Ministrul german de externe, Heiko Maas, solicită impunerea de sancţiuni economice ţărilor care încalcă valorile UE

Publicat de Camelia Teodosiu, 28 martie 2019, 11:35

Ministrul german de externe, Heiko Maas, a susţinut că Uniunea Europeană trebuie să suspende finanţarea şi să impună sancţiuni împotriva statelor-membre care adoptă legi care se opun unor valori europene fundamentale, precum independenţa justiţiei şi libertatea presei.

Poziţionându-se în acest sens în cadrul unei emisiuni a reţelei publice de televiziune germane ZDF, Maas a precizat că ţări precum România, Ungaria şi Polonia primesc mai multă finanţare de la UE decât contribuie la aceasta şi, prin urmare, reducerea aceastei finanţări reprezintă o pârghie importantă pentru Bruxelles.

„Există reguli fundamentale de bază ce trebuie respectate de toată lumea”, a spus Heiko Maas. Pentru membrii care le încalcă „va trebui să analizăm dacă vor trebui să existe sancţiuni economice”, a completat el.

Îngheţarea finanţării „este singura limbă pe care o pricep” guvernele care limitează libertatea presei, a apreciat el.

Cel mai mare grup politic din Parlamentul European, Partidul Popular European (PPE), s-a declarat miercuri pentru suspendarea partidului FIDESZ al premierului Ungariei, Viktor Orban, din rândurile sale, din cauza îngrijorărilor că a încălcat principii fundamentale ale UE în ceea ce priveşte statul de drept.

Orban – care a preluat puterea în 2010 – a fost acuzat că încearcă să pună sub control absolut instanţele de judecată, mijloacele de informare în masă, domenii ale economiei şi chiar şi institute de cercetare ştiinţifică.

UE se află, pe de altă parte, în conflict cu guvernele din Polonia şi România din cauza unor texte de lege despre care criticii lor spun că subminează statul de drept şi valori europene fundamentale.

LA LIBRE BELGIQUE: Cum intenționează China și Europa să facă front comun în fața lui Donald Trump

Publicat de Camelia Teodosiu, 27 martie 2019, 10:44

Franța, Germania şi Comisia Europeană au revendicat marți un parteneriat mai echilibrat între China şi Europa, bazat pe “încredere” și “reciprocitate” și au pledat pentru un multilateralism “reînnoit”, în lipsa Statelor Unite, care se izolează din ce în ce mai mult.

În timpul unui mini-summit inedit și fără să pomenească numele lui Donald Trump, Xi Jinping, Emmanuel Macron, Angela Merkel și Jean-Claude Juncker au avertizat împotriva “tensiunilor comerciale” într-un context de ofensivă din toate direcțiile a președintelui american, în special împotriva importurilor chinezești.

“Fricțiunile internaționale continuă să crească și sunt din ce în ce mai marcate de înfruntările geopolitice”, și-a exprimat îngrijorarea Xi Jinping după reuniunea din sala de festivități a Palatului Elysée.

Emmanuel Macron a avut inițiativa acestei întâlniri în patru, care a durat ceva mai mult de o oră la Palatul Elysée, pentru a prezența un front european unit față de China.

UE se simte într-adevăr prinsă în clește între Donald Trump și abordarea sa contractuală a relațiilor internaționale, pe de o parte, și expansiunea chineză, inclusă în proiectul “noilor drumuri ale mătăsii” și investițiile masive cam peste tot în lume și în special în Europa, precum în Italia, ultima țară care s-a lăsat sedusă.

“Alegerea evidenței și a rațiunii în secolul XXI este într-un parteneriat eurochinez puternic, definit pe baze clare, exigente și ambițioase”, a declarat luni președintele francez la finalul unei întâlniri cu omologul sau chinez, sosit cu câteva ore mai derveme la Paris.

“Avem divergenţe (…) Nimeni dintre noi noi nu este naiv”, a subliniat el din nou marți,  îndemnând China să “respecte unitatea Uniunii Europene”, când Beijingul  este bănuit că mizează pe divizarea țărilor europene prin politica să de investiții.  “Cooperarea aduce mai mult decât confruntarea” a insistat el.

”Neîncredere”

Xi Jinping i-a răspuns, printr-un apel, să depășească “neîncrederea”. “Desigur, există puncte de dezacord, competiție, dar este competiție pozitivă (…). Suntem pe cale să avansăm împreună”, a spus el. Președintele chinez nu a anunțat totuși măsuri concrete pentru a-i liniști pe europeni, în special privind “noile drumuri ale mătăsii”.

Este “un proiect foarte important” și “noi, europenii, vrem să jucăm un rol”, dar “acest lucru trebuie să ducă la reciprocitate și avem oarecare dificultăți s-o găsim”, a declarat cancelarul german, Angela Merkel.

“Aș vrea ca întreprinderile europene să găsească același grad de deschidere ca și întreprinderile chinezești în Europa. Total.”, a subliniat șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care va prezida viitorul summit UE-China de pe 9 aprilie de la Bruxelles.

Cei patru lideri au subliniat, în schimb, convergențele dintre ei privind necesitatea unei “modernizări” a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), arbitrul schimburilor internaționale, a cărei utilitate este contestată de Casa Albă.

De la venirea la putere a lui Donald Trump, lui Xi Jinping îi place să se prezinte ca un actor clasic din concertul națiunilor. Liderul comunist a fost chiar aplaudat la Forumul de la Davos în 2016 de lumea bună a liberalismului economic mondial.

China a investit cel puțin 145 de miliarde de euro în Europa din 2010, dar tendința este de încetinire, în momentul în care mai multe state înăspresc măsurile privind achizițiile de la gigantul asiatic.

”Impuls” pentru climă

Vizita dlui. Xi la Paris a fost marcată, luni, de o serie de acorduri şi contracte comerciale, dintre care cel mai important a fost o mega-comandă de 300 de avioane Airbus A320 și 10 A350 – făcută prin intermediul întreprinderii de stat chinezești CASC (China Aviation Supplies Holding Company) în valoare de 35 de miliarde de dolari preț de catalog.

Într-o declarație comună publicată la finalul întâlnirii, Emmanuel Macron și Xi Jinping au promis de asemenea să apere “un rol de impuls și mobilizare” împortiva încălzirii climatice și să acționeze împreună “pentru o trezire mondială în fața erodării biodiversității”. Ei s-au angajat să lupte “împotriva criminalității de mediu, în special a braconajului și traficului cu specii ale faunei și florei ameninţate de extincție”, ca și împotriva poluării cu plastic.

China urmează să găzduiască o conferinţă ONU despre biodiversitate care trebuie să marcheze o etapă importantă pentru protecția mediului.

În încheierea vizitei sale, dl. Xi va fi primit din nou, împreună cu soția, de cuplul Macron, la mijlocul după-amiezii la Palatul Elysée. Președintele francez a anunțat luni că va merge din nou în China până la sfârșitul anului, după o primă vizită în ianuarie 2018.

Călătorie în lumea dreptului internațional umanitar cu Young Ambassadors Forum 2019

Publicat de Camelia Teodosiu, 26 martie 2019, 13:30 / actualizat: 27 martie 2019, 9:36

ONG-UL studențesc Voluntari pentru Idei și Proiecte (VIP România) derulează în perioada 20-25 mai 2019, în limba engleză, proiectul Young Ambassadors Forum 2019 (YAF), aflat sub umbrela organizațională a comunității International Affairs.

Ediția de anul acesta intitulată “Defending and being defended in the 21^st century: Freedom as the supremacy of human rights”, propune o serie de conferințe, training-uri, workshop-uri și simulări referitoare la crizele umanitare globale inerente dinamicii globale a secolului al XXI-lea.  Proiectul are drept scop informarea și familiarizarea celor 40 de participanți, atât din România, cât și din afara țării, cu ansamblul tematic propus.

Young Ambassadors Forum 2019 (YAF) propune imersarea tinerilor pasionați de cadrul politic actual în problematica dreptului internațional umanitar și a advocacy-ului, într-un context multicultural. Astfel, toate cele șase zile de proiect vor oferi  participanților o serie de activități, conferințe, work-shop-uri, seri de socializare și vizite de studiu, printre care se numără: diverse simulări care să antreneze atât cunoștințele de drept internațional umanitar ale participantilor, cât și creativitatea lor în raport cu fluiditatea domeniului abordat, training-uri variate și workshop-uri facilitate de Crucea Roșie Română, un panel dinamic ce se va bucura de prezența confirmată, până la acest moment, a  Excelenței Sale Dl.  Søren JENSEN  Ambasador al Danemarcei în România, Excelența Sa Dl. Arthur den HARTOG – Director adjunct al Delegaţiei Ambasadei Olandei în România, Excelența Sa Dl. Manuel Larrotcha PARADA – Ambasador al Spaniei în România și Excelența Sa Dl. Valery I. KUZMIN –  Ambasador al Federației Ruse în România.

Cu atât mai mult, participanții YAF vor experimenta și o activitate de tip Living Library susținută de către Delegații de Tineret ai României la a Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană, antrenând astfel dimensiunea de tineret activă inclusiv pe scena teatrului dreptului umanitar, dar și un World Café, unde le vor fi prezentate diferite perspective asupra advocacy-ului și a muncii pe teren de către Elena Navy – fost militar în Afghanistan – Raluca Negulescu Balaci – Directorul Executiv al Policy Center for Roma and Minorities, precum și multi alți invitați de renume.

Deschiderea evenimentului va avea loc pe 20 mai în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, instituție publică sub patronajul căreia se află comunitatea International Affairs, urmând ca, în restul zilelor, să se desfășoare în diferite spații special amenajate pentru cerințele proiectului.

Tinerii cu vârsta între 18 și 25 de ani sunt așteptați să aplice pentru această oportunitate unică în România până pe 19 aprilie.

Pentru a afla mai multe detalii, puteți accesa paginile de Facebook și Instagram ale proiectului: https://bit.ly/2QPJJMq respectiv https://bit.ly/2Hsg4c8, precum şi site-ul comunității International Affairs: https://bit.ly/2THL9z6

Un Brexit dur

Publicat de Camelia Teodosiu, 13 martie 2019, 08:29

Membrii Parlamentului britanic au respins marți, din nou, acordul privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, iar scenariul unui Brexit dur este din ce în ce mai plauzibil

391 de parlamentari au votat împotrivă, iar 242 pentru, iar cu o majoritate de 149 de voturi aceasta reprezintă o nouă înfrângere în Parlament şi poate cea mai dură din istorie pentru guvernul britanic şi pentru Theresa May ca om politic.

Potrivit declarațiilor Theresei May după ce acordul a picat din nou la vot, miercuri va avea loc un vot în Camerei Comunelor privind ieşirea din UE fără un acord pe 29 martie.

Dacă deputaţii resping şi această variantă, joi ar urma un vot pentru o ”extindere” a perioadei de negociere prevăzute de articolului 50 din Tratatul UE dincolo de această dată.

Guy Verhofstadt: La alegerile din luna mai, vom încerca să construim o nouă forță centristă, reformistă și pro-europeană

Publicat de Camelia Teodosiu, 12 martie 2019, 13:57

EL PAIS: „UE nu va supraviețui dacă nu vom rupe alternanța dintre populari și socialişti”

Guy Verhofstadt (născut la Dendermonde, în 1953) este considerat cel mai rapid și mai precis bici verbal al Parlamentului European. Conducător al grupului liberal (ALDE), de un deceniu în Parlament, el i-a iritat pe populiști și eurosceptici cu entuziasmul său de neoprit pentru o Europă federală. Cu râsul său sănătos și gesticularea meridională, acest flamenco a ajuns la președinția guvernului Belgiei în 1999 și a pus capăt unei jumătăţi de secol de alternanță între socialiști și populari în această țară. Acum el vrea să repete același joc la nivel european. Și rupe duopolul cu o nouă formațiune centristă, construită în jurul discursului și figurii președintelui francez, Emmanuel Macron. El este convins că aceasta este singura posibilitate de salvare a proiectului european. „Nu cred că UE poate supraviețui în acest secol dacă nu ne schimbăm”, a afirmat el în biroul său de la Bruxelles, în timpul unui interviu acordat ziarului „El Pais” și altor mass-media europene: „Nimic nu este etern, nu? Nimic. Nici instituțiile politice. Obligația noastră este de a reforma UE, de a elimina status quo-ul și de a conduce renașterea Europei, după cum sugerează Macron. Dacă vom eşua, coșmarul va deveni realitate”.

Reporter:  La alegerile din luna mai în Parlamentul European se așteaptă o creștere a grupurilor populiste și euro-eurosceptice. Vă îngrijorează?

Guy Verhofstadt: Ca orice politician pro-european sunt îngrijorat de creșterea populismului și a naționalismului în Europa. Dar nu cred că este ceva inevitabil. Dimpotrivă. Cred că este posibil să le combatem și să le învingem, așa cum am văzut în mai multe țări. Dar asta necesită o nouă viziune și o anumită pasiune pentru această nouă Europă pe care eu o apăr. Trebuie să contracarăm aceste forțe, pentru că acum au o nouă narațiune. Acum ei spun că nu vor să distrugă Europa, ci vor să o schimbe din interior. Dar schimbările pe care le sugerează presupun distrugerea UE pentru că ei doresc să se întoarcă la dominația statelor naționale și nu să aibă o cooperare europeană.

Reporter: De ce credeți că şi-au schimbat discursul?

Guy Verhofstadt: Pentru Brexit. După Brexit, a devenit clar că opinia publică vrea schimbarea Europei, însă nu distrugerea ei.

Reporter: Vreţi să vă confruntaţi cu populismul și să-l învingeţi. Nu credeți că ar trebui să încercați să îl înțelegeți?

Guy Verhofstadt: Inamicii mei sunt populiștii, nu cei care votează pentru ei. Oamenii care votează pentru ei sunt temători și tulburați. Ei sunt o clasă de mijloc europeană care se simte o victimă a globalizării sau care se teme de impactul migrației în cartierele lor. Aceste probleme trebuie abordate prin oferirea de alternative. Dar populiștii nu au soluții, ci doar încearcă să răspândească teama în scopul de a obţine mai multe voturi. Salvini crede că problema migranţilor îi va aduce mai multe voturi.

Reporter: Ce oferiți pentru a contracara aceste mesaje?

Guy Verhofstadt: La alegerile din luna mai, vom încerca să construim o nouă forță centristă, reformistă și pro-europeană, care va fi alternativa la lupta împotriva populismului și a naționalismului. Dar, în același timp, va fi alternativa la status quo-ul ultimilor 40 de ani. De la primele alegeri pentru Parlamentul European [în 1979] am văzut întotdeauna majorități populare și socialiste sau invers. Acum, pentru prima dată, poate că nu există majoritatea. Și pentru asta nu este vorba numai de blocarea populismului, ci și de ruperea status quo-ului. Pentru că dacă nu îl vom rupe și nu vom genera pasiune pentru o nouă Europă, care nu este tehnocratică, birocratică, bazată pe reglementări și directive, dacă nu vom reuși să construim această nouă forță în centru, în următorii cinci ani, la alegerile din 2024, populiștii se vor ridica masiv și vor crea coșmarul de care ne temem acum.

Reporter: Dar, în acei 40 de ani, liberalii au făcut, de asemenea, parte din acest status quo. De ce oamenii vor avea încredere în d-voastră să conduceţi schimbarea?

Guy Verhofstadt: Eram un partid mic. Și, în al doilea rând, acum vom construi o nouă forță. Nu se va numi ALDE, va avea alt nume pentru că va fi un grup mai mare și va fi proiectat pentru viitor și va prelua ştafeta. În trecut, am avut o primă generație de europeni care au fost părinții fondatori ai comunității europene, cu uniunea vamală. Apoi, a doua generație, care a creat euro și piața internă. Și acum în joc este să știm dacă există o a treia generație care să preia ştafeta şi să își asume responsabilitatea enormă de a plasa Europa într-o nouă poziție în lume. Cred că cineva ca Macron ar putea lupta cu a treia generație.

Reporter: Sau Salvini.

Guy Verhofstadt: Nu, el este omul care vrea să o distrugă. Vorbesc despre o a treia generație care dorește să construiască Europa, nu să o distrugă. Sau poate este și cea a lui Salvini, a treia generație, dar atunci el nu va intra în istorie în același mod ca predecesorii săi, pentru că acum este nevoie să construim o UE care să-și apere interesele într-o lume care este a imperiilor, nu a statelor.

Reporter: Pe lângă Macron, cine credeţi că va conduce a treia generație?

Guy Verhofstadt: Sunt mulţi. În Spania, îl avem pe Albert Rivera, care face un discurs pro-european. În Italia, a apărut formaţiunea politică Piú Europa [Mai multă Europa], care este încă mică, dar vom vedea. În Olanda, premierul Mark Rutte, care tocmai a ţinut un discurs la Zurich, unde a apărat ideea că Europa ar trebui să se poziționeze în lume ca o putere. Există mai mulți oameni decât s-ar părea la prima vedere. Sunt sigur că această a treia generație există și că, mai târziu, va intra în cărțile de istorie.

Interviu realizat de Bernardo de Miguel

Avertizări ale liderilor britanici și europeni cu privire la Brexit

Publicat de Camelia Teodosiu, 11 martie 2019, 11:54

Mâine, 12 martie, Theresa May va supune votului deputaților britanici acordul de retragere a Regatului Unit din UE, un acord negociat îndelung, destinat să organizeze o ieșire ordonată, şi care a fost inițial încheiat în noiembrie, dar a fost respins – în mod covârșitor – de Camera Comunelor, în ianuarie.

Vineri, 8 martie, premierul britanic a cerut ajutorul partenerilor săi europeni, cu privire la Brexit, astfel încât acordul de ieşire să poată fi adoptat de Parlamentul englez şi, în acelaşi timp, i-a avertizat pe deputații britanici împotriva tentaţiei de a respinge acordul: „Susțineți acest acord și Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană. Respingeţi-l și nimeni nu știe ce se va întâmpla”, a spus ea.

La rândul său, şeful diplomaţiei britanice, Jeremy Hunt, a avertizat că generațiile viitoare vor judeca aspru efectele unui Brexit fără acord: „Este un moment de schimbare în relațiile dintre Marea Britanie și UE și istoria va judeca foarte dur ambele părți dacă vom greși”, a declarat el, vineri dimineață, pe undele postului de radio al BBC, Radio 4. „Vrem să rămânem cei mai buni prieteni ai UE. Aceasta înseamnă adoptarea acestui acord într-un mod care să nu ne otrăvească relațiile pe parcursul multor ani viitori”, a insistat el.

Britanicii încearcă să obţină asigurări cu privire la „plasa de siguranță” irlandeză. Acest dispozitiv de ultimă instanță a fost conceput pentru a evita revenirea la o frontieră fizică între Republica Irlanda, membră a UE, și Irlanda de Nord, una dintre cele patru națiuni constituente ale Regatului Unit. Dar europenii exclud renegocierea acordului de divorț, așa cum a reamintit, joi, ministrul francez al Afacerilor europene, Nathalie Loiseau, aflată în vizită în capitala britanică. Acest acord este „cel mai bun și singurul posibil” și „nici nu se pune problema redeschiderii sau renegocierii lui”, a declarat ea. „Să nu mai facem o fixaţie cu privire la condițiile separării noastre, să lucrăm la […] relația viitoare”, a adăugat d-na Loiseau. De asemenea, ea a reamintit că UE este dispusă să „gândească” la nişte „clarificări”, dar așteaptă și „propuneri” din partea Londrei.

Dacă deputații britanici vor respinge, marți, acordul de retragere, Theresa May îi va întreba a doua zi dacă doresc să părăsească UE fără acord. Dacă ei vor respinge un „no deal”, atunci, joi, ea va supune votului lor o propunere pentru o amânare „limitată” a Brexitului, programat pe 29 martie.

Poziție de conducere românească a unei agenții interguvernamentale din cadrul Uniunii Europene. Ambasadorul Sorin Ducaru este noul director al Centrului Satelitar EU SATCEN

Publicat de Camelia Teodosiu, 6 martie 2019, 16:50

Comunicat de presă MAE

Ambasadorul român Sorin Ducaru a fost ales marți, 5 martie 2019, în funcția de Director al Centrului Satelitar al Uniunii Europene (EU SATCEN). Votul a avut loc în board-ul SATCEN, aflat sub coordonarea politică a Consiliului UE, prin Comitetul Politic și de Securitate (COPS). Candidatul român a obținut o majoritate calificată a voturilor statelor membre, din primul tur de scrutin.

Susținerea statelor membre pentru obținerea acestei poziții de conducere a unei agenții din cadrul UE reflectă, dincolo de calitatea candidaturii, o recunoaștere a rolului și contribuțiilor României pe linia politicii externe și de securitate comună, precum și pe linia celei de securitate și apărare comuna ale UE, în conformitate cu Strategia Globala a UE și, de asemenea, cu prioritățile Președinției române a Consiliului UE.

România este și un beneficiar al produselor și serviciilor SATCEN, susținând nivelul crescut de ambiție privind dezvoltarea și modernizare agenției, inclusiv a contribuțiilor SATCEN pentru Programul Spațial European. De la începutul acestui an, România face parte din consorțiul pentru programul european de monitorizare spațială (Space Surveillance and Tracking), program care beneficiază de serviciile SATCEN.

Informații suplimentare

SATCEN este o agenție interguvernamentală a UE cu atribuții în domeniul susținerii acțiunilor de politică externă și de securitate comună, inclusiv a misiunilor și operațiunilor civile și militare ale UE, prin analiza informațiilor geo-spațiale, în corelare cu alte surse de informații relevante. Coordonarea operațională a SATCEN este realizată prin Serviciul European de Acțiune Externa (SEAE), Înaltul Reprezentat Federica Mogherini, deținând și poziția de președinte al Board-ului SATCEN. Agenția colaborează, de asemenea, cu Comisia Europeana, având, în acest context, atribuții pe linia dimensiunii de securitate a Programului Spațial European.

