Inimile sportivilor români sunt pe mâini bune

Publicat de Cristina Ion, 14 decembrie 2022, 13:42

Astăzi a fost semnat Protocolului de colaborare dintre Spitalul Universitar de Urgență Militar Central ”Dr. Carol Davila” și Comitetul Olimpic Sportiv Român, care reglementează organizarea și desfășurarea de programe și proiecte de cercetare, diagnosticare și inovare, în domeniul cardio-vascular, având ca obiectiv principal creșterea performanțelor sportive și dezvoltarea strategiilor de prevenției în domeniul medicinei sportive și medico-militare.

“Acest protocol de colaborare reprezintă integrarea noilor tehnici funcționale și imagistice în algoritmul de evaluare a sportivilor de înaltă performanță. Astfel, se pot identifica parametrii ce pot fi utilizați în creșterea performanțelor în timpul competițiilor sportive. Trebuie să ne adaptăm și să punem în practică toate rezultatele obținute, cu atât mai mult cu cât acestea pot fi extrapolate și aplicate adultului tânăr, cum sunt și militarii care execută misiuni în teatrele de operații”, a subliniat dr. Florentina Ioniță-Radu.

“Este foarte important ca sportivii români să fie sănătoși și să urce pe cele mai înalte trepte ale podiumului și pentru că avem specialiști de marcă, îsuntem siguri că inimile lor vor fi pe mâini bune”, a declarat președintele COSR, Mihai Covaliu.

Protocolul reprezintă o etapă importantă și în ceea ce privește posibilitatea accesării de SUUMC și a COSR, prin formarea unui consorțiu, a unor noi proiecte europene care vizează cercetarea, dezvoltarea și inovarea în domeniul cardiologiei sportive și a sănătății publice, derulate în parteneriat academic.

La eveniment au participat, din partea SUUMC, gral maior medic conf. univ. dr. Florentina Ioniță-Radu, directorul general al unității medicale, col. medic șef de lucrări dr. Silviu Stanciu, șef laborator Explorări Cardiovasculare Neinvazive și responsabil de implementarea Protocolului la nivelul SUUMC, col. medic asist. Univ. dr. Alice Munteanu, șef Centrul de Boli Cardiovasculare, și col. medic șef de lucrări dr. Dragoș Cuzino, șef laborator CT și IRM. Din partea COSR, președintele Mihai Covaliu, secretarul gen. George Boroi, membri ai Comitetului Executiv al COSR și sportivii Team Romania, medaliați mondiali în 2022 – Cătălin Chirilă, canoe și Alin Alexuc, lupte greco-romane.

Să ne conectăm cu natura!

Publicat de Cristina Ion, 29 martie 2019, 11:42

În fiecare an, la sfârșitul lunii martie milioane de oameni sunt chemați să facă schimbări la nivel personal, dar și global pentru a proteja natura. Pentru că are mare nevoie.

Impactul activității umane asupra planetei este atăt de puternic încât a modificat profund mediul în care trăim, condițiile climatice, calitatea aerului și a apei și existența plantelor și animalelor. Acest parcurs negativ trebuie stopat și schimbat. Depinde de implicarea fiecăruia dintre noi.

Earth Hour este momentul în care ne putem hotărî să reciclăm, să mergem mai mult pe jos sau cu bicicleta, să facem dușuri mai scurte, să trecem la sursele regenerabile de energie sau să ne schimbăm obiceiurile de consum, bazat mai mult pe nevoi decât pe dorințe create artificial prin trucuri de marketing și acordând mai mult loc în coșurile noastre de cumpărături produselor responsabile – tradiționale, ecologice, ce atestă proveniența din gospodarii gestionate responsabil.

Peste 180 de țări se reunesc anul acesta pentru a atrage atenția asupra schimbărilor climatice și pierderii biodiversității.

În România, peste 12 mii de copii și tineri din corurile Cantus Mundi vor canta simultan in 81 de localitati.

În București Ora Pământului va fi celebrată la Promenada mall – pe Calea Floreasca, la Opera Comică pentru Copii – pe Calea Giulești, la Casa Memorială Tudor Arghezi de pe str. Mărtișor și în parcul Circului.

La Tg Jiu, Ora Pământului va fi marcată în Parcul Coloanei fără Sfârșit.

„Chiar dacă luminile vor fi stinse pentru numai o oră, observațiile astronomice prin telescop vor dura cât va fi nevoie! 30 martie, de la 20.30, stingem lumina și privim cerul prin telescop. Îi aşteptăm pe toţi târgujienii amatori de astronomie“, a declarat Marcel Jinca, coordonator Astroclub SARM Gorj. La ora 20.30, iluminatul va fi oprit pentru o oră, iar cerul va putea fi admirat prin telescop.

Și la Râmnicu Vâlcea va fi organizat un amplu eveniment internaţional de mediu în Scuarul Mircea cel Bătrân, care, pe parcursul acestei ore, va fi scufundat în întuneric. Aici veți putea vedea piesa de teatru ”Micul Prinţ”, pusă în scenă de actorii Teatrului Municipal ”Ariel”, un recital muzical oferit de 100 de elevi în cadrul Proiectului coral naţional ”Cantus Mundi”, animaţie cu baloane, o sesiune de observaţii astronomice prin intermediul unui telescop mobil, evenimentul ”Picturi în întuneric” – desene tematice fluorescente, lectură la lumina lumânării şi a felinarelor în zona de Bibliotecă Stradală, precum şi realizarea, din lumânări şi ”gulguţe”, a hărţii României şi a logo-ului ”60+”.

În județul Constanța, „Ora Pământului 2019” va fi sărbătorită de aproape 300 de copii din corurile Programului Național Cantus Mundi: șapte coruri vor cânta în fața Casei de Cultura a Sindicatelor, simultan cu alți copii reuniți în curtile școlilor și ale grădinițelor din oraș, în timp ce în Mangalia evenimentul va fi sărbătorit de corul Școlii Gimnaziale „Gala Galaction” . Copiii, alături de coordonatorii corurilor, familii și prieteni, vor cânta pentru a aduce naturii și constănțenilor mesajul lor de implicare și responsabilitate. Începând cu ora 20:30, corurile de copii Cantus Mundi vor interpreta cântece special selectate pentru acest moment și, în același timp, se va întrerupe iluminatul în zonele de organizare ale evenimentelor. „Copiii României vor cânta într-un glas pentru sănătatea Pământului. Cantus Mundi este cel mai mare organizator de evenimente muzicale în cadrul Earth Hour 2019, acțiunile corale desfășurându-se în 81 de localități. Este un efort imens pe care echipa Madrigal-Cantus Mundi îl face și îi chemăm alături de acești minunați copii pe toți cei care înțeleg că România se va schimba prin vocile acestora.”, a declarat Emil Pantelimon, managerul Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”.

Inimile copiilor sunt pe mâini bune la Tg. Mureș

Publicat de Cristina Ion, 28 martie 2019, 19:27

Trist dar adevarat. Transplantul de inimi care poate salva vieți este o procedură care, pentru copii, se efectuează în România doar la Târgu Mureș, dar și aici numarul intervențiilor este mic pentru că românii sunt reticienți la donarea de organe.

Medicul care coordonează echipa de cardiologi de la Institutul Inimii din Tg. Mureș, Horațiu Suciu, duce o luptă zilnică pentru promovarea chirurgiei cardiovasculare de performanță. Nu doar că a realizat zeci de transplanturi de cord, dar în ultimii 15 ani în secția pe care o conduce au fost operați peste 3.500 de copii cu afecțiuni ale inimii.

Numărul donatorilor de inimi este atât de mic, încât fiecare operație de transplant este un mare eveniment. Pentru doctorul de inimi cum i se spune lui Horațiu Suciu, salvarea de vieți prin cea mai înaltă tehnologie este visul suprem. “Mă simt onorat și binecuvântat. Se pare că Tg. Mureș este cel care a dus lucrurile cel mai departe în domeniul transplantului cardiac. Diferența o fac oamenii, o echipă multidisciplinară motivată și bine pregătită, care să-și dorescă să facă performanță.”

Specialiștii pe care îi coordonează operează anual peste 300 de copii cu probleme ale inimii, mai mult decât orice alt centru din România. „Răspunderea este foarte mare, pentru că sunt intervenții extrem de delicate, cu un impact social și emoțional foarte mare pentru că, din păcate, medicii nu sunt un al doilea Dumnezeu, iar dacă rezultatul nu este cel pe care ni-l dorim impactul este devastator. Aceasta poate fi explicația pentru care medicii tineri prefer să evite zona de chirurgie pediatrică.”

Horațiu Suciu este și cel mai mare promoter al donării de organe și spune speră ca până la urmă românii să fie deschiși spre acestă procedură. “Transplantul în România, atât partea de, să-i spunem, organizare, cât și cea propriu-zisă medicală a trecut prin niște momente destul de grele, în care o parte a societății și-a pierdut încrederea în utilitatea donării și modului în care se utilizează organele.”

