fost obţinute avizele de specialitate de la Direcţia de Sănătate Publică şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).
De serviciile medicale oferite de investigaţia SPECT CT vor beneficia toţi asiguraţii din sistemul public de sănătate, urmând ca, ulterior includerii SUUMC în Subprogramul de monitorizare a evoluţiei bolii la pacienţii cu afecţiuni oncologice prin PET CT, derulat în cadrul Programului Naţional de Oncologie, să fie decontată şi această investigaţie. Menţionăm că unitatea noastră a înaintat documentaţia necesară pentru includerea PET CT-ului în lista serviciilor medicale oferite de SUUMC, decontate de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate.
Investiţia în Sistemul Discovery MI digital Ready şi în tehnologia QClear asigură, în segmentul serviciilor de imagistică, toate facilităţile necesare pentru stabilirea unui diagnostic precis, datorită tehnologiei de ultimă generaţie şi, implicit, a următoarelor performanţe medicale: creşterea eficienţei în detectarea leziunilor mici (sub 2 mm); eliminarea ipotezelor medicale prin intermediul diagnosticului diferenţial şi stabilirea conduitei terapeutice ulterioare, medicale şi/sau chirurgicale; monitorizarea eficienţei schemei de tratament şi, la nevoie, ajustarea acesteia; creşterea vitezei de scanare cu posibilităţi tehnologice multiple de reconstrucţie a imaginii.
Tehnologia oferă posibilitatea realizării de investigaţii neinvazive de specialitate, utilizând orice radiotrasor existent pe piaţa investigaţiilor imagistice de profil, generând imagini funcţionale şi moleculare care indică alterările organelor şi ţesuturilor explorate, fără efecte secundare. Toate acestea, realizându-se în condiţiile administrării unei doze minime de radiaţie, fără a influenţa, în vreun fel, calitatea diagnosticului.
Sistemul SPECTCT Discovery 670 DR permite poziţionarea în diferite unghiri de scanare (de la 0,90 la 180 grade), fapt ce favorizează investigaţiile în mai multe arii de interes.
Din perspectiva analizei cost-beneficiu, aplicată în sistemul asigurărilor de sănătate, Centrul dispune de staţii de postprocesare, ce permit stocarea, analizarea, compararea şi prelucrarea imaginilor provenite din Centrul integrat de medicină nucleară cu cele din alte laboratoare de profil din SUUMC, cât şi din alte unităţi medicale, din ţară şi din străinătate, chiar dacă imaginile au fost realizate pe alte sisteme radiologice. Acest fapt oferă avantajul de a realiza o comparaţie dintre examinările anterioare, fără a fi nevoie de investigaţii suplimentare.
Ediţia a IV-a a campaniei Eu aleg România! s-a încheiat astăzi cu un nou record de audienţă. Peste 1,5 milioane de ascultători au putut audia în programele Reţelei Studiourilor Regionale Radio România 100 de melodii ale românilor. Alături de aceştia, peste 3 milioane de utilizatori ai paginilor web şi o jumătate de milion de vizitatori ai paginilor reţelelor de socializare ale posturilor regionale au putut vedea filmele campaniei.
Maria Tănase, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Margareta Pâslaru, Holograf, Voltaj, Smiley, Andra sunt doar câţiva dintre interpreţii celor 100 de melodii ale românilor ale căror poveşti le-aţi putut asculta sau vedea în cadrul ediţiei din acest an.
Din anul 2014, în fiecare an, Radio România Regional a prezentat cel puţin 100 de motive să spui Eu aleg România! Am vizitat 100 de locuri de vis din ţară, am redescoperit împreuna 100 de români pentru istoria lumii, am cântat imnul împreună cu sportivii de aur ai României, am ascultat 100 de melodii nemuritoare ale românilor… şi povestea continuă.
Anul viitor, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918, vom prezenta Istoria românilor în 100 de momente esenţiale pentru a le transmite spre păstrare noilor generaţii, pentru că un popor care nu îşi cunoaşte şi respectă trecutul, nu are viitor.
www.eualegromania.ro – 500 de motive de mândrie naţională – locuri, evenimente şi oameni de excepţie pentru o naţiune puternică, demnă şi independentă.
Pe 25 decembrie 1989, piesa „Nopţi”, cenzurată încă de la apariţia ei , răsuna la „Televiziunea Română Liberă”.
Valeriu Sterian a întreprins un turneu în Norvegia şi a înregistrat, la Oslo, alături de un grup de muzicieni şi prieteni, melodia care a dobândit o formă nouă, de baladă rock, adaptată evenimentelor (realizase şi o filmare, cu secvenţe din timpul revoluţiei). „Nopţi” a devenit primul hit liber al României şi a intrat în conştiinţa publicului drept „Vino, Doamne!”.
În 1991, Valeriu Sterian, după ce înfiinţase Compania de Sunet S.R.L. (pentru a-şi produce albumele), a lansat „Vino, Doamne!”, primul dintr-o serie de 3 materiale discografice axate pe lupta împotriva regimului neocomunist al lui Ion Iliescu.
Dacă ai fost măcar o dată în Vama Veche, cu siguranţă vei recunoaște fiecare cuvinţel din piesa pe care o prezentăm astăzi! Fiecare cuvânt care îţi va transmite o stare de nostalgie şi îţi reaminteşte de verile petrecute la malul mării, cu paharul de bere şi chitara. Dacă în perioada asta a anului ai totuşi alte planuri de vacanţă, melodia “Vama Veche” te va ajuta măcar să călătoreşti cu gândul până acolo!
Şi lucrurile au început cam aşa: Liviu îi povesteşte lui Tudor într-o noapte de vară, ce stătea sub semnul lui Eliade, despre intenţia de a crea o trupă şi despre întâlnirile lui muzicale cu un pianist. Tudor este entuziasmat. Seara următoare, Traian (pianistul) întâlneşte într-un bar un băiat răguşit, ce părea că are voce. Era Tudor. Povestea se ţese uşor… uşor…”
Aşa pare să înceapă în 1996 povestea Vama Veche, o tânără formaţie care la 1 martie 1997 deschidea concertul Page & Plant (Led Zeppelin) în faţa a 10.000 de oameni, iar anul următor lansa albumul de debut „Nu am chef azi”.
Prin interpretarea melodiei „De-ai fi tu salcie”, compusă de Horia Moculescu (versuri: Mihai Maximilian), Mihaela Mihai s-a confundat cu una dintre cele mai fredonate melodii de-a lungul timpului…
A fost descoperită de regizorul TV Sorin Dumitrescu, s-a lansat cu piesa „La anii mei”, a avut succes, începând să colaboreze cu Radiodifuziunea Română şi Televiziunea Română. După căsătoria cu Mihai (Stihi), actorul Mircea Crişan i-a ales numele de scenă Mihaela Mihai.