Ambasadorul Sorin Ducaru este diplomat de carieră, cu experiență de peste 25 de ani dobândită ca ambasador al României la ONU – New York, în SUA și la NATO, precum și în calitate de asistent al Secretarului General al NATO și șef al Diviziei pentru riscuri de securitate emergente din cadrul Alianței Nord-Atlantice. Este absolvent al Institutului Politehnic București (1988) și al Scolii Naționale de Studii Politice și Administrative (1992). Deține un titlu de Master în Relatii Internaționale la Universitatea Amsterdam (1993) și titlul de Doctor în Relații Economice Internaționale la Academia de Studii Economice din București (2005). Pe parcursul carierei sale, Sorin Ducaru a obținut distincțiile naționale Meritul Diplomatic, Serviciul Credincios și Steaua României în rang de Cavaler.

THE TIMES: Europa ex-comunistă nu ar trebui să ne îngrijoreze

Publicat de Camelia Teodosiu, 6 martie 2019, 11:36

Cel ce caută turbulenţi excentrici îi găseşte în Vest şi Sud, nu în Est

Cei nouă şefi de stat şi personalul lor avuseseră o dimineaţă marcată de certuri şi un prânz greu. Eu mă ocupam cu furnizarea distracţiei, discutând modalităţile de apărare a societăţilor deschise în faţa ameninţării „războiului hibrid”: melanjul Kremlinului de bani, propagandă, subversiune şi alte năzbâtii. Preşedinţii Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei, Ungariei, României şi Bulgariei, întruniţi în cochetul oraş slovac Kosice, au avut reacţii diverse.

Căci, în pofida captivităţii lor comune în Imperiul Sovietic, regiunea pe care cândva o numeam „Europa Estică” nu este un monolit. Chiar şi la 30 de ani de la prăbuşirea comunismului, outsiderii sunt înclinaţi spre o etichetare leneşă, care plasează tot ce se află la est de vechea Cortină de Fier în aceeaşi categorie înapoiată, excentrică şi îngrijorătoare.

Să admitem că acest stereotip nu este complet neîntemeiat. Preşedintele Áder al Ungariei a evidenţiat nu ingerinţa Kremlinului, ci pericolele minorităţilor influente cu susţinători bogaţi. Aceasta este o referire codificată la George Soros, miliardarul filantrop care a sprijinit cauzele bune liberale pe tot cuprinsul regiunii dar este ţinta unei campanii a urii lansate de guvern în Ungaria. Preşedintele Zeman al Republicii Cehe, a cărui aparenţă sinistră contrastează cu obiceiurile lui joviale, apreciază o dispută de calitate. El i-a criticat pe omologii lui pentru atlantismul lor, spunând că istoria arată că minciunile şi răutăţile reale vin de la CIA.

Cum se schimbă vremurile şi oamenii! L-am întâlnit pentru prima dată pe dl Zeman în Cehoslovacia comunistă, când a fost demis dintr-o funcţie academică de prestigiu pentru opiniile lui reformatoare. Acum promovează strângerea relaţiilor cu Rusia şi China. Premierul Ungariei, Viktor Orban, era un tânăr disident liberal bine dispus pe atunci. Acum, el conduce un guvern autoritar, amical cu Putin, care contrariază alte partide conservatoare europene.

Dar aceste personalităţi sunt extreme. Realitatea este că publicul se opune josniciei anti-occidentale, pro-Kremlin şi intoleranţei şi xenofobiei care i se asociază. Central- şi est-europenilor le place demnitatea, legalitatea şi deschiderea pe care le-au câştigat din 1989. Ei consideră NATO şi UE garanţi ai libertăţii lor.

Exemplifică dispoziţia optimistă preşedintele Kaljulaid al Estoniei. O femeie fără fasoane de 49 de ani, ea a alergat recent la maratonul din New York împreună cu bodyguarzii ei care gâfâiau în spatele ei. Ea promovează start-up-urile şi administraţia digitalizată a ţării ei, ca şi eforturile sale de a dezvolta încrederea şi aptitudinile de conducere ale fetelor din patrie. Aceasta a atras interesul Melaniei şi Ivankăi Trump, dând Estoniei o linie de acces utilă la Casa Albă. Dna Kaljulaid a făcut deplasări în Africa şi zona Caraibelor, primind sprijin pentru candidatura ţării sale la un loc în Consiliul de Securitate al ONU. Ca victimă a imperialismului, Estonia se înţelege bine cu alte foste colonii.

O altă personalitate marcantă este Laura Codruţa Kovesi, de 45 de ani. Ea a fost procuror general al României, prima femeie şi cea mai tânără persoană care a ocupat acest post. Apoi a condus direcţia anticorupţie a ţării, care este cea mai credibilă instituţie din această ţară. Când succesul ei a ajuns prea mare, politicienii au revocat-o. Acum este candidat de frunte în procesul de selecţie a şefului noului birou al procuraturii publice a UE, în pofida obiecţiilor (de o vehemenţă revelatoare) ale propriului ei guvern.

O a treia femeie care merită să fie urmărită este cea care ar putea deveni noul preşedinte al Slovaciei, Zuzana Caputova, avocat care conduce în sondajele dinaintea alegerilor de luna asta.

Aceste femei cu greutate captivează imaginaţia publică şi distrug stereotipurile occidentale. Dacă politica ar putea lua exemplu de la ele! În alegerile parlamentare şi procesul decizional guvernamental, interesele de afaceri, tensiunile regionale şi alţi factori mânjesc imaginea. Politicienii consacraţi din regiune au renumele deseori justificat de complezenţă şi corupţie. Este uşor de văzut de ce alegătorii simt nevoia de nou, chiar dacă de afară acesta pare dezgustător. Liderii autoritari, escrocii şi populiştii o duc bine mai puţin din cauză că mesajul lor rezonează, decât din cauza slabei concurenţe din partea curentului central.

Dar lecţia generală este că vechea împărţire Est-Vest din Europa devine irelevantă. Dacă vreţi un real semn de democraţie în pericol uitaţi-vă la Italia, unde de curând s-a aflat că Liga, partidul din care provine vicepremierul, Matteo Salvini, a primit finanţare direct de la Rusia. Vestele Galbene agresive din Franţa au puţine echivalente în Estul fost comunist.

Nici nevroza Marii Britanii pe tema Europei nu este de înţeles. Multe ţări au dispute cu Bruxelles-ul. Nimeni nu reacţionează cum au făcut britanicii. Între timp, viaţa merge mai departe fără ei. Discuţiile preşedinţilor s-au concentrat asupra securităţii energetice, a gazoductelor ruseşti relevante şi a Afganistanului: ei se tem că SUA vrea să-şi părăsească aliaţii. S-a discutat mult despre „mobilitatea armatei”: programul NATO-UE de a crea condiţiile pentru deplasarea mai lină şi accelerată a militarilor şi echipamentelor.

La întrunirea de joia trecută din estul Slovaciei, preşedinţii m-au întrebat într-adevăr de Brexit, dar aşa cum fac neamurile care întreabă de o rudă dragă lovită de demenţă. Ei sunt mai îngrijoraţi de ignoranţa politicienilor noştri. Gavin Williamson, secretarul apărării, a gafat luna trecută când s-a referit la programul militar britanic de apărare a „Lituaniei” (voia să spună Estonia). Jeremy Hunt, secretarul de Externe, a descris Slovenia (fostă republică iugoslavă) ca un fost „stat vasal sovietic”. Probabil vorbea despre Slovacia.

La întoarcere din Kosice, am avut o senzaţie ciudată: plecam din partea dinamică şi interesantă a Europei şi mă îndreptam spre periferia ei capricioasă dar întunecată.

Autor: Edward Lucas

Alegeri europene: Macron va publica un articol în cele 28 de țări ale Uniunii

Publicat de Camelia Teodosiu, 5 martie 2019, 08:45

Potrivit “Le Figaro”, Macron va lansa marți campania LREM pentru alegerile europene, cu un text publicat în mai multe ziare europene

Emmanuel Macron întră în campanie pentru Europa. Presedintele Republicii a făcut tot timpul din proiectul european calul lui de bătaie. La apropierea alegerilor europene, de la sfârșitul lunii mai, el se pregătește să urce pe metereze pentru a apăra visul european pe care îl are în minte de la venirea sa la Palatul Élysée, în mai 2017. Astfel, scrie “Le Figaro”, Emmanuel Macron pregătește un articol care va fi publicat marți, 5 martie, în ziarele din cele 28 de țări ale Uniunii Europene.

“Șeful statului nu vrea să le vorbească numai francezilor. El vrea să se adreseze tuturor cetățenilor europeni”, explică pentru cotidian un apropiat al președintelui. Palatul prezidențial lucrează la acest articol  de mai multe săptămâni, foarte în secret. Publicarea textului ar trebui de altfel să marcheze adevărata lansare a campaniei partidului prezidențial în vederea scrutinului din 26 mai din care va rezulta un nou Parlament European. Unii ard deja de nerăbdare și privesc textul ca pe un “generic… un fel de anunț” al campaniei LREM.

O sursă din anturajul președintelui nu a confirmat Agenției France-Presse publicarea unui asemenea text, anunțând totuși pentru începutul săptămânii viitoare ceea ce va fi “luarea de cuvânt cea mai puternică” a lui Emmanuel Macron despre Europa, de peste un an. Intervenția șefului statului se va înscrie “în continuarea discursului de la Sorbona” din toamna lui 2017, a declarat această sursă pentru AFP.

Guvernul a primit consemnul să fie foarte discret deocamdată despre Europa. Doar de la mijlocul săptămânii viitoare se vor putea exprima și alătura pozițiilor șefului statului. Poziții împotriva curentului ale valului naționalist și populist reprezentat în special de noua stea a unei părți a Europei, Matteo Salvini, vicepremierul italian. De altfel, Emmanuel Macron va fi duminică seară, la o ora de maximă audiență, invitatul canalului italian Rai 1.  Un interviu în timpul căruia problema europeană va fi abordată pe larg.

O contrapondere la argumentația Brexit

Căci miza este importantă: “Suntem într-un moment crucial al istoriei Europei. Asistăm în prezent la dezintegrarea sa. Ea este în pericol. Ideea este deci să se spună că e urgent să fie regândită, căci avem nevoie de ea”, explică pentru “Le Figaro” o sursă apropiată. “Președintele vrea să tragă un semnal de alarmă” în scopul trezirii conștiințelor și să ducă la reconstruirea unui adevărat “proiect comun”.

Emmanuel Macron își rafinează argumentația care ar trebui, în parte, să se sprijine pe teama de Brexit, negocierile pentru care au fost totdeauna dificile și nu au dus deocamdată la un acord clar și acceptat de toate părțile interesate. Șeful statului vrea să opună retoricii naționaliste și izolationiste a Brexit viziunea sa și voința pentru o “Europă care protejează” și un “suveranism pozitiv, fiind împărtășit”. Dincolo de argumentație, rămâne de văzut ce echipă va conduce proiectul european al șefului statului. Potrivit BFM TV, ministrul sănătății, Agnès Buzyn, ar putea juca un rol primordial în campania LREM.

Disciplina de grup în Parlamentul European sub presiune post-alegeri?

Publicat de Camelia Teodosiu, 4 martie 2019, 14:03

În politică, puterea unui grup constă în numărul de membri, iar în Parlamentul European acest lucru este și mai mult valabil, mai ales după alegerile europene viitoare care vor conduce la o componenţă extrem de fragmentată.

Până în prezent, grupurile parlamentare europene au fost impresionant de coezive / disciplinate, dacă luăm în considerare diversitatea culturală și economică a membrilor lor. Dar toate acestea se pot schimba în PE, după alegerile din mai, din două motive convergente: în primul rând, presiunea din ce în ce mai mare exercitată de cei care fac opinie separată pentru apărarea intereselor naționale pe termen scurt; în al doilea rând, grupurile mai mari vor pierde din influenţă, iar deputații europeni vor avea o gamă mai largă de opțiuni.

Ca rezultat, rolul liderilor grupurilor, de exemplu coordonatorii din comisii, raportori etc. poate fi slăbit, deoarece deputații din Parlamentul European ar putea deveni tot mai conștienți de faptul că loialitatea lor individuală este mai utilă în grupuri cu membrii valoroşi și mai greu de „disciplinat”. Mai mult, grupurile mai mici vor crește sau vor rămâne stabile, de aceea vor deveni mai atrăgătoare atât pentru aderare, cât și pentru alianţe ocazionale. Acesta poate fi cazul grupului FIDESZ cu grupurile de dreapta PPE, pe aspecte privind migrația, părțile francofone și scandinave ale PPE care votează cu stânga asupra deciziilor sociale și de mediu sau ale francezilor în procesul de votare S&D sau cu extrema stângă împotriva acordurilor comerciale.

Dar tentația de a avea o părere diferită față de cea a propriului grup va fi mai vizibilă în cazul persoanelor fizice decât în delegația națională a partidelor în ansamblu: în unele circumstanțe am observat că deputații europeni au poziții diferite, chiar și în comparație cu proprii lor colegi naționali de partid. Unul dintre cele mai bune exemple din actualul PE este legat de britanica Julie Girling, care a fost cea mai „rebelă” Tory din cadrul delegației sale din partea Partidului Conservator: diferendele sale cu colegii Tory nu sunt legate numai de Brexit, ci şi de alte aspecte de pe agenda UE. După monitorizarea acestor cifre, nu este deloc surprinzător să vedem că, în cele din urmă, ea s-a mutat la PPE.

De fapt, monitorizarea dinamicii votului este cel mai bun predictor de a anticipa dacă un europarlamentar sau un partid se îndepărtează (și există șanse sporite de descompunere) sau gravitează spre o altă forță politică (și există șansa unei fuziuni).

În 2009, analiza noastră privind modul de votare a dezvăluit faptul că conservatorii au fost de departe cel mai „rebel” partid din grupul PPE și, la doar câteva luni după ce s-au despărțit de PPE, pentru a forma ECR. În mod similar, în anii 2012-2013, analiza noastră de vot a Consiliului a arătat că Marea Britanie era din ce în ce mai minoritară în Consiliu – câțiva ani mai târziu, din păcate, am fost martorii referendumului și a tuturor consecințelor acestuia.

În Parlament, socializarea într-un grup politic a ajutat la diminuarea diferendelor, pentru a ajunge la compromisuri care să permită grupurilor să arate o poziție comună atunci când decizia este luată în comisie sau în plen. Dimensiunea mare a grupurilor PPE și S&D a contribuit la crearea disciplinei interne (coeziune).

În general, au fost respectate opiniile raportorului sau ale raportorului alternativ. Dar, mai recent, am văzut deja situații în care, pe teme importante, cum ar fi bugetul UE, politica de mediu, migrația sau acordurile comerciale, deputații europeni nu au urmat poziția propriului raportor.

În actualul PE, în aproximativ 1 din 10 hotărâri, majoritatea a fost mai mică de 50 de deputați, ceea ce înseamnă că dacă 26 de deputați europeni votează invers rezultatul este contrariul. În aceste circumstanțe, doar câțiva deputați din Parlamentul European care şi-ar schimba poziţia (și nu ar urma raportorul grupului lor) sunt suficienți pentru a pierde / câștiga votul. În următorul PE, tendințele indică faptul că astfel de evenimente vor deveni și mai frecvente.

Ce eurodeputați au fost cei mai loiali și rebeli în acest termen al PE?

În acest context, termenii „loiali” și „rebeli” se referă la „votarea în acord cu grupul” și „votarea diferită decât grupul propriu”. Acești termeni ar trebui considerați neutri (nu pozitivi / negativi), deoarece deputații europeni sunt responsabili de apartenenţa lor și sunt liberi să decidă dacă linia grupului este sau nu este în interesul partidului din care fac parte. Ca atare, măsurarea noastră este pur analitică și nu critică.

În cel mai mare grup, PPE, maghiarul Jozsef Szajer, este deputatul care a votat cel mai frecvent cu majoritatea grupului său (a fost „loial”) în 99,19% din deciziile luate. Acest lucru poate fi o surpriză, dar, dacă luăm în considerare faptul că eurodeputatul Szajer are o responsabilitate specială, de a coordona instrucțiunile de vot ale grupului său, atunci găsim motivul. Membrii de partidu ai lui Szajer, din FIDESZ, au scoruri de „loialitate” mult mai scăzute decât el însuși, adică 94% sau chiar mai puțin (dar peste media PE).

Purtătorul de cuvânt al PPE (și spitzenkandidat), Manfred Weber, este pe locul doi, cu 99,12% loialitate, în timp ce un alt german, Michael Gahler, se află pe locul trei. Top 5 al acestui clasament este completat de doi români: Siegfried Muresan (raportorul PE pentru bugetul UE) și Adina Valean (președintele comisiei ENVI).

Pe de altă parte, cei mai „rebeli” în PPE au fost belgienii Claude Rolin și Pascal Arimont, finlandezul Sirpa Pietikainen și portughezul Jose Inacio Faria.

Cei mai loiali în „S&D” sunt: două portugheze, cu acelaşi nume de familie – Rodrigues (Maria Joao și Liliana), doi italieni – David Sassoli și Caterina Chinnici și o lituaniană – Vilija Blinkeviciute.

Interesant este faptul că alți doi italieni se află, de asemenea, în topul clasamentului „rebelilor” din S&D: Sergio Cofferati și Elly Schlein. Acestora li s-au alăturat, în “top 5 cei mai rebeli”, suedeză Soraya Post, malteza Alfred Sant și irlandeza Nessa Childers.

În cea de-a treia forță politică a Parlamentului UE, CRE (Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni), liderul conservatorilor finlandezi, Jussi Halla-aho, este cel mai loial membru al acestui grup, urmat de croata Ruža Tomašić și bulgara Angel Dzhambazki. Cel mai „rebel” din ECR de departe a fost grecul Notis Marias.

În ALDE, nu este o surpriză: liderul belgian al liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, este de asemenea cel care a votat cel mai frecvent cu majoritatea grupului său (a fost „loial”) în 98,71% din deciziile luate. Verhofstadt este urmat de bulgara Iskra Mihaylova si croatul Jozo Radoš.

Dimpotrivă, letona Iveta Grigule-Pēterse se află în partea de jos a acestui clasament, cu doar 79,26% din voturile „loiale” (mai mult de o mie de voturi diferă de majoritatea grupului ei). Ea este urmată de doi olandezi – Johannes Cornelis van Baalen și Jan Huitema.

În grupul verzilor/ALE, cei mai „loiali” sunt doi germani – Barbara Lochbihler și Maria Heubuch urmaţi de maghiarul Benedek Jávor. Toți au votat în mod regulat (peste 99% din decizii) cu majoritatea grupului lor.

Pe de altă parte, Ana Miranda, din Spania, înregistrează cel mai scăzut punctaj din acest clasament raportat la comportamentul de vot, chiar dacă a devenit deputat în Parlamentul European mai târziu decât începerea generală a mandatului. Ea este urmată de estonianul Indrek Tarand și suedezul Max Andersson, ambii votând cu majoritatea grupului lor în puțin mai mult de 92% din decizii.

În Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, liderul său german, Gabriele Zimmer, a fost cel mai loial membru, urmată de doi italieni Curzio Maltese și Eleonora Forenz. În schimb, două persoane olandeze se află în partea de jos a acestui clasament, Dennis De Jong și Anne-Marie Mineur, urmate de portughezul João Pimienta Lopes, care a devenit mai recent membru al Parlamentului European.

Interesant este că deputații din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) și din Grupul Europa Libertății și Democrației Directe (EFDD) sunt cei mai „rebeli” din întregul Parlament al UE. Grecia Notis Marias (ECR) înregistrează cele mai scăzute cifre de loialitate (doar 39,48% dintre voturile sale au fost împărțite de grupul său politic), urmate de lituanianul Rolandas Paksas și italianul Giulia Moi, ambii deputați ai grupului EFDD.

În cadrul programului VoteWatch Europa, am urmărit îndeaproape, în ultimii 10 ani, pozițiile deputaților europeni pe toate subiectele, pentru a anticipa formarea coalițiilor și a identifica care partide și deputați europeni vor fi regizorii pe fiecare subiect.

Primăvara începe cu tine, Radio Romania Brașov FM! 

Publicat de Camelia Teodosiu, 1 martie 2019, 10:35

Din 1 martie, pe frecvența 93,3 FM.

Radio Romania Brașov FM – Mereu la înălţime

Cel mai nou post din familia Radio România emite din 1 martie, la Braşov, pe frecvenţa 93,3 FM.

Radio România Braşov FM se adresează ascultătorilor dornici de informaţie echidistantă şi concisă, muzică bună, divertisment de calitate, cultură şi sport.

Sub sloganul Mereu la înălţime, studioul din inima ţării vine ca o completare firească şi necesară a reţelei studiourilor teritoriale Radio România. Ştiri, muzică, reportaje, interviuri, informaţii din trafic, sfaturi pentru sănătate, competiţii sportive, folclor, teatru radiofonic, se vor asculta pe 93,3 FM, în emisiuni precum Bună dimineaţa Transilvania, Pulsul Zilei, Sens Unic sau Pasaj Urban.

Buletinele de ştiri şi radiojurnalele Radio România Braşov FM vor prezenta actualitatea locală – deciziile autorităţilor braşovene, stadiul proiectelor implementate, informaţiile din trafic, vremea de la munte, evenimentele cultural-artistice şi competiţiile sportive, din 1 martie, pe 93,3 FM.

Laura Codruţa Kövesi, a obţinut cele mai multe voturi în Comisia pentru control bugetar (CONT) a Parlamentului European, după audierile pentru ocuparea funcţiei de procuror-şef al Parchetului European – EPPO

Publicat de Camelia Teodosiu, 27 februarie 2019, 12:26

Andres Ritter din Germania, Jean-Francois Bohnert din Franţa şi Laura Codruţa Kövesi din România au fost audiați, ieri seară, în Parlamentul European pentru funcția de procuror-șef european, poziția de conducere a Parchetului European (EPPO).

Această nouă instituție a Uniunii Europene, creată pe baza cooperării consolidate între 22 de state membre, inclusiv România, va fi însărcinată cu investigarea, urmărirea şi aducerea în faţa justiţiei a infracţiunilor împotriva bugetului UE, cum ar fi frauda, corupţia sau frauda transfrontalieră de TVA de peste 10 milioane de euro.