Doctorul de inimi Horațiu Suciu s-a născut și a învățat la Tg. Mureș, dar s-a specializat și în afară țării. A revenit pentru a face performanță. Și nu se va opri aici. Cel mai mult își dorește să lase clinica la un nivel mult mai înalt și să creeze un colectiv care să o ducă și mai sus.

Declarații consemnate de Angela German, Radio Tg. Mureș
Foto arhiva: Radio Tg.Mures/Cristina Bulbescu

Slow Food – o aventură a simțurilor

Publicat de Cristina Ion, 28 martie 2019, 11:44

Asociația My Transilvania a introdus în România conceptul slow food, iar pentru a promova acest concept organizează întâlniri culinare în satele din județ, în scop turistic. Produse locale făcute din ingrediente cât mai naturale, aceasta este oferta micilor producători din cele 13 comunități slow food care există acum în România. Mișcarea Slow Food a fost inițiată în anii 80 în Italia, de câțiva activiști, ca o reacție împotriva globalizării și a exploziei fast food, iar în ultimii ani s-a extins în peste 160 de țări.

Susținătorii slow food militează pentru o hrană sănătoasă provenită de la micii producători din zona în care trăim, explică Cristian Cizmaru, președintele Asociației My Transilvania, care de 12 ani organizează brunch-uri în satele din sudul Transilvaniei. “Slow Food înseamnă mâncare good, clean and fair for all – bun, curat, echitabil pentru pentru toată lumea – și se referă întotdeauna la produse sezoniere proaspete şi cu gust, parte a culturii locale, care să nu afecteze mediul, binele animalelor şi sănătatea oamenilor, la preţuri accesibile pentru tine şi condiţii echitabile de plată pentru producător”

Slow Food combină plăcerea de a mânca bine şi sănătos cu interesul pentru comunitate şi mediu.

De fapt, partea culinară e un pretext pentru a face cunoștință cu zona și cu ce are ea de oferit în termeni de cultură, de petrecere a timpului liber, produse. Astfel s-a născut un nou tip de turism, Slow Travel, cu mare priză la cei care doresc să descopere în tihnă locuri mai puțin bătătorite de turiști.

“Se promovează ideea călătoriei și a mâncării locale. Dacă noi identificăm într-o regiune trei, patru producători locali poți veni acolo și să te plimbi printre ei și să mănânci întotdeauna produse locale. De exemplu, poți să faci un traseu Sibiu-Sighișoara-Brașov, iar în zona rurală te duci și vizitezi mici producători locali cu scopul de a mânca la ei și a susține astfel mișcarea slow food. Asta însemnă slow travel. Și mai înseamnă ceva – să îți aloci foarte mult timp pentru fiecare sat în parte, să vizitezi una, maximumum două destinații pe zi,” a mai precizat Cristian Cizmaru, președintele Asociației My Transilvania.

foto Mihaela Ionita / Bucuresti FM

Din luna aprilie, Asociația My Transilvania reia organizarea brunch-urilor la sfârșit de săptămână în câte un sat din județele Sibiu, Brașov și Mureș, dar și la sud de Carpați la Oltenia și Muntenia Brunch (în județele Ilfov, Dolj, Gorj, Argeș, Dâmbovița, Călărași, Prahova și Vâlcea).

Un brunch este o combinație dintre mic dejun și prânz. Asta înseamnă că începe în jurul orei 11.00, pe masă sunt feluri calde de mâncare, de tipul celor care se servesc la prânz (ciorbă, tocaniță, mâncare, fripturi etc) și feluri reci (brânză, salată de vinete, fasole bătuta), dar și deserturi (plăcinte, orez cu lapte) și fructe.

În concepția asociației, “Brunch” înseamnă câteva ore în aer liber, într-un sat neturistic (sau necunoscut de-a binelea) în care avem parte de gastronomie locala – rețetele satului preparate de câțiva bucătari/câteva bucătărese din comunitate, cu ingrediente locale, adesea luate din gradini – dar și de demonstrații de meștesuguri, dansuri, concerte susținute de artiști locali.

O vacanță ca o poveste – Delta Dunării

Publicat de Cristina Ion, 27 martie 2019, 15:08

Rezervările au acoperit aproape toata capacitatea de cazare disponibilă în această perioadă. Cătălin Țibuleac, președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, spune că zona oferă turiştilor un alt tip de vacanţă:

„Când vorbim de Delta Dunării vorbim de un altfel de turism, de o vacanță ca o poveste. Cei care vor să se relaxaze la noi vor beneficia, alături de masa tradițională de Paște, de o reală experiență gastronomică locală cu știucă umplută, borș din toate tipurile de pește, sarmale și zacuscă cu carne de pește… avem meniuri pentru toate gusturile. Și în ceea ce privește cazarea oferta este diversificată, de la agropensiuni și pensiuni familiale până la hoteluri de trei, patru sau chiar cinci stele. Avem pachete de 3 nopți de cazare, tarifele sunt de persoană, de la un minim de 550 de lei, până la un maxim de 1.500 de lei, în funcție de zona de cazare, dacă este pe partea continentală sau în Delta Dunării, sau în funcție de categoria de cazare. Un pachet turistic include transferul de la mal până la locul de cazare, masa festivă de Paște, totul în regim de demipensiune și o excursie în Delta Dunării“, a spus Cătălin Țibuleac.

Specificul local și mai ales gastronomia deltaică sunt căutate de turiști, reiese dintr-un studiu realizat de specialistul în turism, Anca Pavel Nedea:

“Turiștii care aleg Delta Dunării vin pentru cadrul natural, pentru gastronomia și tradițiile locale. Deși prestatorii de servicii cred că mai mult de jumătate din gastronomia folosită este una locală, turistul spune că nu este așa, că nu mănâncă produse autentice, că pe acestea le găsește mai degrabă în gospodăriile neavizate. De aceea, unele măsuri care s-au luat pun bazele unui turism sănătos, pentru că s-a făcut pasul spre acreditarea acestor gospodării pentru ca acestea să fie recunoscute,”

La inițiativa lui Ivan Patzaichin au fost făcute demersuri în premieră la nivel european pentru autorizarea centrelor gastronomice locale care să ofere turiștilor preparate tradiționale.

S-a redeschis drumul către Sarmizegetusa Regia

Publicat de Cristina Ion, 27 martie 2019, 11:16 / actualizat: 27 martie 2019, 14:52

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara au verificat modul în care au fost executate lucrările de reparaţii şi au decis că acesta îndeplineşte condiţiile de siguranţă pentru a fi redat traficului auto.

Timp de șase zile au fost realizate lucrări de consolidare pe zona în care drumul devenise impracticabil pentru circulația rutieră din cauza ruperii acostamentului sau a surpării terenului de susținere a șoselei. Concomitent, firma care derulează lucrări de întreținere și reparații pe acest drum a executat lucrări de curățare a șanțurilor și a rigolelor și de toaletare a copacilor de pe marginea drumului. Tot în aceste zile au fost scoase trunchiurile de copaci aduse de viituri în albia pârâului de pe Valea Albă, care reprezentau un pericol pentru infrastructura drumului.

Drumul spre cetatea dacică Sarmizegetusa Regia este foarte important pentru autorități, ne asigură administratorul public al județului Hunedoara, Costel Avram: “De acum înainte drumul spre Sarmizegetusa Regia va fi prioritatea zero fiindcă Sarmizegetusa este simbolul județului Hunedoara și leagănul poporului român.”

Lucrările spre cetatea dacică vor continua pentru ca turiștii care vizitează monumentul UNESCO să se poată bucura de condiții optime de acces. De asemeanea, autoritățile continuă demersurile pentru a impune restricții de tonaj pe drumul Costești – Sarmizegetusa, astfel încât carosabilul să nu mai fie distrus de camionele care transport lemnul adus din pădurile din Munții Orăștiei.

Funicularul din Reșița – punct de atracție pentru turiști

Publicat de Cristina Ion, 26 martie 2019, 11:33

Funicularul care traversează centrul oraşului Reşiţa, construit între anii 1963-1964, este o mărturie a sistemului de transport, ingenios gândit, al calcarului de la cariera de pe Valea Domanului către fostul combinat siderurgic.

Construcţia impunătoare este ca o punte de 3,5 km lungime, din care aproximativ 600 de metri traversează oraşul, marcând în aer hotarul dintre Reşiţa Montană şi Reşiţa Română.

Proiectul de transformare a acestei construcții va fi realizat de arhitectul Oana Stănescu, reșițencă stabilită la New York, dar care se întoarce periodic acasă pentru acest proiect. “Intervențiile vor fi minime deoarece structura este foarte bună, avem o expertiză tehnică de la UPT în acest sens, și atunci am luat în calcul modul în care putem să exploatăm structura astfel încât să devină ofertantă pentru locuitorii orașului. Funicularul face legătura între două dealuri și poate deveni un mijloc de acces între acestea, dar și un mod de a integra transportul și peisajul în oraș. Din punct de vedere industrial Funiclularul nu își mai poate face treaba. Fiind un punct de atracție și un reper al orașului, ne dorim să îl dezvoltăm pe ramura turistică”, a precizat arhitectul Oana Stănescu

După reabilitare, pe structura funicularului vor fi montate diverse atracții turistice tiroliană, bungee jumping, alei pietonale, piste pentru biciclete, zone de recerere și tobogane sunt doar câteva dintre ideile care sunt prevăzute în proiect.