Şlagărul emblematic – în ceea ce-l priveşte pe compozitor (melodia de debut) şi (deopotrivă) pentru interpretă –, nu a reuşit să treacă de exigenţele juriului Festivalului Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia”. Horia Moculescu s-a încumetat să-l înscrie la secţiunea „Creaţie”; a fost respins – prima dată în 1973, a doua oară în anul care urma.
„Frumoasa mea”, compusă de Ovidiu Komornyik, reprezintă una dintre cele mai cunoscute şi mai îndrăgite melodii care definesc repertoriul lui Marcel Pavel… În anul 2000, majoritatea posturilor de radio din ţară, deopotrivă cu top-urile alcătuite de presa scrisă, au considerat-o drept melodia anului… „Frumoasa mea” a dat tonul marilor succese semnate Ovidiu Komornyik.
Până a fi cântată de Marcel Pavel, a presupus chemarea acestuia din urmă pentru a-i fi dezvăluită. Ezitarea s-a înfiripat, apoi a sporit, atunci când Ovidiu Komornyik i-ar fi spus că „Frumoasa mea” urmează să se transforme în „melodia vieții”. Marcel Pavel s-a amuzat, chiar i-a „reproșat” prietenului său că „este obraznic”. La două săptămâni după ce a fost promovată, „înnebunise” întreaga Românie, de fapt, se câștigase un pariu cu afecțiunea – melodia merge la suflet, stârnește sentimente. Vorba celui care a compus-o și, deseori, i-a plăcut să o interpreteze.
În 1999, Ovidiu Komornyik debutase în calitate de compozitor și textier; a început colaborarea cu numeroși cântăreți români, inclusiv cu Marcel Pavel. Anul 2000 însemna participarea, la Festivalul de la Mamaia, la secțiunea „Șlagăre”, cu melodia „Frumoasa mea” (solist Marcel Pavel) și secţiunea „Creație” (cu melodia „Eu cred”, acolo unde a ales să fie solist). În calitate de compozitor, în același an/2000, Ovidiu Komornyik a câștigat două premii („Premiul de Popularitate” și Trofeul Festivalului „Cântecul de dragoste”), pentru aceeași melodie.
Debuta, în 1982, la TVR, cu piesa „Uită tristeţea” în cadrul unei emisiuni produse de regretatul Titus Munteanu.
Şi-a descoperit vocaţia de muzician în primii ani ai copilăriei, şi-a început cariera ca instrumentist; cânta la chitară, vioară, pian, muzicuţă. Deşi s-a născut la Bacău, primele lecţii de muzică luându-le de la profesori din oraşul natal, Laurenţiu Cazan este acum un brand al Buzăului. „Foarte puţini ştiu că eu de fapt m-am născut la Bacău (n.n.: 28 decembrie 1957). Acolo am avut noroc de nişte profesori extraordinari, care mi-au dat primele lecţii de viaţă, mai importante decât cele despre legile care te conduc către succes în muzică”.
Se consideră un autodidact pentru care secretul succesului a fost învățarea continuă. „Am studiat foarte mult şi o fac şi acum. Cred că întotdeauna am fost un autodidact. Contează foarte mult să studiezi tu, să ai ambiţia ca tu să fii propriul tău profesor”…
Grupul Pro Musica a fost înfiinţat la Timişoara de Ilie Stepan, în 1973. Primul concert al formaţiei, la Liceul Pedagogic din Timişoara, s-a produs odată cu aniversarea poetului naţional, pe 15 ianuarie 1973.
Formaţia a avut câteva perioade stilistice clar delimitate, una de început – folk, după care, în anii 80, dominant a fost rock-ul.
În 1981 Pro Musica a avut o primă piesă apărută pe disc, pe compilaţia Club A, solist vocal era atunci Dixie Krauser.
Grupul Pro Musica a fost înfiinţat la Timişoara de Ilie Stepan, în 1973. Primul concert al formaţiei, la Liceul Pedagogic din Timişoara, s-a produs odată cu aniversarea poetului naţional, pe 15 ianuarie 1973.
Formaţia a avut câteva perioade stilistice clar delimitate, una de început – folk, după care, în anii 80, dominant a fost rock-ul.
În 1981 Pro Musica a avut o primă piesă apărută pe disc, pe compilaţia Club A, solist vocal era atunci Dixie Krauser.
Andra este fără îndoială una dintre cele mai bune voci ale generaţiei actuale de soliste. Înzestrată cu un timbru unic şi cu un munte de talent, ea s-a lansat în muzică încă din adolescenţă, iar de-a lungul timpului a demonstrat că poate aborda cu succes orice gen muzical, de la pop până la muzică populară. Însă, pentru a avea succes nu e suficientă doar o voce bună, ci şi piese pe măsură, care să prindă la public.
Unul dintre marile hituri lansate de Andra este şi piesa Rămâi cu mine. Compusă de Adrian Romcescu, pe versurile Danei Dorian, melodia a fost inclusă pe albumul omonim, apărut la începutul anului 2005.
Cu o carieră impresionantă, zeci de hituri lansate şi sute de concerte, Andra este una dintre cele mai bune voci feminine din România. A lansat până acum 13 albume de muzică pop dar şi populară, ceea ce dovedeşte că este un artist complet care poate aborda orice stil muzical cu acelaşi succes.
„Pe aripi de vânt”, compoziţie de Alex Pelin şi Ovidiu Baciu, lansată în toamna anului 2014, a ocupat luni de zile prima poziţie în topuri. Multiplu premiată, piesa interpretată de Delia în colaborare cu artista Kaira balansează retoric stări de fericire, amintiri, tristeţe, aşteptări… Totul, sub semnul muzicii şi în numele iubirii!
Poezia muzicii s-a întâlnit instantaneu cu muzica poeziei, vers după vers, spune compozitorul Alex Pelin: „Unele piese vin dintr-o trăire interioară, pe care nu ai putea să o defineşti… Cred că a fost şi cazul piesei Pe aripi de vânt. E singura piesă pe care nu am scris-o pe foaie. Am deschis microfonul şi am început să cânt vers cu vers. Faptul că e un text metaforic, ţine şi de modul meu de a scrie. Am avut foarte mult timp problema asta, mi se spunea că scriu prea multă poezie în versuri şi am ştiut că va veni un moment când versurile în România vor conta şi nu vor fi doar nişte clişee, rimă la rimă…”.
„Pe aripi de vânt” este un moment de referinţă în cariera Deliei, iar colaborarea cu artista Kaira a adus piesei „contrapunctul” aşteptat.