Ordinea audierilor a fost stabilită în urma tragerii la sorți.

Săptămâna trecută, ambasadorii celor 22 de state membre participante la EPPO și-au exprimat preferințele prin vot secret, Jean-Francois Bohnert fiind clasat pe primul loc, iar Laura Codruţa Kövesi și Andres Ritter pe locul al doilea, la egalitate.

Urmează ca, după votul în cele două Comisii – LIBE și CONT, asupra candidatului pe care îl susțin, să fie trimisă o propunere Conferinţei Preşedinţilor şi preşedintelui PE, Antonio Tajani. Procurorul-şef va fi numit de comun acord de către Parlamentul European şi Consiliu, a explicat președintele Comisiei LIBE, eurodeputatul Claude Moraes, după audierile celor trei candidaţi:

”După această audiere urmează o evaluare completă și voi trimite o scrisoare președintelui Tajani în care îi voi spune care este poziția Comisiei CONT și care este poziția Comisiei LIBE.”

Laura Codruţa Kövesi, a obţinut marţi seară cele mai multe voturi, 12, în Comisia pentru control bugetar (CONT) a Parlamentului European, după audierile pentru ocuparea funcţiei de procuror-şef al Parchetului European – EPPO, fiind urmată de candidatul francez Jean-Francois Bohnert, cu 11 voturi, şi de candidatul german Andres Ritter, cu un vot, potrivit biroului de presă al Parlamentului European. Votul Comisiei CONT, care a fost unul secret, are rol consultativ.

Procedura prevede ca, în cazul în care membrii celor două Comisii ar fi votat, asemenea ambasadorilor țărilor UE, pe procurorul francez Jean-Francois Bohnert, atunci competiția ar fi luat sfârșit cu victoria acestuia, decizia urmând a fi votată formal în Consiliul JAI (Justiție și Afaceri Interne). În cazul în care, în urma votului din cele două comisii ale Parlamentului European, există un alt candidat care se claseză pe prima poziție, atunci Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene vor intra în etapa de negociere.

În aprilie 2017, 16 state membre, între care și România, au convenit să colaboreze mai strâns pentru a combate mai bine frauda împotriva UE. Acestea au convenit să instituie un Parchet European (EPPO), utilizând procedura cooperării consolidate.

Ulterior, și alte țări au decis să se alăture acestor eforturi pentru a proteja bugetul UE împotriva fraudei: în prezent, sunt 22 de state membre participante.

Odată ce va fi funcțional, Parchetul UE va avea competența de a investiga și a urmări penal infracțiuni care afectează bugetul UE, precum: frauda, corupția, spălarea de bani sau frauda transfrontalieră în materie de TVA.

România se numără printre țările care au luat parte, încă de la debutul acestei idei, la procesul de lansare a cooperării consolidate la care ulterior au aderat și alte state, iar operaționalizarea EPPO, inclusiv prin numirea unui unui procuror-șef european este un obiectiv al președinției române a Consiliului UE.

Balcanii de Vest sunt pe poziţia a treia pe agenda preşedinţiei României la Consiliul UE

Publicat de Camelia Teodosiu, 25 februarie 2019, 11:47 / actualizat: 25 februarie 2019, 15:18

În timpul preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, copleşită de Brexit şi alegerile pentru Parlamentul European, se înregistrează o stagnare a procesului de integrare europeană a Balcanilor de Vest. Acest fapt este demonstrat de întârzierea publicării raportului privind progresul înregistrat în procesul de integrare europeană şi de organizarea abia în luna iunie a conferinţei interguvernamentale la care Serbia aşteaptă să deschidă noi capitole din cadrul negocierilor de aderare, iar Macedonia să înceapă negocierile de aderare. Este o mare provocare pentru România să finalizeze toate activităţile astfel încât, în cel mai bun caz, în iunie să convoace conferinţa la care Serbia ar trebui să deschidă unele din cele cinci capitole, care sunt deja pregătite pentru deschidere.  „Progresul înregistrat pe fiecare capitol este evaluat în raportul anual, iar dacă raportul întârzie statele membre UE nu pot aprecia dacă s-au făcutînregistrat progrese. Procesul de negociere are dimensiuni politice şi tehnice şi cred că suntem cu toţii de acord că nu putem avansa fără o evaluare tehnică a progresului” – a declarat negociatorul şef al Serbiei în negocierile cu UE, Tanja Miscevic, adăugând că România prietenă are extinderea UE pe a treia poziţie a agendei preşedinţiei la consiliul UE, pentru că pe primele două poziţii sunt Brexit şi alegerile din luna mai. „România sprijină cu fermitate parcursul european al Serbiei, nu doar în calitate de ţară prietenă şi vecină, ci şi pentru că este interesul nostru strategic ca Serbia şi regiunea Balcanilor de Vest să avanseze spre UE. Nu-mi place să anticipez, dar imediat după încheierea alegerilor pentru Parlamentul European, Balcanii de Vest vor fi în centrul atenţiei” – a declarat ambasadorul României la Belgrad, Oana Cristina Popa.

Costurile inechităţii fiscale

Publicat de Camelia Teodosiu, 22 februarie 2019, 11:19

Anul acesta, la Forumul de la Davos, istoricul olandez Rutger Bergman s-a remarcat printr-o intervenţie care a punctat cel mai apreciat moment al evenimentului: „Încetaţi să mai vorbiţi de filantropie, începeţi să vorbiţi despre taxe”.

Bergman a spus la conferinţă:

„Aud oamenii vorbind limbajul participării şi justiţiei şi egalităţii şi transparenţei, dar aproape nimeni nu aduce în discuţie problema reală, a optimizării fiscale, aşa e? Şi a faptului că bogătaşii pur şi simplu nu-şi achită cota echitabilă care le revine. Este ca şi când m-aş afla la o conferinţă a pompierilor şi nimeni nu ar avea voie să vorbească despre apă…

Asta nu este o ştiinţă a rachetelor. Putem vorbi foarte mult timp despre toate aceste programe filantropice stupide, dar haideţi (să fim cinstiţi), trebuie să discutăm despre taxe! Taxe, taxe, taxe. Toate celelalte sunt prostii, după părerea mea.”

Desigur, Bergman are absolută dreptate. Ar trebui acordată mai puţină atenţie laudelor aduse bogaţilor pentru diversele lor proiecte „filantropice” şi mai multă analizei eludării fiscalităţii de către ei – atât la nivel individual cât şi la nivel corporatist.

Dar s-ar putea să nu fie corectă concentrarea lui numai asupra optimizării fiscale sau numai asupra superbogaţilor. Un nou raport sugerează că amploarea optimizării fiscale în Europa este cu mult inferioară evaziunii fiscale. Şi asta se întâmplă nu doar în rândul celor bogaţi (deşi categoric se întâmplă în cercurile lor – un exemplu este amenda record impusă UBS pentru facilitarea acesteia), ci pe tot spectrul veniturilor, în cadrul a ceea ce este cunoscut sub numele de „economia din umbră”.

În primul rând, este important să înţelegem corect definiţia – optimizarea fiscală şi evaziunea fiscală sunt deseori folosite ca sinonime, dar sunt destul de diferite şi ca urmare trebuie abordate folosind metode destul de deosebite.

Optimizarea fiscală este o decizie a unui contribuabil de a-şi minimaliza povara fiscală prin recurgerea la acţiuni care se opun spiritului intenţiei avute de legislatori (care poate fi evident subiectul unor interpretări diferite). Poate fi deopotrivă legală şi nelegală (prin faptul că nu se conformează legilor recunoscute) dar niciodată nu este ilegală (adică în mod clar interzisă de legi).

Pe de altă parte, evaziunea fiscală constă în nedezvăluirea deliberată şi ilegală a câştigurilor. Motivaţia acesteia ar putea fi desigur alta decât evaziunea fiscală – un dealer de droguri ar putea fi mai preocupat să nu ajungă după gratii, decât de necesitatea de a prezenta autorităţilor guvernamentale veniturile – dar oricum, dacă nu îţi înregistrezi activitatea, nu poţi achita taxe pentru ea şi ca urmare este un caz de evaziune fiscală. Include de asemenea solicitarea unor indemnizaţii, cheltuieli şi alte scutiri fiscale la care contribuabilul nu are dreptul conform legii.

Potrivit noului raport al activistului fiscal Richard Murphy, „deficitul fiscal” anual provocat în Europa de această evaziune fiscală ilegală este cuprins între 750 de miliarde şi 900 de miliarde de euro (echivalentul a 850 de miliarde – 1 trilion de dolari). Aceasta comparativ cu estimările cuprinse între 50 şi 190 de miliarde de euro pentru optimizarea fiscală anuală corporatistă, conform estimărilor anterioare ale Parlamentului European, citate de Murphy.

Raportul a fost comandat de grupurile socialiştilor şi democraţilor de centru-stânga din Parlamentul European (care include eurodeputaţi din partidul Laburist din Marea Britanie şi din partidul Socialist din Franţa) şi are în vedere doar deficitul fiscal din Europa. Dar Murphy spune că acelaşi trend poate fi constatat în toată lumea – cu cât economia din umbră este mai extinsă, cu atât este mai probabil ca şi deficitul fiscal să fie mai mare.

Murphy a spus pentru FT:

„Dacă vă uitaţi la întreagul deficit fiscal, care este totalul taxelor neachitate despre care guvernul crede că ar trebui plătite, este evident că evaziunea fiscală este de departe cea mai mare problemă.

Aceasta este destul de şocant pentru oameni. Eu cred că până şi grupul socialiştilor şi democraţilor a fost destul de şocat, într-un fel, de rezultat. Lor le-a venit greu să creadă că de fapt cea mai mare problemă este evaziunea. Dar totuşi aşa stau lucrurile, pentru că este ceva atât de obişnuit. Este atunci când plăteşti menajera cu numerar. Şi totul ia proporţii când te gândeşti că ai plătit şi constructorul cu bani gheaţă şi pe meditatorul copilului.”

Nu doar menajera, zidarii, meditatorii copiilor şi comercianţii de droguri sunt implicaţi. Un studiu publicat în octombrie de profesorul la Berkeley, Gabriel Zucman, împreună cu Annette Alstadsæter şi Niels Johannesen constata că cele 0,01% din gospodăriile cele mai prospere din Scandinavia au evitat plata a aproximativ 25% din taxele care le reveneau, comparativ cu o medie de 2,8% pentru restul populaţiei.

Dar nu doar bogaţii constituie problema. Sectorul din umbră al României, de exemplu, reprezintă aproximativ 29% din economie, conform metodei „Multiple Indicators Multiple Causes” (MIMIC) folosită de Leandro Medina şi Friedrich Schneider în lucrarea lor pentru FMI, care foloseşte diferenţa dintre consum şi venit pentru a calcula proporţia din venituri care nu este declarată (de exemplu prin analiza consumului de electricitate şi a cantităţii de pâine consumată într-o economie).

Chiar şi economia din umbră a Marii Britanii, printre cele mai restrânse din Europa, se ridică la aproximativ 10%.

Iată ce mai spune Murphy:

„Eu ştiu că există activişti ai justiţiei fiscale care nu se simt deloc bine când aud ce am eu de spus… Dar cifrele pentru evaziune sunt pur şi simplu prea mari pentru a fi atribuibile celor bogaţi. Acestea sunt împărţite în toată populaţia.”

Murphy nu dă cifre pentru optimizarea fiscală individuală la care recurg superbogaţii prin intermediul paradisurilor fiscale şi altor scheme de optimizare fiscală, dar el spune că este posibil ca aceste cifre să fie cu mult depăşite de cele ale evaziunii fiscale şi optimizării la nivel corporatist.

Şi atunci, de ce suntem atât de obsedaţi de toţi filantropomiliardarii participanţi la Davos, dar nu şi de uriaşa economie din umbră a Europei?

În parte din cauză că avem impresia că dacă doar o mână de indivizi s-ar comporta altfel, situaţia s-ar putea schimba foarte mult. De asemena, pentru că ne irită că cei bogaţi sunt capabili să facă asta nepedepsiţi, iar noi nu. Murphy foloseşte exemplul scandalului cheltuieilor făcute de parlamentari britanici cu 10 ani în urmă, ca analogie – deşi sumele de bani implicate au fost imateriale, impresia a fost că dacă politicienii se fofilau, ceilalţi de ce nu ar face la fel.

Dar spre deosebire de scandalul cheltuielilor parlamentarilor, sumele de bani despre care vorbim la nivelul elitei care evită impozitele sunt materiale şi de fapt contează în ecuaţia generală. Şi susţinând acele donaţii filantropice care le permit să-şi sporească bunul renume, de fapt le permitem superbogaţilor să ia ei acele decizii despre modul în care să-şi cheltuiască banii, care în mod normal ar trebui să revină guvernului democratic ales.

Dar cu siguranţă există şi un anume fel de mentalitate tolerantă a unora dintre noi faţă de unele părţi ale economiei din umbră: ne gândim că, dacă ar trebui ca oamenii cu cele mai mici venituri, precum menajerele, să-şi plătească toate taxele, nu le-ar rămâne suficient din ce să mai trăiască.

Însă Murphy argumentează destul de convingător că evaziunea fiscală duce de fapt la injustiţie socială şi creşterea inechităţii:

„Legea fiscalităţii ar trebui aplicată şi tuturor ar trebui să li se ceară să plătească ceea ce le revine.

Dacă asta nu se întâmplă, apare inechitatea: cei care îşi achită taxele o duc de multe ori mai rău decât cei care nu o fac. Resentimentele se acumulează în rândul contribuabililor şi se extinde neconformarea. Încă mai îngrijorător este faptul că afacerile oneste sunt subminate de afacerile necinstite. Aceasta face ca afacerile cinstite să aibă o probabilite mai mare de a eşua. Ca urmare, creşterea economică, stabilitatea financiară, investiţiile în afaceri şi perspectivele de angajare sunt toate prejudiciate. Costul inechităţii fiscale este mare, mai ales dacă devine endemic.”

Este important de remarcat că afirmaţiile lui Murphy nu sunt universal acceptate. Estimările HMRC despre amploarea evaziunii fiscale în Regatul Unit, de exemplu, se cifrează la aproximativ 5,3 miliarde de lire sterline, în vreme ce estimările lui Murphy sunt de peste 75 de miliarde de lire sterline (aproape de 15 ori mai mult). Dar el spune că acest lucru se întâmplă din cauză că abordările sunt complet diferite: în vreme ce el are o abordare de sus în jos, începând de la PIB, HMRC foloseşte o abordare de la bază în sus, făcând calculele pornind de la veniturile fiscale care li s-au prezentat.

Alex Cobham, director executiv la Tax Justice Network, nu crede că s-au făcut destule cercetări asupra proporţiilor luate de evaziunea fiscală pentru a trage concluzii privind amploarea acesteia în comparaţie cu a optimizării fiscale – cea din urmă a fost analizată în mai mare măsură. El reliefează de asemenea că o parte a activităţii din economia din umbră este probabil marginală (neputând ajunge să iasă din cadrul economiei din umbră).

Totuşi, Cobham spune:

„Ceea ce spun aceste cifre este că amploarea potenţială a evaziunii este foarte mare. Şi ca atare, chiar dacă ar fi ca cifrele lui Richard să scadă cu 10%, tot rămâne suficient pentru a fi preocupaţi şi a lua măsuri. Acesta este un domeniu vast în privinţa căruia probabil în mod constant nu facem suficient. În parte, aceasta ţine de întreprinderea mai multor studii şi creşterea încrederii în cifre.”

Rezumând, guvernele – şi noi toţi – trebuie să dăm mai multă atenţie evaziunii fiscale. Deseori există o dihotomie falsă în modul în care se gândesc politicienii la metodele de reducere a deficitelor fiscale: în loc să ia în considerare fie creşterea taxelor, fie tăierea cheltuielilor guvernamentale, ar trebui să se gândească şi la modalităţi de extindere a bazei lor fiscale prin scoaterea unor agenţi economici din economia din umbră.

Printre măsurile posibile de contracarare a evaziunii sugerate de Murphy se numără constrângerea fiecărei companii să-şi declare conturile curente şi tragerea la răspundere personal a acţionarilor şi directorilor lor pentru orice taxă neplătită; şi solicitarea ca băncile să furnizeze HMRC sau ministerului care se ocupă cu colectarea taxelor rapoarte despre toate firmele cărora le asigură servicii bancare sau contabile. Numai aceste măsuri, crede Murphy, ar duce la recuperarea unei treimi din veniturile fiscale lipsă.

Totuşi, vestea bună este că atât evaziunea fiscală cât şi optimizarea fiscală la nivelul corporaţiilor sunt de fapt în scădere acum, potrivit lui Murphy:

„Măsurile care sunt adoptate pentru sporirea ratei raportării funcţionează. Eu cred că în 2012 s-a produs o schimbare de atitudine. Companii mari care până atunci consideraseră în esenţă că optimizarea fiscală nu implica niciun risc, nici pentru bunul renume al companiei, au început brusc să înţeleagă – din cauză că Google, Amazon şi Starbucks au fost audiaţi de (parlamentarul britanic laburist) Margret Hodge – că asta îi poate duce într-o situaţie neplăcută…

Vedem companii care de fapt discută cu noi şi ne spun: ‘ne vom închide operaţiunile externe dacă asta ne asigură o acreditare a corectitudinii fiscale Fair Tax Mark, pentru că asta este prea important pentru noi acum’. Descoperim asta cu uimire. Cu 10 ani în urmă, ideea că cineva ne-ar fi putut spune aşa ceva, era extrem de îndepărtată. Este incredibil.”

Cum observa cândva celebrul filantrop John Rockefeller: „Următorul lucru, pe care este important să-l faci după ce faci ceea ce este corect, este să-i înştiinţezi pe oameni că faci ceea ce este corect”.

Articol de Jemima Kelly

Guvernatorul băncii centrale a Finlandei, Olli Rehn, trage un semnal de alarmă: Economia din Zona Euro îşi reduce ritmul

Publicat de Camelia Teodosiu, 20 februarie 2019, 11:53

Date recente indică o slăbire a economiei din Zona Euro, a declarat duminică Olli Rehn, de la Banca Centrală, adăugând că dobânzile vor rămâne la nivelul actual până când vor fi atinse obiectivele politicii monetare.

BCE a declarat că are drept obiectiv să menţină dobânzile la actualele niveluri scăzute cel puţin toată vara, dar această poziţie se sincronizează din ce în ce mai puţin cu aşteptările pieţei din cauza încetinirii economice.

„Da, cele mai recente date indică o slăbire a economiei” a declarat pentru ziarul economic Handelsblatt Olli Rehn, care este guvernatorul băncii centrale a Finlandei. El a pus acest fapt pe seama creşterii incertitudinii din afara Zonei Euro, din cauza, de exemplu, a conflictului economic dintre SUA şi China, dar a semnalat şi incertitudinea legată de Brexit, manifestaţiile din Franţa, problemele bugetare ale Italiei şi încetinirea producţiei industriale în Germania.

Comentariile lui Rehn au fost făcute înainte de şedinţa BCE din data de 7 martie, când responsabilii cu trasarea politicilor se aşteaptă să-şi reducă previziunile lor cu privire la dezvoltare şi inflaţie, întrucât Zona Euro cunoaşte cea mai mare încetinire din ultimii cinci ani.

„Orientarea politicii noastre monetare este clară”, a declarat Rehn. „Am spus că dobânzile vor rămâne la nivelul actual până vom atinge într-un mod sustenabil obiectivele politicii noastre monetare”.

Întrebat dacă BCE va atinge ţinta pentru inflaţie de puţin sub 2%, Rehn a spus că creşterile salariale din ultimele luni nu au avut efect asupra inflaţiei structurale. „La sfârşitul anului trecut se părea că va exista o accelerare puternică a inflaţiei. Trebuie să aşteptăm să vedem cât va dura perioada de dezvoltare mai slabă”, a mai spus Rehn.

Candidații „cap de listă” și alegerea Comisiei Europene

Publicat de Camelia Teodosiu, 19 februarie 2019, 16:07 / actualizat: 19 februarie 2019, 17:57

Procedura candidaților „cap de listă”, folosită prima dată în alegerile europene din 2014, oferă cetățenilor europeni un cuvânt de spus cu privire la candidații la funcția de Președinte al Comisiei Europene.

Pe baza rezultatelor alegerilor europene, unul dintre candidații „cap de listă” va fi ales Președinte al Comisiei de către Parlamentul European, după ce este propus în mod oficial de către șefii de stat și de guvern, care vor lua în considerare rezultatele alegerilor europene.

Așa s-a întâmplat pentru prima dată în 2014, când candidatul „cap de listă” al Partidului Popular European, Jean-Claude Juncker, a fost numit Președintele Comisiei. Înaintea alegerilor din 2014, cinci partide politice europene și-au desemnat candidații „cap de listă”.

Partidele europene își desemnează candidații „cap de listă” pentru alegerile din 2019

Majoritatea partidelor politice europene și-au desemnat candidații „cap de listă” la congresele din toamna și iarna anului 2018. Ei își vor prezenta și susține programele politice despre viitorul Europei în dezbateri în direct organizate în cursul campaniei din 2019.

Un partid politic european funcționează la nivel european, alcătuit din partide naționale din statele membre, cu parlamentari aleși în cel puțin un sfert din statele membre. Noi norme privind finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene au fost aprobate în aprilie 2018. Mai multe despre procedura numirii candidaților „cap de listă”.

Partidul Popular European (PPE)

Partidul Popular European (PPE) l-a desemnat pe Manfred Weber (CDU,Germania) drept candidat „cap de listă” pentru alegerile europene, în cadrul congresului partidului care a avut loc la Helsinki în data de 8 noiembrie.

Weber, în vârstă de 46 de ani, și-a început cariera politică în Parlamentul regional în 2002 și a fost ales în Parlamentul European în 2004. Începând cu anul 2014, a ocupat funcția de președinte al grupului PPE.

Candidatul a obținut diploma de inginer fizician la Universitatea de Științe Aplicate din München.