Cât timp va trece până când planurile vor prinde viață, rămâne de văzut, Doar trăim în România.

Maria Gheorghiu susține primul ei concert din București de anul acesta

Publicat de Cristina Ion, 26 martie 2019, 09:48 / actualizat: 26 martie 2019, 11:22

Concertul ”Să vină primăvara!” va aduce mai aproape primăvara, cu florile și cu fluturii ei, cu descântece de dragoste și curcubeie, dar și cu noutăți.

”Vă invit cu drag sa cântăm împreună cântece care vestesc renașterea naturii, dar și a noastră; am pregătit pentru voi cântece noi care sa întregească bucuria înfloririi din Câmp de lavandă. Am câteva surprize muzicale și vreau să le împărtășesc cu voi !”

În urma cu doi ani lansa albumul ”Câmp de lavandă”. De atunci s-au întâmplat multe și poveștile de dragoste cuprinse în album au străbătut țara, reușind prin ele să sădească bucurie în multe inimi. Între timp, alte povești s-au născut, iar ele vor fi povestite în concertul din seara aceasta.

“Nu uit niciodată faptul că românii trebuie să-și cunoască istoria, deci, poveștile de pe front și din spatele frontului vor fi și ele spuse în partea a doua a concertului”, ne-a mărturisit Maria Gheorghiu.

Evenimentul va avea loc astăzi, de la ora 20.00, la True Club din București

Ora de istorie ca o emisiune de radio

Publicat de Cristina Ion, 26 martie 2019, 07:29

30 de copii de la Școala Laude Reut din Capitală, sub îndrumarea doamnei profesor Diana Gherasimiuc, vor prezenta la finalul anului proiectul de semestru la istorie sub forma unei emisiuni radio. Acțiunea inedită are scopul de a familiariza copii cu procesul jurnalistic, de a îmbunătăți abilitățile de comunicare și lucru în echipă.

Elevii vor realiza, până la șfârșitul lunii aprilie, o emisiune radio ce va cuprinde materiale cu teme din istoria României, documentate și realizate sub forma unor reportaje audio de elevii clasei a 8-a.

La întâlnirea de orientare, jurnalista Maria Țoghină și Andrei Crețoiu designer web la Departamentul Studiouri Teritoriale al Radio România, au prezentat tehnici de redactare, metode de organizare a podcasturilor, metode de lucru cu echipamente specifice, precum și bune practici pentru micii jurnaliști.

Tot în cadrul acestei întâlniri, copii au fost familiarizați cu proiectul EU aleg Romania, ce cuprinde o serie de 500 de documentare, realizate de Societatea Română de Radiodifuziune prin Departamentul Studiouri Teritoriale.

Istoria este cea mai frumoasă poveste care s-a spus vreodată

Publicat de Cristina Ion, 26 august 2018, 16:33

Dr. Crișan Mușețeanu – doctor în istorie, profesor, cercetător, muzeograf, fost director general al Muzeului Național de Istorie a României  –  consideră că fără istorie un popor este văduvit de ceea are mai important, rădăcinile lui pe această lume.

Cum se raportează tinerii la istoria României, cât de mult se răsfrâng ultimii 100 de ani în formarea noilor generații sau dacă există tendința de a idealiza trecutul sunt doar câteva dintre întrebările adresate domniei sale.

Let Me Try – Luminiţa Anghel & Sistem

Publicat de Cristina Ion, 30 octombrie 2017, 07:00

Zbucium, nelinişte şi hotărâre sunt trăirile pe care le ai ascultând piesa „Let Me Try”. E povestea perseverenţei unei inimi îndrăgostite, încărcată şi de emoţia românilor care au urmărit ediţia din 2005 a concursului Eurovision.

„Let me try”, compusă de Cristian Faur, pe versurile aceluiaşi autor, a fost lansată special pentru Selecţia Naţională, de Luminiţa Anghel şi trupa Sistem. Prea puţini ar fi pariat atunci pe o reuşită!

Odată cu câştigarea concursului, piesa a ajuns la Festivalul Eurovision, la Kiev. Succesul a venit în seara finalei, când Luminiţa Anghel şi Sistem au reuşit să obţină bronzul, clasându-se pe locul al treilea, în urma Greciei şi a Maltei. A fost pentru prima dată când România a urcat pe podium în istoria acestui festival, iar emoţiile momentului au fost aproape de nesuportat!

Ploaie în luna lui Marte – Paula Seling

Publicat de Cristina Ion, 29 octombrie 2017, 07:00

Apărut în 1988, pe discul Electrecord „Piaţa Romană 9”, cântecul „Ploaie în luna lui Marte” a reprezentat declaraţia de dragoste a lui Nicu Alifantis faţă de poezia lui Nichita Stănescu, o dragoste afirmată şi pe viitoarele albume, culminând cu apariţia din 1996 a unui disc intitulat pur şi simplu „Nichita”.

Gravitând în jurul marii poezii românești încă de la debut, Nicu Alifantis a simţit o armonie deplină între cuvintele poeţilor şi muzica sa, compoziţiile sale devenind adevărate şlagăre ale genului folk.

Pentru noile generaţii, „Ploaie în luna lui Marte” ar fi rămas probabil doar una dintre marile compoziţii din arhivele muzicii româneşti dacă nu ar fi existat reinterpretarea Paulei Seling, o reinterpretare complet diferită, înnobilată de fiorul şi sensibilitatea sufletului feminin. Piesa a avut un succes radio imediat ajungând unul dintre cele mai fredonate cântece româneşti ale anilor 90.

Mi-o lăsat moşu cănuţa – Petrică Mîţu Stoian

Publicat de Cristina Ion, 28 octombrie 2017, 03:29

Petrică Mîţu Stoian este interpretul de muzică populară care are talentul de a transmite printr-un cântec acea forţă de identificare a ascultătorului cu un episod din viaţa personală sau a comunităţii. Descendent dintr-o familie celebră păstrătoare de tradiţii, mătuşa sa este cunoscutul rapsod popular Domnica Trop, căreia i s-a acordat titlul de ”tezaur uman viu”,

Petrică Mîţu Stoian a adus de la munte în atenţia iubitorilor de cântec acele melodii, care au devenit de nelipsit la sărbătorile familiale şi comunitare. O voce uşor recognoscibilă, cu un respect deosebit pentru rostirea în grai, prezenţa scenică a interpretului din Izverna Mehedinţilor este dorită şi memorabilă. Poate de aceea, cântece de dată recentă au fost îndrăgite de public şi au devenit foarte cunoscute şi receptate cu mare plăcere, cu toate că au o istorie scurtă, sunt ”de acum” şi totuşi par a fi dintotdeauna.

Cântecul ”Mi-o lăsat moşu cănuţa” a avut un succes nesperat la public. Istoria interioară a acestui cântec face trimitere la două registre de referință: expresia populară ”a lăsa cu limbă de moarte” (testament verbal în mentalitatea populară) şi petrecerea în dublă accepţiune (a bea şi a se petrece prin viaţă).

Atât de fragedă – Mondial

Publicat de Cristina Ion, 27 octombrie 2017, 07:28

Cine n-a ascultat cu emoţie piese ale formaţiei Mondial, precum “Romanţă fără ecou”, cunoscută şi ca “Iubire, bibelou de porţelan” sau “Atât de fragedă”?

În 1966, la Clubul Institutului Politehnic Bucureşti, câţiva studenţi îndrăgostiţi de muzică aveau să constituie o nouă formaţie.

Tuturor membrilor fondatori “le-a sunat” bine propunerea lui Filip Merca, basistul trupei, de a “boteza” noua formaţie Mondial. Cu toţii au considerat că să regăsesc în acest concept.

Ploaia şi noi – Doina Badea

Publicat de Cristina Ion, 26 octombrie 2017, 03:20

Doina Badea a impresionat o ţară întreagă prin eleganţa interpretărilor sale şi prin uşurinţa cu care mângâia note ce păreau intangibile muritorilor. Şi toate melodiile din repertoriul ei sunt dovada unui talent uriaş pe care l-am pierdut subit şi tragic, sub dărâmăturile lăsate în urmă de marele cutremur din 4 martie 1977.

“Ploaia şi noi” a reprezentat apogeul prea scurtei cariere a unei unei craiovence cu voce şi suflet de aur, piesa de referinţă a unei interprete binecuvântate cu har şi carismă pentru care a cânta reprezenta înspşi esenţa vieţii, unicul scop al existenţei sale.