Unul dintre cei mai de success artisti de la noi este Smiley. Cu un repertoriu diversificat de piese, o atitudine grozavă şi o imaginaţie bogată, Smiley îşi bucură fanii cu piesele sale de mai bine de 10 ani. Tot el a dat lovitura, fiind primul artist din România care primeşte aplicaţia cu peste 200 de milioane de utilizatori din întreaga lume, cu cea mai mare comunitate video online acumulată în cel mai scurt timp Una dintre piesele mai serioase ale lui, “Acasă”, este o odă adusă vieţii şi lucrurilor simple. Versurile sunt emoţionante şi ori de câte ori le asculţi ţi se face dor de copilărie, de acasă şi de acele momente în care totul părea simplu.
Lansată în 2013, melodia este completată de videoclipul foarte bine realizat, care susţine emoţiile din versuri şi completează trăirile. “Acasă” a fost lansată exclusiv la radio, piesa stârnind încă de la primele difuzări nenumărate reacţii pozitive în rândurile ascultătorilor, iar albumul a fost creat, după cum spune chiar Smiley “zâmbind”. Aşa cum îi place lui să facă muzica şi, în general, aşa cum îi place lui să trăiască.
Există un proverb care spune că nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Smiley e de părere că acasă e acolo unde duce inima. Şi aşa a apărut în urmă cu 4 ani această piesă sensibilă, în care se regăsesc toţi cei care îşi retrăiesc copilăria sau adolescent.
Traian Jurchela s-a născut la 5 august 1949 în satul Ilidia, comuna Ciclova Română, Caraş-Severin. Domeniul artei populare l-a fermecat şi l-a atras din ce în ce mai mult, astfel încât dragostea pentru folclorul bănăţean l-a determinat să cânte muzică populară şi să se preocupe de culegerea unor melodii şi texte din comun natală şi localităţile învecinate.
Una dintre doinele sale culese din folclorul românesc este Gugulan cu car cu mere. Banatul este şi va rămâne minunat prin vocea lui Traian Jurchela, unul dintre cei mai îndrăgiţi doinitori. Piesa Gugulan cu car cu mere demonstrează că Banatul de munte rămâne un izvor nesecat de creaţii autentice inspirate din viaţa de zi cu zi.
”Vara nu dorm”, piesa cu care Connect-R a scris istorie în muzica românească acum aproape şase ani revine în atenţie chiar astăzi, în cadrul campaniei “Eu aleg România 100 de melodii ale românilor.”
Connect-R este un artist complet, jucând de-a lungul carierei rolul de cântăreţ, compozitor, actor, prezentator TV, dansator sau producător. A intrat pentru prima dată în atenţia publicului în anul 1997 ca vocalist şi mai târziu membru al formaţiei hip-hop RACLA. Mai apoi, Connect-R a devenit cel mai solicitat colaborator muzical, lucrând alături de vedete ca Loredana, Arsenium sau Simona Nae şi aducând de fiecare dată aroma sa specifică de R’n’B condimentat cu rap jamaican. În vara lui 2012, Connect-R a lansat imnul verii odată cu piesa ”Vara nu dorm”, care a ocupat aproape toată vara prima poziţie în Romanian Top 100.
Probabil, succesul piesei de datorează şi faptului că a fost lansată pe data de 1 mai, când toată lumea se afla în vacanţă, la mare, cu gândul la vara care bătea la uşă. Ba mai mult, melodia venea în perioada în care Connect-R era unul dintre cei mai vogă artişti în România, dar şi după o serie de piese interpretate în engleză, dând astfel tonul unei noi tendinţe în muzică. „Vara nu dorm” s-a dovedit a fi o piesă optimistă, cu influenţe reggae, care se referă la distracţia din zilele de vară, la care visează, evident, toată lumea
Astăzi, reconstituim contextul muzical (şi social) care a făcut posibilă apariţia unui hit cu featuring unic în muzica românească. „Bună seara, iubito” – melodie compusă de Adrian Enescu, pe versurile poetului Lucian Avramescu – a fost lansată în 1987, de Loredana Groza, cu participarea actorului Ion Caramitru.
Iniţial, a fost interzisă preţ de şase luni, „din cauza” versurilor directe, considerate ostentative pentru acele vremuri. Ulterior, piesa a ajuns să fie difuzată la radio, dar numai după ora 24:00, fapt care i-a potenţat valoarea, misterul, mesajul amoros. La sfârşitul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, „Electrecord” a lansat LP-ul „Bună seara, iubito” al Loredanei, care conţinea piese compuse de Adrian Enescu. Discul s-a vândut în peste un milion de exemplare, melodia a rămas drept cea mai cunoscută din repertoriul Loredanei Groza (fiind inclusă şi pe alte albume, cântată deopotrivă în concerte).
„Bună seara, iubito” a fost apreciată şi pe plan internaţional: „Asociaţia Posturilor de Radio din Europa”, cu sediul în Olanda, l-a premiat pe compozitorul Adrian Enescu pentru „Cântecul inovativ al anilor ’80-’90”… Succesul nu l-a îmbogăţit pe compozitor; cei implicaţi au dat de necaz atunci când convingerile s-au bătut cap în cap cu impulsurile.
Astăzi ne oprim asupra unui cântec care ne vorbește despre ambiție, optimism și depășirea limitelor. “Tot mai sus” este o colaborare dintre artistul hip-hop Guess Who și Marius Moga și putem spune că reprezintă o declarație a generației actuale.
Melodia “Tot mai sus” a fost lansată în anul 2011 și este inclusă pe al doilea album al artistului Guess Who, pe numele său real Laurențiu Mocanu. Guess Who a reușit să spargă barierele stilistice ale genului, venind cu un sound fresh, adresându-se în special publicului deschis și capabil să accepte evoluția sound-urilor ce domină în acest moment piața internațională. În iulie 2010, Guess Who a câștigat premiul pentru „Cel mai bun artist hip-hop” la Romanian Music Awards.
Marius Moga este unul dintre cei mai prolifici compozitori români din generația actuală. Supranumit și “Micul Mozart”, Marius Moga este “responsabil” de succesul celor mai mari hituri românești ale anilor 2000 când a compus piese pentru artiști români în vogă. Pe lângă faptul că este un compozitor foarte talentat, Marius Moga a încercat în permanență rețete noi ale succesului și de cele mai multe ori a reușit. Dovadă este și colaborarea cu Guess Who, materializată în piesa “Tot mai sus“.
Mihai I a fost ultimul rege al României.
A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.
Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).
Mihai s-a născut la Sinaia, fiu al principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al prințesei Elena.