Partidul Socialiştilor Europeni (PES)

Fiind singurul candidat „cap de listă” al Partidului Socialiștilor Europeni (PES), Frans Timmermans, în vârstă de 57 de ani, a fost nominalizat oficial de către membrii congresului în Lisabona, în perioada 7-8 decembrie 2018.

Timmermans (PvdA, Olanda) deține în prezent funcția de prim-vicepreședinte al Comisiei Europene. El a fost ales pentru prima dată în Parlamentul olandez în 1998. Din 2007 până în 2010 a fost secretar de stat pentru Afaceri Europene, iar din 2012 până în 2014 a deținut funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul lui Mark Rutte. Domnul Timmermans deține o diplomă în limba și literatura franceză de la Universitatea Radboud.

Conservatorii și reformatorii Alianța Europei (ECR)

Jan Zahardil (Partidul Democrat Civic, Republica Cehă) a fost desemnat în calitate de candidat „cap de listă” al partidului său, în data de 14 noiembrie. Zahardil, în vârstă de 55 de ani, este membru al Parlamentului European și a Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR). De asemenea, el servește și drept Președinte al Alianței Conservatorilor și Reformiștilor din Europa (ACRE). Înainte de începerea carierei sale în calitate de membru al Parlamentului European în 2004, a fost membru al Camerei Deputaților din Republica Cehă. Dl. Zahradil este cercetător de profesie, deținând o diplomă de licență de la Universitatea din Praga.@zahradilJan

Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE)

În timpul congresului de la Madrid din 8 – 10 noiembrie, Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și-a anunțat planurile de a desemna o echipă de lideri liberali, în locul unui singur candidat „cap de listă”, care să candideze la alegerile europene.

Partidul Verzilor Europeni

Ska Keller, 37 de ani, si Bas Eickhout, 42 de ani, sunt cei doi candidați „cap de listă” ai Partidului Verzilor Europeni anunțați cu ocazia Consiliului de Toamnă al partidului organizat între 23 și 25 noiembrie 2018 la Berlin.

Ska Keller, (Bündnis 90/Die Grünen, Germania) a studiat Studii islamice, turce și evreiești la Universitatea Liberă din Berlin și la Sabanci Üniversitesi din Istanbul. Aleasă deputat european pentru prima oară in 2009, a fost candidat „cap de listă” pentru Partidul Verzilor Europeni și la alegerile din 2014. Keller este co-președinte al grupului verzilor din PE.

Bas Eickhout (GroenLinks, Olanda) a studiat chimie și științele mediului la Universitatea Radbound din Nijmingen. Ulterior a devenit cercetător la Agenția pentru evaluarea impactului asupra mediului din Olanda. Este membru al Parlamentului European din 2009.

Partidul Stângii Europene

Partidul Stângii Europene i-a ales pe Violeta Tomič, 56 de ani, și Nico Cué, 62 de ani, in postura de candidați „cap de listă”. Violeta Tomič (Levica, Slovenia) este membru al Parlamentului sloven din 2014 și vice-coordonator al partidului national Levica.

Nico Cué (Liège, Belgia) este figura centrală a mișcării sindicale valone și internaționale și a fost secretar general al muncitorilor din sectorul oțelului in sindicatul FGTB ((Fédération Générale du Travail de Belgique) timp de 12 ani.

Noi scenarii pentru ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. De la Brexit la Br(re)enter?

Publicat de Camelia Teodosiu, 18 februarie 2019, 13:54

Brexitul a fost oficial declarat, în 2016, după validarea alegerii celor care au votat pentru ieşirea Marii Britanii din UE (52%).

Chiar dacă acea campani pro-Brexit s-a bazat manipulări, minciuni şi mesaje populiste legate de semnificaţia lui, rezultatul final al referendumului a declanşat, la nivelul Parlamentului European, implementarea tuturor proceselor şi procedurilor de excludere a unuia dintre cei mai puternici membri ai Uniunii – Regatul Unit.

Membrii parlamentului londonez nu se pot pune de acord asupra unui plan anume, iar moţiunea respinsă de 303 deputați prevedea ca Theresa May să renegocieze acordul de ieșire, cu Bruxelles-ul.

În încercarea de a face faţă acestor presiuni şi de a-şi salva viitorul politic, prim-ministrul britanic, Theresa May, va vorbi “în zilele următoare” cu liderii fiecărui stat membru al UE și a adresat o scrisoare parlamentarilor conservatori pentru a-i chema la unitate în privința Brexit.

Potrivit cabinetului Theresei May, Secretarul pentru Brexit, Steve Barclay, urmează să se întâlnească azi (n.r. 18 februarie 2019)  cu negociatorul UE, Michel Barnier, pentru a discuta despre propunerile făcute de un nou “grup de lucru” format din juriști britanici care caută alternative la acordul “backstop” în Irlanda  (menținerea unei „plase de siguranță” cu privire la chestiunea frontierei irlandeze).

Clasicele scenarii Brexit, configurate până acum, au şi opţiuni extinse, desprinse parcă din ofertele comerciale.

Să reamintim cele trei variante principale subliniate şi de publicaţia The New York Times:

Opţiunea 1 este cunoscută drept „Brexit dur”: Marea Britanie părăseşte pur şi simplu zona comercială a Uniunii Europene fără vreun acord negociat care să cuprindă beneficiile şi restricţiile care decurgeau din apartenenţa la Europa. Dacă parlamentul nu mai face nimic de acum şi până pe 29 martie, intervine „Brexitul dur”.

Opţiunea 2 este una de mijloc şi este cea pentru care a pledat premierul Theresa May. Marea Britanie părăseşte zona comercială printr-un acord negociat.

În sfârşit, Opţiunea 3 – care pe vremuri părea de neimaginat – este aceea de a organiza o a doua votare, prin care Brexitul să fie repus în discuţie.

În afara celor trei scenarii au apărut încă două, cu puţine şanse reale şi anume:

Un aşa zis „nou acord” Brexit pe care Theresa May l-a promis Parlamentului înainte de sfârșitul lunii februarie. Însă, laburiştii din opoziţie acuză premierul că trage de timp pentru a  prezenta Parlamentului, în ultima clipă, un plan de ieșire din UE, urmând ca acesta să-l aprobe pentru a evita un Brexit fără acord.

O altă variantă, pentru care pledează şi Zoe Williams, de la „The Guardian”, ar fi acceptarea acordului negociat şi organizarea rapidă a unui nou referendum pentru reintrarea Marii Britanii în UE  – Br(re)enter. Acest al doilea referendum ar urma să aibă loc săptămânile următoare, iar alegătorii vor trebui să aleagă între Brexitul dnei May şi rămânerea în Europa, , scenariu puţin probabil, ţinând cont de complexitatea acţiunii.

Aleksandar Vucic continuă campania „Viitorul Serbiei”

Publicat de Camelia Teodosiu, 14 februarie 2019, 16:15

Cu vizita în Banatul de Sud, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a continuat campania „Viitorul Serbiei”. Preşedintele Serbiei a vizitat mai multe localităţi bănăţene şi în piaţa centrală din oraşul Pancevo s-a adresat cetăţenilor şi a transmis că statul are în vedere această zonă, că se lucrează la crearea de condiţii de viaţă mai bune pentru tineri şi bătrâni. Vucic a subliniat importanţa construirii de noi căi rutiere în această zonă. Vucic a anunţat că în următorii şase, şapte sau opt ani va fi finalizat drumul rapid cu patru benzi de rulare pe relaţia Pancevo-Vrsac, până la frontiera cu România, în lungime de 86 de kilometri. „Aşteptăm ca românii să ne informeze dacă vor construi autostradă sau va rămâne doar drum rapid” – a declarat Vucic, adăugând că până la sfârşitul acestui an vor fi finalizate documentele şi studiile pentru construirea şoselei şi apoi se va trece la executarea lucrărilor.

Duelul între progresiști ​​și populiști accentueazā tensiunile dintre Franţa şi Italia

Publicat de Camelia Teodosiu, 13 februarie 2019, 11:50 / actualizat: 13 februarie 2019, 13:36

Alegerile europene din 26 mai 2019 constituie o miză mai mare decât cea anticipată de analişti. Din motive electorale și de politică internă, provocările populiştilor cresc tensiunile dintre Paris și Roma, ceea ce a impus măsuri diplomatice, din partea Ministerului francez al Afacerilor Externe, care au culminat cu rechemarea ambasadorului Franței în Italia. Ambasadorul Christian Masset, diplomat de carieră, aflat în post la Roma pentru a doua oară în cariera sa, a reușit să stabilească un dialog constant până la sfârșitul ultimului guvern Gentiloni (n.r. 1 iunie 2018), când viziunea proeuropeană a început să fie influenţată de populişti.

Săptămâna trecută, cu ocazia unei zile de manifestaţie, la Paris (n.r. marți, 5 februarie), vicepremierul Luigi Di Maio, împreună cu o delegație a partidului extremist Mişcarea 5 Stele (M5S) s-a întâlnit cu reprezentanţi ai „vestelor galbene” pentru a discuta despre o posibilă alianță în vederea alegerilor europene.

Într-o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului Europei și Afacerilor Externe de joi, Franța afirmă: „Aceste interferențe constituie o provocare suplimentară și inacceptabilă. Ele încalcă respectul pe care guvernele alese în mod democratic și liber trebuie să-l aibă între ele”.

Parisul consideră că această provocare face parte dintr-o succesiune de „acuzații repetate” la adresa Franței, din ultimele luni, „atacuri nefondate” și „afirmații scandaloase”, în timp ce Luigi Di Maio a declarat că întâlnirea sa cu „vestele galbene este legitimă”: „Pentru mine, această întâlnire nu este o provocare pentru actualul guvern francez, ci o întâlnire importantă cu o forță politică cu care împărtășim atât de multe revendicări, cum ar fi democrația directă, pentru a da mai multă putere cetățenilor”.

O altă problemă care a accentuat disensiunile dinbtre Franţa şi Italia se referă la viitorul şantierului TGV Lyon-Torino, în care acelaşi Luigi Di Maio pentru a-și satisface electoratul, a oprit proiectul invocând o evaluare costuri/beneficii puternic părtinitoare, ceea ce a iritat puternic Parisul.

Retragerea ambasadorului francez a determinat o abordare împăciuitoare a guvernului italian fără însă ca acesta să îşi ceară scuze.

Giuseppe Conte, șeful guvernului, a relativizat gravitatea acestei dispute diplomatice: „Cu Franța, există o confruntare cu privire la imigrație și la cooperarea cu Africa, subiecte asupra cărora este legitimă deschiderea unei dezbateri nu numai naționale, ci și europene. Nu cred deloc că raportul cu Franța este compromis, există un raport atât de vechi între cele două țări încât oricare ar fi schimburile, inclusiv instituționale, ceva mai aprige, sunt convins că acestea vor fi depășite”.

Ministrul italian al Afacerilor Interne, Matteo Salvini, l-a invitat pe omologul său francez, Christophe Castaner, să discute problemele apărute în domeniul lor de competență, în urma rechemării la Paris a ambasadorului francez în Italia.

„Dintotdeauna, țările noastre au avut relații bilaterale puternice, în special în ceea ce privește securitatea, terorismul și imigrația”, spune Salvini, șeful Ligii (partid de extremă dreaptă), într-o scrisoare trimisă vineri, 8 februarie. Aceste relații „pot și trebuie dezvoltate în continuare într-un interes strategic reciproc”, adaugă el. ” În acest context, aș fi deosebit de încântat să vă invit la Roma, pentru o discuție și un schimb fructuos cu privire la dosarele în curs”. În scrisoarea sa, Salvini a declarat că este „foarte interesat de colaborarea pe care ați propus-o cu privire la repatrierea migranților economici”.

Franța, la rândul său, avertizează: acum la Roma trebuie „să acționăm pentru a regăsi relația de prietenie și respect reciproc, la înălțimea istoriei și a destinului nostru comun”.

El PERIODICO (Spania) subliniază că dincolo de scandalul diplomatic, ultima ciocnire dintre Paris și Roma anunță culoarea bătăliei dintre progresiști ​​și populiști, care va constitui coloana vertebrală a campaniei electorale pentru Parlamentul European în luna mai, o bătălie aproape personală dintre președintele francez, Emmanuel Macron, și numărul doi al guvernului italian, Matteo Salvini.

Un duel între două viziuni asupra Europei și două căi de a face politică. Dacă Macron a devenit steagul taberei progresiste, Salvini încearcă să se unească în tabăra populistă cu premierul ungar Viktor Orbán şi cu franţuzoaica Marine Le Pen – extrema dreaptă.

Propaganda: „Armele folosite împotriva noastră continuă să evolueze”

Publicat de Camelia Teodosiu, 12 februarie 2019, 16:49

„Cea mai mare îngrijorare o reprezintă platformele de social media”, avertizează eurodeputata Anna Fotyga, membră din grupul CRE.

Propaganda ostilă care urmărește să submineze UE ar putea influența deznodământul alegerilor europene care vor avea loc în luna mai 2019. Eurodeputații sunt îngrijorați de influența acesteia asupra platformelor de social media și propun măsuri noi. Am discutat despre raportul referitor la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa cu eurodeputata Anna Fotyga, autoarea raportului.

Parlamentul cere mai multe măsuri împotriva dezinformării

Conform raportului, răspândirea dezinformării a devenit mai sofisticată datorită unor instrumente noi și mai agresive. De asemenea, raportul condamnă acțiunile din ce în ce mai agresive ale Rusiei, Chinei, Iranului și Coreei de Nord. Potrivit eurodeputaților, aceste state încearcă să submineze democrațiile europene și suveranitatea tuturor țărilor din Parteneriatul Estic, să influențeze alegerile și să sprijine mișcările extremiste. Acest raport urmează să fie dezbătut și votat în cadrul sesiunii plenare din martie. Doamna Fotyga este responsabilă de coordonarea acestui raport în Parlament

Cât de protejate sunt alegerile europene de interferențele unor părți terțe, atacurile cibernetice și propaganda ostilă?

Vorbim despre 27 de procese electorale paralele unice în fiecare stat membru, care pot fi vizate de actori ostili ce folosesc un set de instrumente adaptate: utilizarea răuvoitoare a roboților, algoritmi, inteligența artificială, trolii, tehnologii din categoria „deepfake” și conturi false în campaniile politice precum și atacurile cibernetice în timpul procesului electoral.

Sunt sigură că, în urma unor cazuri recente de amestec în alegeri și în referendumuri, statele membre au început să evalueze situațiile pe teritoriile lor. Cu toate acestea, investițiile în capacitatea de a contracara campaniile de dezinformare și de a îmbunătăți capacitatea cetățenilor de a detecta dezinformarea necesită timp, iar armele folosite împotriva noastră continuă să evolueze. Acesta este motivul pentru care au fost luate anumite măsuri la nivelul UE, cum ar fi codul de bune practici al UE împotriva dezinformării, care asigură transparența publicității politice și încurajează acțiuni decisive împotriva conturilor false de pe platformele de social media.

Ce trebuie să îmbunătățim?

Trebuie să fim cu un pas înainte, în loc să reacționăm pur și simplu. Cu siguranță trebuie să fim mai concentrați asupra utilizării necorespunzătoare a inteligenței artificiale, precum și asupra dezvoltării acesteia pentru a putea contracara propaganda.

Ceea ce este necesar pentru obținerea succesului este numirea publică a făptașilor, a sponsorilor acestora și a obiectivului pe care aceștia doresc să-l împlinească. Un răspuns robust al UE ar trebui să includă o serie de măsuri, inclusiv sancțiuni specifice.

Sunt unele țări UE mai vulnerabile la dezinformare?

Operațiunile de informare agresivă sunt parte a unei strategii mai largi. Războiul de informații care acompaniază ofensivele militare ar trebui luate în serios și contracarate cu determinare și unitate. Campaniile de dezinformare ale Rusiei continuă să se concentreze asupra estului Ucrainei și Crimeei, însă întotdeauna țintește țările în care vede legături culturale, istorice, lingvistice sau politice. Proiectul „EUvsDisinfo” a demascat peste 4.000 de cazuri de campanii de dezinformare referitoare la o serie largă de teme.

Cum ne putem asigura că în timp ce combatem propaganda nu încurajăm cenzura sau nu împiedicăm libertatea de exprimare?

Așa cum am evidențiat în raportul nostru, libertatea de exprimare precum și pluralismul media stau la baza unei societăți democratice și oferă cele mai bune garanții împotriva dezinformării și propagandei ostile. Cenzura ne-ar submina. Din acest motiv, subliniem importanța transparenței proprietății mass-media și a pluralismului. Cea mai mare îngrijorare pe care o subliniem în raportul nostru o reprezintă platformele de social media. Înțelegem că interzicerea conturilor suspecte poate fi considerată drept cenzură și, prin urmare, astfel de acțiuni trebuie să fie clar justificabile.

Proiectul Nord Stream 2 într-un cadru european

Publicat de Camelia Teodosiu, 11 februarie 2019, 12:14

„Președinția română a primit, vineri (n.r. 8 febr 2019)  în cadrul reuniunii Comitetului Reprezentanților Permanenți al UE (Coreper), mandatul de a începe negocierile privind modificarea Directivei UE privind gazele”, se arată în declarația Președinției Române a Consiliului UE.

Consiliul țărilor UE a ajuns, după aproximativ un an de discuții, la o poziție comună privind amendamentele la Directiva UE privind gazele și este gata să înceapă negocierile cu Parlamentul European pentru a găsi o versiune comună a acestui proiect de lege, propus de Comisia Europeană în noiembrie 2017.

Particularitatea acestor amendamente este că ele pot influența funcționarea gazoductului North Stream-1, deja existent, precum și finalizarea lucrărilor gazoductului North Stream-2.

În noaptea dintre joi și vineri, în cadrul reuniunii ambasadorilor UE de la Bucureşti, francezii și germanii au ajuns la un compromis, susţinut de România care deține președinția Consiliului UE, şi aprobat de toţi ambasadorii, cu excepția Bulgariei.

Dacă Germania ar fi fost în minoritate la Bucureşti, întregul proiect Nord Stream 2 ar fi pus în discuţie, chiar dacă nivelul la care s-a ajuns cu lucrările (370 km din 1.225) nu ar mai permite întreruperea proiectului.

Franţa, cu centralele sale nucleare, depinde mai puţin decât Germania de importul de gaze,  în parteneriat cu Gazprom pentru Nord Stream 2 fiind şi societatea Engie, împreună cu companiile germane Uniper şi Wintershall, cu austriaca Omv şi cu anglo-saxona Shell.

Iniţial, Berlinul se opusese noii directive UE, dar după ce Franţa a ameninţat să se folosească de greutatea sa pentru a determina adoptarea ei, a fost de acord cu un compromis prin care oficialităţile din structurile germane de reglementare vor superviza proiecte ca Nord Stream 2, dar autorităţile de reglementare UE vor avea ultimul cuvânt, conform biroului lui Macron.

În linii mari, această directivă introduce o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte tarifele şi impune celor ce gestionează infrasctructurile să permită accesul unor terţe societăţi chiar şi în proiectele offshore. De asemenea, directiva impune separarea activităţilor între furnizorii de gaze şi proprietarii de conducte şi cere societăţilor din țări terțe să aplice normele pieţei unice. Compromisul franco-german le confirmă, dar încredinţează supervizarea Germaniei, şi nu Comisiei, astfel încât Berlinul rămâne negociatorul de referinţă pentru Rusia şi pentru Gazprom, proprietarul gazului şi gazoductului (cu un monopol în Rusia, la export). Modificările convenite limitează domeniul de aplicare a directivei pe ”teritoriul şi apele teritoriale ale statului membru în care se află prima interconectare” între linia de transmisie a gazului provenit din străinătate şi reţeaua europeană. Prin urmare, atribuie Germaniei responsabilitatea de a aplica textul legal, considerând apele traversate anterior de Nord Stream 2 ca fiind ape internaţionale.

Conducta ruso-germană este construită pe sub Marea Baltică pentru a livra gaze direct în Germania spre a fi distribuite în continuare în întreaga Europă, sporind capacitatea acestei rute dincolo de cantitatea de combustibil care curge prin prima conductă Nord Stream.

Ţări est-europene precum Polonia şi Ucraina s-au împotrivit vehement proiectului din cauză că le-ar ocoli teritoriile.

SUA, în sine un mare producător de gaze, a calificat conducta drept o formă de control rusesc asupra Germaniei şi o ameninţare la adresa securităţii energetice europene. De asemenea, a sugerat că firmele implicate în proiectul de gazoduct ar putea fi vulnerabile la sancţiunile care îi sunt impuse Rusiei în sfera energetică.

Experţii spun că după finalizarea noilor reglementări compania rusească Gazprom va fi supusă reglementărilor UE privitor la gazoduct şi nu va putea fi unicul operator al acestuia. Aceasta va însemna mai degrabă o taxare a preţurilor pieţei la gaze, decât acorduri stabilite chiar de Gazprom şi probabil că va duce la o funcţionare mai scumpă a gazoductului la modul general, spune Gustav Gressel, colaborator senior la European Council on Foreign Relations de la Berlin.

„Gazprom va trebui să administreze conducta într-o manieră mult mai comercială şi vor rămâne mult mai puţini bani care să poată fi deturnaţi spre buzunare private ale regimului sau spre alte părţi ale statului rus”, a spus el.

Noul gazoduct se construiește în paralel cu gazoductul North Stream-1, iar oficialităţile de la Moscova au declarat, în repetate rânduri, că acest proiect este unul exclusiv economic şi nu un instrument de influență politică.

Radio Timişoara: Universul, mai aproape ca niciodată

Publicat de Camelia Teodosiu, 10 februarie 2019, 07:33 / actualizat: 18 ianuarie 2022, 13:40

Societatea Română pentru Astronomie Culturală (SRPAC) este o mare familie de oameni pasionaţi de astronomie şi cultură care s-au aventurat într-o călătorie fascinantă. În ultimul an, ei au ajuns în 7 orase din ţară, unde au realizat 15 evenimente de mare anvergură cu publicul larg, s-au donat 3 telescoape, s-au editat broşuri de popularizare a astro-culturii şi s-a realizat o tabără de astronomie Culturală naţională.