Muzicologul George Sbârcea remarca faptul că Doina Badea, prin interpretarea maiestuoasă, elegiacă a piesei compuse de Vasile Vasilache Jr., pe versurile Flaviei Buref, a demonstrat încă o dată că este o apariţie singulară, irepetabilă, un fenomen muzical fără egal care umplea săli, dar mai ales inimi.

Lioară, Lioară – Florica Bradu

Publicat de Cristina Ion, 25 octombrie 2017, 06:26

“Lioară, Lioară” este un cântec ritualic al unui ceremonial de primăvară întâlnit în obiceiurile din Bihor, echivalentul “Mătcălăului” din Banat, ortăcirea fetelor, legământul lor de-a păstra mereu o pritenie curată.

Obiceiul se practică în Bihor mai ales pe Valea Crişului Negru, în prima sau a doua zi de Paşti .

Pentru Florica Bradu acest cântec este “cartea de vizită” a profesiei sale, o copertă a ceea ce a reuşit să facă pentru cântecul popular românesc. De o simplitate şi o nobleţe extraordinară, melodia a fost înveşmântată în armonia şi orchestraţia realizate de regretatul George Vancu, la pupitrul dirijoral al Orchestrei Radio.

Unde dragoste nu e, nimic nu e – Gheorghe Gheorghiu

Publicat de Cristina Ion, 24 octombrie 2017, 06:20

Toate provin din iubire. Şi soarele, şi viaţa sunt iubire, la origini. Şi, chiar dacă ai tot, dar iubirea-şi lipseşte, se cheamă că nu ai nimic!

Gheorghe Gheorghiu a fost şi a rămas mesagerul dragostei, un trubadur veşnic îndrăgostit de viaţă, un romantic incurabil, a cărui muzică uneşte suflete, aduce nostalgii, stârneşte pasiuni. Ce-şi poate dori mai mult de-atât un artist?!

De la lansarea lui în muzica românească şi până azi, Gheorghe Gheorghiu şi-a păstrat timbrul cald, acel vibrato, care continuă să-i bucure pe admiratorii săi. Aşadar, se poate socoti un norocos, cel puţin printre muzicieni.

Hai vino iar în gara noastră mica – Gabriel Dorobanţu

Publicat de Cristina Ion, 23 octombrie 2017, 06:21

Cum reuşeşte o melodie să rămână în memoria noastră şi să fie transmisă din generaţie în generaţie? Explicaţia poate ţine de o zodie norocoasă sau pur şi simplu de cât de uşor poate fi ea fredonată. Este şi cazul piesei „Hai vino iar în gara noastră mică”, una dintre cele mai frumoase 100 de melodii româneşti din toate timpurile. Îi aflăm împreună povestea în cadrul campaniei “Eu aleg România – Ascultă-ţi muzica! 100 de melodii ale românilor,” un proiect al reţelei regionale Radio România.

Povestea cântecului “Hai vino iar în gara noastra mică” începe în 1986, când compozitorul Dumitru Lupu, pe atunci dirijor la Teatrul “Alexandru Davila” din Piteşti, a aşezat pe note versurile scrise de actorul Florin Pretorian, care ulterior avea să-i devină colaborator apropiat. Cântecul a ajuns apoi la tânărul interpret Gabriel Dorobanţu, care l-a înregistrat mai mult din obligaţie.

Dumitru Lupu, compozitor: “E o zodie, un cântec care s-a născut sub o zodie fericită. Nu e un cântec, din punct de vedere al profesioniştilor, să fie un cântec cu o formă complicată, este un cântec extrem de simplu, pe care poate să-l cânte oricine. Şi are nişte pauze între cuvinte care lasă timp individului să se gândească: Când vine dimineaţa … pauză şi … Zorii îmi bat în pleoape … pauză Ce crudă e trezirea … când tu nu eşti aproape.”

La Obreja-ntr-o grădină – Achim Nica

Publicat de Cristina Ion, 22 octombrie 2017, 08:53

Un cântăreţ de muzică populară este considerat valoros în Banat dacă poate cânta foarte bine o doină. Născut la 20 ianuarie 1930, în localitatea Obreja din judeţul Caraş Severin, Achim Nica avea să devină doinitorul Banatului.

Remarcat de regretata Maria Tănase, în cadrul unui festival de muzică populară organizat în Obreja, Achim Nica este chemat la Bucureşti pentru înregistrări. Debutează la Radiodifuziunea Română cu propria creaţie: “La Obreja-ntr-o grădină” – melodia care îl va face celebru. Devenită un imn al bănăţenilor, doina la Obreja-ntr-o grădină reflectă toată dragostea lui Achim Nica pentru locurile natale, după cum avea să afirme după ani şi ani.

“La Obreja-ntr-o grădină” este piesa care i-a adus renumele micii localităţi din Valea Almăjului, doina care le mai alină dorul obrejenilor plecaţi de acasă, după cum spune şi compozitorul de muzică populară, Simion Ţeicu.

Rugă pentru părinţi – Ştefan Hruşcă

Publicat de Cristina Ion, 20 octombrie 2017, 06:17

„Repetabila povară” – poezie care a devenit populară şi sub numele de “Rugă pentru părinţi” – este astăzi probabil cea mai cunoscută poezie a lui Adrian Păunescu. Apărut în 1974, în cel de al 10-lea volum al marelui poet, textul a fost preluat aproape imediat de marii actori ai vremii în recitalurile lor poetice, iar interpretările lui Mihail Stan, Florin Piersic sau Dorel Vişan au nuanţat şi transformat poezia într-un adevărat tribut de recunoştinţă naţională închinat părinţilor şi strămoșilor noştri. Însăşi interpretarea lui Adrian Păunescu în cadrul Cenaclului Flacăra, în faţa stadioanelor pline, a reuşit să emoţioneze până la lacrimi şi să trezească conştiinţa unui public educat de vremuri în cultul personalităţii conducătorilor săi. „Repetabila povară” a fost însă desăvârşită de interpretarea muzicala a lui Ştefan Hruşcă.

Poem fluviu, „Repetabila povară” se dezvoltă dramatic cu fiecare vers, ca într-un monolog de teatru al personajului principal. În contrast cu dramatismul textului, vocea lui Ştefan Hruşcă readuce şi echilibrează balanţa interioara a celui care o ascultă, lăsându-l totuşi cu o lacrimă în colţul ochiului.

Compoziţia muzicală are o lentoare şi un ritm ce amintesc de moştenirile muzicii sacre interpretate în bisericile din nordul ţării, moşteniri ce l-au consacrat definitiv pe Ştefan Hruşcă câţiva ani mai târziu, când acesta s-a întors cu mare har asupra colindelor maramureşene. Acest cântec a devenit universal tocmai pentru că este pentru şi despre fiecare dintre noi.

Mi-am făcut bundiţă nouă – Angela Moldovan

Publicat de Cristina Ion, 19 octombrie 2017, 07:26

Radio România Regional vă prezintă proiectul „Eu aleg România – 100 de melodii ale românilor”… 100 de melodii care au rămas în inimile noastre, din generaţie în generaţie, cu interpretări de excepţie…

Angela Moldovan – născută la 19 septembrie 1927, în Chişinău –, a crescut în România (de la vârsta de un an).

A jucat în filme, i-a cunoscut pe Tom Jones şi Mireille Mathieu, a cântat pentru Regina Marii Britanii şi pentru regele Marocului, dar, cel mai important aspect priveşte recunoaşterea faptului că rămâne o mare voce a muzicii populare, repertoriul ei fiind fredonat şi astăzi.

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi – Margareta Pâslaru

Publicat de Cristina Ion, 18 octombrie 2017, 06:38

În cadrul proiectului “Eu aleg România, 100 de melodii ale românilor” aflăm povestea unui cântec-legendă şi a unei artiste cu totul şi cu totul speciale.

“Lasa-mi toamnă pomii verzi” a fost compusă şi interpretată de Margareta Pâslaru în 1980, inspirată fiind de versurile poeziei „Cântec” de Ana Blandiana. Melodia a devenit atât de iubită, încât, de-a lungul celor 37 de ani de la lansare, a fost preluată de adolescenţi şi tineri, singuri sau în formaţii, şi chiar de mari actori ai României. Cum s-a născut piesa?

Margareta Pâslaru a lansat „Lasă-mi toamnă, pomii verzi” în 1980, la emisiunea lui Titus Munteanu, Şlagăre în devenire, de la Sala Radio. În 1981, Casa Electrecord a scos primul disc de autor – vinil, turaţie 45 – care a inclus două compoziţii: „Lasă-mi toamnă, pomii verzi” şi „Păsările nu mor niciodată”.

Andrii Popa – Phoenix

Publicat de Cristina Ion, 17 octombrie 2017, 06:23

Phoenix este un nume celebru gravat în inimile iubitorilor rock-ului românesc. În iulie 1971, directivele lui Nicolae Ceauşescu privind creaţia artistică din România au condus la destrămarea multor formaţii rock. Cu toate acestea, pentru Phoenix a urmat o perioadă de aur în care band-ul timişorean a creat subgenul etno-rock inspirat întotdeauna din folclorul românesc autentic.