Din partea tatălui a fost nepot al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, iar din partea mamei nepot al Regelui Constantin al Greciei.
Astfel, Mihai al României a fost descendentul celor mai importante familii regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați habsburgi, regi ai Prusiei si Portugaliei.
Regele Mihai a fost ste stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii atât pe filieră maternă, cât și paternă, fiind văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Mihai I a devenit pentru prima dată Rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate.
Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care din pacate pentru tara nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol neîntâmpinând rezistență.
Detronat de propriul sau tată, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia.
Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența.
Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă dar nu a fost pregătit pentru domnie.
În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut, fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul.
La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai.
Sub statul național-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, Regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații.
Astfel, Regele Mihai nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă.
Când balanța războiului s-a întors iar forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, Regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944 prin arestarea Maresalului Antonescu și restaurarea Constituției din 1923.
Uniunea Sovietică a tărăgănat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit.
Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de santaj al rușilor, Regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor.
În protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.
În acești ani suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței.
Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”.
La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată…pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară.
În ianuarie 1948 Regele Mihai a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a puterile aliate vestice, Statele Unite si Marea Britanie, facusera targul cu sovieticii iar actiunile Regelui Mihai erau sortite esecului.
S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveția.
Cuplul regal al Romaniei are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.
După Revoluția din 1989 Regele Mihai a fost oprit de regimul Ion Iliescu să întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă.
De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română, ulterior fiindu-i retrocedate și o parte din proprietăți.
Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României care ar putea servi drept model de bun simt si civism pentru politicienii acestei tari.
In primele zile ale lunii martie Casa regala a anunțat îmbolnăvirea Sa de cancer și retragerea din viața publică.
Sunt melodii care par a avea vârsta veacului de om, par a fi dintotdeauna într-un loc şi identifică un loc. Jocul Ungurica este specific zonei de munte a Mehedinţilor şi este nelipsit la horele care încununează în rotundul bucuriei sărbătorile calendaristice şi pe cele familiale. Melodiei i s-au adăugat versuri, care exprimă starea de bucurie a celui ce nu lasă clipa să se petreacă şi o dată cu ea şi viaţa omului.
Niculina Stoican a preluat melodia de la bătrânii satului. A amprentat-o cu jovialitatea interpretării sale, cu acea bucurie de a trăi cântecul, pentru că Niculina trăieşte prin cântec şi are puterea de a transmite această trăire interioară, cum numai marii artişti sau performerii populari reuşesc. Urmărind filmul dedicat acestui cântec şi acestui joc deopotrivă veţi descoperi, în apusul de soare, copiii de la munte jucând cu dezinvoltura specifică vârstei. Şi, ca un corolar al timpului, o veţi vedea şi pe Domnica Trop, cea care îndreptăţit a primit titlul onorific de „tezaur uman viu” şi care a compus variante ale cântecului Ungurica.
Niculina Stoican şi-a dorit să promoveze zona etnofolclorică şi a reuşit în calitate de director al Festivalului Naţional de folclor „Ponoare, Ponoare”. A reunit sătenii din satele din jurul comunei Ponoarele într-o sărbătoare proteguită de Podul lui Dumnezeu şi de lapiezurile crestelor care adună în cântec şi joc ultimele raze ale apusului de soare în speranţa unui răsărit prin copiii locului de legendă.
Toată lumea are-un dor este o confirmare prin vers de cântec, a unei realități cât se poate de prezente în firea românului: „Toată lumea are-un dor /Da’ și mai greu și mai ușor.” Un cântec, ca o pecete pe cariera lui Ionuț Fulea.
Pentru că cine altcineva ar fi putut oare să reprezinte mai bine, modelul bărbatului român scoborâtor din mintea munților, decât Ionuț Fulea, cu ale sale doruri cântate. Două și grele: Dorul meu și-al mândrii mele.
Un artist cu o prezență scenică impecabilă, un artist al cărui glas și a cărui interpretare excepțională, reamintesc generației de-acum și generațiilor care vor veni, că cel mai bine prin cântec, românul și-a dat drumul dorului. Din nou, DORUL, pentru că alături de frunza verde sau de motivul cucului, de busuioc, de dragoste sau de jale, DORUL reprezintă un capitol impresionant în folclorul românesc.
Campania Eu aleg România. 100 de cântece ale românilor vă propune azi o voce inconfundabilă şi un cântec de neuitat: Sanie cu zurgălăi.
“Privighetoarea Gorjului”, cum ştim numele-renume al Marie Lătăreţu, “Crăiasa muzicii populare româneşti”, cum au numit-o moscoviţii, sau “Prinţesa cântecului popular românesc,” cum au adulat-o egiptenii, a surprins în melosul său acele rezonanţe inconfundabile ale Gorjului, a transformat ceea ce specialiştii deceniului al treilea al veacului trecut numeau “melodie în stil popular” în „cântecul Mariţei din Bălceştii Gorjului”.
Este şi cazul cântecului Sanie cu zurgălăi. Este o compoziţie din perioada interbelică, asumată prin interpretare originală, de Maria Lătăreţu. Forma ştiută astăzi datează din 1946, când Maria Lătăreţu a folclorizat melodia compunându-i versuri noi, mai apropiate de lirica populară, şi va înregistra această melodie astfel personalizată în 1949 cu taraful soţului ei, Tică Lătăreţu.
Este artista din România cu cele mai multe vizualizări pe Youtube, peste două miliarde. Este cunoscută în lumea întreagă sub numele Inna, deşi în buletin apare ca Elena Alexandra Apostoleanu. Numele de scenă vine de la bunicul ei, care o alinta Inna când era mică.
S-a născut lângă mare, la Mangalia, pe 16 octombrie 1986 şi a terminat cursurile liceului economic din oraşul natal, după care a studiat Ştiinţele Politice la Universitatea din Constanţa. La 21 de ani, apărea pentru prima dată la o televiziune importantă din România, cu o piesă scrisă de Play & Win, cu care, însă, nu a făcut mare vâlvă. Oricum, colaborarea cu trupa a continuat, iar în 2008 au lansat împreună piesa “Hot”, care pentru Inna a adus prima confirmare în topurile muzicale ale vremii.