Cerul înstelat e pretextul pentru cei care vor să ştie multe despre interferenţa astronomiei cu istoria, arhitectura, arta, etnografia, cu miturile, legendele şi adevărurile din spatele lor.

Articol integral și podcast pe romaniadenota10.ro

MAGYAR IDŐK: Comisia de la Veneţia se află din nou într-o misiune de evaluare, în Ungaria

Publicat de Camelia Teodosiu, 7 februarie 2019, 11:49

Delegaţia acestui organism consultativ, care funcţionează sub egida Consiliului Europei, se va informa despre reforma instanţelor judecătoreşti

Este contestabilă imparţialitatea delegaţiei Comisiei de la Veneţia care a sosit luni în Ungaria pentru a se informa despre restructurarea instanţelor de contencios administrativ. Delegaţia este formată din şase membri, iar unul dintre ei, cel din Germania, trebuie să fie recunoscător Partidului Social-Democrat pentru că în ţara sa a devenit judecător constituţional. Şi membrul austriac a fost numit pe criterii politice, în Austria el fiind ales în funcţia de vicepreşedinte al Curţii Constituţionale la propunerea şefului statului, membru al Partidului Verzilor. Totodată, secretarul Comisiei de la Veneţia este adeptul unui superstat European, fiind un federalist convins.

Luni a sosit în Ungaria delegaţia Comisiei de la Veneţia, scopul vizitei fiind evaluarea stadiului  implementării reformei instanţelor de contencios administrativ. Pe parcursul vizitei de două zile, delegaţia va purta discuţii cu reprezentanţii Autorităţii Naţionale a Magistraturii (OBH), ai Ministerului Justiţiei, ai Curţii Supreme de Justiţie, precum şi cu preşedinţii sau reprezentanţii organizaţiilor profesionale din domeniul justiţiei. Potrivit programului oficial, delegaţia va cere şi opinia unor ONG-uri care figurează pe lista de plată a lui George Soros.

Într-un comunicat scurt, preşedintele OBH, Tünde Handó, a precizat luni că structura autonomă a instanţelor de contencios administrativ nu periclitează independenţa şi autonomia judecătorilor, în schimb restabileşte o tradiţie în justiţie, care a fost întreruptă de comunism.

Având în vedere cine sunt membri delegaţiei Comisiei de la Veneţia, care funcţionează sub egida Consiliului Europei, este puţin probabil că va exista vreun argument care să îi convingă asupra solidităţii statului de drept din Ungaria. Din cei şase membri ai delegaţiei cel puţin în cazul a trei membri trecutul lor este îndoielnic, fiind cunoscută cariera lor. Monika Hermann a fost aleasă în 2011 ca membru al Curţii Constituţionale Federale din Germania din partea Partidului Social-Democrat (SPD), în timp Christoph Grabenwarter a fost ales vicepreşedinte al Curţii Constituţionale din Austria ca urmare a propunerii preşedintelui ţării, Alexander Van der Bellenem, membru al Partidului Verzilor. Totodată, preşedintele SPD a fost la vremea respectivă Sigmar Gabriel, care a devenit cunoscut, pe lângă scandalurile din domeniul economic în care a fost  implicat, prin faptul că în 2015 a solicitat, în concordanţă cu proiectul George Soros, colonizarea organizată cu străini şi recunoaşterea acestora ca refugiaţi. La rândul său, Alexander Van der Bellen este, de asemenea un politician pro-migraţie, adeptul societăţii deschise, care după instalarea sa în funcţie de şef al statului l-a primit imediat pe George Soros. Pe de altă parte, secretarul Comisiei de la Veneţia, Thomas Markert, nu este apropiat în mod expres de nici un partid sau politician, ci mai degrabă de o ideologie: este federalist convins asemănător lui Ferenc Gyurcsány şi visează la realizarea unui superstat european. Această convingere i-a fost implementată la College of Europe, unde a participat la cursurile pentru instruirea postgraduală – aşa cum se întâmplă şi la Universitatea Central-Europeană. În rândul acestor tineri care au studiat la College of Europe sunt mulţi liberal-democraţi, printre care se află şi premierul finlandez, Alexander Stubb. După cum se ştie Stubb s-a lansat anul trecut în cursa electorală pentru alegerile europarlamentare în calitate de contracandidat al lui Manfred Weber. Stubb şi-a construit campania electorală, printre altele, pe tema migraţiei care – în opinia sa – nu trebuie oprită, ci gestionată, ceea ce înseamnă că, în cazul alegerii sale în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, FIDESZ va avea o mare dilemă: ori Viktor Orbán şi partidul său vor trebui să susţină edificarea democraţiei liberale, ori vor trebui să părăsescă Partidul Popular European.

Comisia Europeană nu va face niciodată „favoritisme” în materie de concurență

Publicat de Camelia Teodosiu, 6 februarie 2019, 15:47

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a apărat marți politica executivului european din domeniul concurenței, înaintea unei decizii foarte așteptate privind fuziunea Siemens/Alstom.

“Vom permite întotdeauna o concurență echitabilă pentru companii și, la urma urmelor, pentru consumatori (…). Nu vom face niciodată politică sau favoritisme când va fi vorba să asigurăm reguli de joc echitabile”, a declarat dl Juncker într-un discurs la Bruxelles. “Este un mesaj pentru cei care spun despre Comisie că este compusă din tehnocrați orbi, proști și limitați”, a adăugat el. Cu mai puțin de o săptămâna în urmă, șeful companiei germane Siemens, Joe Kaeser, acuzase nişte “tehnocrați retrograzi” că pun în pericol fuziunea sa cu Alstom. Mai multe surse au arătat  pentru AFP că Comisia Europeană se pregătește să interzică miercuri fuziunea celor două grupuri. Comisarul european pentru concurență, Margrethe Vestager, a exprimat de repetate ori în trecut îndoieli privind fuziunea, anunțată cu mare pompă în septembrie 2017. Însărcinată să vegheze ca uniunea anunțată între Alstom și activitățile feroviare ale Siemens în Europa să nu strivească grupurile mai mici sau să nu amenințe prețurile, dna Vestager este îngrijorată de poziția dominantă pe care noul grup ar avea-o în domeniul semnalizării feroviare și a trenurilor de mare viteză. “În aproape 30 de ani, de la intrarea în vigoare a primelor reguli europene în materie de fuziune, noi am aprobat mai mult de 6.000 și am blocat mai puțin de 30”, a subliniat dl Juncker.

DEUTSCHE WELLE: UE, prea aproape de arsenalul Rusiei

Publicat de Camelia Teodosiu, 4 februarie 2019, 08:59

Deocamdată, Uniunea Europeană nu are altă soluție de apărare decât NATO. Diplomații europeni au discutat la București despre ce pot și ce nu pot face decoamdată ca actor global.

Jocurile de putere nucleară imprevizibilă ale Rusiei sunt ca niște seisme cu ceas pentru liniștea Europei. Așa că s-a vorbit mult, la București, zilele acestea, despre securitatea comună, despre structurile militare proprii ale Uniunii, dar proiectul este unul de perspectivă îndepărtată și nici nu poate fi serios discutat în acest episod al istoriei, când Tratatul privind Armele Nucleare cu Rază Medie de Acțiune este încălcat de Moscova și abandonat de Washington. Europa nu a fost parte a înțelegerii dintre cele două superputeri ale Războiului Rece, dar a beneficiat din plin atât de consolidarea arsenalului american cât și de armistițiul convenit în 1987 de Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov. La nici trei decenii distanță, ambițiile militare ale Kremlinului se măsoară nu atât în forța capabilităților de atac rusești, cât în refuzul de a respecta regulile jocului, adică, prin imprevizibilitatea Rusiei, cum a punctat și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, venit la București să îi întâlnească pe înalții responsabili politici ai armatelor europene, reuniți cu o zi înaintea întrevederii diplomaților comunitari.

Fundamentul securității europene nu poate suferi modificări, acum, când rachetele mobile ale Rusiei pot fi oricând amplasate în Crimeea sau la Kaliningrad și de acolo nu au nicio problemă să lovească oricare dintre capitalele de pe continent, în condițiile în care raza balistică este de 5500 de kilometri. E explicabil, probabil, de ce minstrul francez al Apărării, Florence Parly, s-a exprimat destul de prudent despre ambițiile președintelui Emmanuel Macron: e important să vorbim despre o apărare comună în lunile premergătoare alegerilor europene, însă pentru a pune pe picioare o armată a Uniunii Europene este nevoie de mult timp.

Interesant este că, în timp ce amenințările sunt mai aproape de România decât de orice alt stat european, la București, armata tocmai traversează o profund politizată criză de management operativ.

În ce privește extinderea Uniunii Europene, un prim orizont de așteptare pentru admiterea candidaților cu dosare în lucru, Serbia și Muntenegru, a fost exprimat de ministrul ungar de Externe Peter Szijjártó: înainte de anul 2025. Este, însă, doar o dorință a celor care se învecinează cu Balcanii de Vest, a mai spus diplomatul de la Budapesta, o bună ocazie pentru reprezentantul Guvernului Orban să repete unul dintre mesajele de cursă lungă ale Executivului pe care îl reprezintă: „dorințele est-europenilor nu sunt întotdeauna înțelese de vest-europeni sau de Comisia Europeană”.

Unul dintre subiectele controversate – care nu au ținut neapărat de agenda întâlnirilor prezidate de România cât mai mult de oportunitatea întrevederilor directe – este acordul cu Iranul anunțat de miniștrii german, britanic și francez de Externe. Este vorba despre un troc, un deal de afaceri barter, care să excludă tranzacțiile financiare și să evite sancțiunile impuse de Statele Unite. O inovație de conjunctură, numită INSTEX, percepută de unii ca fiind toxică iar de alții drept o garanție că, altfel decât Washingtonul, Teheranul nu se va retrage din acordul nuclear și nu va reîncepe să îmbogățească uraniu pentru scopuri militare.

În prezența șefului diplomației de la Londra, Jeremy Hunt, despre Brexit nu s-a pomenit nimic, în discuțiile oficiale, oricât de relaxate au fost acestea și oricât de actual ar fi subiectul. Doar șeful NATO a avut, cu o zi mai devreme, un mesaj de transmis: odată cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, 80% din costurile Alianței vor fi suportate de țări non-UE.

Evoluțiile din Venezuela au necesitat mai multe actualizări, ieri, pe parcursul discuțiilor dintre diplomații europeni, concluzia fiind că e nevoie de organizarea de noi alegeri prezidențiale în statul latino-american, în termen de 90 de zile. „Nu vrem să mediem, nu căutăm forme de dialog. Am mai văzut astfel de procese pe care unii le-au folosit pentru a trage de timp”, a comentat Înaltul Reprezentant UE pentru Diplomație, Federica Mogherini. Dincolo de acest instrument comun diplomatic, există capitale europene mai degrabă înclinate să-l gireze pe liderul opoziției de la Caracas, Juan Guaido, mai ales că o rezoluție în aceste sens a emis, ieri, și legislativul de la Bruxelles. Opțiunea suplimentării sancțiunilor a rămas și ea deschisă, pe masa miniștrilor europeni de Externe care-și încheie astăzi reuniunea informală de la București.

Restanţieri în lupta anticorupţie

Publicat de Camelia Teodosiu, 1 februarie 2019, 10:38

Lumea continuă să pice examenul la lupta anticorupție, arată publicaţia El Periodico(Spania). „Indicele de percepție a corupției 2018”, pe care Transparency International îl publică în fiecare an, care a fost publicat marți, dezvăluie incapacitatea majorității țărilor de a controla o problemă care continuă să fie abordată prea lent și care, potrivit acestei organizații, contribuie la criza democrației. Din anul 2012, doar 22 din cele 180 de țări studiate au înregistrat îmbunătățiri semnificative. Spania rămâne pe locul 41, cu 58 de puncte. Indicele indică un scor de la 0 (extrem de corupt) la 100 (foarte transparent), bazat pe percepția experților și directorilor despre gradul de corupție din sectorul public în ceea ce privește mita, deturnarea fondurilor publice, protecția juridică a avertizorilor, accesul societății civile la informații despre probleme publice sau obstacole administrative, printre altele. Pentru aceasta, sunt utilizate 13 surse de date de la 12 instituții independente.

Raportul confirmă faptul că două treimi din țările analizate nu ating 50 de puncte și că media globală este de 43 de puncte. În partea de vârf se află Danemarca (88), care depășește Noua Zeelandă (87) ca țara cu cea mai joasă percepție a corupției și puțin înaintea Finlandei, Suediei și Elveției (85), Norvegiei (84), Olandei (82) și Canadei (81). La coada lumii: Somalia (10), Siria și Sudanul de Sud (13), Yemen și Coreea de Nord (14), dar relativ aproape de Venezuela lui Nicolás Maduro, care, cu 18 puncte, ocupă locul 144 în lume. Potrivit dnei Patricia Moreira, director executiv al Transparency International, concluzia este clară: „corupția subminează democrația și generează un cerc vicios care provoacă deteriorarea instituțiilor democratice, care își pierd progresiv capacitatea de a controla corupția”.

UE, elevul avantajat

Raportul precizează că Europa de Vest și UE reprezintă, din nou, regiunea care înregistrează cele mai multe scoruri cu o medie de 66 de puncte, față de 32 în Africa. 14 dintre cele 20 de țări care conduc clasificarea celor mai puțin corupte sunt țări europene; în comparaţie, de asemenea, se dezvăluie unele regrese. De exemplu, deriva autoritară a lui Viktor Orbán continuă să împingă în jos Ungaria, care a scăzut cu opt puncte în ultimii cinci ani și se situează la 47 (55 în 2012). De asemenea, scad uşor Bulgaria, România, Grecia și Malta care, în urma uciderii jurnalistei de investigație Daphne Caruana, a scandalurilor cu vizele de aur și a dezvăluirilor din Panama Papers, a scăzut la 54 de puncte, la doar patru în spatele Spaniei, care ia o notă mai proastă decât, de exemplu, Polonia, în ciuda derapajului său judiciar. Potrivit autorilor raportului, creșterea mișcărilor populiste obligă la mare atenţie în țări precum Republica Cehă, Austria sau Italia. La nivel mondial, deviza Transparency International este de a continua să monitorizeze și Statele Unite și Brazilia.

EURONEWS (Belgia), îşi începe editorialul despre „cine sunt cei mai buni și cei mai răi din Europa” , în privinţa corupţiei analizate tot în Raportul Transparency International (TI), cu Grecia, arătând că este statul membru UE care a înregistrat cea mai mare cădere în clasamentul anual ce măsoară percepția corupției în întreaga lume.

Ea a căzut cu trei puncte într-un an și este una dintre cele cinci țări ale blocului considerată a fi mai mult coruptă decât onestă.

La cealaltă extremă a spectrului, Danemarca, Finlanda și Suedia sunt considerate a fi țările cel mai puțin corupte, deși toate au pierdut puncte față de acum cinci ani.

„Cum multe instituții democratice sunt în pericol pe tot cuprinsul globului – adesea din cauza unor conducători cu tendințe autoritare ori populiste – trebuie să facem mai mult pentru a consolida mecanismele de echilibru și control și pentru a proteja drepturile cetățenilor”, a declarat Patricia Moreira, directoarea executivă a TI.

DNEVNIK (Bulgaria) arată că în ultimul an, Bulgaria a regresat cu un punct, iar cu rezultate apropiate este Grecia – cu 45 de puncte (o scădere anuală de 3 puncte) şi Ungaria – cu 46 de puncte (o scădere de 8 puncte în ultimii opt ani). Ungaria şi Malta înregistrează cel mai mare regres în ultimii ani, se adaugă în raport.

Bulgaria şi România (locul 61 şi 47 de puncte) înregistrează un anumit progres în ultimii ani, se arată în document, însă se subliniază că în Bulgaria, anul trecut, a fost un „serios scandal de corupţie”. Se adaugă că, în pofida monitorizării Comisiei Europene pe MCV, Bulgaria şi România dau dovadă de „progrese mici” în reformarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei.

În Bulgaria, mulţi cetăţeni nu au încredere în instituţiile politice şi nu se simt bine reprezentaţi. Supravegherea privind finanţarea partidelor este limitată şi în ţară lipsesc mijloacele de informare în masă independente şi transparente, se adaugă în text. Deseori rămâne necunoscut cine deţine un anumit mijloc de informare în masă,multe ziare sunt dependente financiar de reclama de la stat, iar acest lucru poate avea influenţă asupra activităţii acestora şi să se reflecte asupra criticilor pe care altfel le-ar aplica puterii guvernamentale, se arată în analiză.

LE POINT: Brexit: Uniunea Europeană respinge orice renegociere a acordului

Publicat de Camelia Teodosiu, 31 ianuarie 2019, 12:55

Acordul „rămâne cea mai bună modalitate de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE”, a declarat marţi, 29 ianuarie, purtătorul de cuvânt al lui Donald Tusk.

Aceasta este avertismentul adresat Regatului Unit: acordul de ieşire, convenit între Londra şi Bruxelles, nu este „renegociabil”, a afirmat marţi, 29 ianuarie, un purtător de cuvânt al preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk. „Acordul de retragere este şi rămâne cel mai bun mod de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE. Sistemul de oprire („backstop”- reinstaurarea unei frontiere fizice între Republica Irlanda şi provincia britanică Irlanda de Nord) face parte din acordul de retragere, iar acordul nu este deschis renegocierii. Concluziile summitului european din decembrie sunt foarte clare în acest sens”, a declarat purtătorul de cuvânt.

Purtătorul de cuvânt a precizat că dl Tusk a vorbit cu şefii de stat sau de guvern din statele membre ale UE după ce premierul britanic Theresa May a cerut amendarea acordului. Şi a făcut acest lucru după ce deputaţii de la Londra au votat un amendament care solicită modificarea acordului Brexit, în special a prevederii pentru Irlanda. Preşedintele francez Emmanuel Macron a fost primul care a susţinut că acordul de retragere este „cel mai bun posibil” şi nu este „renegociabil”.

„Continuăm să cerem guvernului britanic să-şi clarifice cât mai curând posibil intenţiile cu privire la următorii paşi”, a declarat purtătorul de cuvânt al lui Donald Tusk. „Dacă poziţiile Regatului Unit pentru viitorul parteneriat vor evolua, UE ar fi gata să-şi reconsidere oferta şi să adapteze conţinutul şi nivelul acestuia ambiţiei ilustrate în declaraţia politică, respectând în acelaşi timp principiile stabilite”, a anunţat el. După care a mai avertizat: „Dacă Marea Britanie cere o extindere motivată, cei 27 de membri ai UE vor fi dispuşi să o examineze şi să ia o decizie unanimă. Cele 27 de state membre ale UE vor adopta decizia luând în considerare motivele şi durata unei posibile extinderi, precum şi necesitatea de a se asigura buna funcţionare a instituţiilor UE”.

Balcanii de Vest, prioritate pentru Președinția română a Consiliului UE

Publicat de Camelia Teodosiu, 29 ianuarie 2019, 15:26

Diplomația de la București vrea progrese în negocierile Serbiei și Muntenegrului și invitații oficiale pentru Albania și Macedonia.

Președinția română a Consiliului Uniunii Europene are în plan accelerarea negocierilor de aderare cu țările din Balcanii de Vest. O spune șeful diplomației de la București într-o declarație acordată în exclusivitate pentru Deutsche Welle și Digi FM. În cazul unora dintre state se dorește deschiderea unor noi capitole de negociere, iar pentru altele, România va propune declanșarea procesului de aderare, a preiczat Teodor Meleșcanu.

Subiectul se va afla pe agenda reuniunii miniștrilor comunitari de Externe, care are loc pe 31 ianuarie în capitala României: „Am preluat această prioritate de la Președințiile anterioare, în special de la Bulgaria și Austria. Avem în vedere ca în perioada următoare, inclusiv cu ocazia întâlnirii din 31 ianuarie, de la București, să discutăm, inițial noi între noi, țările membre, și, apoi, să invităm la o discuție toate țările din Balcanii de Vest”.

Meleșcanu a vorbit explicit despre ce intenții care, în aceste șase luni, Președinția română: „Poziția noastră națională este de sprijin pentru accelerarea negocierilor cu Serbia și Muntenegru în vederea accederii la Uniunea Europeană, deschiderea unor noi capitole de negociere. Dorim – și va fi propunerea mea – ca Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (sau de acum Republica Macedonia de Nord) și Albania să primească o invitație foarte clară de începere a negocierilor cu Uniunea Europeană. Și mai rămân două țări din Balcani, Bosnia-Herțegovina și Kosovo, care sunt într-o etapă incipientă dar cu care noi vom fi gata să discutăm și să vedem cum putem să sprijinim aspirațiile lor europene, dacă acesta este lucrul pe care și-l doresc la nivelul guvernelor și al statelor respective.”

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se va numi de acum înainte Republica Macedonia de Nord

Publicat de Camelia Teodosiu, 28 ianuarie 2019, 15:36

Parlamentul elen a ratificat acordul privind numele Macedoniei. Din cei 300 de deputaţi, 153 au votat pentru şi 146 împotrivă, Macedonia devenind astfel Republica Macedonia de Nord. Grecia va renunţa la obiecţiile sale privind intrarea Skopje în NATO, punând capăt unui diferend care durează de mai multe decenii.

Acest vot nu a rămas fără urmări. El a provocat multe proteste, soldate cu ciocniri de stradă, iar premierul Alexis Tsipras conduce acum un guvern minoritar şi a avut nevoie de susţinerea deputaţilor independenţi şi de cea a opoziţiei pentru a prezenta acordul în faţa Parlamentului.

RAINEWS (Italia) întăreşte valoarea acestui vot istoric prin declaraţia postată pe Twitter de prim-ministrul grec: „Macedonia de Nord care s-a născut astăzi va fi o ţară amică, va fi un aliat şi un susţinător al Greciei în eforturile sale de securitate, stabilitate şi dezvoltare a regiunii. Generaţiile viitoare din ambele ţări vor fi recunoscătoare deputaţilor care au pus cu curaj bazele unui viitor de pace, de solidaritate şi de coexistenţă armonioasă”.