Compoziţia Andrii Popa, pe muzica scrisă de Mircea Baniciu, a fost prezentată publicului bucureştean pe 19 noiembrie 1973, când Phoenix a susţinut un concert memorabil pe scena Sălii Palatului. „Era un cântec de rezervă, la un moment dat, un cântec care a rămas aşa,… în sertar”, mărturiseşte cantautorul Mircea Baniciu. Viitorul hit nu era programat să fie înregistrat pe vreun album. Şi totuşi, Andrii Popa a fost imprimat în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” al legendarului grup Phoenix, LP editat de Electrecord.

„Mă simt nespus de fericit că am reuşit să fac un cântec care s-ar putea să treacă şi de timpul meu”, spune Mircea Baniciu. Andrii Popa rămâne cântecul tuturor generaţiilor.

Radu mamii, Radule – Benone Sinulescu

Publicat de Cristina Ion, 16 octombrie 2017, 06:25

“Radu mamii, Radule” este, dacă ne permiteţi expresia, unul dintre cele mai populare cântece populare româneşti, o melodie pe care o ştie tot poporul, de la vlădică la opincă şi invers. Printre primele înregistrări ale piesei se numără interpretarea cântăreţului vâlcean Petre Alexandru, imortalizată pe disc în anul 1936.

În perioada postbelică, „Radu mamii, Radule” a fost preluată în repertoriul propriu de o mulţime de interpreţi, printre care Maria Lătăreţu şi Benone Sinulescu. Cântăreţul născut la Siriu, în judeţul Buzău, a imprimat melodia în 1968, înregistrând un uriaş succes care a stat la baza impresionantei sale cariere întinse pe mai mult de patru decenii.

Celebrul cântec este inspirat de povestea haiducului Radu lui Anghel, care dăinuie încă în comuna dâmboviţeană Bărbuleţu, lângă care se presupune că este ascunsă o comoară, într-o peşteră de la poalele Masivului Leaota.

Dor de viaţă – Aura Urziceanu

Publicat de Cristina Ion, 15 octombrie 2017, 08:24

Nestăpânită-i va fi fost Aurei Urziceanu dragostea de oameni, dacă a putut face un cântec precum acesta! Era deja o răsfăţată a publicului de jazz, după ce o descoperise marele Duke Ellington (şi apăruse alături de acesta la Carnegie Hall, în 1972); cântase cu Quincy Jones, Dizzie Gillespie, Thad Jones & Mel Lewis, şi alături de mari vocaliste, precum Sarah Vaughan şi Ella Fitzgerald, pe mari scene ale lumii; era a lumii, dar revenea mereu acasă, în România.

Muzicologul Florian Lungu a admirat-o şi prezentat-o în numeroase ocazii. În 1986, Aura a compus şi înregistrat, în ţară, în jur de 40 de melodii. Toate şlagăre. „Dor de viaţă”, pe versuri de Dan V. Dumitriu, a fost orchestrată de George Natsis şi lansată chiar la Sala Radio, cu ocazia concertului aniversar Aura Urziceanu & Radio Big Band, în 1987. Artista plecase apoi din nou în turnee, iar una din mătuşile sale, cu care ţinea legătura, îi spunea, bucuroasă, că „Dor de viaţă” se aude şi de şase ori pe zi la radio!

În Japonia, Brazilia, Australia, ca şi-n alte colţuri de lume, Aura Urziceanu şi-a obişnuit publicul nu doar cu teme de jazz, cu prelucrări după Bach, Paganini sau Enescu, ci şi cu folclor sau cu muzică pop. Brazilienilor le-a plăcut cel mai mult din întreg repertoriul româncei „Dor de viaţă”. Cu siguranţă, le-a evocat tuturor exuberanţa Carnavalului de la Rio! Cu toate că a interpretat, de-a lungul anilor, muzică în mai multe limbi, Aura Urziceanu a simţit că mesajul optimist al cântecului „Dor de viaţă” nu trebuie tradus, nici în portugheză şi nici măcar în engleză! Şlagărul se regăseşte pe albumul editat la Electrecord sub titlul „Dor de viaţă” , ca şi pe compilaţia „The Best of Aura”.

Drumurile – Dan Spătaru

Publicat de Cristina Ion, 14 octombrie 2017, 08:05

Melodia “Drumurile” a ajuns să doboare toate recordurile de audientă în România şi să fie pe buzele tuturor, abia atunci când artistul Dan Spătaru a descoperit-o. Pe o caseta primită din fosta Iugoslavie, era şi această prima versiune a piesei. Trei zile şi trei nopţi, Dan Spătaru a lucrat la un text cu rezonanţă pentru ea, apoi i l-a citit soţiei sale, Sida Spataru. Au ştiut atunci că piesa “Drumurile”, în noua variantă, va fi un mare şlagăr şi aşa a fost.

Orice melodie are o poveste, dar şi un protagonist care să-i dea strălucire şi să o pună în valoare. Aşa s-a întâmplat şi cu piesa “Drumurile”, interpretată cu succes, în perioada comunistă de artistul născut în Medgidia, Dan Spătaru. Încă de la bun început, acesta a recunoscut că nu este o piesă compusă de el, pentru că niciodată nu a fost un compozitor, însă este o melodie care îi poartă versurile. Întâmplarea, sau mai degrabă norocul, a făcut ca în mâinile lui Dan Spătaru să ajungă o casetă cu mai multe melodii imprimate în fosta Iugoslavie. Printre ele era şi o piesă care i-a atras atenţia artistului. Părea un cântec banal, dar pus în valoare prin text putea să strălucească. Iar Dan Spătaru a ştiu acest lucru de la început, motiv pentru care i-a scris versuri atât de puternice încât a transformat “Drumurile” într-o piesă emblemă.

Realizatorul de emisiuni muzicale la Radio România, Titus Andrei, ne-a povestit că tot ce atingea Dan Spătaru se transforma în şlagar. Nu a fost o excepţie nici melodia “Drumurile”.

Ană, zorile se varsă – Ioan Bocşa

Publicat de Cristina Ion, 13 octombrie 2017, 06:22

Una dintre ele este “Ană, zorile se varsă”. O resemnare într-un cântec doinit, care în interpretarea impecabilă a lui Ioan Bocşa expune sincer şi deschis, într-un grai cinstit ardelenesc, o poveste care-i mai mult decât o poveste. E împărţeala dragostei pe din două, în alegeri făcute cu inima şi mai apoi cu mintea.

“Lasă-mă şi nu mă lasă…”. Zbaterea între două alegeri care în cele din urmă, în ciuda gustului dulce al iubirii furate, culminează cu resemnarea întoarcerii acasă…”La cochii şi la nevastă / căci nevasta-i numa’ una /şi cochii tătdeauna”

„Ană, zorile se varsă” – un cântec născut din poveştile a doi mari artişti.

Floare de Iris – Iris

Publicat de Cristina Ion, 12 octombrie 2017, 07:04

Istoria discografica a trupei Iris începe în 1984, odată cu lansarea primului album, “Iris I”. Albumul poate fi considerat ca fiind o lucrare “disidentă”, pentru piesele „Trenul fără naş” (pe versuri de Adrian Paunescu) şi „Cei ce vor fi” (semnatarul versurilor fiind poetul Mircea Dinescu, acesta era considerat la vremea respectivă disident).

În numai 4 ani au reuşit să deranjeze regulile regimului comunist, prin materialului discografic , lucru care era interzis..

Albumul „Nu te opri!”, lansat în 1988, include cunoscuta piesă “Floare de Iris”, înregistrată din pricina temerilor că formaţia urma să fie interzisă, după cum mărturiseşte Cristi Minculescu.

Vinovaţii fără vină – Pasărea Colibri

Publicat de Cristina Ion, 11 octombrie 2017, 06:23

La sfârşitul anilor ’90, piesa Vinovaţii fără vină, compusă de Dorin Liviu Zaharia, a devenit unul dintre cele mai fredonate cântece în România. Melodia este inclusă în albumul formaţiei Pasărea Colibri „Cântece de bivuac” din 1999, editat de Roton.

Dorin Liviu Zaharia a fost membru fondator al formaţiei Olympic’64 şi unul dintre primii compozitori de muzică folk ai generaţiei sale pe care o numea „nostalgia ţăranului orăşenizat”.

Vinovaţii fără vină, cântecul de protest al lui Dorin Liviu Zaharia, piesă înregistrată în urmă cu aproape 20 de ani, avea să devină una dintre emblemele grupului Pasărea Colibri. Mircea Baniciu îşi aminteşte de momentul când a venit la el Moţu Pittiş „cu un cântec scris de „Chubby Zaharia” pe care a dorit să-l includă în repertoriul formaţiei Pasărea Colibri. „Textul era foarte frumos, dar cântecul era orchestrat în stilul anilor ’60”, spune Mircea Baniciu despre compoziţia pe care, ulterior, a reorchestrat-o.