Aşa a început ascensiunea ei internaţională. “Hot” este piesa cu care a cucerit Internetul şi radiourile din România şi din lume. De atunci, viaţa ei se împarte între concerte şi turnee, lucruri care o ţin mereu departe de casă. Mangalia înseamnă acasă pentru Inna şi un loc în care revine cu plăcere, ori de câte ori are ocazia, după cum ne-a mărturisit: “Mie nu prea îmi rămâne niciun loc în suflet, aşa, mai mult decât România. În sufletul meu, indiferent unde sunt, e România, pentru că aici sunt ţara, mama, tatăl, familia, prietenii…”
Maria Tănase a fost numită, îndreptăţit, de marele istoric Nicolae Iorga „Pasărea Măiastră” şi aşa a rămas în memoria colectivă. Cântecele interpretate de cea care a reprezentat România la Expoziţia internaţională de la New York, alături de Grigoraş Dinicu, avea harul de a transmite întregul tumult al sufletului doritor de a trăi fiecare clipă cu bucurie.
Cântec de pahar înregistrat în 1932 la arhiva de folclor a Societăţii Compozitorilor Români de la Spiridon Şepteboi, “Bun e vinul ghiurghiuliu” a fost preluat de Maria Tănase şi identificat ulterior ca fiind „al ei”. Este recunoaşterea notorietăţii unui cântec impus de marele talent al interpretei.
Scriitorul Geo Bogza în ziarul ”Dimineaţa” (1938) remarca inteligenţa Mariei Tănase: „Nu se sfieşte să cânte ca o ţărancă, să culeagă de la lăutari cântecele şi să le interpreteze cu toată ardoarea”.
„Barbu Lăutaru” este unul din cele 14 „Cânticele comice” ale scriitorului Vasile Alecsandri. A fost scris în toamna sau iarna anului 1863, la Mirceşti, unde autorul a copilărit şi a revenit pe întreaga durată a vieţii, pentru a-şi găsi liniştea.
Alecsandri este, aşadar, cel care a fixat pentru totdeauna figura vestitului personaj, lăutarul, acum sărac şi uitat, care, însă, încântase, pe vremuri, boierimea, oamenii din popor şi chiar şi pe străinii care-au apucat să-l audă, bunăoară compozitorul Franz Liszt.
„Barbu Lăutaru” a fost prezentat drept canţonetă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în februarie şi martie 1864, în interpretarea lui Matei Millo.
Trupa Taxi a fost lansată în 1999, la iniţiativa lui Dan Teodorescu şi a lui Adrian Borţun, care la vremea aceea cântau într-o formaţie numită „Altceva”. S-a alăturat proiectului şi George Pătrănoiu, un vechi prieten chitarist. Le lipsea un toboşar pe care l-au ales în urma audițiilor, pe Lucian Cioargă.
Cel care a găsit numele trupei a fost Dan Teodorescu. În 1999 au lansat piesa „N-ajung la ele”, care nu a avut mare succes, așa că au compus și lansat „Criogenia salvează România”, care a prins foarte bine la public. Astfel, a venit nominalizarea la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia 1999. Primul lor material discografic a fost lansat în noiembrie 1999 – „Jumătate de album”. Tot în 1999 a apărut și primul videoclip al formației, „Criogenia salvează România”.
Albumul „Cele două cuvinte” despre a carei piesa titlu vorbim astăzi, a fost lansat în 2011 și s-a bucurat de un succes foarte mare. Single-ul ce dă numele albumului a avut parte de un videoclip inedit, în care 26 de bărbați celebri din România încearcă să spună femeilor din viața lor „te iubesc”.
Îndrăgitul artist Marius Ţeicu s-a născut pe 9 mai 1945, la Reşiţa, judeţul Caraş-Severin. Compozitor, solist vocal, instrumentist (pian, instrumente cu clape, oboi) orchestrator, dirijor şi profesor, a absolvit “Liceul de muzică” din Timişoara în 1963, la secţia oboi-pian şi “Academia de muzică” din Bucureşti în 1968 la secţia dirijat. Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din anul 1974.
Printre numeroasele şlagăre compuse de Marius Ţeicu se numără şi O portocală, versuri Ovidiu Dumitru, melodie cântată de-a lungul timpului de generaţii întregi şi lansată prima dată la Radio România de regretata Anda Călugăreanu. Încă de la prima lansare pe scenă, mărturiseşte Marius Ţeicu, melodia a primit 3 biss-uri, fiind apreciată de public şi datorită vocii unice a Andei Călugăreanu.
În ziua de astăzi, însuşi compozitorul a făcut mai multe remixuri pe această melodie, un remix pentru copii. Marius Ţeicu poartă o mare iubire acestei piese, dar şi Andei Călugăreanu, melodia fiind chiar soneria telefonul mobil al artistului.
Când spui Holograf, gândul îţi zboară rapid la una dintre cele mai longevive formaţii din România. Holograf a cântat new wave când în România nu era la modă, hard rock-ul melodios, când se purtea rock-ul în forţă de tip AC/DC şi pop-rock-ul, când în ţara noastră luase amploare mişcarea dance. Este, de fapt, printre puţinele trupe care a supravieţuit transformărilor timpului.
Considerată drept una dintre cele mai frumoase melodii româneşti, „Să nu-mi iei niciodată dragostea” este şi una dintre cele mai cunoscute melodii ale formaţiei Holograf. Lansată în 2000 pe albumul Holografica, această piesă a fost mult timp şi una dintre cele mai populare alegeri printre tinerii căsătoriţi ca piesă de început al petrecerii de nuntă. Piesa a fost scrisă într-o dimineaţă devreme şi a apărut pe albumul “Holografica” în anul 2002, şi a fost inspirată de experienţele unui membru al trupei:
Albumul „Holografica” s-a vândut în primele două săptămâni de la lansare în peste 100.000 de exemplare şi toate biletele turneului au fost vândute cu o săptămână înaintea fiecărui concert. Pentru prima dată o trupă românească avea un succes absolut, indiferent de vârsta şi gusturile ascultătorilor, fie ei în ţară sau peste hotare. La 22 de ani de la înfiinţare, Holograf ajungea unde nici nu visaseră studenţii care odată repetau în săliţa mică de la etajul doi al Casei de Cultură „Preoteasa”, iar „Să nu-mi iei niciodată dragostea „a rămas una dintre piesele de referinţă pentru trupă iar radioul a avut un rol important în drumul spre succes al melodiei.
Unul dintre cei mai importanţi compozitori din istoria muzicii uşoare româneşti a fost, fără îndoială, Cornel Fugaru – instrumentist, solist vocal şi lider al formaţiei Sincron!
Printre cele mai cunoscute şlagăre ale creaţiei sale se numără „Am ales nemărginirea”, „Dau viaţa mea pentru o iubire”, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri”, dar… poate, cea mai apreciată piesă de publicul meloman din România a fost şi este A venit toamna! Sau Emoţie de toamnă, o piesă compusă şi interpretată cu mare sensibilitate de Cornel Fugaru pe versurile poetului genial Nichita Stănescu!