LE MONDE vine cu salutul premierului macedonean Zoran Zaev pentru victoria acestei probleme spinoase care a otrăvit relațiile dintre Atena și Skopje de la proclamarea independenţei acestei foste republici iugoslave, la începutul anilor 90:

„Felicitări, prietenul meu [Alexis Tsipras], împreună cu popoarele noastre noi am obţinut o victorie istorică. Trăiască acordul de la Prespa! Pentru pace și progres veșnic în Balcani și în Europa1”, a postat pe Twitter șeful guvernului.

În articolul semnat de Soraya Melguizo în EL MUNDO se prezintă o analiză succintă, pe înţelesul publicului larg, pornind de la originea conflictului dintre cele două ţări şi până la ratificarea numelui Macedoniei de Nord:

Care este originea istorică a conflictului?

Conflictul dintre cele două țări datează din 1991, când Macedonia și-a declarat independența față de Iugoslavia și s-a autodenumit Republica Macedonia. Grecia a denunțat că statul vecin şi-a însușit un nume și o identitate care nu îi corespundeau, deoarece Macedonia este şi o regiune a țării elene. Atena a revendicat ca propriile simboluri Soarele de Vergina (o stea cu 16 raze prezentă pe steagul național al Macedoniei) sau figuri istorice precum Alexandru cel Mare, căruia macedonenii, de exemplu, i-au dedicat aeroportul din capitală. Fondul chestiunii îl reprezintă teama grecilor a fost și este că, în viitor, Skopje ar putea pretinde teritoriile Macedoniei elene.

Ce revendică grecii?

Ani de zile, Grecia a cerut fără succes ca Macedonia să-și schimbe numele și a împiedicat intrarea ei în organizații internaționale precum NATO sau Uniunea Europeană  Intervenția ONU a forțat Fosta Republică Iugoslavă să-și modifice drapelul național și unele articole din Constituție, pe lângă acordarea numelui provizoriu de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM).

Ce este Acordul de la Prespa?

În iunie 2018, premierul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Zoran Zaev, și omologul său elen, Alexis Tsipras, au semnat un acord istoric cu care sperau să îngroape definitiv cei 27 de ani de conflict bilateral legat de legitimitatea numelui micului stat balcanic, în timp ce mii de oameni au demonstrat de ambele părţi ale frontierei pentru a-și demonstra respingerea.

În ce punct se află conflictul acum?

În octombrie 2018, Macedonia a organizat un referendum consultativ cu privire la acordul cu Grecia prin care fosta republică iugoslavă va fi redenumită Republica Macedonia de Nord. Peste 90% dintre macedoneni au votat în favoarea acestei decizii, deși participarea a fost de numai 36%. În ciuda absenteismului mare, Zaev a decis să continue procesul, iar, luna aceasta, Parlamentul de la Skopie a ratificat acordul cu țara vecină. Vineri, 25 ianuarie, şi Parlamentul elen a ratificat Acordul  de la Prespa într-un vot foarte strâns, care l-a ţinut în tensiune pe premierul Alexis Tsipras.

Care este denumirea finală a Macedoniei?

Odată cu ratificarea acordului în Parlamentul Greciei, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se va numi de acum înainte Republica Macedonia de Nord.

Care sunt implicaţiile internaţionale ale acestui conflict?

Schimbarea numelui poate deschide negocierile pentru aderarea Macedoniei de Nord la la NATO și la Uniunea Europeană, aderare care până acum a fost împiedicată de însăşi Grecia.

De ce o schimbare de nume a provocat demonstraţii stradale?

Majoritatea grecilor se opun folosirii numelui de Macedonia de către vecinul său nordic. Ultimele sondaje din Grecia arătau  că aproximativ 70% din populație este împotrivă, în special în nordul țării, unde se află regiunea grecească omonimă.

Care este poziția partidelor grecești cu privire la Acordul de la Prespa?

Majoritatea partidelor politice grecești se opun noului nume Macedonia de Nord, deoarece consideră că acordul este o concesie acordată ţării vecine. S-au arătat împotriva acestei denumiri conservatorii din Noua Democraţie, socialiștii din Kinal, comuniștii din KKE, extrema dreaptă din Zori Aurii și chiar grupul de dreapta Grecii Independenți, partener guvernamental al lui Alexis Tsipras.

De ce a fost declanșată o criză guvernamentală în Grecia?

Șeful Executivului și liderul Syriza, Alexis Tsipras, și-a pierdut principalul aliat. Ministrul Apărării, Panos Kammenos, liderul Grecilor Independenți, a demisionat și a anunțat plecarea partidului său din coaliție în semn de protest față de acord. Câteva zile mai târziu, Tsipras a suferit o moțiune de încredere care i-a permis să-și măsoare sprijinul în Parlament și să-şi salveze „in extremis” guvernul

Ce consecințe ar putea avea , în Grecia, acordul ratificat de ambele state?

Acordul ar putea trezi aspirațiile vechi separatiste în regiunea grecească a Macedoniei, potrivit analiştilor. În octombrie vor avea loc alegeri generale în Grecia. Atunci vom putea afla dacă încheierea conflictului istoric dintre cele două state va avea vreun efect asupra premierului grec.

Aspecte controversate ale Directivei Europene privind drepturile de autor

Publicat de Camelia Teodosiu, 25 ianuarie 2019, 11:23

Aspectele controversate ale Directivei Europene privind drepturile de autor au dus la amânarea negocierilor privind reforma normelor UE în acest domeniu

Articolele 11 şi 13 ale Directivei Europeane privind drepturile de autor, au stârnit mari controverse şi au dus la amânarea negocierilor pe această temă, între Consiliul, Parlamentul şi Comisia Europeană.

Cele două articole prevăd introducerea aşa-numitei ‘link tax’ (care oferă editorilor posibilitatea de a cere o taxă de utilizare a conţinuturilor lor din partea unor platforme precum Google) şi care cer aceloraşi platforme să verifice că materialele încărcate online nu încalcă legile copyright-ului.

Unii consideră că Directiva Europeană privind drepturile de autor periclitează libertatea de exprimare pe internet, iar alţii susţin în schimb că noua directivă poate pune capăt ”hoţiei digitale” în materie de drepturi de autor.

În vizorul discuţiilor au fost luate şi aspecte referitoare la „meme” – expresii creative (text, foto, video, hyperlink, site, hashtag, expresii personalizate etc.) – care sunt utilizate frecvent ca glume online și sunt apreciate mai ales de generațiile mai tinere, care ar putea fi limitate, amendate şi chiar anulate prin propunerea reformării normelor UE privind drepturile de autor.

Radio Târgu-Mureș: Legătura dintre o bere artizanală şi un Golden Retriever

Publicat de Camelia Teodosiu, 24 ianuarie 2019, 09:24 / actualizat: 18 ianuarie 2022, 13:43

Se spune că în spatele fiecărui produs de calitate există o poveste. Astfel crede cel care și-a croit, cu răbdare, un drum spre un vis împlinit, Călin Ignat, un tânăr întreprinzător din Tg-Mureș care a deschis prima fabrică de bere artizanală din oraș.
Din pasiune pentru berea de calitate, Călin a gândit propriile rețete de bere, gestionând singur întregul proces tehnologic până la obținerea produsului finit: îmbuteliere, etichetare și distribuție.

Situată în mijlocul Ardealului, prima fabrică de bere artizanală din Tg-Mureș, s-a înființat în anul 2016, reprezentând pentru producătorul de bere, Călin Ignat, saltul uriaș de la fabricarea berii în bucătăria părinților la cea de a fabrica berea cu utilaje profesionale. Pentru a porni pe un astfel de drum, ai nevoie de ”foarte mult curaj, o doză de nebunie și să nu cunoști dinainte tot ce te așteaptă în cale”.

Dar, să ne întoarcem la povestea lui Călin, al cărui cel mai bun prieten este Noah, un câine din rasa Golden Retriever. Noah a fost martorul celor mai importante evenimente din viața stăpânului său, Călin: trecerea de la o carieră în fotbalul de performanță la o viață obișnuită, un nefericit accident de mașină, căsătoria cu Alina, sufletul pereche și venirea pe lume a celor doi copii.

Nu este de mirare că Fabrica de bere artizanală a căpătat numele câinelui, mai ales că autorizația finală de funcţionare a fost obţinută chiar în ziua în care acesta a împlinit 10 ani.

Articol și podcast pe romaniadenota10.ro

Perspective îngrijorătoare ale economiei mondiale

Publicat de Camelia Teodosiu, 23 ianuarie 2019, 11:23

Tendinţa economiei mondiale este influenţată negativ de creşterea averilor multimiliardarilor lumii, este concluzia ONG-ului Oxfam, care face apel la Statele Unite să crească taxele pentru cei bogaţi.

Concentrarea bogăţiei s-a accentuat şi mai mult în 2018, 25 de miliardari având de acum, în mâinile lor, la fel de mulţi bani ca jumătatea cea mai săracă a omenirii, scrie FRANCE 24 (Franţa).

„Prăpastia care creşte între bogaţi şi săraci afectează lupta împotriva sărăciei, face rău economiei şi alimentează mânia în lume”, a afirmat Winnie Byanyima, directoare executivă a Oxfam International, citată în comunicat.

Guvernele „trebuie să se asigure că întreprinderile şi cei mai bogati îşi plătesc partea lor de impozit”, a adăugst ea, cu ocazia publicării tradiţionalului raport anual al Oxfam privind inegalităţile mondiale înaintea Forumului economic mondial care se desfăşoară până vineri la Davos.

Potrivit Oxfam, care estimează că cei mai bogaţi ascund de fisc 7.600 de miliarde de dolari, în unele ţări ca Brazilia sau Regatul Unit, „cei 10% cei mai săraci plătesc de acum impozite mai ridicate proporţional cu veniturile lor decât cei mai bogaţi”.

De asemenea, BBC aduce în atenţia publică avertismentul Fondului Monetar Internaţional (FMI) asupra scăderii ritmului de creştere economică a Chinei care, corelat cu lipsa unui acord de Brexit, ar putea afecta şi mai rău pieţele financiare şi, prin urmare, creşterea economică mondială.

Potrivit publicaţiei LA LIBRE BELGIQUE, creşterea economică a Chinei are cel mai slab ritm din ultimii 28 de ani, pe totalul anului marcat de eforturi pentru plata datoriei, de conflicte comerciale şi de o cerere interna în scădere.

Creşterea Produsului Intern Brut (PIB) al Chinei a fost de +6,6% anul trecut, a anunţat luni Biroul Naţional de Statistică (BNS). Peste obiectivul de +6,5% pe care şi l-a fixat guvernul şi confirmă previziunile medii ale analiştilor intervievaţi de AFP.

Deşi încă supusă revizuirii, cifra de creştere este urmărită cu atenţie, având în vedere ponderea Chinei în economia mondială.

După părerea analiştilor, încetinirea economiei este puternic legată de măsurile luate de Beijing, în special pentru a reduce o îndatorare colosală care frânează creditarea şi cheltuielile pentru infrastructură.

„Principalele motoare ale încetinirii actuale din China sunt interne. Aceasta ar trebui să rămână situaţia pe termen scurt, în condiţiile în care cofinanţarea consumatorilor a slăbit şi companiile şi-au redus cheltuielile de capital”, estimează analiştii Capital Economics.

Mulţi economişti anticipează totuşi o continuare a decelerării, cel puţin în prima jumătate a lui 2019.

„Creşterea va rămâne sub presiune în lunile următoare. Obiectivul decidenţilor va fi să oprească încetinirea mai curând decat să încerce să creeze o relansare semnificativă”, au comentat economiştii de la Oxford Economics, potrivit cărora creşterea ar atinge cel mai scăzut nivel în trimestul al doilea.

„Oficialii şi-au întărit sprijinul politic ca răspuns la încetinirea dinamicii mondiale. Dar cu rata de creştere a creditării cea mai scăzută de 10 ani, economia nu se va stabiliza înainte de mijlocul acestui an”, au mai estimat într-o notă analiştii de la Capital Economics.

„După părerea noastră, creşterea se va înrăutăţi în primul trimestru din 2019, în ciuda măsurilor de stimulare şi de flexibilizare din ce în ce mai agresive ale Beijingului, şi va scădea sub 6,0% în primul semestru. Pe totalul anului 2019, anticipăm 6,0%, au subliniat analiştii de la Nomura.

Cu atât mai mult cu cât o componentă esenţială a bogăţiei chineze, comerţul, suferă de pe urma unei cereri externe care scade şi a conflictului chino-american.

„Exporturile chinezeşti ar urma să mai scadă în următoarele trimestre, cererea mondială continuând să se modereze, chiar dacă riscul unei încetiniri generat de o nouă escaladare a războiului comercial scade”, potrivit Capital Economics.

Acest război a ştirbit încrederea pieţelor financiare, chiar dacă nu pare să fi penalizat economia chineză decât la finalul anului. În decembrie, exporturile chinezeşti, exprimate în dolari, au scăzut cu 4,4%.

Washingtonul şi Beijingul încearcă de la începutul lui decembrie să-şi rezolve diferendele. Negociatorul şef chinez, viceprim-ministrul Liu He, trebuie să meargă la Washington pe 30 şi 31 ianuarie, cu o lună înaintea expirării actualului armistiţiu decis de cele două puteri.

POLITICO: Noii jucători politici ai Europei

Publicat de Camelia Teodosiu, 22 ianuarie 2019, 09:10

Novici de urmărit la marile alegeri UE.

Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European (PE) au fost un moment de referinţă pentru partidele radicale de dreapta şi stânga. Alternativă pentru Germania, Democraţii Suedezi şi Podemos din Spania au câştigat în premieră locuri în acel an. Iar Syriza din Grecia a obţinut şase locuri, de la numai unul în 2009.

De atunci, peste 100 de noi partide au fost înfiinţate în statele UE – dintre care unele îşi vor trimite probabil primii membri în PE după ce alegătorii vor merge în mai la urne.

Cine va da lovitura în 2019? Iată un ghid Politico al noilor partide ce merită urmărite.

Alternativă pentru Germania

Da, partidul german de extrema dreaptă a câştigat şapte locuri în 2014, însă de atunci şi-a pierdut toţi europarlamentarii, fie din cauza dezertărilor, fie din cauza politicii naţionale. Partidul, care a decis acum să poarte o campanie pentru părăsirea UE, e cotat cu şanse de a obţine 13 locuri, conform „Sondajului Sondajelor” realizat de Politico.

La République En Marche

Partidul preşedintelui francez Emmanuel Macron ar putea fi cel mai dezamăgitor nou venit. Dacă eurofilii sperau cândva ca el să măture până la 30 de locuri, devenind nucleul unei noi coaliţii pro-UE de liberali, social-democraţi moderaţi şi creştin-democraţi de centru, partidul este acum cotat cu şanse de a obţine numai 19 locuri. Între timp, presiunile interne – cel mai recent din partea protestelor Vestelor Galbene – l-au distras pe Macron de la activitatea de constituire de alianţe în exteriorul Franţei.

Raza de speranţă pentru Macron: locurile ar putea fi necesare pentru constituirea unei largi majorităţi pro-UE în PE. Acest fapt i-ar conferi un slab cuvânt decisiv de spus, dar decisiv totuşi.

Insurecţia Poloniei

Polonia este căminul a două noi mişcări ce ar putea fura voturi de la cele două partide care au guvernat ţara cel mai recent: Lege şi Justiţie şi Platforma Civică. Partidul de extrema dreaptă Kukiz’15, condus de un fost punkist, a câştigat 42 de locuri în parlamentul polonez în 2015, însă n-a prea reuşit de atunci să menţină o linie coerentă. El e cotat cu şanse de a câştiga patru dintre cele 52 de locuri ale Poloniei în PE şi ar urma să se alăture unei alianţe ce include şi Mişcarea de Cinci Stele din Italia.

O altă mişcare, de centru-stânga şi condusă de fostul primar din Słupsk, Robert Biedroń, nu a fost încă înregistrată ca partid. Sondajele indică faptul că ar putea câştiga cinci locuri, dacă ar intra în cursă.

Partidul Pirat din Cehia

Acest partid aliat cu Verzii este într-o continuă cursă cu suişuri şi coborâşuri cu Partidul Civic Democratic pentru al doilea loc în sondajele din Cehia. Piraţii vor câştiga cel mai probabil primele lor patru locuri în PE, ceea ce-i va aşeza lângă Verzii germani în postura de cea mai de succes poveste a ecologiştilor în 2019. Partidul Libertăţii şi Democraţiei Directe de extrema dreaptă este o altă nouă formaţiune cehă demnă de remarcat, cotată cu şanse de a avea un europarlamentar.

Cruciaţii anticorupţie ai României

Două noi partide negociază o candidatură comună cu un program anticorupţie la alegerile din mai. Partidul PLUS al fostului premier Dacian Cioloş a ales deja 43 de candidaţi pentru PE (pentru cele doar 33 de locuri ale României). Celălalt partid este Uniunea Salvaţi România, al treilea ca mărime din parlamentul României. Luate la un loc, ele sunt cotate cu şanse de a obţine 18% din voturi, adică şase locuri în PE.

Neofiţii Letoniei

Trei dintre cele cinci partide letone cel mai bine situate în sondaje nu existau în urmă cu cinci ani. „Cine Deţine Statul?”, Noul Partid Conservator şi „Mişcarea Pentru!” vor obţine cel mai probabil câte un loc din cele opt care îi revin Letoniei în PE.

Uşa deschisă a prezenţei slabe la urne în Slovacia

Slovacia are o prezenţă la vot şocant de redusă la alegerile pentru PE: doar 13% în 2014, iar dintre alegătorii sub 30 de ani au votat doar 6%. Oricare partid nou care ar reuşi să capteze atenţia publicului în săptămânile premergătoare votului va avea o şansă de a atrage un segment din cei 87% care s-au abţinut, dând peste cap rezultatele din Slovacia. Partidele cu cele mai mari şanse de face acest lucru sunt Partidul Popular al Slovaciei Noastre (Kotleba) şi Sme Rodina, ambele de dreapta şi cotate în sondaje cu 9%.

Stânga paneuropeană

Nici Mişcarea Democraţie în Europa (DiEM25) şi nici Volt Europa nu au avut vreun impact în sondajele de opinie, dar ambele micro-partide paneuropene fac mult tam-tam pe reţelele sociale. DiEM25 e condusă de fostul ministru grec de finanţe Yanis Varoufakis, care candidează în Germania. Volt Europa e condus de experţi pro-UE în politici cu vârste de 30-40 de ani. Formaţiunea are filiale în toate statele UE şi e înregistrată ca partid în opt dintre ele.

Articol de Ryan Heath

Audienţa crescută a scenariilor Brexit

Publicat de Camelia Teodosiu, 21 ianuarie 2019, 13:51

Marea Britanie va trebui să părăsească UE pe 29 martie 2019. După votul negativ din Westminster, marți, 15 ianuarie, blocajul actual dă naştere la tot felul de scenarii.

Modelul norvegian care ar reprezenta un „Brexit blând” permite Regatului Unit să părăsească UE, rămânând în continuare pe piața unică şi să aplice majoritatea regulilor europene, fără însă a participa la ele. Dar, deocamdată, nici prim-ministrul Theresa May și nici Jeremy Corbyn (liderul Partidului Laburist) nu sunt pregătiți să accepte libera circulație a cetățenilor europeni, care se aplică în Norvegia.

Organizarea unui nou referendum ar dura 9-11 luni, fiind o opţiune ulterioară la care se poate recurge doar dacă nu există nicio modalitate de a conveni asupra unei ieșiri și totul este blocat, ceea ce presupune alte urmări cu impact negativ pentru societatea britanică.

Dintr-un  interviu acordat de Tony Blair (unul dintre foştii premieri britanici) publicaţiei spaniole EL PAIS, aflăm şi părerea acestuia despre opțiunea unui Brexit „dur”, fără acord.

Tony Blair: „Este clar că Parlamentul nu va susține o ieșire atât de curajoasă, pentru consecințele economice pe care le-ar avea aceasta. De aceea, cred că este important ca liderii europeni să nu se mai concentreze asupra pericolelor unui Brexit fără acord. Nu se va întâmpla. Nu am obosit să repet acest lucru. Există o majoritate parlamentară uriașă împotriva acestei opțiuni. În cazul în care guvernul ar încerca aşa ceva, ar fi mai multe demisii în mijlocul său. Șansele ca ceva de genul acesta să se întâmple nu sunt sunt nici 10%, iar dacă s-ar întâmpla, ar fi din cauza unui accident ciudat.”

Aşa cum subliniază JORNAL ECONÓMICO (Portugalia), „Brexit-ul s-a transformat, pentru regatul Unit, într-o adevărată capcană de șoareci. Referendumul în care a fost luată decizia de ieșire, a cărui legitimitate democratică este incontestabilă, a rezultat dintr-o campanie foarte marcată de teme emoționale, prin potențarea unor temeri, pe care o analiză calmă a dovedit a fi complet nefondate.

La aceasta s-a adăugat obsesia veche de a redobândi „suveranitatea” și a nu mai fi „la ordinele Bruxelles-ului” (ca și cum miniștrii britanici nu ar fi votat şi ei legislația care este produsă acolo)”.

Ţările membre care pun în pericol statul de drept riscă să piardă bani europeni

Publicat de Camelia Teodosiu, 17 ianuarie 2019, 16:49

Guvernele care intervin în instanțe sau nu reușesc să combată frauda și corupția vor risca suspendarea fondurilor UE, conform unui proiect de lege aprobat joi de deputații europeni.

Asistată de un grup de experți independenți, Comisia UE ar avea sarcina de a identifica „deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept” și de a decide măsuri care ar putea include suspendarea plăților din bugetul UE sau reducerea prefinanțării. Decizia Comisiei va fi pusă în aplicare numai după aprobarea Parlamentului și a Consiliului. Odată ce statul membru remediază deficitele identificate de Comisia Europeană, Parlamentul și miniștrii UE pot debloca fondurile.