Ia-mă-n brațe, dorule! – Valeria Peter Predescu

Publicat de Cristina Ion, 10 octombrie 2017, 06:29

“De dor toate sunt legate/ De la naştere la moarte…” Şi despre dor şi doruri a cântat o viaţă Valeria Peter Predescu, cea care, născută în Telciu, pe Valea Sălăuţei, a devenit solistă când era deja mamă şi nevastă. În anul 1972, a făcut primele înregistrări la Radio Cluj, alături de redactorul şi culegătorul de folclor Dumitru Vârtic, iar în anul următor, alături de Orchestra Radio, condusă de George Vancu, a realizat înregistrări la Radiodifuziunea Română.

În anul 1974, i-a apărut primul disc, conţinând cinci cântece, în 1975 – cel de-al doilea, iar după alţi doi ani avea să apară primul LP, cu 12 piese, intitulat „Ia-mă-n braţe, dorule!”.

“Este un cântec nemuritor, cu siguranţă, unul ce bucură şi astăzi o mulţime de oameni care ştiu să aprecieze folclorul adevărat. Vorbind despre cântecul Valeriei Peter Predescu, vorbim cu siguranţă despre valoare, despre autentic, despre nemurire şi despre frumuseţea spiritului ţăranului de pe valea Salăuţei”, crede etnologul bistrițean Menuț Maximilian.

Atât de singur – Talisman

Publicat de Cristina Ion, 9 octombrie 2017, 06:50

Alin Oprea şi Tavi Colen s-au cunoscut în „Complexul Studenţesc Regie”, pe când le cântau fetelor cu chitara. Înainte de a înfiinţa grupul Talisman, cei doi au mai fost împreună în formaţia Sin, între anii 1992 şi 1994. Talisman a luat naştere în 1996, iar prima apariţie live a trupei s-a consemnat pe 16 decembrie 1996, la Festivalul „Om bun”, unde a şi câştigat marele premiu.

Piesa de rezistenţă a formaţiei este “Atât de singur”, care a fost pe locul întâi în topurile româneşti în anii 1997-1998. Melodia “Atât de singur” este inspirată de o poveste tristă de dragoste, în care chiar Alin Oprea a fost protagonist, lucru care explică fiorul melancolic, romantic şi nostalgic al versurilor celebrului cântec.

Maxi-single-ul “Atât de singur” a fost lansat în 1997 şi a însemnat saltul trupei către celebritate. Ca urmare a uriaşului succes înregistrat cu această piesă, trupa Talisman a fost invitată să susţină recitaluri la festivalurile “Cerbul de Aur” şi “Mamaia”. Un an mai târziu, Talisman este desemnată Formaţia anului la “Superlativele VIP”, primeşte “Discul de Platină” pentru vânzarea EP-ului “Atât de singur” în peste 500.000 de exemplare, lansează albumul “Talisman” şi susţine un număr record de 282 de concerte în ţară.

Floare de colţ – Ducu Bertzi

Publicat de Cristina Ion, 8 octombrie 2017, 08:03

Originar dintr-o regiune aproape mitică a României, Ducu Bertzi a păstrat mereu moştenirea Maramureşului în tot ceea ce a făcut în viaţă. Atras de muzică încă din şcoala generală, Ducu Bertzi descopera curând poezia, frecventând un cenaclu literar din Sighetul Marmaţiei.

Avea 21 de ani când la Baia Mare, în cadrul manifestărilor organizate de Cenaclul Flacara, debutează şi impresionează un public ce urma sa îi scandeze numele din acel moment până în zilele noastre. Prima înregistrare audio a fost realizată la Radiodifuziunea Română în noiembrie 1979 cu piesa “Când s-o-mpărţit norocul”, loc în care revine periodic pentru alte şi alte imprimări. Unul dintre cele mai populare cântece s-a dovedit a fi, de-a lungul vremii, „Floare de colţ”, compusă în anul 1986.

Cântec solar de iubire, „Floare de colţ” are norocul unui refren extrem de cantabil, fredonat de audienţă aproape instantaneu. Tocmai de aceea, acesta este unul dintre cântecele preferate de Ducu Bertzi atunci când publicul îi solicită un bis. Popularitatea acestui cântec este atât de mare încât un important festival de folk, organizat anual la Sight se numeşte „Floare de colţ”.

Bătuta moldovenească – Mioara Velicu

Publicat de Cristina Ion, 7 octombrie 2017, 09:19

Radio România Regional vă prezintă proiectul „Eu aleg România – 100 de melodii ale românilor”. 100 de melodii care au rămas în inimile noastre, din generaţie în generaţie, cu interpretări de excepţie.

Pentru a ne familiariza cu varietatea stilurilor de dans din Moldova, trebuie să urmărim cum sunt interpretate, să simţim dinamica, plastica, energia, acele caracteristici unice, care fac arta dansului moldovenesc originală şi vie.

Bătuta este un dans popular (caracterizat prin bătăi ritmice din mâini, din picioare) şi al melodiei după care se execută. Putem încinge atmosfera, fără dansatori, cu ajutorul Mioarei Velicu!

Eşarfă în dar – Mircea Baniciu

Publicat de Cristina Ion, 6 octombrie 2017, 07:10

Mircea Baniciu continuă să-i încânte pe iubitorii folk-rock-ului românesc prin unicitatea timbrului vocal, dar şi prin frumuseţea compoziţiilor sale.

Mircea Baniciu s-a născut în 31 iulie 1949. A copilărit în cartierul de lângă Complexul studenţesc timişorean, fapt care avea să-i marcheze întreaga existenţă.

Muzica a pătruns în viaţa lui Mircea Baniciu încă de la şapte ani. După ce intră la liceu, mama sa îi dăruieşte o chitară. Deşi continuă să studieze la pian până la 14 ani, dovedind un real talent, după vizionarea filmului „Tinerii” în care se produceau Cliff Richard şi trupa The Shadows, Mircea Baniciu ajunge la concluzia că „se simte mult mai atras de chitară decât de pian”.

Cerul – Proconsul

Publicat de Cristina Ion, 5 octombrie 2017, 07:22

Trupa Proconsul a devenit cunoscută în peisajul rock românesc în 1999, deşi membrii săi cântau împreună de mult timp, cu maxi single-ul de debut „De la ruşi…”.

Convinşi că pot reuşi, îşi schimbă numele din Take five în Proconsul şi compun primele piese originale. Materialul care conţine şi piesele „De la ruşi…”, „Barosanu’” se bucură de succes imediat.

Este o perioadă în care lucrurile mergeau greu pentru formaţie, ei fiind nevoiţi să vândă din instrumente pentru a putea rămâne împreună. Fără ştirea colegilor, Dragoş Dincă trimite piesa la preselecţie la Mamaia şi se califică. În acel an, cu piesa „Cerul” obţin locul 3 la Festivalul de la Mamaia, secţiunea creaţie.

Leliţă Ioană – Ioana Radu

Publicat de Cristina Ion, 4 octombrie 2017, 06:25

Înzestrată cu o voce de aur, Ioana Radu ne-a lăsat moştenire un adevărat tezaur muzical. Piesa „Leliţă Ioană” este una dintre cele mai cunoscute din înregistrările sale.

Ioana Radu, pe numele adevărat Eugenia Braia, a copilărit în Craiova, unde era stabilită familia sa. A auzit şi a învaţat primele cântece de la lăutarii angajaţi la cârciuma tatălui său. „Leliţă Ioană” este un cântec izvorât din folclorul tradiţional românesc. Obişnuind să adune cântece din locurile prin care trecea, când se afla în turnee, Ioana Radu l-a descoperit în spaţiul moldovenesc, l-a cizelat şi l-a făcut cunoscut. „Leliţă Ioană” este o melodie dinamică, pe ritm de geamparale, pe care o îndrăgeşti de la primul acord.

Aşa ne-a mărturisit Ion Amititeloaie, căruia marea interpretă i-a şi încredinţat repertoriul său: “Această melodie este imprimată prin jurul anilor 1940, de Ioana Radu. Ea nu este o piesă culeasă special de Ioana Radu. A lansat-o Ioana Radu, dar ea este o piesă cunoscută, o piesă naţională. Mulţi au preluat-o şi cel care a cântat-o mai mult, a lui a rămas. Am ascultat-o la mai mulţi interpreţi, dar Ioana Radu a cântat-o prima dată şi a ei a rămas….”

Gaşca mea – Hi Q

Publicat de Cristina Ion, 3 octombrie 2017, 06:50

Tinereţea cu entuziasmul, bucuria şi lipsa de griji, colorată cu poveşti de iubire, a fost mereu surprinsă în versuri, cântată, pictată şi povestită. Dintotdeauna oamenii au încercat să imortalizeze această perioadă a vieţii, cea mai frumoasă după copilărie.