Trupa A.S.I.A., înfiinţată în anul 1999 şi alcătuită din 4 fete cu un potenţial artistic extraordinar (Irina Nicolae, Anca Neacşu, Anemona Niculescu Şi Sorana Mohamad), a urcat în topurile muzicale într-un ritm ameţitor într-o singură lună cu piesa intitulată Inima mea, o piesă difuzată în premieră la Radio Iaşi!
De-a lungul celor 6 ani de existenţă artistică a trupei s-au editat 6 albume pe CD-uri şi casete audio şi s-au efectuat numeroase turnee şi concerte cu mare succes la public în România dar şi în străinătate!
Ion Dolănescu a fost unul dintre cei mai iubiţi şi mai cunoscuţi cântăreţi de muzică populară din ultima jumătate de veac. Este o constatare ce nu poate fi pusă la îndoială, deoarece dovezile de apreciere din partea publicului abundă şi se întind pe o perioadă de aproape 5 decenii, de la momentul când Ion Dolănescu debuta, în 1966, ca solist al Ansamblului “Flacăra Prahovei” din Ploieşti, până când mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, în martie 2009.
Vocea sa catifelată, modelată cu măiestrie pentru a interpreta cântece ce ajungeau direct la sufletul românilor, i-a deschis porţile succesului şi, încurajat la răsărit de carieră şi de inegalabila Maria Tănase, Ion Dolănescu a reuşit să farmece un public care i-a rămas fidel până la moarte.
Dintre cele peste 1000 de melodii pe care le-a cântat cu har şi patos, “M-am născut lângă Carpaţi” dăinuie parcă şi mai mult în memoria colectivă a acestei naţii.
În anul de graţie 2017, puţine sunt cântecele românești care au pagină proprie pe Wikipedia. Melodia „Te-aștept să vii”, interpretată de Mirabela Dauer, este, însă, una din acele excepții. Măcar că nu e vreun hit trendy, ci o piesă lansată în a doua jumătate a anilor ‘80! Iată un prim semn al unei popularități ieșite din comun.
Compoziție a lui Ionel Tudor, pe versurile scrise de soția acestuia, Andreea Andrei, ea s-a născut invers decât alte piese ale faimosului cuplu. „Te-aștept să vii” a avut mai întâi textul și abia apoi o partitură. Existau și niște versuri de rezervă, pregătite pentru eventualitatea în care cenzura ar fi strâmbat din nas la imaginile poetice mai puțin folosite de textierii epocii. În 1987, melodia a fost „respinsă cu succes la Mamaia”, la celebrul festival, după cum spune cu umor amar interpreta. Minunea e, însă, că, în ciuda acestui eșec, „Fotoliul”, cum i se mai zice piesei, a devenit un evergreen, pur și simplu. Cântăreața ne mărturisea că, de fapt, în întreaga ei carieră, a luat doar „premii de consolare” la Mamaia, dar că, paradoxal, piesele ei au avut un succes colosal.
Amintiri legate de acest cântec de colecție fabulos? Multe ar putea povesti cea care l-a făcut nemuritor! Dar una este absolut emoționantă și, în același timp, amuzantă. E al doilea semn al popularității inimaginabile de care se bucură hitul lui Ionel Tudor. Era prin 1990-1991, când un grup de artiști foarte îndrăgiți, în frunte cu Horia Moculescu, a întreprins primul mare turneu american de după Revoluție. Trecuseră trei sau patru ani de la lansarea melodiei. Solista avea deja în repertoriu și cântece mai proaspete. Ai fi zis că „Fotoliul” ar fi putut să fie, în sfârșit, dat uitării. Însă comunitatea românească din New York, apelând la serviciile unui maestru cofetar emigrat, și el, din România, și-a întâmpinat vedeta adorată cu o surpriză care i-a pus acesteia un nod în gât: un tort uriaș, mare cât o masă rotundă de 8 persoane, decorat cu o cameră făcută din ciocolată, în care se aflau și fotoliul, și etajera, și un lampadar, și scrumiera, și țigara… mă rog, toată recuzita pomenită în versurile romanticului cântec al Mirabelei! După spusele gazdelor, dorul neostoit de plaiurile natale a făcut din acest cântec nostalgic un soi de imn alternativ al țării de baștină. De fapt al românilor din New York.
Este titlul unei melodii care a scris istorie în România şi nu doar prin interpretarea de excepţie a artistei Dida Drăgan, ci şi prin puterea textului. Unii au spus că versurile sunt naive şi că se încadrează perfect în rigorile stilului comunist, când viaţa trebuia prezentată numai în roz. Însă cei mai mulţi au văzut că îndemnul ”Deschideţi poarta soarelui” era de fapt o invitaţie la libertate.
Melodia ”Deschideţi poarta soarelui” a fost compusă de regretatul artist Anton Şuteu, pe versurile lui Dan Dumitriu. Compozitorul Anton Şuteu şi-a dorit ca această piesă să fie cântată de Dida Drăgan, ceea ce s-a şi întâmplat. Era atât de perfecţionist încât, povesteşte artista, maestrul o chema la repetiţii chiar şi atunci când era bolnavă. A fost o piesă scrisă pentru noi toţi, români de pretutindeni, este de părere Dida Drăgan, cea care l-a încadrat pe Anton Şuteu printre marii artişti ai neamului.
În anul 1987, în programul de Revelion oferit de Televiziunea Română a fost prezentată în premieră o filmare în care piesa ”Deschideţi poarta soarelui” era cântată de un grup de solişti printre care Mirabela Dauer, Mihaela Runceanu, Adrian Daminescu, Carmen Rădulescu, Ioan Luchian Mihalea, Mihaela Oancea, Marina Florea, Mircea Baniciu, Carmen Mureşan. Piesa a fost cântată în variantă solo de Dida Drăgan. Anii au trecut, dar amintirea acelor momente este si acum la fel de puternică, ne spune Carmen Rădulescu, aflată atunci pe scenă: “Da, este foarte adevărat că a fost o bucurie pentru mine să cânt alături de mari artişti ai acelui moment şi, de ce nu, şi ai acestui moment. Mesajul acestei melodii a fost unul de bucurie, să transmită oamenilor să se bucure de tot ceea ce este lăsat pe acest pământ, de tot ceea ce începe cu soarele pentru că dacă el nu şi-ar deschide poarta şi nu ne-ar alinta cu razele lui, noi n-am putea trăi, cânta, nu ne-am putea bucura!”
Născută pe pitoreştile plaiuri vâlcene, Maria Ciobanu a impresionat întotdeauna prin timbrul său inconfundabil şi prin tehnica-i de interpretare desăvârşită. Talentul l-a moştenit de la părinţii săi.