Experți independenți care să asiste Comisia Europeană

Comisia Europeană poate stabili că statul de drept este amenințat dacă sunt subminate una sau mai multe dintre următoarele:

• buna funcționare a autorităților care implementează bugetul UE;
• buna funcționare a autorităților care efectuează controlul financiar;
• investigarea adecvată a fraudei – inclusiv frauda fiscală -, corupția sau alte încălcări care afectează execuția bugetului UE;
• control judiciar eficient de către instanțele independente;
• recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit;
• prevenirea și sancționarea evaziunii fiscale;
• cooperarea cu Oficiul European de Luptă Antifraudă și, dacă este cazul, cu Parchetul European.

Pentru a asista Comisia, un grup de experți independenți în domeniul dreptului constituțional și financiar, compus dintr-un expert numit de parlamentul național al fiecărui stat membru și cinci experţi numiți de Parlamentul European, va evalua situația în toate statele membre, anual, și va publica un rezumat al concluziilor sale.

Protejarea beneficiarilor finali

În funcție de domeniul de aplicare al deficiențelor și de procedura de gestionare a bugetului, Comisia poate decide cu privire la una sau mai multe măsuri, incluzând:

• suspendarea angajamentelor,
• întreruperea termenelor de plată,
• reducerea prefinanțării și
• suspendarea plăților.

Cu excepția cazului în care decizia prevede altfel, guvernul ar trebui să continue implementarea programului sau fondului UE respectiv și să efectueze plăți către beneficiarii finali, cum ar fi cercetătorii sau organizațiile societății civile. Comisia ar trebui să facă eforturi pentru a se asigura că beneficiarii primesc sumele datorate.

Comisia va prezenta o propunere Parlamentului şi miniștrilor UE de a transfera o sumă care să corespundă valorii măsurilor propuse în rezerva bugetară. Decizia va intra în vigoare după patru săptămâni, cu excepția cazului în care Parlamentul, hotărând cu majoritate de voturi exprimate, sau Consiliul, hotărând cu majoritate calificată (astfel încât niciun stat membru să nu poată bloca o decizie), o modifică sau o resping. Odată ce Comisia Europeană stabilește că deficienţele au fost remediate, suma blocată ar fi deblocată folosind aceeași procedură.

Co-raportorul Comisiei pentru bugete Eider Gardiazabal Rubial (S&D, ES) a declarat: „Respectarea statului de drept și a tuturor valorilor UE sunt principiile fundamentale pe care am construit proiectul european. Niciun guvern nu poate încălca aceste valori fără să sufere consecințele”. Petri Sarvamaa (EPP, FI), co-raportor al dosarului a afirmat că “cel mai important aspect al acestui mecanism este protecţia beneficiarilor finali, element accentuat în comparaţie cu propunerea originală a Comisiei. Am inclus de asemenea Parlamentul European în procedura de luare a deciziei, ceea ce întăreşte dimensiunea de responsabilitate democratică în privinţa măsurilor propuse.”

Următoarele etape

Parlamentul European a aprobat regulile cu 397 de voturi pentru, 158 de voturi împotrivă şi 69 de abţineri. Deputații europeni sunt acum pregătiți să înceapă negocierile cu privire la formularea finală a regulamentului cu miniștrii UE, care nu și-au adoptat încă poziția.

Background

Propunerea de regulament privind „protecția bugetului Uniunii în cazul deficiențelor generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre” face parte integrantă din pachetul bugetar pe termen lung al UE, cadrul financiar multianual 2021-2027.

Brexit – un divorţ dificil

Publicat de Camelia Teodosiu, 17 ianuarie 2019, 09:09

Preşedintele Klaus Iohannis a catalogat drept regretabilă decizia Parlamentului de la Londra de a respinge cu o largă majoritate acordul privind Brexitul. Şeful statului spune că nu trebuie nimeni să intre în panică şi că se aşteaptă acum poziţia cabinetului May.

Klaus Iohannis: Marea Britanie trebuie să îşi clarifice poziţia în continuare, după care vom lua măsurile ce se impun. Uniunea Europeană este pregătită pentru toate variantele posibile, iar noi suntem pregătiţi să jucăm rolul nostru de preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene.  Realizator: La rândul său, ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, susţine că votul de marţi nu a fost neapărat o surpriză, ca dovadă că autorităţile române au iniţiat încă de anul trecut discuţii exploratorii pentru acest scenariu. El crede, însă, că o eventuală ieşire a Regatului Unit din blocul comunitar fără încheierea unui acord ar putea să creeze foarte multe probleme.

Premierul britanic, Theresa May, a declarat miercuri că uşa sa rămâne deschisă Partidului Laburist pentru discuţii privind o nouă abordare a acordului referitor la Brexit şi a cerut imperios politicienilor să lase deoparte propriile interese pentru a depăşi impasul în care se află preconizata plecare din Uniunea Europeană. „Sunt dezamăgită pentru că liderul Partidului Laburist a ales până acum să nu participe la discuţii, dar uşile noastre rămân deschise”, a spus dna May, adăugând că a vorbit deja cu reprezentanţi ai Partidului Naţional Scoţian, ai liberal-democraţilor şi ai partidului galez Plaid Cymru. „A venit momentul să lăsăm deoparte interesele personale”, a afirmat Theresa May.

EL MUNDO: Angela Merkel exclude intrarea Turciei în Uniunea Europeană

Publicat de Camelia Teodosiu, 17 ianuarie 2019, 06:57 / actualizat: 17 ianuarie 2019, 9:06

Cancelarul german, Angela Merkel, ar fi putut să o repete mai tare, dar nu şi mai clar. „Nu văd Turcia la orizont ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană”, a declarat Angela Merkel într-un colocviu cu studenții de la școala germană din Atena, unde s-a aflat într-o vizită oficială. Ea a explicat că deriva turcă în termeni de libertăţi este deficitară potrivit criteriilor comunității și a citat, în special, libertatea opiniei, a religiei și a presei. Chiar și așa, cancelarul consideră că nu trebuie îngropat dialogul cu Turcia pentru că acest lucru „ar fi contraproductiv şi ar aduce mai multe pagube decât orice altceva”.

Nu este pentru prima dată când Merkel se pronunţă împotriva aderării țării respective la UE și, de fapt, „nu-ul” pentru această eventualitate face parte din programul cu care ea a concurat și a câștigat alegerile generale din 2017. „Nu cred că aderarea va avea loc şi niciodată nu am crezut că s-ar putea întâmpla. Eu cred că Turcia nu ar trebui să devină membru al Uniunii Europene”, a tranşat d-na Merkel.

Uniunea Creștin Democrată (CDU), a cărei președinție a părăsit-o Merkel în decembrie anul trecut, a privit întotdeauna cu scepticism intrarea Turciei în UE, deși primul cancelar creștin-democrat, Konrad Adenauer, i-a promis Ankarei accesul la clubul comunității în semn de „recunoaștinţă” pentru deceniile în care zeci de mii de emigranți turci au contribuit la relansarea economică a Germaniei. Negocierile cu candidatul turc au început în 2005, un fel de joc de-a șoarecele și pisica, exasperându-l pe președintele Recep Tayyip Erdogan, care a încercat să lovească UE acolo unde o doare mai tare: Uniunea vamală și acordul privind refugiații.

„Promisiunea aderării este acolo, dar sunt îngrijorată că vor fi alimentate iluziile”, a spus cancelarul de la Atena. Angela Merkel a reamintit că a fost întotdeauna împotriva aderării Turciei în favoarea unui parteneriat privilegiat. „Trebuie să spui clar cum stau lucrurile, Turcia merge într-o direcție opusă standardelor UE”. Pentru Erdogan aceasta este o nouă palmă. Germania nu uită ofensele de tot felul din ultima vreme și nici nu închide ochii în faţa involuției democratice inițiată de autocratul turc. Și, fără sprijinul Berlinului, visul turc se apropie de utopie. De asemenea, relațiile dintre Bruxelles și Ankara sunt deteriorate. Ultimul summit dintre Turcia și UE nu numai că a fost pe punctul de a fi anulat din cauza creșterii tensiunilor dintre guvernul turc, Grecia și Cipru, dar s-a şi încheiat fără compromisuri.

Articol de Carmen Valero

Dezbatere pe tema BREXIT la Parlamentul European

Publicat de Camelia Teodosiu, 16 ianuarie 2019, 10:10 / actualizat: 16 ianuarie 2019, 11:10

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker se reîntoarce astăzi la Strasbourg, unde va susţine un discurs în faţa Parlamentului European.

El a plecat ieri la Bruxelles, pentru a gestiona mai bine deciziile legate de Brexit.

La Parlamentul European din Strasbourg este programată de dimineaţă o dezebatere pe tema ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Sesiunea plenară durează apoi până târziu în noapte. Despre subiectele aflate pe ordinea de zi, relatează trimisul nostru Clementina Tudor:

Corespondenţă de la Strasbourg – Reporter: Clementina Tudor

Pe ordinea de zi se află şi vor fi supuse la vot propunerea de decizie privind închiderea conturilor Biroului European de Sprijin pentru Azil, acordurile Uniunii Europene cu Maroc şi China şi vor fi prezentate rapoartele privind procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune şi situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană de la nivelul anului 2017.

Programul zilei se va încheia la miezul nopţii, iar ultimul raport programat a fi expus public se referă la programul de asistenţă pentru dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui.

Acordul privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost respins cu o largă majoritate de Parlamentul britanic

Publicat de Camelia Teodosiu, 16 ianuarie 2019, 10:09 / actualizat: 16 ianuarie 2019, 11:10

Împotriva ratificării documentului, negociat de guvern timp de un an şi jumătate, au votat, alături de parlamentarii opoziţiei şi peste 100 de membri ai Partidului Conservator, aflat la guvernare. Rezultatul votului din Camera Comunelor (432 de parlamentari au votat împotriva documentului și doar 202 pentru) marchează cea mai severă înfrângere suferită în epoca modernă de un cabinet britanic şi pune sub semnul întrebării atât viitorul Brexitului, cu mai puţin de trei luni înainte de data la care acesta ar fi trebuit să aibă loc, cât şi viitorul Guvernului May, ameninţat acum cu un vot de neîncredere.

Reporter – Dan Vasiliu (Corespondent RRA):

Imediat după aflarea rezultatului, liderul opoziţiei laburiste, Jeremy Corbyn, a anunţat înaintarea unei moţiuni de cenzură.

Jeremy Corbyn: “Premierul nu crede că după doi ani de eşecuri este capabilă să negocieze o înţelegere bună pentru locuitorii acestei ţări. Executivul a pierdut încreredera acestui parlament şi a acestei ţări, de aceea inţiez o moţiune de cenzură la adresa guvernului.”

Reporter: Theresa May a precizat că moţiunea poate fi dezbătută şi votată în cadrul zilei de astăzi. Ea a făcut apoi precizări legate de ce se va întâmpla dacă guvernul va trece de votul de neîncredere.  Theresa May: “ Dacă parlamentul va confirma încrederea în acest guvern, voi avea întâlniri cu parlamentari din toate partidele pentru a identifica de ce este nevoie pentru ca acordul cu UE să fie aprobat. Va trebui să ne concentrăm pe soluţii care pot fi negociate şi care vor fi susţinute de o majoritate parlamentară. Dacă vom identifica astfel de soluţii, guvernul le va discuta apoi cu UE” – a declarat Theresa May, care a precizat că dacă va trece de acest vot, se va întoarce luni în parlament cu un alt plan de ieşire din UE.  Lucrul care probabil se va şi întâmpla în contextul în care niciun parlamentar conservator nu a anunţat până acum că votează împotriva guvernului, iar parlamentarii nord irlandezi, care pot înclina balanţa într-o parte sau alta au anunţat că vor susţine guvernul la votul de astăzi.

Vehiculele autonome sunt pe cale să devină realitate în UE

Publicat de Camelia Teodosiu, 16 ianuarie 2019, 09:41

Vehiculele autonome vor intra pe piața europeană începând cu 2020. Care sunt beneficiile pe care le aduc aceste vehicule?

În ce măsura vor beneficia cetățenii de pe urma vehiculelor autonome?

Aproximativ 95% dintre accidentele rutiere implică eroarea umană. Anual, mii de oameni își pierd viața în aceste accidente. Vehiculele autonome pot reduce aceste numere în mod semnificativ și pot contribui la îmbunătățirea siguranței rutiere. Tehnologia digitală poate reduce congestionarea traficului și emisiile de gaze cu efect de seră și poluanți atmosferici. De asemenea, aceasta poate crește accesul la mobilitate, de exemplu, prin deschiderea transportului rutier către persoanele în vârstă și persoanele cu mobilitate redusă sau handicap.

În plus, se așteaptă ca piața vehiculelor autonome să crească exponențial, creând noi locuri de muncă și să genereze profituri de 620 de miliarde de euro pentru industria auto din UE și 180 de miliarde de euro pentru sectorul electronic până în 2025.

Care sunt provocările pe care le întâmpină vehiculele autonome în UE?

Întrucât vehiculele autonome vor trebui să circule pe drumuri sau străzi cu vehiculele neautomatizate, precum și cu pietonii și bicicletele, cerințele de siguranță corespunzătoare și armonizarea normelor la nivelul UE sunt esențiale.

Mai mult decât atât, deoarece vehiculele autonome preiau sarcinile de conducere de la oameni, este necesar ca legislația europeană privind răspunderea să evolueze și să clarifice cine este răspunzător în caz de accident: șoferul sau producătorul.

Normele UE privind protecția datelor se aplică și în sectorul transportului automatizat, însă nu au fost luate măsuri specifice referitoare la garantarea securității cibernetice și protejarea autovehiculelor împotriva atacurilor cibernetice.

Vehiculele autonome trebuie să respecte demnitatea umană și libertatea de alegere. În prezent, UE elaborează instrucțiuni privind inteligența artificială, însă ar putea fi necesare includerea unor standarde specifice.

De asemenea, pentru dezvoltarea tehnologiilor și implementarea infrastructurii necesare, investițiile semnificative în cercetare și inovare sunt indispensabile.

Ce face UE?

În timp ce dezvoltarea tehnologică progresează într-un ritm accelerat, UE depune eforturi pentru asigurarea unor norme comune privind acest domeniu.

În urma elaborării comunicării Comisiei „Către mobilitatea automatizată: o strategie UE pentru mobilitatea viitorului”, eurodeputatul Wim van de Camp, membru din grupul PPE, a pregătit un raport referitor la conducerea autonomă, care a fost votat în Parlament pe 15 ianuarie.

În raport se subliniază că politicile și legile UE privind mobilitatea automatizată și conectată ar trebui să acopere toate modurile de transport, inclusiv transportul maritim pe distanțe scurte, navele de navigație pe apele continentale, navele de transport marfă și sistemele feroviare ușoare. Totodată, eforturile de standardizare la nivel internațional trebuie să fie în continuare coordonate pentru a garanta siguranța vehiculelor la nivel transfrontalier.

Prin intermediul acestui raport se cere ca instalarea unor înregistratoare de date referitoare la evenimente să devină obligatorie pentru a îmbunătății investigațiile legate de accidente, dar și pentru a permite abordarea problemelor legate de răspundere. De asemenea, este solicitată elaborarea în cel mai scurt timp posibil a unor norme adecvate privind etica și protecția datelor în sectorul transportului automatizat pentru a crește gradul de încredere al cetățenilor europeni față de aceste tipuri de vehicule, precum și acordarea unei atenții deosebite dezvoltării pentru persoanele cu dizabilități sau mobilitatea redusă.

Nivelurile de automatizare și calendar

Vehiculele autonome sunt echipate cu senzori, camere încorporate, GPS de înaltă precizie, receptoare prin satelit și radare cu rază scurtă de acțiune care efectuează în totalitate sau o parte din sarcinile de conducere.

Vehiculele care asistă conducătorul auto (nivelul 1 și 2 de automatizare) sunt deja disponibile pe piața europeană. În prezent, vehiculele autonome (nivelul 3 și 4) sunt testate și se preconizează că vor intra pe piață în perioada 2020-2030. De asemenea, vehiculele cu automatizare completă vor apărea după 2030. Se așteaptă ca toate vehiculele noi să fie conectate începând cu 2022.

Vehicule automatizate și conectate

• Vehiculele automatizate utilizează tehnologii digitale pentru a asista conducătorul auto astfel încât unele sau toate funcțiile de conducere să poată fi transferate într-un sistem informatic.
• Vehiculele autonome sau care se conduc singure sunt de nivel 3, 4 sau 5.
• Vehiculele conectate sunt echipate cu dispozitive menite să asigure comunicarea cu alte vehicule sau cu infrastructura prin internet.
• Tehnologiile automatizate și conectate sunt complementare, iar toate vehiculele automate pot fi, de asemenea, conectate în viitorul apropiat.

LE MONDE: Într-o conferință de presă rară, Orban a fost presat să dea răspunsuri cu privire la corupție

Publicat de Camelia Teodosiu, 16 ianuarie 2019, 07:21 / actualizat: 16 ianuarie 2019, 11:11

Obișnuit cu interviurile indulgente, premierul ungar a fost asaltat de întrebări legate de îmbogățirea dubioasă a apropiaţilor săi şi de fondurile europene.

Oare, Viktor Orban a vrut să dea garanţii Bruxelles-ului, care îl acuză de nerespectarea libertății presei? Intenționează el să reia contactul cu jurnaliștii, într-un context de revoltă populară și după ani de izolare? Sau, mai trivial, premierul ungar dorea să îi arate prietenului său – totuși un concurent – ministrul italian de Interne, Matteo Salvini, care vizitase Polonia cu o zi înainte, că nu vrea să-l lase să întruchipeze recompunerea dreptei, în vederea alegerilor europene?

Oricare i-ar fi motivele, dl Orban a ţinut o conferință de presă joi, 10 ianuarie, la Budapesta, oferindu-le jurnaliștilor ocazia extrem de rară de a-1 chestiona. Timp de două ore, campionul „iliberalismului”, aflat la putere din 2010, a răspuns la întrebările redactorilor ungari şi străini, reamintind că el intenționează să facă din lupta împotriva tuturor formelor de imigrație singurul subiect de campanie al partidului său, Fidesz, în contextul alegerilor europene.

Astfel, dl Orban a salutat crearea unei axe „Roma-Varșovia” pe această temă, după întâlnirea remarcabilă dintre Matteo Salvini – „eroul meu” – și liderul partidului polonez, Lege şi Justiţie, Jaroslaw Kaczynski. În ceea ce îl privește pe președintele francez, Emmanuel Macron, Orban a afirmat că „dacă ceea ce ar vrea acesta s-ar întâmpla cu adevărat în Europa, atunci ar fi rău pentru Ungaria” .

Orban își pregătise foarte bine răspunsurile, exagerând chiar schimburile cu mass-media marginalizată de obicei. Dar, cu siguranţă, el nu se aștepta la atâtea întrebări cu privire la suspiciunile grave legate de corupție al căror obiect îl face anturajul său cel mai apropiat, subiect în legătură cu care puterea refuză de cele mai multe ori să răspundă.

Obișnuit cu interviuri indulgente de partea mass-mediei apropiate puterii, Viktor Orban a fost de data aceasta asaltat de cereri de clarificare, de exemplu cu privire la modul în care prietenul său vechi, Lorinc Meszaros, a putut deveni cel mai bogat om din Ungaria. Şi ginerele său a fost menționat de mai multe ori. Acesta se află în centrul unei anchete europene privind fraude din subvențiile UE, anchetă respinsă de instanțele ungare.

Răbdător, dl Orban s-a mărginit să răspundă că „nu a intervenit niciodată în procedurile europene. Eu sunt pentru o separare foarte strictă între cercurile politice și economice, iar guvernul nu se lasă antrenat în afaceri. El luptă împotriva corupției”.

Potrivit lui Jozsef Péter Martin, director executiv al ONG-ului Transparency International din Ungaria, pentru moment, Viktor Orban nu s-ar teme că acuzațiile de corupție l-ar putea pune în pericol politic. „Populația nu refuză atât de multă corupție pe cât ar fi de dorit”, spune acest fost redactor şef al unui ziar care a fost neutralizat şi cumpărat de un apropiat al regimului.

„În Ungaria, oamenii spun că, oricum, corupția a existat întotdeauna. De altfel, sondajele arată că 70% dintre unguri primesc informații în primul rând prin radio și televiziune, medii care nu sunt libere, cu două excepții notabile: RTL și ATV. În fine, situația economică este stabilă, chiar dacă rezultatele bune înregistrate sunt pe termen scurt”.

Articol de Blaise Gauquelin

Discurs al premierului Viorica Dăncilă în Parlamentul European de la Strasbourg

Publicat de Camelia Teodosiu, 15 ianuarie 2019, 17:43

„Am preluat mandatul european de la Austria şi aş dori să reiterez, cu această ocazie, mulţumirile mele pentru preşedinţia austriacă. În acelaşi timp, ţin să adresez mulţumiri şi partenerilor noştri din  Finlanda şi Croaţia cu care am avut o coordonare foarte bună în pregătirea unui program comun, echilibrat, de lucru, pentru următoarele 18 luni. În cele ce urmează, vă voi prezenta priorităţile preşedinţiei române a Consiliului UE şi viziunea asupra viitorului Uniunii.  oamnelor şi domnilor, Europa a ştiut întotdeauna să depăşească obstacolele, să renască după episoadele mai puţin faste ale istoriei. Însuşi proiectul european, în forma sa de astăzi, a fost modelat de multiplele crize prin care a trecut. Astăzi ne aflăm din nou într-un moment complex al procesului de construcţie europeană. Dar după cum bine ştiţi, orice situaţie de acest gen poate fi transformată într-o oportunitate, într-un nou început. Din acest motiv vă spun că în viziunea mea, exercitarea preşedinţiei rotative de către România în următoarele şase luni nu este doar o datorie formală. Sunt peste 500 de milioane de cetăţeni europeni care aşteaptă un răspuns despre viitorul casei în care trăiesc şi care se numeşte Europa. Cred de aceea că este important să arătăm cetăţenilor Uniunii că instituţiile europene lucrează pentru ei şi mai ales că produc rezultate care le îmbunătăţesc viaţa şi perspectivele de viitor. Sunt conştientă că prima etapă a preşedinţiei rotative va fi intensivă şi redusă ca timp în ceea ce priveşte procesul decizional. De aceea, contez foarte mult pe sprijinul dumneavoastră pentru a finaliza cât mai multe dosare legislative aflate pe agenda europeană şi să răspundem provocărilor la nivel european. Viziunea preşedinţiei României asupra proiectului european este structurată în jurul ideii de coeziune ca valoare comună europeană, declinată în toate dimensiunile sale. Coeziune politică, ilustrată de nevoia de unitate între statele membre, coeziune economică şi teritorială, în vederea reducerii decalajelor de dezvoltare între statele membre şi între regiuni, coeziune socială, importantă prin prisma prezervării celor patru libertăţi ale pieţei interne a UE.”