“Gaşca mea” este de fapt o piesă de dragoste, chiar dacă refrenul ne duce cu gândul la distracţie, la dans, la petreceri. Dar dacă ai intrat în inima mea, vei intra cu siguranţă şi în gaşca mea. Noaptea poţi să nu dormi de îndrăgostit ce eşti, sau pentru că nu e timp de aşa ceva, pentru că e vreme de petrecere.

Trupa Hi-Q a activat timp de 18 ani şi a fost compusă din Dana Nălbaru, înlocuită de Nicoleta Drăgan , Mihai Sturzu şi Florin Grozea. Proiectul HI-Q a început în 1995, când Florin i-a propus colegului său de clasă să fie solistul trupei. În 1996 trupa se bucură de primul hit, „Sfârşit de septembrie”, succesul încurajând începerea lucrului la primul album. În 1997 este cooptată Dana. Urmează numeroase concerte în Braşov şi apariţii la radiourile şi televiziunile locale, proiectul Hi-Q rămânând un produs local, nereuşind să devină cunoscut în ţară.

Zece – Florin Chilian

Publicat de Cristina Ion, 2 octombrie 2017, 06:36

Melodia “Zece” a fost scrisă în anul 1997, iar artistului Florin Chilian îi place să spună acum, la două decenii distanţă, povestea lui “Zece”, povestea unui cântec refuzat. Timp de trei ani această piesă a fost refuzată de radiodifuzori care motivau că nu se mai face muzică doar cu voce şi pian. Cu ajutorul unui prieten, cântecul a ajuns după atâta aşteptare să fie difuzat pe canalul de televiziune MTV unde a urcat în topuri de la prima apariţie.

”Zece” este prima piesă românească care a depăşit pe youtoube un million de vizualizări.

Melodia apare editată în albumul ”Zece porunci”, în 2005. Iniţial s-a numit ”Rebus”, artistul fiind un împătimit al jocului încrucişărilor de cuvinte şi după spusele sale, are la bază emoţia primară şi joaca mentală.

Trandafir de la Moldova – Ştefan Lăzărescu

Publicat de Cristina Ion, 1 octombrie 2017, 07:49

„Trandafir de la Moldova” se cântă atât în România, cât şi în Republica Moldova, iar notorietatea melodiei şi a versurilor par invers proporţionale cu ceea ce se cunoaşte despre perioada în care a apărut şi cine este autorul acestui „imn” neoficial al Moldovei. Specialiştii în folclor (care apreciază că a apărut în perioada interbelică, în sudul ţării noastre), cât şi muzicienii, sunt puşi la grea încercare atunci când apar întrebări legate de originea melodiei.

Creată între cele două Războaie Mondiale, melodia populară „Trandafir de la Moldova” a devenit folclor orăşenesc, cântec de petrecere (nu apare în culegerile de folclor, pe ea s-au ţesut, prin cârciumile din Bucureşti, 8 versuri iniţiale, iar în timp, s-a îmbogăţit cu strofe, în funcţie de locul unde se cânta. A intrat în repertoriul multor interpreţi de muzică populară: Maria Lătăreţu, Ion Creţu, Nelu Huţu, nu i-a răsărit lui Ştefan Lăzărescu pentru întreg rostul vieţii, dar l-a prins în mrejele sale, răspunsul publicului fiind pe măsură.

Născut (la 18 iunie 1913) în Caragele – judeţul Buzău), privind nesăţios către capitală, stabilindu-se în Bucureşti (prin 1941) şi-a desăvârşit studiile muzicale la „secţia pedagogie” a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Atras, irezistibil, de „cele ale cântului” (potrivit propriei sale expresii), a absolvit şi „secţia canto principal”, fiind coleg cu Nicolae Herlea, Valentin Teodorian, David Ohanesian (iată de ce a participat, în calitate de student, la emisiuni radiofonice „pe viu”, cu arii, duete din opere şi operete, cu lied-uri, prelucrări clasice); a interpretat, cu aceeaşi pasiune, melodii populare, dar şi genul romanţei. Vreo trei ani, a cochetat şi cu muzica uşoară.

Hai acasă – Gil Dobrică

Publicat de Cristina Ion, 30 septembrie 2017, 09:01

Nu mulţi ştiu că Ray Charles de România s-a născut la ţară, în Dăbulenii Doljului, într-o familie cu nouă copii, el fiind cel mai mic dintre fraţi. La 14 ani, Gil Dobrică şi-a luat soarta în propriile mâini şi a plecat la Craiova, la Şcoala de meserii, unde a devenit strungar. Colegii şi apropiaţii nu au putut să nu observe însă talentul muzical remarcabil al unui tânăr cumsecade, respectuos şi săritor, numai bun de pus la rană, după cum şi-l amintesc toţi cei care l-au cunoscut şi l-au preţuit.

Cariera artistică a olteanului cu timbru inconfundabil a început în Cenaclul Flacăra, acolo unde s-a remarcat prin interpretările sale extraordinare care se asemănau cu ale idolului său, marele cântăreţ american Ray Charles. Gil Dobrică a început, de la 17 ani, să cânte piese rock, blues şi soul, preluând piese din repertoriul unor mari artişti precum Aretha Franklin, Otis Redding, Little Richard, Jimi Hendrix, The Beatles sau Rolling Stones, fapt care i-a permis să câştige rapid o mare popularitate la nivel local, la început, apoi la nivel naţional. Chiar şi cea mai cunoscută şi mai iubită piesă a lui Gil Dobrică este preluată din repertoriul unui artist internaţional. “Hai acasă” fiind un cover după melodia “Country Roads” a lui John Denver, un cântec ce a devenit, în ultimii ani, un adevărat imn al românilor auto-exilaţi în Occident.

În 1996, Gil Dobrică a avut în sfârşit ocazia de a-l întâlni pe idolul său, Ray Charles, la Festivalul “Cerbul de Aur” de la Braşov. „Cea mai frumoasă zi din viaţa mea”, după cum avea să mărturisească artistul cu emoţie în glas. Gil Dobrică s-a stins din viaţă la 17 aprilie 2007, la vârsta de 61 de ani. Muzica lui rămâne însă, iar cântecul “Hai acasă” este şi acum la fel de iubit şi de ascultat precum în momentul în care era lansat de cel pe care Dumnezeu l-a găsit în Dăbulenii Doljului pentru a-l înzestra cu o voce absolut extraordinară.

Zaraza – Cristian Vasile

Publicat de Cristina Ion, 29 septembrie 2017, 05:26

Un cântec născut din iubire, hrănit cu gelozie şi plătit cu agonia celui care l-a cântat. Pe scurt, acesta este istoricul Zarazei, un cântec apărut pentru întâia oară în Argentina, dar adus pe culmile celebrităţii de Cristian Vasile, îndrăgitul cântăreţ român din perioada Interbelică. Melodia elogiază farmecul unei femei de o frumuseţe rară, o curtezană de lux iubită şi dispreţuită, în acelaşi timp.

Rădăcinile „Zarazei” pornesc din Argentina. La bază a fost un tango apărut în anul 1928. Considerată un „hit” al vremii, piesa a fost preluată şi de noi, cu un text românesc adaptat, în interpretarea lui Cristian Vasile, un artist numit şi ultimul trubadur al Bucureştiului Interbelic.

În România, faima Zarazei, s-a construit pe romanţele lui Cristian Vasile, dar şi pe povestirile mai multor scriitori. Descrisă drept o curtezană de lux deosebit de frumoasă, o focoasă cu zâmbet de herovim, se spune că a pierit în floarea vârstei, ucisă de un om plătit de un admirator gelos. Solistul, îndrăgostit nebuneşte de ea, i-ar fi înghiţit cenuşa, să-şi aline dorul. Cunoscătorii legendei s-au împărţit în două tabere: cei care spun că Zaraza nu a fost altceva decât o ficţiune şi cei care cred cu adevărat că a existat o femeie, model pentru această legendă urbană. În 1944, Zaraza şi-ar fi întâlnit iubirea vieţii ei, pe binecunoscutul diseur cu voce de tenor, Cristian Vasile. Povestea de dragoste dintre cei doi începe exact ca un tango, uşor şi cu accente tragice, în localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani. Într-una din seri, atunci când frumoasa Zaraza, însoţită la braţ de un aristocrat, îşi face apariţia, cântăreţul nu-şi mai poate dezlipi ochii de la ea. Furat definitiv de frumuseţea acesteia, întrerupe recitalul şi se refugiază într-un local vecin. Nu ştia că sentimentele erau reciproce. Zaraza se îndrăgostise şi ea la prima vedere. A fugit după el, s-a aşezat la masă şi nu l-a mai scăpat din priviri. Timp de doi ani au trăit o tumultuoasă poveste de dragoste.

Un actor grăbit – Laura Stoica

Publicat de Cristina Ion, 27 septembrie 2017, 05:48

Povestea melodiei „Un actor grăbit” este una „pripită” la rândul ei, ca şi cum de la introducerea într-un basm ai sări direct la conflict, trecând în trap pe lângă celelalte momente ale subiectului. Sigur vi-o reamintiţi pe Laura aşa cum a fost ea: nonconformistă, puternică şi optimistă

Laura Stoica şi compozitorul piesei, Bogdan Cristinoiu, era prieteni buni, deşi se ştiau de puţin timp. A fost o melodie cu versuri şi linie melodică grăbite, la care Cristinoiu nu a zăbovit prea mult. Se întâmpla la finele lui 1991, pentru ca în 1992 să devină „piesa anului”.