Ion Diaconu, tatăl interpretei, era un instrumentist remarcabil, iar mama, Nicoliţa, avea o voce absolut încântătoare. Astfel că nu e de mirare că Maria Ciobanu s-a îndrăgostit de cântul popular încă din fragedă pruncie. Iar restul e istorie muzicală, „Ciocârlia muzicii populare româneşti” cucerind inimile iubitorilor de folclor autentic prin cele aproximativ 500 de melodii preluate într-un repertoriu construit pe parcursul a 6 decenii de prodigioasă activitate artistică. Dintre acestea, „Roată, roată” iese în mod deosebit în evidenţă şi rămâne, alături de „Lie ciocârlie”, melodia reprezentativă a Mariei Ciobanu.
„Roată, roată” se constituie într-un exemplu definitoriu cu privire la tehnica interpretativă măiastră a Mariei Ciobanu, o cântăreaţă care pune talent, suflet şi inimă în toate cântecele sale.
Născută pe 4 mai 1955, la Buzău, Valentina-Mihaela Runceanu, absolventă a cursurilor şcolii elementare de pe lângă Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, a ajuns în instituţia de învăţământ pe care a terminat-o în calitatea şefului de promoţie (1974).
Admisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, a urmat, în paralel, cursurile Şcolii „Populare de Artă” din Bucureşti, câştigând aproape tot ce se putea obţine, debutase, la Radiodifuziunea Română (cu tehnică vocală desăvârşită, era una dintre puţinele soliste de muzică uşoară care a absolvit Conservatorul). Mai târziu, nu numai ca profesor de vioară, exprima sentimente şi idei prin combinarea sunetelor sub forma experienţelor diferite, devenise una dintre cele mai de succes, apreciate şi conştiente soliste ale României.
Marcel Dragomir i-a compus Mihaelei Runceanu „Numai de dragoste” (prima în orice ordine), destinul jucând, în cazul regretatului compozitor, şi partitura ultimei melodii „Fericirea are chipul tău” (muzica: Marcel Dragomir/ Text: Eugen Rotaru). Un mare succes al Mihaelei Runceanu, lansat în 1989 (câştiga concursul radiofonic „Melodia lunii iunie”).
Voltaj este o formaţie înfiinţată la Bucureşti în 1982, de muzicieni plecaţi de la Iris, inclusiv de Cristi Minculescu. Grupul a avut mai multe perioade distincte din punct de vedere stilistic, asta şi datorită fluctaţiei continue de personal. Atât de zbuciumată a fost istoria optzecistă a acestei formaţii, încât la un moment dat găseai, concomitent – dar cântând separat – trei alcătuiri cu numele … Voltaj.
Lucrurile vor începe să se stabilizeze (inclusiv stilistic) prin ’98-’99, odată cu închegarea unei noi formule de componenţă. Solist vocal a devenit – cel ce şi astăzi este – Călin Goia.
În 2001, pe albumul 3D este inclusă şi piesa ”20”, care de atunci este unul dintre hiturile formaţiei, una dintre piesele emblematice ale muzicii pop-rock de după ’89.
De-a lungul a şapte decenii de activitate, Gică Petrescu şi-a construit un repertoriu remarcabil prin diversitate şi complexitate. Născut pe 2 aprilie 1915, la Bucureşti, el a fost descoperit, pe când avea doar 15 ani, de Ion Vasilescu. Faimosul compozitor l-a dus pe tânărul cântăreţ în studiourile Radio România, acolo unde acesta a făcut înregistrări alături de reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. În afară de Ion Vasilescu, Gică Petrescu a colaborat şi cu mulţi alţi cunoscuţi compozitori români, inclusiv cu Vasile Vasilache, cel care i-a încredinţat spre interpretare o piesă care avea să-i sporească semnificativ notorietatea cântăreţului care îşi câştigase deja un public fidel încă din perioada interbelică.
Melodia “Du-mă acasă, măi tramvai!” a fost lansată de Gică Petrescu în anii ‘60, la Festivalul de la Mamaia, devenind imedat şlagăr. Spre sfârşitul aceluiaşi deceniu, artistul a înregistrat la Electrecord cântecul alături de altele care l-au făcut celebru – „Căsuţa noastră”, „Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă” sau „Uite-aşa aş vrea să mor” – melodii care se ascultă şi acum la mai toate petrecerile românilor. În aceeaşi perioadă, Gică Petrescu are cel mai important turneu din carieră, două luni în Franţa, având apariţii şi pe scena celebrei săli „Olympia” din Paris, acolo unde interpretează şi piesa “Du-mă acasă, măi tramvai!”.
Temistocle Popa a afirmat că „mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii”, iar marele actor Florin Piersic l-a numit pe cântăreţ “un Maurice Chevalier şi un Frank Sinatra al românilor”. Dovadă a valorii şi perenităţii, piesele sale au fost preluate de mulţi interpreţi de calibru. După ce Gică Petrescu s-a retras din viaţa artistică, melodia „Du-mă acasă, măi tramvai!” a fost înregistrată şi de Alexandru Arşinel, Mirabela Dauer şi Fuego, reconfirmându-se astfel că rămâne la fel de iubită ca în urmă cu jumătate de veac, când era lansată de cel pe care mulţi îl consideră cel mai mare interpret român de muzică de petrecere din toate timpurile.
La fel ca în cazul „Bătutei moldoveneşti” şi al Mioarei Velicu, singura informaţie referitoare la dansul „Hora mare”, pe care merită să o amintesc în contextul dat, este că se execută într-o mişcare moderată şi înceată, participanţii formează un cerc, ţinându-se de mâinile îndoite în coate şi ridicate la nivelul umerilor. În proiectul nostru, esenţială este interpretarea prin cântec… Frumuseţe, artă, leac de vindecat tristeţea şi amarul…
Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună – precum „Asta-i hora mare”…
Sofia Vicoveanca s-a născut în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de Cernăuţi, primind la naştere numele de Sofia Fusa. Constrânsă de greutăţi, micuţa, refugiată în Vicovu de Jos (judeţul Suceava), a învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască; mai târziu, a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1998, a fost solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor”.
“Să mori de dragoste rănită” a fost declarată “Melodia secolului al XX-lea” de către public, cu ocazia galei organizate de Televiziunea Română 2, în anul 2000.
Piesa a fost înscrisă în 1995 la Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia, cea mai iubită sărbătoare a muzicii româneşti de atunci. Era o sărbătoare muzicală unde atunci când oamenii iubeau o anumită creaţie umpleau scena de flori. Aşa s-a întâmplat şi în 1995 după interpretarea de excepţie a Angelei Similea. Publicul s-a revoltat ulterior când s-a aflat că melodia “Să mori de dragoste rănită” nu a obţinut decât locul doi. Se pare că juriul a fost subiectiv.