SEGA: Comisia Europeană a apărat pachetul „Mobilitate” împotriva căruia protestează transportatorii bulgari

Publicat de Camelia Teodosiu, 15 ianuarie 2019, 14:11

Europa are nevoie de reglementări clare în sectorul transportului auto, iar menţinerea situaţiei actuale este imposibilă, a declarat comisarul european al transporturilor, Violeta Bulc, care s-a întâlnit, la Bruxelles, cu miniştri ai transporturilor din Bulgaria, Ungaria, Lituania şi Polonia, relatează BGNES. În opinia sa, „dacă nu va fi găsită o soluţie adecvată, ne vom confrunta cu o serie de condiţii naționale necoordonate”. Bulc a subliniat că acest lucru ar duce la fragmentarea pieței interne, la incertitudine, la costuri mai mari și la scăderea competitivității din UE.

Pentru a face față acestor probleme, CE a prezentat, în mai 2017, câteva reforme legislative importante în cadrul pachetului pe tema mobilităţii. Comisia Europeană consideră că aceste măsuri vor aduce beneficii mari atât pentru şoferi, cât şi pentru operatori. Aplicarea unor reguli clare, valabile pentru toată lumea în toate statele membre, va conduce la condiții de concurență echitabile – toţi transportatorii vor lucra în aceleaşi condiţii. „Ca urmare a acestor măsuri, se vor îmbunătăţi, de asemenea, condiţiile de muncă ale şoferilor şi se va putea căuta o soluţie pentru această problemă, legată de numărul insuficient de şoferi, care afectează întreaga industrie europeană. Aplicarea regulilor de detașare va asigura o remunerare corectă a muncii în alte state membre, ceea ce ar duce la un grad ridicat de mobilitate a lucrătorilor în acest sector. Asta va reduce totodată considerabil şi povara administrativă a operatorilor”, a explicat comisarul european Bulc.

„Acordul politic, la care au ajuns miniștrii transporturilor pe 3 decembrie 2018, a fost un pas important în acest proces. Prin urmare, invit Parlamentul European și Consiliul UE să demareze cât mai curând posibil dezbaterile pe tema propunerilor legislative. Comisia Europeană este gata să ajute în desfăşurarea discuţiilor şi la demararea negocierilor interinstituţionale”, a mai spus comisarul Bulc.

Joi, sute de transportatori bulgari vor fi la Bruxelles pentru a protesta împotriva schimbărilor  prevăzute în pachetul „Mobilitate”, pe care ei le califică drept discriminatorii. Ei ar urma să fie primiţi de Comisia pentru Transporturi din Parlamentul European.

Acordul greco-macedonean susținut de UE și Statele Unite

Publicat de Camelia Teodosiu, 14 ianuarie 2019, 10:01

BBC:Premierul grec cere parlamentului un vot de încredere în guvern

Premierul grec Alexis Tsipras a cerut un vot parlamentar de încredere în coaliţia sa de guvernare, după demisia ministrului său al apărării, Panos Kammenos. El a demisionat pentru că este împotriva unui acord cu Macedonia privind numele ţării. Panos Kammenos nu şi-a ascuns vreodată ostilitatea faţă de acord, care redenumeşte vecinul nordic al Greciei „Republica Macedoniei de Nord”. Grecia are o provincie numită Macedonia şi cere de multă vreme ca vecinul ei să evite utilizarea aceluiaşi nume, lucru pe care Atena îl consideră a fi o revendicare implicită asupra teritoriului ei.

Macedonia a eliminat vineri toate piedicile juridice din calea redenumirii sale şi a îndemnat Grecia să ratifice acordul, astfel încât el să poată intra în vigoare. Dar demisia anuţată a creat incertitudine, nu numai pentru viitorul guvernului grec, ci şi pentru soarta acordului.

LE FIGARO:  Merkel salută „acțiunea decisivă” a lui Tsipras

Joi, 10 ianuarie, cancelarul german Angela Merkel a salutat la Atena „acțiunea decisivă” a premierului grec, Alexis Tsipras, cu privire la noul nume al Macedoniei, de care „beneficiază” nu doar Macedonia și Grecia, ci „întreaga Europă”.

„Acest lucru îi permite Macedoniei de Nord să devină membră a NATO și a UE”, a declarat Merkel înainte de „a-l felicita pe premierul grec pentru această acțiune decisivă”. „Îi sunt recunoscătoare lui Alexis Tsipras că s-a angajat să rezolve problema numelui, noi știam că o soluție nu ar fi ușoară”, a adăugat Angela Merkel, „acest acord este în interesul tuturor, al Macedoniei şi al Greciei și al întregii Europe”.

La rândul său, Alexis Tsipras a vorbit despre un „acord model” care „va aduce stabilitate și creștere în regiune” după două ore de discuții cu Angela Merkel. Parlamentul macedonean se pregătește să decidă dacă va redenumi țara „Republica Macedonia de Nord”, fapt care ar pune capăt disputei sale cu Grecia. Votul asupra a patru amendamente constituționale trebuie să aibă loc înainte de termenul limită de 15 ianuarie.

Un vot pozitiv ar încheia luni întregi de lupte politice feroce în Macedonia. Mingea s-ar afla apoi în terenul Atenei. Schimbarea numelui va intra în vigoare doar în cazul în care şi Parlamentul grec va susține acordul încheiat în primăvara anului trecut între Zoran Zaev și omologul său grec, Alexis Tsipras. Acordul, menit să pună capăt unei dispute vechi de aproape 30 de ani, este susținut de UE și Statele Unite, deoarece el ar trebui să deschidă calea pentru aderarea acestei mici țări balcanice la UE și la NATO. Dar în Grecia, acordul greco-macedonean provoacă polemici și riscă să pună la grea încercare slaba majoritate guvernamentală în timpul votului asupra acestui acord în Parlamentul grec.

24 CEASA: Creştere economică de 3,9% – prognoză optimistă; cea pesimistă este de 3,1%

Publicat de Camelia Teodosiu, 11 ianuarie 2019, 14:09

Creşterea economiei mondiale va scădea la 2.9%. Prognoza optimistă pentru economia bulgară în anul 2019 este pentru o creştere de 3,9%, arată o analiză a UniCredit Bank. „Aşteptăm ca, în 2019, creşterea PIB-ului să se accelereze până la 3,9% în anul 2019, faţă de 3,5%, cât a fost în anul 2018. Printre principalii factori ai acestei accelerări se numără stimulentele fiscale moderate, investițiile accelerate și prețurile mai mici pentru produsele energetice. Scăderea efectelor negative ale crizei din Turcia va contribui, de asemenea, la restabilirea exporturilor în 2019 „, se arată în raport. Compania prognozează o încetinire a creșterii PIB-ului până la 3% în 2020, datorită încetinirii așteptate a economiilor și înăspririi condițiilor de finanțare. Potrivit datelor, inflația anuală medie este de așteptat să crească de la 2,8%, cât era în 2018, la 2,9% în anul 2019, iar în anul 2020, să scadă la 2,6%.

În vară, Banca Mondială a prognozat în o creştere a economiei bulgare de 3,6% în 2019. Însă, potrivit prognozei actualizate în raportul „Perspective Sumbre”, aceasta a scăzut cu 0,5%, iar aşteptările sunt pentru o creştere a PIB-ului de 3,1%. Conform datelor prognozate pentru 2020, se așteaptă ca ritmul economiei să scadă până la 3%, iar în 2021, să ajungă la 2,8%. Banca Mondială menţionează că tergiversarea exporturilor şi mâna de lucru insuficientă au amânat creşterea economică în Bulgaria, dar şi în Croaţia şi România.

Potrivit raportului, creșterea economiei globale va scădea de la 3% în 2018 la 2,9% în 2019. Principalii factori vor fi presiunile comerciale puternice, productivitatea scăzută și turbulențele financiare din economiile emergente. Se aşteaptă ca, anul acesta, economiile de piaţă cu o dezvoltare rapidă să obţină o creştere de 4,2%, iar economiile dezvoltate, una de 2%. „În prezent, rambursarea datoriilor erodează veniturile bugetare şi creează greutăţi guvernelor în privinţa finanţării principalelor servicii sociale”, a spus directorul executiv al Băncii Mondiale, Kristalina Gheorghieva, care va prelua temporar conducerea Băncii Mondiale de la 1 februarie 2019, după retragerea lui Jim Yong Kim.

Cea mai pesimistă prognoză pentru economia bulgară este ca rata de creştere să fie de 3%, estimează firma de asigurări Euler Hermes. Potrivit analiştilor, principalii factori sunt scăderea exporturilor în anul 2018 faţă de anii anteriori. Bulgaria se numără printre statele cu o cu creştere continuă a insolvabilităţii.

Articol de Maria Milkova

Creşte încrederea românilor în Uniunea Europeană

Publicat de Camelia Teodosiu, 10 ianuarie 2019, 14:43

Eurobarometru de toamnă 2018: 52% dintre români au o imagine pozitivă despre UE, față de 43% media europeană

Potrivit unui nou sondaj Eurobarometru, publicat la sfârşitul lunii decembrie 2018, numărul românilor care au o imagine pozitivă despre UE este în creștere și peste media europeană (52%, față de o medie europeană de 43%). Majoritatea europenilor consideră, pentru prima dată, că vocea lor contează în UE. În plus, sprijinul față de Uniunea economică și monetară rămâne puternic și atinge un nou nivel maxim în zona euro.

Rezultate despre România, pe scurt:

• 50% dintre români au încredere în Uniunea Europeană (comparativ cu o medie UE de 42%)
• 51% dintre români consideră că vocea lor contează în UE (comparativ cu o medie UE de  49%)
• 56% dintre români au o percepție pozitivă asupra situației economiei europene (comparativ cu o medie UE de 49%)
• 48% dintre români sunt optimiști cu privire la situația pieței muncii (comparativ cu o medie UE de  44%)

1. Indicatorii politici pozitivi sunt în creștere

Pentru prima dată de când a fost adresată întrebarea, majoritatea europenilor consideră că „vocea lor contează în UE” (49 %, + 4 puncte procentuale față de primăvara anului 2018), în timp ce 47 % susțin contrariul (- 2 față de primăvara anului 2018), iar 4 % (- 2) afirmă că „nu știu”. În 16 state membre ale UE, majoritatea respondenților consideră că vocea lor contează în Uniunea Europeană, scorurile cele mai mari s-au înregistrat în Danemarca (73 %), Suedia (71 %) și Germania (70 %).

43 % dintre europeni au o imagine pozitivă despre UE (+ 3 puncte procentuale față de primăvara anului 2018) – cel mai înalt nivel din toamna anului 2009. Peste o treime dintre respondenți au o imagine neutră despre UE (36 %, – 1 față de primăvara anului 2018), în timp ce o cincime au o imagine negativă (20 %, – 1), iar 1 % nu au nicio opinie. De la cel mai recent sondaj Eurobarometru standard din primăvara anului 2018, proporția respondenților care au o imagine pozitivă despre UE a crescut în 17 state membre ale UE, cel mai puternic în Suedia (53 %, + 11), Spania (43 %, + 10) și Regatul Unit (43 %, + 9).

Încrederea în UE este stabilă (42 %), rămânând la cel mai înalt nivel înregistrat din toamna anului 2010. Încrederea predomină în 17 state membre ale UE (15 în primăvara anului 2018), cele mai mari niveluri fiind în Lituania (65 %), Danemarca (60 %) și Suedia (59 %). Încrederea în UE rămâne mai mare decât încrederea în guvernele sau parlamentele naționale. 42 % dintre europeni au încredere în Uniunea Europeană, în timp ce 35 % au încredere în parlamentul lor național și în guvernul lor național (+ 1 punct procentual în ambele cazuri față de primăvara anului 2018).

2. Sprijinul pentru cetățenia UE și pentru libera circulație în toate statele membre ale UE

În toate cele 28 de state membre, majoritatea respondenților consideră că sunt cetățeni ai UE: 71 % în întreaga UE (+ 1 punct procentual față de primăvara anului 2018), iar la nivel național, nivelul variază de la 89 % în Luxemburg, la 51 % în Bulgaria.

O mare majoritate a respondenților sprijină „libera circulație a cetățenilor UE” (83 %, + 1 punct procentual față de primăvara anului 2018), iar în fiecare stat membru al UE, peste două treimi dintre respondenți împărtășesc această opinie.

3. Se confirmă sprijinul puternic față de moneda euro

La 20 de ani de la introducerea monedei noastre unice, sprijinul în favoarea Uniunii economice și monetare și a monedei euro rămâne la un nivel maxim record, trei sferturi dintre respondenții (75 %, + 1 punct procentual) din zona euro fiind în favoarea monedei unice din UE.

Majoritatea cetățenilor UE consideră că situația economiei europene este „bună” (49 %), un ușor declin față de primăvara anului 2018 (- 1 punct procentual). 38 % dintre respondenți consideră că economia europeană este „nesatisfăcătoare” (+ 1), iar 13 % nu au nicio opinie.

Opiniile pozitive cu privire la situația economiei naționale (49 %, neschimbat) continuă să depășească opiniile negative (48 %, + 1), dar cu o marjă de un punct. Majoritatea respondenților din 16 state membre ale UE (14 în primăvara anului 2018) afirmă că situația economică națională este bună. Malta (95 %) și Luxemburg și Țările de Jos (ambele cu 91 %) sunt țările cu cele mai mari procente. În Danemarca, Germania, Suedia (toate cu 88 %) și Austria (81 %), mai mult de opt din zece respondenți împărtășesc această opinie. Cele mai mici procente sunt observate în Grecia (6 %), Croația (16 %) și Spania și Bulgaria (ambele cu 18 %).

4. Migrația și terorismul sunt principalele preocupări ale europenilor

Imigrația rămâne principala preocupare la nivelul UE, 40 % dintre mențiuni (+ 2 puncte procentuale față de primăvara anului 2018). Este menționată de două ori mai des decât terorismul (20 %), care rămâne a doua cea mai importantă preocupare în pofida unei scăderi puternice (- 9 față de primăvara anului 2018). Situația finanțelor publice ale statelor membre se află pe locul trei (19 %, + 2): ea se numără printre principalele trei preocupări pentru prima dată din toamna anului 2014, depășind preocupările cu privire la situația economică, în prezent pe locul al patrulea (18 %, neschimbat) pentru prima dată începând cu toamna anului 2010. Schimbările climatice reprezintă o preocupare principală pentru 16 % dintre respondenți, înregistrând cea mai mare creștere (+ 5 puncte procentuale) și ajungând pe a cincea poziție.

Deși șomajul este pe poziția a șasea la nivelul UE (13 %, cel mai mic nivel pentru acest indicator din 2010), el rămâne principala preocupare la nivel național (23 %, – 2 puncte procentuale). Acesta este cel mai mic scor din 2007. Creșterea prețurilor/inflația/costul vieții (21 %, + 4) se situează pe locul al doilea împreună cu imigrația (21 %, neschimbat). Este pentru prima oară din toamna anului 2008 când preocupările legate de costul vieții sunt printre cele mai importante două preocupări naționale. Pe locul al patrulea, cu 20 % dintre mențiuni (- 3), sănătatea și securitatea socială se întorc la nivelul observat în toamna anului 2017. Situația economică (15 %, neschimbat) și pensiile (15 %, – 2) ocupă împreună a cincea poziție, puțin peste mediu, climă și aspecte legate de energie (14 %, + 4), care au ajuns la un nou nivel maxim.

Liderul ALDE Europa, la RFI: România ar trebui să fie un mediator eficient la şefia UE

Publicat de Camelia Teodosiu, 9 ianuarie 2019, 13:00

Cosmin Ruscior – România trebuie să ia în serios recomandările făcute de Comisia de la Veneţia şi GRECO privind statul de drept, declară într-un interviu la RFI eurodeputatul olandez Hans van Baalen, preşedinte al partidului ALDE Europa. El crede pe de altă parte că România este pregătită să exercite preşedinţia rotativă a UE: „Meleşcanu este un ministru bun, care cunoaşte foarte bine Europa, aşa că eu sunt încrezător că va fi o preşedinţie pozitivă”.

Reporter: Care credeţi că sunt principalele provocări ale României la preşedinţia Consiliului UE?

Hans van Baalen: România este un stat important în regiune – Moldova, Ucraina, Rusia – aşa că sper că România va fi capabilă să pună pe masă chestiunea securităţii şi că va putea să lucreze ca preşedinte al Uniunii cu Statele Unite, pentru a avea o poziţie fermă faţă de Rusia şi faţă de agresiunea rusească din regiune. Asta cred eu că este important. Desigur, avem problemele curente, precum Brexit, situaţia din Magreb şi din lumea arabă, situaţia legată de comerţul cu SUA. Deci sunt multe subiecte pe agenda preşedinţiei româneşti a Uniunii Europene.

Rep.: Ce credeţi că ar trebui şi nu ar trebui să facă România, ca preşedinte al Consiliului UE?

Hans van Baalen: România ar trebui să fie un mediator eficient, să aducă cele 28, respectiv 27 de state, după Brexit, împreună, să formuleze poziţii comune, asta este foarte important. În al doilea rând, m-aţi întrebat ce nu ar trebui să facă România. Îl avem pe Barnier, care negociază cu britanicii în numele celor 27 de ţări membre ale Uniunii, deci România nu ar trebui să-i facă treaba. România ar trebui să facă în aşa fel încât să le fie posibil lui Barnier şi May să obţină acordul Camerei Comunelor asupra acordului Brexit, altfel vom avea un Brexit dur, ceea ce ar fi rău pentru noi toţi.

„E foarte important ca GRECO şi Comisia de la Veneţia să fie luate în serios”

Rep.: Cum aţi descrie credibilitatea României, în clipa de faţă? Atât Parlamentul European, cât şi Comisia Europeană au criticat Bucureştiul pentru modificările aduse legilor justiţiei. Cât contează acest lucru, în context?

Hans van Baalen: Bineînţeles că are un impact, dar noi în grupul ALDE din Parlamentul European şi în partidul ALDE, pe care-l conduc, am spus că ni se pare foarte important ca atât Comisia de la Veneţia, cât şi GRECO să fie luate în serios, în privinţa recomandărilor făcute României privind statul de drept. E foarte important, dar vom judeca România în funcţie de întregul ei mandat la şefia Consiliului Uniunii Europene, nu vom ţine cont de un singur punct, indiferent cât de important ar fi el.

Rep.: Aţi spune că România este un preşedinte atipic al Consiliului UE?

Hans van Baalen: Nu, nu aş spune asta. Am spus-o într-un sens mai degrabă pozitiv, referindu-mă la poziţia geo-strategică a României în regiune, relaţia ei cu SUA şi NATO sunt importante argumente favorabile. Dacă vă uitaţi la alte preşedinţii, toate au puncte slabe şi puncte forte, indiferent că vorbim de o ţară mică sau mare din estul sau vestul Europei. Va trebui să evaluăm peste şase luni cât de productivă a fost preşedinţia românească. Să fim optimişti şi să sperăm că România este capabilă să reformeze statul de drept într-un mod pozitiv, cu ajutorul recomandărilor Comisiei de la Veneţia şi altor foruri ale Consiliului Europei.

Rep.: Credeţi că România este pregătită să exercite mandatul de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene?

Hans van Baalen: Da, cred că asta nu va fi o problemă. Am avut o preşedinţie germană cu mult timp în urmă, care nu a fost atât de bine organizată, deşi vorbim de o ţară mare, cu multă experienţă. Am avut de asemenea mandate ale unor ţări mici, ca Belgia, Danemarca sau Olanda, care au fost bune. Prin urmare, haideţi să judecăm mandatul României după o jumătate de an, dar eu sunt optimist. Meleşcanu este un ministru bun, care cunoaşte foarte bine Europa, aşa că eu sunt încrezător că va fi o preşedinţie pozitivă.

Rep.: Ce le recomandaţi colegilor din ALDE România, în privinţa statului de drept?

Hans van Baalen: După cum probabil ştiţi, am avut un Congres ALDE la Madrid anul trecut, unde am discutat foarte deschis cu colegii noştri de la ALDE România despre viitor şi despre statul de drept. Aş spune că este foarte importantă Comisia de la Veneţia, iar noi vom urmări cum va ţine cont ALDE România de ce spune această Comisie şi de condiţiile ei şi cred că vom lucra într-un mod foarte pozitiv cu ALDE România în acest sens.

În timpul summit-ului informal al UE, care va avea loc la 9 mai, în România, va fi discutată soarta Uniunii după Brexit

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 ianuarie 2019, 13:16

La 9 mai, în oraşul Sibiu din România va avea loc un summit informal al liderilor celor 27 de ţări rămase în UE. Acesta va fi consacrat discutării viitorului Uniunii Europene şi al democraţiei europene după ieşirea Marii Britanii (Brexit), a anunţat, luni, în timpul unui briefing la Bruxelles, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene Margaritis Schinas. „Summitul informal al liderilor celor 27 de ţări UE va avea loc la 9 mai, la Sibiu, şi va fi consacrat analizării viitorului Uniunii Europene şi al democraţiei europene” – a declarat Schinas. El a subliniat că, reuniunea se va desfăşura după retragerea Marii Britanii din UE la 29 martie 2019 şi cu două săptămâni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European, care sunt programate în toate ţările UE între 23 şi 26 mai. Amintim că, România deţine preşedinţia Consiliului UE în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2019. După alegerile pentru Parlamentul European din acest an se va schimba întreaga conducere a Uniunii Europene – preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, precum şi înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica Mogherini. Niciunul dintre aceştia nu va mai rămâne în funcţie pentru un nou mandat.