Andreea Andrei, textiera legendarei melodii, povestea într-un interviu că refrenul este cel mai greu de „găsit” la un şlagăr, ceea ce e previzibil de altfel. Şi că, în cazul „Actorului grăbit”, a fost mai inspirată ca niciodată.

Ia uitaţi-vă, feciori! – Lucreţia Ciobanu

Publicat de Cristina Ion, 25 septembrie 2017, 05:56

În Topârcea Sibiului, în toamna lui 1924, s-a născut o legendă care, odată cu trecerea timpului, a ajuns să fie numită şi Doamna Munţilor. Despre cel mai cunoscut cântec al Lucreţiei Ciobanu şi despre artistul Lucreţia Ciobanu ne-a vorbit profesoara şi interpreta Maria Lia Bologa. „E mare bucurie, dar este şi mare tristeţe pentru mine, fiindcă, mai ieri, parcă, făceam turnee cu doamna Lucreţia Ciobanu, eu, o fată tânără, care băteam la poarta afirmării, iar doamna Lucreţia Ciobanu – deja ajunsă “statuie de bronz, cu glas de aur”, aşa cum scria despre domnia sa presa, în urma unui turneu pe care l-a întreprins în Statele Unite… Eu sunt sigură că de aici, din Topârcea, a cules această învârtită. Un text la fel de minunat a ştiut Lucreţia Ciobanu să pună pe această melodie, pentru că doamna Lucreţia era şi o creatoare de vers popular, foarte, foarte atentă cu repertoriul domniei sale. Ascultând acest cântec cu ochii minţii, ne imaginăm jocul din vatra satului românesc..

Din punct de vedere ritmic, piesa aparţine acsacului, este o învârtită. Desigur că doamna nu putea să greşească şi să nu aşeze pe acest ritm un text de joc, deci, indubitabil, este o melodie de joc, o învârtită aşezată, de aici, din Topârcea. Ea a devenit, în ani, un şlagăr, care şi astăzi se cântă cu foarte multă plăcere, alături de alte învârtite ale doamnei Lucreţia Ciobanu. Toate au rămas să ne vorbească peste ani! Textul, aşa cum am spus, aflat într-o relaţie perfectă cu melodia, atrage atenţia. De asemenea, structura ritmică specifică Văii Secaşelor, pentru că toate învârtitele doamnei Lucreţia Ciobanu sunt învârtite, dacă suntem atenţi, lente, aşezate, aşa cum este şi structura lăuntrică a locuitorilor din această zonă. Ei sunt oameni aşezaţi, oameni cu rosturi adânci. Melodia curge, curge atât de lin, atât de frumos, încât e imposibil să nu îţi atragă atenţia şi să nu îţi rămână în ureche şi in suflet. Ăsta este rostul unui cântec… să-ţi rămână în ureche, să îţi doreşti să îl asculţi, şi, dacă mai ai şi cunoştinţe de folclor, începi şi te gândeşti unde s-a născut, cum arată locurile, cum arătau oamenii de altădată.”

Radio România Tg. Mureş

Fată dragă – Mădălina Manole

Publicat de Cristina Ion, 24 septembrie 2017, 08:45

Născută într-o zi de vineri, 14 iulie 1967, în Vălenii de Munte, Mădălina Manole, pe numele său de naştere Magdalena Anca Manole, a debutat la o vârstă fragedă, la 15 ani, cariera ei cunoscând un trend ascendent.

A luat “Discul de Aur” cu melodia intitulată “Fata dragă”, a făcut numeroase turnee în SUA, Canada, Austria, Belgia, Germania şi Franţa.

A cântat în deschiderea concertelor renumiţilor Los del Rio şi Whigfield, fiind cotată ca “primul nume al muzicii pop româneşti”.

Lalele – Luigi Ionescu

Publicat de Cristina Ion, 23 septembrie 2017, 07:02

Numele lui Luigi Ionescu este asemuit unui soi de artă – a asocierii oamenilor pentru a constitui, cultiva şi conserva şlagăre româneşti sau internaţionale (interpretate în limba română).  „Lalele” (compusă de Temistocle Popa) rămâne piesa de referinţă a carierei lui Luigi Ionescu.

Luigi Ionescu a fost însoţit, aproape întreaga lui viaţă, de cântecul datorită (sau din cauza) căruia lumea îl striga pe stradă: «Băi, lalele!». „L-a purtat, cu succes, timp de 40 de ani”, mărturisea regretatul compozitor Temistocle Popa.

Iniţial, şlagărul nu avea priză la public; de fapt, avea alte versuri decât cele care l-au consacrat – se numea „Gagarin” şi era un vals lent, pentru un spectacol al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. Temistocle Popa l-a provocat pe Aurel Storin, secretarul literar, şi astfel s-a ajuns la versiunea „Lalele” – erau înlăturate neconcordanţele, şi, potrivit autorului însuşi, a scris un cântec de o banalitate fără cusur, de care, atunci când a compus alte texte, pline de iraţionalul poetic, s-a jenat, dar era prea târziu… Aurel Storin a scris versurile unuia dintre cele mai longevive cântece din istoria muzicii uşoare româneşti…

La fereastra ta – Semnal M

Publicat de Cristina Ion, 21 septembrie 2017, 05:35

Semnal M a fost de la bun început cea mai reprezentativă formaţie rock din Ardeal pentru că a îmbinat extrem de firesc elementele genului cu structuri muzicale folclorice transilvănene. Totuşi, cel mai mare succes comercial a fost şi este un cântec de dragoste, „La fereastra ta”, scris de Iuliu Merca în anul 1983. Piesa nu va apărea pe vreun disc al trupei, ci pe o compilaţie colectivă numită Estival Top, în 1984.

„La fereastra ta” s-a dovedit, atât în anii 80, cât şi după aceea un excelent cântec de radio, fapt care a sporit şi întreţinut popularitatea formaţiei Semnal M.

Astăzi, la peste patru decenii de la înfiinţare, ardelenii sunt consideraţi nişte clasici ai rockului şi pionieri ai unui gen ce avea să se numească, de la un moment dat, etno-rock.

Spune-mi – Monica Anghel

Publicat de Cristina Ion, 20 septembrie 2017, 05:50

Melodia  „Spune-mi” este una dintre cele mai cunoscute piese din ultimii 20 de ani atât pentru modul excepţional în care a fost interpretată, cât şi pentru mesajul cu o deosebită încărcătură emoţională pe care îl transmit versurile.

Şlagărul a fost compus de Cornel Fugaru, pe versurile soţiei sale, Mirela Fugaru şi a fost lansat în anul 1995 la Festivalul de la Mamaia, fiind interpretat de Monica Anghel. În cadrul acestui festival a obţinut premiul I la secţiunea de Creaţie.

Despre acea ediţie a Festivalului de la Mamaia, compozitorul declara: „Cea mai frumoasă edi’ie, dar şi cea mai urâtă a fost aceea din 1995, când am participat cu melodia “Spune-mi” şi mi se zicea că altă piesă trebuie să ia trofeul chiar dacă aceasta era văzută mai bine. După festival, piesa a fost ridicată la cel mai înalt nivel câştigând multe festivaluri internaționale.”

M-a făcut mama oltean – Ion Luican

Publicat de Cristina Ion, 19 septembrie 2017, 05:19

Legendarul lăutar al Craiovei, Niţă Băloi, a compus melodia “M-a făcut mama oltean” în 1809, în cinstea lui Iancu Jianu, după ce faimosul haiduc învinsese oastea lui Paşa Pazvant Oglu la Vidin, răzbunându-se astfel faţă de ororile făcute de acesta oraşului Craiova în anii 1799 – 1800, când Pazvant a incendiat şi a distrus mai multe case şi moşii de pe teritoriul Băniei.

La întoarcerea de la Vidin, în Craiova a fost o bucurie nespus de mare, Iancu Jianu fiind primit ca un erou, deoarece îi scăpase de un personaj de temut al acelor vremuri. De altfel, şi din conţinutul textului îndrăgitului cântec se poate observa că personajul descris este văzut ca purtând “căciulă de astrahan, cojocel de miel bârsan şi cămaşă de tulpan”, straie care îl caracterizau în întregime pe Iancu Jianu.

Mai mult, Iancu Jianu era perceput de foarte mulţi ca un personaj care era pe de o parte extrem de sufletist cu cei nevoiaşi, dar şi foarte dur cu cei care îndrăzneau să-l înfurie, aspect ce se regăsește în versurile “Cin’ se ia cu mine bine, îi dau haina de pe mine,/ Cin’ se ia cu mine rău, să-l ferească Dumnezeu”.