În anul imediat următor, pentru că piesa a devenit un adevărat şlagăr, la Mamaia, “Să mori de dragoste rănită” a primit MareleTrofeu al Festivalului. Astfel că visul regretatului şi marelui compozitor Marcel Dragomir a devenit realitate.
Una din piesele care era, în 1994, pe buzele tuturor a fost „Eu vreau să-ţi spun că te ador”, o poveste de iubire sinceră, care a ajuns la inimile românilor instantaneu.
Cântecul are la bază trăiri ale interpreţilor, dar, în acelaşi timp, ale oricărui ascultător. E un tango stilizat, o compoziţie remarcabilă, cu text profund, în care mesajul este iubirea.
Sanda Ladoşi a avut bucuri şi marea şansă de a lucra la un proiect muzical deosebit, alături de unul din cei mai mari actori ai României, Ştefan Iordache. Acesta a cochetat mereu cu muzica. Talentul său muzical a ieşit însă la iveală doar când a format duetul cu Sanda Ladoşi. Cei doi au interpretat cu mare succes piesele compuse de Dan Iagnov, fiecare cântec lansat devenind imediat un adevărat şlagăr.
„M-am suit în dealu’ Clujului”- un cântec pe care Ana Pop Corondan l-a impus cenzurii din anii comunismului, dorind să cânte despre Cluj – orașul în care s-a născut dar de unde, în urmă Dictatului de la Viena, a fost nevoită să se refugieze în București, pentru că granița arbitrară care ne-a fărâmițat țara, a tăiat pe din două Feleacul – Dealul Clujului.
„M-am suit în dealul Clujului” – un cântec care situează dragostele dintâi, trăite în satul ardelean, deasupra unui oraș cosmopolit. Pentru că acolo, deasupra Clujului, e și o pădure, e și o viorea, e și un foc al dorului… amar. Și tot acolo-n Dealul Clujului, mândră șade-n calea badelui.
I se spunea, poate şi cu un strop de invidie, „Vocea”. Aurelian Andreescu este, în opinia multora, cea mai bună voce masculină a muzicii româneşti. Din toate timpurile, fără exagerare! În 2017, ar fi împlinit 75 de ani. Tulburătoare coincidență, Aurică, după cum îi ziceau amicii şi colegii, era născut într-o zi de 12 mai, asemeni bunului său prieten, Zsolt Kerestely.
Compozitorul, care-l evocă, în zilele noastre, plin de afecţiune, pe Aurelian Andreescu, i-a-ncredinţat acestuia spre interpretare melodia-emblemă, „Copacul”, scrisă pe versurile lui Ovidiu Dumitru, atunci când, în 1975, s-a hotărât să participle şi el la secţiunea „Creaţie” a Festivalului de la Mamaia. Măcar că, după cum cerea regulamentul festivalului, piesa a fost cantata şi de o voce feminină (a Stelei Enache), interpretarea lui Aurelian Andreescu a rămas în istorie. A făcut, cum se zice, istorie. Din păcate, în arhivele Televiziunii Române, se păstrează doar această variantă în interpretarea solistului. De aur, momentul! „Copacul” a obţinut doar premiul al treilea atunci, la Mamaia. Dar, oare, se-ntreba cu amărăciune compozitorul, mai ţine minte cineva, astăzi, cântecul de pe locul întâi?
O legendă urbană din timpul comunismului insinua că melodia ar fi fost scrisă anume pentru marele cârmaci. Că el ar fi fost, vezi Doamne, copacul! Însă, de la a face un cântec discret patriotic, cu versuri de bun simţ (care vorbesc despre demnitatea umană şi despre „trupul ţării sfânt”), până la ruşinoasele omagii ceauţiste de mai târziu, e cale lungă!
Piesa “Nu pleca” a fost scrisă special pentru Dida Drăgan, cu ocazia primei competiţii Eurovision la care participa România, spune compozitorul Adrian Ordean.
Un lucru era sigur, nimeni nu era pregătit pentru un succes la Eurovision, deşi publicul a iubit melodia de la început.
Adrian Ordean, compozitorul piesei Nu Pleca: “publicul a fost sincer, pentru că el a votat şi publicului i-a plăcut această piesă… “Piesa a fost câştigătoare. Sigur că urma plecarea în Slovacia, pentru preselecţia la care participau câteva ţări din zona noastră. Eu nu am putut să merg pentru că eram în turneu cu Compactul. L-am rugat pe George Natsis şi a mers el. Au plecat împreună la această preselecţie. Acolo, Dida s-a aruncat pe jos, într-o parte, în alta. A fost foarte frumos, dar nu am trecut. Bineînţeles că oamenii şi-au aranjat treburile dinainte.”
Născut la Timişoara, într-o familie de muzicieni, Adrian Daminescu s-a împrietenit încă de la patru ani cu instrumentele muzicale. La început a fost vioara, apoi, pianul şi violoncelul. După studiile gimnaziale la Liceul de muzică din Constanţa, devine din 1970 elev al Liceului de muzică din Timişoara. Debutează în 1972 ca violoncelist, percuţionist şi vocalist în grupul timişorean „Pro Musica”, iar în 1974 înfiinţează grupul „Helicoidal”. În ultimii doi ani de liceu studiază canto la “Dinu Lipatti” din Bucureşti cu renumita profesoară Georgeta Stoleriu şi este admis în 1977 la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” – secţia canto. Este fondator al formaţiei Basorelief şi al grupului rock Blitz, iar între anii 1983- 1990 este solistul trupei Columna.
Primul album de autor – “Bucăţi din mine” – apare în 1995, dar activitatea sa de creaţie continuă şi cu genul muzicii de film, semnând coloane sonore pentru case de film din strainatate.
Carierei sale artistice, desfăşurate pe multe paliere – solist, compozitor, prezenţe în emisiuni televizate, spectacole şi alte evenimente –, i se adaugă vocaţia de pedagog al artei interpretative, Adrian Daminescu fiind preocupat în ultimii ani şi de pregătirea tinerelor talente.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Mihai s-a născut la Sinaia, fiu al principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al prințesei Elena.
Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența.
În ianuarie 1948 Regele Mihai a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a puterile aliate vestice, Statele Unite si Marea Britanie, facusera targul cu sovieticii iar actiunile Regelui Mihai erau sortite esecului.
După Revoluția din 1989 Regele Mihai a fost oprit de regimul Ion Iliescu să întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă.