Panteliile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iulie 2017, 13:12

În Panteonul românesc Sfântul Proroc Ilie este considerat drept zeul Focului şi al Soarelui. 20 iulie, ziua celebrării sale este şi miezul verii pastorale. Sărbătoarea se ţine în primul rând pentru că este rău de foc, de pârjol.

(varianta audio a rubricii)

De aceea bătrânii ştiau că sărbătoarea nu-i doar în ziua Sfântului, care trece prin cer cu carul de foc şi plesneşte din bici iscând tunete şi fulgere. Cu şapte zile înainte se anunţă venirea Sfântului Proroc Ilie şi şapte zile după aceea tot de frica focului nu se făceau decât anumite treburi în gospodărie. Cumpănă la cele 14 zile câte îi sunt dedicate focului, Sfântul Ilie este mijloc de Pantelii. Panteliile erau surorile sale celebrate între 13 şi 27 iulie.

Până la marea sărbătoare fiecare zi aminteşte de foc: pe 13 iulie încep Panteliile şi orice început trebuie respectat, 14 iulie este ziua lui Chiric Şchiopul, zi aducătoare de foc în numele divinităţii populare, la 15 iulie este Ciurica, zi în care oamenii nu trebuie să se certe, ca să nu fie gâlceavă tot anul în casă, dar femeile au dreptul să-şi pedepsească  bărbaţii, nu prea mult, doar ca un alint, că sunt tare simţitori şi tot cu ei rămân în casă. Să-i certe când le merg în urmă cu câţiva paşi, să spună ce au de spus doar „în barbă” sau ca o îngânare şi să nu ridice privirea din pământ, pentru că într-acolo alungă supărarea. Aşa ar dori ei, bărbaţii, dar lumea s-a mai schimbat. Vorba însă a rămas: Astâmpără-te că vine Ciurica!,  adică supărarea, cearta.

16,17,18 iulie sunt trei zile ale circovilor de vară care, împreună cu circovii de iarnă (16-18 ianuarie) împart anul în două anotimpuri, vară şi iarnă. Sunt zile respectate cu nelucru pentru a nu fi luat din circov şi mai ales să nu izbucnească incendiile. La mijlocul lor, la 17 iulie sunt păliile, zi în care pot fi pedepsiţi cu foc cei ce au greşit în faţa divinităţii şi care trăiesc în case acoperite cu paie.

Tot cu foc se-ntâmpină şi Moşii de Sântilie, 19 iulie, când se fac copturi şi se dau de pomană împreună cu o lumânare aprinsă, tot ca semn al focului.

Vine Sântilie şi restabileşte ordinea, trăsnind şi fulgerând pe locurile unde răutăţile nu mai au loc de câte sunt. Focul este însă o prezenţă sfântă. Este chiar soarele adus pe pământ în mijlocul oamenilor. Este o metaforă a vieţii, este un semn al divinităţii.

Alte trei zile după Sfântul Ilie sunt Pârliile, surori (21, 22, 23 iulie). Panteliile (incluzând Pârliile) reunesc familia lui Sântilie. Alaiul divinităţilor feminine, surori cu zeul Soarelui din Panteonul popular românesc sunt urmate de alte zile de sărbătoare, care au ca punct final ziua de 27 iulie, Pintilie Călătorul, zi în care, se crede, începe toamna anunţată de păsările călătoare, mai ales de berze care se cârduiesc. Din 13 în 27 iulie ne amintim de foc şi de marea familie a Sfântul Ilie.

Ciurica-i supărare!

Când e mare supărare, omul spune: „Din două, una… ori, ori” şi cale de mijloc nu mai e.

Ziua de 15 iulie este rezervată în calendarul popular  unei reprezentări mitice în Panteonul românesc, năprasnică asemeni circovilor, numită Ciurica. Este ziua când nu trebuie să fie ceartă  în familie, ca să nu fie tot anul. Se crede că acela care va fi bătut în această zi, va fi bătut tot anul. Dar femeilor le este îngăduit să-şi bată bărbaţii, iar ei trebuiau să-ndure, o dată în an. Tot o dată în an femeia e „mai mare” ca bărbatul, de Bobotează şi tot o dată în an egală cu bărbatul, la 29 august. Numai o dată îi este îngăduit să-şi bată bărbatul, bănuim, cu vorba, că altfel chiar ar fi supărare, mai ales la olteni. Cine a mai pomenit cocoş bătut de găină?

Iar când găina cântă ca şi cocoşul e semn de piază rea!

Dar, calendarul popular conferă egalitate femeii cu bărbatul.

Ciurica e sărbătoare ţinută cu sfinţenie în credinţa că să ne ferească Dumnezeu de bătaia ciungului şi de dragostea şchiopului, că de omul însemnat să-ţi tai poala şi să fugi. Iar vorba vine de la Chiric şchiopul, divinitate populară care a preluat numele de celebrare a sfântului mucenic Chiric din Calendarul ortodox consemnat la aceeaşi dată, 15 iulie.

„Astâmpără-te că vine Ciurica”! – este expresia cu care se ameninţă copiii neastâmpăraţi: bătaia şi cearta de Ciurica nu se uită tot anul! Se şi spune: rabdă un ceas şi îi trăi un an! Fără supărare de Ciurică şi tot anul va fi fără supărare! Ca şi: gura tăcută nu umblă bătută.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Tepreş-Sărbătoarea câmpenească specifică tătarilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iulie 2017, 13:03

Sâmbătă, 8 iulie 2017, în Pădurea Fântâniţa, UDTTMR în colaborare cu Primăria şi Consiliul local Murfatlar au organizat Tepreş – Sărbătoare Câmpenească, menită a pune în valoare tradiția vechilor tepreș-uri.

Sărbătoarea câmpenească, “Tepreş” la tătarii dobrogeni este un prilej de bună voie şi de recreere şi se regăseşte ca tradiţie în multe zone ale Dobrogei. La Tepreş vin etnici şi nu numai, din toate localităţile dobrogene, ei petrec, servesc bucate alese din gastronomia tătărească.
În această zi, au fost organizate în inima pădurii un picnic, spectacol de dansuri tradiţionale cu participarea ansamblurilor tradiţionale tătăreşti şi deja celebrele lupte tătăreşti (küreş). Întodeauna luptătorilor care ajung în finală li se oferă Marele premiu, batalul sau „steagul” (format dintr-un set de nouă obiecte: cămaşă, prosop, ciorapi, batiste, basma etc), acest premiu îi revine ca trofeu unui luptător care este dotat fizic, şi-a însuşit tainele acestui sport, şi în plus, are voinţa de a învinge. Kureş-ul este un sport strămoşesc, vechi de mii de ani, având originea în Asia Centrală. Fiind un sport de masă, el este destinat amatorilor. Kureş-ul, sportul tradiţional al tătarilor prin care luptătorii îşi pun în valoare însuşirile fizice şi psihice, este o demonstraţie de cinste, dreptate, curaj şi dibăcie. Regulile care stau la baza organizării kureşului sunt simple, lucru care a făcut, de altfel, ca această formă de întrecere să se perpetueze cu uşurinţă, ducând cu ea, în timp, una dintre numeroasele valori tradiţionale ale etniei tătare. Caracteristica de bază este întrecerea dreaptă, în caz contrar luptătorul care apelează la şiretlicuri lezând sentimentul de cinste.

De asemenea nu a lipsit „şuberec-ul”, regina bucatelor alese din gastronomia tătărească. Şuberec-ul a fost preparat pe loc de către doamnele din organizaţiile locale ale UDTTMR. In bucătăria tătărească un loc aparte îl ocupă specialităţile cu carne. Strămoşii noştri tocau carnea cu două cuţite sau cu toporişca şi o foloseau pentru a pregăti borek(plăcintă). Deoarece poporul tătar a fost un popor nomad majoritatea preparatelor au ca materie primă carnea şi aluatul. Regina preparatelor culinare tătăreşti este vestitul “Şuberek”(plăcinta crudă), poartă această denumire deoarece se face din carne şi cepă crudă, reţeta acestui preparat nu este prea costisitoare:Şiborek-Şuberec (plăcintă crudă)

Compoziţie: 1 kg. Fãina; 20 gr. Drojdie; 2 linguriţe de sare; apa cât cuprinde; ulei pentru prăjit Umplutură: 1kg. carne tocatã ; 3-4 cepe curãţate ;0,200 ml apã;0,8 gr piper, umplutura poate fi şi cu brânză, spanac, cartofi.

Astfel în sunete de davulă(tobă) şi zurna(instrument de suflat specific), veselia, voia bună şi distracţia, a continut până la lăsarea întunericului. Pentru cineva, străin de meleagurile dobrogene, aceste obiceiuri şi tradiţii, perpetuate de memoria colectivă pot nedumeri. Dar ele sunt o realitate istorică şi prind viaţă şi astăzi, fiind mărturia bunei convieţuiri dintre românii majoritari şi oamenii de altă etnii şi confesiuni ce s-au aşezat aici, de secole, prin voia destinului.

Radio România Constanţa

Musa Geavit (1931-2010), fizician de valoare pentru ştiinţă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iulie 2017, 12:49

Anul acesta se împlinesc şapte ani de la trecerea în nefiinţă a regretatului om de ştiinţă  Geavit Musa (23.12.1931-05.07.2010), cercetător în domeniul fizicii plasmei la Institutul de Fizică Atomică (IFA) din București, profesor universitar la facultățile de fizică ale universităților București și Constanța.

Distinsul cercetător s-a născut la Palazu Mare-Constanţa şi este urmașul unei familii de intelectuali tătari, origine plină de demnitate și măreție, transmisă din generație în generație, adusă din Crimeea și purtată peste veacuri.  A absolvit cursurile gimnaziale  şi Liceul M.C.Bătrân din Constanţa. Din anul 1955 este absolvent al Facultăţii de Fizică – Universitatea Bucureşti. În anul 1969 devine doctor în fizică nucleară cu o lucrare despre tehnica vidului ultraînalt.

În 1969 întreprinde cercetări fundamentale şi aplicative de fizica plasmei şi ţine cursuri în învăţământul superior, la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor Plasmei-Universitatea Bucureşti.

Este Director General al Institutului de Fizică Atomică (IFA) în perioada 19.04.1997 –19.03.1998. Acesta a desfăşurat o activitate de cercetare susţinută în domeniul fizicii plasmei şi aplicaţiilor acesteia în tehnică. În aprilie 2009, profesorul universitar doctor în fizică nucleară Musa Geavit a fost numit membru corespondent al Academiei Romane.

Rezultatele cercetărilor efectuate au fost concretizate în 416 lucrări, din care 137 apărute în reviste internaţionale, cotate ISI, a derulat un program complex de cercetare aplicativă, în 18 produse omologate, în elaborarea a peste 20 de tehnologii specifice şi concretizat în 27 de brevete aprobate de OSIM şi realizate în ţară. Celelalte fiind publicate în volume ale unor conferinţe internaţionale sau în reviste din ţară. Rezultatele ştiinţifice obţinute se bucură de o largă recunoaştere internaţională. Acestea au fost citate de 800 de ori în literatura de specialitate.

Prof. univ. dr. Musa Geavit şi-a dedicat ultimii 16 ani de viaţă generaţiilor de studenţi ai Universităţii ”Ovidius”din Constanţa, aceştia au avut şansa unică de a-i audia cursurile de înaltă ţinută ştiinţifică şi de a participa la lucrările experimentale în laboratorul de Fizica Plasmei creat de Domnia sa.

Distinsul cercetător, om de ştiinţă, Profesorul Dr. Musa Geavit, om al etniei tătare, în ciuda vicisitudinilor vieţii personale şi-a construit cu migală şi perseverenţă, cu efort prelungit, cariera profesională de rezonanţă naţională şi de largă recunoaştere internaţională. Iar la final îl citez pe distinsul prof.univ.dr. Nuredin Ibram, fost coleg de la Universitate constănţeană, care afirma despre distinsul om de ştiinţă următoarele: „Profesorul Musa Geavit este, a fost şi rămâne un învingător, a fost şi rămâne un model al etnicului tătar muncitor, harnic, perseverent, onest, dotat cu mult har, cu inteligenţă, cu răbdare şi credinţă. Întâlnirea ca licean, chiar la Constanţa, cu eminentul fizician Horia Hulubei, unde distinsul savant a susţinut o conferinţă despre energia atomică l-a marcat, i-a direcţionat cariera tânărului tătar Musa Geavit, care a pornit în aventura cunoaşterii şi a distinsului său de om de ştiinţă.La facultate a avut privilegiul de a studia cu o pleiadă de profesori, personalităţi de nivel naţional şi mondial, care i-au transmis nu doar cunoştiinţe ci şi pasiunea cercetării, a căutării şi înţelegerii ”fizicale” a naturii.Cu mare deschidere spre colaborarea şi cooperarea ştiinţifică internaţională, Prof. univ. dr. Musa Geavit a efectuat stagii de lucru în SUA (Universitatea Texas Dallas), în Germania, în Japonia. Printre partenerii instituţionali amintim aici, Universitatea GHS Essen, Departamentul de Fizică şi Dr. H.Ehrich Institut für Spektrochemie and Angewandte Spektroskopie din Dortmund, ambele din Germania, Nagoya University (Japonia), sau acordul de cooperare sprijinit de Fundaţia Humboldt între colective de cercetare din Birmingham, Trento, Essen, Eskişehir, Constanţa şi Bucureşti.Musa Geavit este exponent al culturii şi spiritualităţii noastre tătare, justifică existenţial şi valoric comunitatea tătară.”

În urmă cu doi ani, mai exact în 2015, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, prin filiala Constanţa şi sub-filiala Palazu Mare, a organizat, la sediul central, o activitate comemorativă dedicată singurului etnic tătar care a fost membru corespondent al Academiei Române, Musa Geavit. În cadrul acţiunii de comemorare Faruc Geavit, fiul acestuia, a dezvăluit celor prezenți, printre care şi fostul rector al Universității „Ovidius,“ Victor Ciupină, o pasiune mai puțin cunoscută a lui Musa Gevit, și anume pictura, fizicianul având şi câteva expoziţii personale.

Ghiulşen Ismail-Iusuf, Radio România Constanţa

Ziua Universală a Iei la Budapesta

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 iulie 2017, 12:51

În perioada 26 -28 iunie la sediul Institutului Cultural Român din Budapestaa avut loc un atelier de confecționare a iilor, unde meșterul popular Despina Bălteanu din Băile Herculane, România, a îndrumatcei cca. 15 participanți să își confecționeze şi să coase singuri o ie după modele tradiționale. Evenimentul a fost prilejuit de Ziua Universală a Iei. Luni, 26 iunie, după primul atelier de confecționare a iilor a fost proiectată prezentarea „Fanfara satului – o tradiție uitată!”.

Premergător acestei acțiuni sâmbătă, 24 iunie, tot la sediul Institutului Cultural Român din Budapesta, a avut loc vernisajul expoziției „Ia românească la Budapesta”, în prezența doamnei Despina Bălteanu, ce a reunit aproximativ 30 de ii românești realizate de ea și două costume populare complete, unul bărbătesc și unul femeiesc.

Ziua Universală a Iei a debutat în anul 2013 la inițiativa comunității online „La Blouse Roumaine”, fiind preluată cu succes de comunitățile românești din peste 100 de orașe din 48 de ţări.

Interlocutori Eunicia Maria Trif,șef de misiune ICR Budapesta, meșterul popular Despina Bălteanu și Alina Lazăr, una dintre participante.

Reporter:Gabriela Enea Elekeș, colaborator MTVA, Emisiunile în limba română

Text și foto: ICR Budapesta

Circovii şi Pricupul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 iulie 2017, 05:00

Din această zi sunt consemnate restricţii de lucru. Încep Circovii. Unii zic că-s mai târziu, pe 17 iulie. De o iei din pripă, îţi merge bine! Este şi întrebarea: „Ce, eşti luat din circovi?” adică din Iele. Mai ales primul circov trebuie respectat. Întâi, pentru că e primul şi dacă trebuie respectă credinţa, atunci să-ncepem cu începutul. Se ţine de pocituri, de lovituri, de luat din circovi. Şi mai ales, prin Oltenia se ţine de trăsnet.

(varianta sonoră a rubricii radiofonice)

Azi se face apă de pelin. Cu ea se spală obrazul, ca să se „subţieze”. S-audă ce-i cu obrazul gros, dar şi bărbaţii, pentru a-nţelege dorinţa femeilor: Obrazul subţire cu… pelin se ţine.

Azi se culege şi mărarul! E bun şi de leac. Şi pentru strigătură:

Foaie verde de mărar

Neica vine tot mai rar!

De’, aşa e pe căldură!

După Circovi vine Pricupul, pe 8 iulie. Se respectă pentru a feri semănăturile de grindină sau piatră, iar pe oameni de opăreli.

Tot astfel sunt oprite şi vijeliile îngrozitoare venite din senin, de te-ntrebi: Doamne, cu ce am greşit? Şi nu primeşti răspuns, c-ar fi prea lung!

Pricopul

Ziua de 8 iulie este celebrată în numele Sfântului Pricopie, cel ce în calendarul popular este asociat cu momentul coacerii grânelor, dar şi al arderii, „aprinderii din senin” a holdelor. Pricopu tace cucu[1] este expresia care aminteşte de cucii întârziaţi, dacă vreunul a rătăcit prea mult în căutarea partenerului de viaţă. Pentru că, spune legenda, în fapt, ea, nevasta cucului, Sava, ea cântă, ea îşi strigă bărbatul pe care l-a-nşelat. Iar cucul nu-i răspunde. Strigă şi ea, ce strigă până la Sânziene, „când îşi îneacă clonţu-n orz” şi dacă mai rătăceşte în văzduh glasul ei, de Pricup sigur se stinge-n consolare.

Pricopul pricopeşte, adică face să dea în copt semănăturile de primăvară. Este momentul deplinei maturităţi. Şi din această perspectivă, a judecăţii drepte s-ar crede, Pricopul pricheşte grânele, de nu-i respectată sărbătoarea sa, adică le face să se usuce înainte de maturitate, ceea ce duce la mare pagubă şi la muncă şi cheltuiască în zadar pentru ţăran.

Şi tot pentru ca grâul să ia forma cea mai dorită, pâine bine coaptă, se respectă sărbătoarea Pricopului, ca nu cumva copturile să se pripească. De pripit vorbeşte şi ţăranul când n-are răbdare cineva să facă lucrul bun la vremea lui. Femeile nu uită de sărbătoare, „să nu li se umfle mâinile”[2].

Şi cum momentul secerişului este cel al nerăbdării de a aduna roada pământului şi truda ţăranului, femeile uită că în această zi se lucrează numai până la prânz. După ce soarele e la zenit şi pripeşte de zici: Doamne!, de căldură şi muncă mâinile se umflă, iar de soare se pripesc.

Se spune că de Pricop înfloreşte grâul şi sărbătoarea se ţine pentru a-l feri de foc şi opăreală, adică de pripeală.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Th. D. Speranţia, op. cit., f. 995.

[2] Idem, VII, f. 300, VIII, f. 269.

Andra Matei – admirabila pasiune pentru cântecul moldovenesc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 iunie 2017, 22:28

Bun găsit dragi prieteni, ascultaţi Radio România Regional, Galeria interpreților de muzică populară! Sunt Gabriela Rusu-Păsărin, realizatoarea acestui serial radiofonic şi împreună cu Florin Bordeiaşu – regizor de emisie, vă invităm să cunoașteți destinul muzical al unei tinere interprete din Moldova, cea care a reușit în câțiva ani să cucerească numeroase trofee la festivalurile naționale de folclor. Este absolventă a Facultății de etnologie din București și acum masterandă în aceeași specializare, ceea ce îi conferă un atu în a ști cum se culeg cântecele care nu se uită și cum se interpretează conturând un stil care să o personalizeze. Are un chip frumos, un suflet generos și o prezență scenică de neuitat. Este Andra Matei din Moldova, iar primul ei CD este dedicat acestui ținut de poveste. Vă invit să ascultați emisiunea pentru a vă bucura de cântecele moldovenești într-o interpretare care face bucuria clipei. Și Andra nu este singură în această emisiune-portret.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Tabără de religie pentru copii din Micherechi la biserici și mănăstiri din România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 iunie 2017, 22:20

În perioada 9–12 iunie 2017, cu binecuvântarea și participarea Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, un grup de 17 elevi din Micherechi a participat la o Tabără de religie desfășurată la mai multe biserici și mănăstiri din România și, în special, din Episcopia Severinului și Strehaiei, având în acest sens sprijinul acestei Episcopii și al Preasfințitului Părinte Episcop Nicodim.

Grupul copiilor a fost format din elevi care urmează ore de religie la Școala Generală Românească, cu clasele I–VIII, din Micherechi, sub îndrumarea Părintelui Protosinghel Visarion Tuderici, Secretarul Eparhial al Episcopiei din Ungaria și profesorul lor de religie, care i-a însoțit și i-a condus pe aceștia pe durata întregii tabere. Grupul a fost însoțit și de doamna Ana Ruja, cadru didactic și director adjunct al Școlii Generale din Micherechi, doamna Margareta Tat, Primarul Micherechiului și alte persoane, care au ajutat la bunul mers al taberei, dar și de o echipă de la emisiunea de televiziune în limba română, intitulată „Ecranul Nostru”, a Studioului Teritorial din Seghedin al Televiziunii Maghiare, condusă de domnul redactor Tiberiu Boca.

Primul popas și punct important al programului l-a constituit vizita la noua Catedrală Episcopală din Caransebeș și la sediul acestei Episcopii, unde tinerii elevi români din Ungaria, însoțiți de Preasfințitul Părinte Siluan, s-au întâlnit cu Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului și cu alți clerici de la Centrul Eparhial, primind și binecuvântarea Ierarhului caransebeșean, dar și pliante și vederi cu Catedrala și ultimul număr al revistei „Foaia Diecezană”. De asemenea, un element inedit a fost întâlnirea de 20 de ani a absolvenților Seminarului Teologic din Caransebeș, din promoția 1982–1987, sub conducerea părintelui profesor Nicolae Beleanu, directorul de altădată al Seminarului, la care au fost părtași pentru scurtă vreme și oaspeții din Micherechi.

Programul din prima zi a taberei a mai cuprins o vizită la paraclisul istoric al Mănăstirii „Piatra Scrisă”, tot din Episcopia Caransebeșului, unde copiii au admirat și s-au putut închina înaintea icoanei Sfintei Treimi, pictată în stâncă, în chip minunat și cinstită de numeroși credincioși bănățeni și sosirea la Mănăstirea „Sfânta Ana”, din Orșova, aparținând Episcopiei Severinului și Strehaiei, unde au fost găzduiți pe durata întregii tabere și unde au fost întâmpinați de Părintele Mihai Zorilă, Vicarul Administrativ al Eparhiei, care le-a prezentat acestora istoricul și muzeul mănăstirii, dedicat vieții lui Pamfil Șeicaru, cunoscut jurnalist și patriot român din perioada interbelică și ctitor al Mănăstirii „Sfânta Ana”. Copiii, împreună cu Preasfințitul Părinte Siluan, au învățat câteva cântări și pricesne bisericești, iar partea cea mai spectaculoasă a zilei a fost o croazieră de neuitat pe Dunăre, din portul Orșova și până la Cazanele Mici, unde se află Mănăstirea Mraconia și chipul sculptat în piatră al regelui Decebal, dar și Tabula Traiana, monument din vremea Imperiului Roman, de o valoare istorică remarcabilă.

La cină, servită în trapeza Mănăstirii „Sfânta Ana” din Orșova, oaspeții din Ungaria s-au întâlnit și cu Maica Stareță Iustina Popovici, care poartă de grijă și conduce această mănăstire.

În ziua a doua a taberei au fost cuprinse participarea la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea „Sfânta Ana”, vizite la Mănăstirile Vodița, Mraconia și Cerneți, precum și la Catedrala și Reședința Episcopală din Drobeta Turnu Severin, unde au fost întâmpinați și au primit binecuvântarea Preasfințitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, dar și la Muzeul Porților de Fier și la vechea Cetate a Severinului, unde au aflat informații despre istoricul acestor locuri și oameni.

A treia zi a taberei a consemnat participarea la Sfânta Liturghie din Duminica Tuturor Sfinților, săvârșită la Mănăstirea Topolnița de un sobor de clerici din care au făcut parte Părintele Stareț Pavel Nicolăescu, dar și Părintele Visarion Tuderici și la întâlnirea tinerilor ortodocși din Episcopia Severinului și Strehaiei, la care s-au adăugat și elevii români din Ungaria, care au putut, astfel, să îi cunoască mai bine pe colegii lor și să facă un schimb de experiență benefic tuturor. Tema acestei întâlniri a fost despre mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române în închisorile comuniste, care s-au constituit în modele de răbdare și de tărie în credință și pentru elevii participanți.

A fost cea de a V-a Tabără de Religie organizată pentru elevi români din Micherechi, sub îndrumarea Părintelui Visarion Tuderici, dintre care 4 ediții ale taberei s-au desfășurat în România (la Mănăstirea Izbuc și Izvorul Minunilor, din Episcopia Oradiei; la Schitul Feredeu, din Arhiepiscopia Aradului; la Mănăstirea „Izvorul Mureșului”, din Episcopia Covasnei și Harghitei și cea de acum, de la Mănăstiri din Episcopia Severinului și Strehaiei, dar și a Caransebeșului), iar o tabără s-a ținut la Centrul pentru familii și tineret de la Otlaca-Pustă și la Seghedin, în Ungaria. Toate aceste manifestări au fost prilej de bucurie, de învățare, dar și de relaxare, de sporire a coeziunii de grup și de atașare mai profundă față de valorile Bisericii și Neamului nostru Strămoșesc.

Text şi foto:

Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

***

Interviuri:

PS Siluan, episcopul românilor ortodocşi din Ungaria

Elevii Estera Réthelyi şi Vasile Martin

Părintele Protosinghel Visarion Tuderici, profesor de religie

Reporter: Tiberiu Boca, redactor MTVA, emisiunile în limba română

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iunie 2017, 05:00

Sunt Gabriela Rusu-Păsărin și vă propun să lecturați și să ascultați o filă de calendar popular românesc!

La 29 iunie se sărbătoresc Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Este Sân Petru de vară, cel ce orânduieşte căldura şi ploile şi cel ce are grijă să sfarme, să mărunţească piatra. De se-aude în această perioadă tunând şi „uruind”, se spune că Sfântul Petru sfarmă piatra să nu dea grindina.

Sfântul Petru este „chelarul curţii dumnezeieşti, fiind mai mare peste grânare, din care trebuie să împartă animalelor”.[1] El este de-a dreapta Domnului şi participă la judecarea oamenilor. Uneori judecă singur, pe cei beţivi. Este de-ajuns doar Sfântul Petru la judecată spune o bătrână din Gorj, că destul a avut noroc beţivul pe pământ (norocul beţivului este ştiut), aşa că n-o să aibă şi norocul de a se înfăţişa în faţa Domnului. Ajunge Sfântul Petru care, se crede că e respectat, îndrăgit dar şi de temut, pentru că are ceva şi din sfânt, şi din om. Legendele despre el amintesc că a avut şi îndeletniciri lumeşti: a băut la cârciumă, a avut o drăguţă pescăriţă.

Dumnezeu l-a ales pentru a-i sta de-a dreapta. De ce tocmai pe el? Poate pentru că umblă printre oameni, cum şi Diavolul are întrupări omeneşti, de nici nu ştii când este printre ei. Omul este un punct de echilibru între lumi. El poate coborî în Infern, dar se poate ridica şi la cer. Fapta şi tovărăşia îi determină drumul cel fără de-ntoarcere.

Când se-nfurie Sfântul Petru, ca oamenii, de’!, plesneşte din bici. Din sfârcul biciului sar scântei care, căzând pe pământ, se prefac în licurici. Licuricii arată calea rătăciţilor prin pădure. De licurici se teme şi cucul, cel care începe să cânte la Blagoveştenie şi tace la Sînpetru, când i se leagă limba, i se îneacă clonţul în orz. Se preface în uliu până la Bunavestire. Se ştie din poveşti că un singur naş a avut cucul şi acela a fost Sîn Petru.

La sărbătoarea Sfântului Petru se taie un pui de găină şi omul, lepădându-l, zice: să fie pentru pagubă![2]  De pagubă să nu-i fie, dar să-l lepede, gata tăiat în ograda cui i-e drag!

Sîn Petru de vară nu se poate uita, pentru că oamenii scrutează cu privirea întunericul pentru a vedea licuricii şi răsăritul constelaţiei „Găinuşa”. E timpul când şi cucul tace.

Trei zile se ţine sărbătoarea, începând cu data de 29 iunie.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsrin, realizator în Grupul Operativ al Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1997, p. 80.

[2] I. Muşlea, O. Bârlea, op. cit., p. 308.

Musulmanii sărbătoresc timp de trei zile RAMAZAN BAYRAMI

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 iunie 2017, 16:37

Timp de trei zile credincioşii musulmani sărbătoresc în perioada 25-27 iunie 2017,  Ramazan Bayram, una din cele mai importante sărbători, marcată în a doua lună a calendarului islamic, după ce timp de 29 de zile musulmanii au fost în luna postului de Ramazan.

Sărbătoarea de Bayram este denumită popular Sărbătoarea dulce Şeker Bayramı, datorită meniurilor specifice bazate pe prăjituri cu miere şi sucuri de fructe. Ea este petrecută în familie, de copii, părinţi şi rude şi este întămpinată cu tradiţionala urare de sănătate şi îndestulare.

În prima zi de Bayram, dimineața, bărbații merg la geamie pentru rugăciunea colectivă. Copiii merg cu colindul din casă în casă pentru a ura Bayram fericit.

În toate cele trei zile, atât cât ţine sărbătoarea, au loc  vizite, care conform tradiţiei sunt caracterizate de mese îmbelşugate, la care sunt servite mâncărurile tradiţionale, dar mai ales dulciuri şi, bineînţeles, nelipsitele baclavale, a căror reţetă s-a transmis din generaţie în generaţie.

Potrivit şefului Cultului Musulman din Romania, muftiul Iusuf Murrat, “Postul şi respectiv luna sfântă Ramazan durează 29 de zile, perioadă în care musulmanii practicanţi se dedică sublimei contemplări a păcii şi armoniei divine, cele patru săptămâni fiind petrecute în abstinenţă totală şi rugăciuni pentru primenirea corporală şi mentală.”

Pe întreaga perioadă a postului credincioşii se abţin de la mâncare şi de la potolirea setei, de la răsăritul soarelui şi până la răsăritul primei stele , pe bolta cerească, perioada diurnă fiind marcată de aceiaşi abstinenţă totală şi în privinţa relaţiilor intime, sau a gândurilor, necurate de orice natură, în general fiind căutată pacea, echilibrul şi buna înţelegere cu semenii, indiferent de religie, conştienţi fiind că doar astfel pot obţine mântuirea din partea lui Allah Atotputernicul.

Aşa cum se obişnuieşte, înainte de debutul acestui eveniment spiritual, deci înainte de a sărbători, musulmanii îi comemorează pe cei care au trecut în nefiinţă, potrivit tradiţiei. Concret, după slujba de la geamie, bărbaţii musulmani merg la cimitir, acolo unde citesc la mormintele celor pe care i-au pierdut.

Cu ocazia Ramazan Bayram-ului, Muftiatul Cultului Musulman din România, reprezentat de muftiul Iusuf Muurat, şeful Cultului Musulman din România, ambasadorul Republicii Turcia, Excelenţa Sa Osman Koray Ertaş, şi asociaţiile oamenilor de afaceri turci din Bucureşti şi Constanţa au oferit în perioada postului de Ramazan, pachete cu produse alimentare tuturor enoriaşilor musulmani cu situaţie materialǎ precarǎ din Dobrogea.

Respectând tradiţia ca în fiecare an Şeful Cultului Musulman din România, Muftiul Iusuf Muurat, adresează credincioşilor musulmani tradiţionala urare “RAMAZAN BAIRAM QAYRLI BOLSIN “ – “RAMAZAN BAYRAM HAYRLI VE MŰBAREK OLSUN” – „UN BAİRAM FERICIT”!

A consemnat Ghiulşen Ismail-Iusuf, Radio România Constanța

Luna Ramazan, luna iertării

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 iunie 2017, 16:58

Luna Ramazan este considerată de credincioşii musulmani cea mai importantă perioadă a anului. Musulmanii au intrat anul acesta în post pe 27 mai. Postul se încheie pe 25 iunie 2017, atunci când se serbează şi prima zi a Ramazan Bayramului.

E o perioadă în care credincioşii musulmani trebuie să aibă bună înţelegere cu oamenii, să îşi respecte apropiaţii, o perioadă în care se oferă daruri celor năpăstuiţi de soartă.

Specifică perioadei postului este cina de iftar servită după apusul soarelui, timp de 29 de zile. În această perioadă, membri UDTTMR au oferit cine de iftar la majoritatea organizaţiilor din judeţele Constanţa şi Tulcea, la care au luat parte membrele comunităţii, diferite personalităţi, colaboratori, dar şi soţia consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Özlem Sertel şi preşedinta Organizaţiei de Femei a UDTTMR, Turchean Bari.

Organizaţia de femei din Constanţa coordonată de Ela Ziadin, prin generozitatea membrelor au oferit o astfel de cină la sediul central din Constanţa. Programul a debutat cu un scurt moment dedicat rugăciunii specifice perioadei postului susţinută de Elmas Efetekin, cu pregătire didactică în ştiinţele islamului.

„Ca în fiecare an, şi anul acesta, în data de 09 iunie, împreună cu toate membrele din cadrul Organizaţiei de femei – Filiala Constanţa, şi în special cu colaborarea Comisiei de protocol, am organizat cina tradiţionala de Iftar. Mulţumim tuturor invitatelor pentru faptul că, în această zi au răspuns invitaţiei de a fi împreună! Saw bolınız, dualarımız qabul bolsın, Ramazan Bayram qayirlı bolsın!”, a declarat Ela Ziadin, preşedinta Organizaţia de femei din Constanţa.

Un moment important pentru credincioşii musulmani în perioada Lunii Ramazan este Noaptea de Qadır, celebrată anul acesta în noaptea de 21/22 iunie. Coranul, Carte a luminii şi înţelepciunii divine a început a fi coborâtă în noaptea de 26/27 de Qadır keşesĭ a lunii Ramazan, când Profetul Muhammed a avut prima revelaţie. Tradiţia spune, de asemenea că tot în această noapte, dorinţele sunt îndeplinite. În Noaptea de Qadır, noaptea puterii şi a destinului, a predestinării şi grandorii, s-a născut lumina İslamului, a început coborârea versetelor Sfântului Coran cel glorios, limpede şi nobil.

A consemnat Ghiulşen Ismail-Iusuf, Radio România Constanţa

„Amintirile unui vlah”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 iunie 2017, 16:44

Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova a organizat, vineri, 23 iunie 2017, lansarea volumului „Amintirile unui vlah” ( De la Găureni la București ) care aduce în prim plan problematica românilor/vlahilor din Bulgaria de-a lungul timpului.

Autorul Gheorghe Țane-Urucu (1923-1994) a fost medic chirurg și redactor de cărți medicale. S-a născut în Găureni, sat din nordul Bulgariei ( localitate cu denumirea de Găureni există și în județul Dolj din România) locuit aproape exclusiv de etnici români, numiți, ca și în alte părți ale Peninsulei Balcanice, vlahi. În 1943 a renunțat la cetățenia bulgară, a emigrat în România și s-a înscris la Facultatea de Medicină a Institutului Medico-Farmaceutic din București. Ultima parte a vieții și-a dedicat-o proiectului de a-și definitiva volumul de amintiri din anii petrecuți în Bulgaria ca minoritar român. În semn de omagiu adus mamei sale, a ținut să semneze acest volum și cu numele ei de familie.

Despre acest volum au vorbit prof. univ. dr. Dinică Ciobotea, prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, prof. univ. dr. Cezar Avram (moderatorul manifestării, directorul Institutului de cercetări socio-umane C. S. Nicolăescu – Plopșor Craiova al Academiei Române), medic Ivo Gheorghiev, președintele Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria „AVE” din Vidin, Lucica Ghiorghiev de la Vidin și Cornel Rusu, care a prezentat personalitatea marcantă lui Ivo Gheorghiev.

Volumul cuprinde fragmente dintr-un manuscris masiv care are o succintă prezentare cronologică a unor evenimente din istoria secolelor XIX și XX.

Volumul Se constituie într-un document despre viața românilor trăitori pe valea Dunării în Bulgaria și de o importanță deosebită pentru istorie și, mai ales, pentru cei care vor scrie istoria românilor din Timocul bulgăresc.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Asociaţia „Agiacai Saladin” din Constanţa a oferit cina tradiţională iftar din postul Lunii Ramazan

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iunie 2017, 09:03

Ca în fiecare an, în perioada Ramazanului, ne bucurăm sufletele cu rugăciuni şi clipe de bunătate, dar şi simţurile cu cele mai gustoase şi parfumate bucate.

An de an, în perioada postului specific Lunii Ramazan, Asociaţia „Agiacai Saladin” din Constanţa, condusă de preşedinte, Meryem Mambet şi co-presedinte  Lect. univ. Dr.Denis Ibadula susţin organizarea iftarurilor la care sunt invitaţi deopotrivă, membri ai comunităţii şi oaspeţi din rândul administraţiei centrale, reprezentanţi diplomatici din Constanţa, antreprenori tătari din judeţul Constanţa şi personalităţi de origine tătară din mediul academic.

Printre oficialităţile prezente la cina de iftar care a reunit peste 100 de persoane, de la începutul săptămânii trecute, şi a avut loc la Restaurantul Mandala din Mamaia s-au numărat: Secretarul de stat în DRI, Aledin Amet, soţia Consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Özlem Sertel şi ataşatul religios din cadrul Consulatului general al Republicii Turcia la Constanţa, Arif Cevlek.

Cu acest prilej organizatoarele evenimentului au transmis căte un mesaj: „În perioada Ramazanului, Cina de Iftar este un prilej pentru cei din comunitate să servească împreună masa după apusul soarelui, dupa o zi de post. Cu această ocazie ne manifestăm recunostinţa pentru oamenii din viaţa noastră, pentru pace şi sănătate, pentru noi şi cei dragi şi multă compasiune şi înţelegere pentru cei încercaţi de provocările vieţii,” a declarat Meryem Mambet, Manager al Hotelului Aurora şi preşedinte al Asociaţiei „Agiacai Saladin”.

„Încă de la înfiinţarea sa în anul 2012, Asociaţia „Saladin Agiacai” a întreprins o serie de acţiuni menite a reuni membri ai comunităţii tătare în jurul valorilor spirituale, culturale şi morale reale, autentice ale comunităţii noastre. Una dintre aceste acţiuni este şi cina tradiţională de iftar din luna Ramazanului, cina oferita şi anul acesta de Asociaţie, într-un cadru lărgit. Iftarul marchează sfârşitul unei zile de post negru şi este un bun prilej pentru credincioşii musulmani de a se aşeza la aceeaşi masă şi de a fi alături de familie şi de prieteni. Să avem cu toţii puterea să regăsim în luna Ramazanului tăria credinţei, sentimentul solidarităţii ţi puterea de a păstra valorile veritabile, tradiţiile şi obiceiurile tătăreşti în ecuaţia multiculturală a Dobrogei!”, a subliniat Lect. univ. Dr. Denis Ibadula – Director Laboratorul „Grigore Moisil” de cercetare matematică romano-turc al Universităţii Ovidius Constanţa, Co-Preşedinte Asociaţia „Saladin Agiacai”.

Tradiţionala cină de iftar se mai numeşte şi cina prieteniei pentru că, de obicei este servită alături de familie, prieteni şi colaboratori, după apusul soarelui, pe parcursul celor 29 de zile de post, şi este un prilej de socializare.

Prin tradiţie musulmanii oferă daruri  oamenilor nevoiaşi şi cine de iftar semenilor. Astfel, putem afirma că, postul pentru musulmani este un exerciţiu de autocunoaştere dar şi o dovadă a credinţei.

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

Târgul de Binefacere „Să dăruim împreună” a devenit o tradiţie în Constanţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iunie 2017, 08:53

Organizația de Femei a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco–Musulmani din România a participat și anul acesta la Târgul de binefacere „Să dăruim împreună”, eveniment organizat de Instituția Prefectului Județului Constanța în parteneriat cu Consulatele generale ale Republicii Turcia, Republicii Populare Chineze, Federației Ruse la Constanța și organizațiile minorităților naționale, ajuns la cea de-a X-a ediție.

Prezentă la eveniment  soţia consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Özlem Sertel ne-a mărturisit: „Azi ne aflăm la Târgul de Binefacere-Să dăruim împreună organizat de Instituția Prefectului Județului Constanța în parteneriat cu Consulatele generale aflate la Constanţa şi  organizațiile minorităților naționale.

Scopul acţiunii este de a sprijini copiii din Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul din Constanța. Evenimentul are de asemenea atât implicaţii sociale cât şi culturale. Sper că la sfârşitul zilei ne vom îndeplini obiectivul propus. Ocazie cu care doresc să mulţumesc tuturor participanţilor.”

Și de data aceasta, membrele Organizației de femei a UDTTMR au pregătit bucate tradiționale tătărești, iar pe scenă au evoluat membrii ansamblului Qarasu de la UDTTMR Medgidia, dar şi ansambluri folclorice aparţinând etniilor din Dobrogea.

Preşedinta Organizaţiei de Femei aparţinând UDTTMR, Turchean Bari a precizat următoarele: „Şi anul acesta membrele organizaţiilor locale din cadrul UDTTMR şi-au adus contribuşia fie prin produse, fie prin donaţii. Aş dori să mulţumesc doamnelor şi să amintesc organizaţiile locale care şi-au adus contribuţia: Constanţa, Medgidia, Techirghiol, Tuzla, Valu lui Traian, Mangalia, Eforie Sud şi Nord, Năvodari, Independenţa, Murfatlar, Palazu Mare, Agigea, Ciocărlia, Castelu şi Topraisar.”

Materialele didactice achiziționate din fondurile colectate la Târgul de Binefacere organizat sub coordonarea Instituției Prefectului Județului Constanța au fost predate pe 13 iunie 2017, Cabinetului de Tiflo-Pedagogie din cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul din Constanța.

Evenimentul este organizat din anul 2006, iar de-a lungul timpului fondurile colectate au fost oferite persoanelor cu dizabilităţi, secţiilor de Pediatrie şi Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, a fost achiziţionat mobilier pentru Centrul de Primire a Copiilor în Regim de Urgenţă Constanţa şi pentru Centrul de Plasament „Delfinul” din Agigea, au fost achiziţionate electrocasnice şi aparatura IT Centrului de Plasament „Antonio”, elevilor din mediul rural cu rezultate deosebite la învăţătură.

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

Serbare de absolvire la școala generală din Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 22 iunie 2017, 10:33

La finele săptămânii trecute la școlile generale din Ungaria clopoțelul a sunat pentru ultima dată. Și elevii din școlile românești și-au luat rămas bun de la instituțiile care le-au fost a doua casă în ultimii opt ani. La Bătania și-au încheiat studiile 11 copii.

Sunetul clopoțelului anunță un final, dar și un nou început. Aula școlii generale românești „Lucian Magdu” s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru elevii, profesorii, părinții și bunicii celor 11 absolvenți.  Amfitrioana zilei a fost directoarea adjunctă Viorica Şutea, care i-a salutat și pe invitații care au onorat cu prezența: între alții, Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, fiul al orașului, Gheorghe Mihuț, președintele autoguvernării locale românești și primarul localității, Marjai János. După ce au fost intonate imnurile de stat ale Ungariei și României, și-au luat rămas bun de la absolvenți elevii din clasa a VII-a, care au înmânat trăistuțele cu merinde pentru lungul drum care-i așteaptă, inclusiv directoarei Iulia Olteanu și dirigintelui Albert David. Festivitatea s-a întins anul acesta un pic mai mult, pentru simplul fapt, că absolvenții au dorit să-și exprime, fiecare în parte, trăirile și experiențele acumulate în decursul celor opt ani, s-au adresat colegilor cu umor și profesorilor cu recunoștință. Festivitatea s-a încheiat cu intonarea tradiționalului imn al absolvenților, „Gaudeamus igitur”.

Cu tristețe însă, din interviul realizat cu directoarea școlii, Iulia Olteanu, am aflat că unii părinți, din motive financiare, nu-și pot permite să-și trimită copilul la Liceul românesc „Nicolae Bălcescu”din Jula, chiar dacă acești copii sunt foarte talentați și și-ar dori mult să-și continue studiile în limba română.

Celor 11 tineri deosebit de simpatici, emoționați până la lacrimi, dar însetați de a cunoaște viitorul, precum și tuturor absolvenților de clasa a VIII-a din școlile românești din Ungaria, le dorim mult succes, curaj şi o vacanță minunată!

Interlocutori: elevii Ristin Clara Fabiana, Stan Teodor şi Şimon Tiberiu Emanuel; dirigintele Albert David; directoarea şcolii, Iulia Olteanu

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA

Foto: Bodóczky Gábor, Șc. gen. Lucian Magdu, Bătania

Trei ”glasuri cristaline” craiovene vor participa la Festivalul Internațional ”SHINING STAR” – Istanbul, 2017

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iunie 2017, 23:52 / actualizat: 22 iunie 2017, 5:57

În cadrul premierii câștigătorilor Festivalului pentru copii și adolescenți” Glasuri cristaline”, ed. I, Craiova, 2017, Președintele juriului, compozitorul Cristian Alivej, a acordat trei Premii speciale constând în participarea gratuită (cazare, masă, taxa concurs) a copiilor care s-au remarcat prin interpretare și prezență scenică. În urma evoluției din cadrul festivalului și a vizionării video, copiii desemnați de domnul Cristian Alivej sunt : Maria Manda, Georgiana Andreea Stancu și Maria Teodora Amzolini. Domnul Cristian Alivej a fost mandatat de către Directorul Festivalului Internațional ”SHINING STAR”, domnul Tolga Gurdil, să acorde aceste premii importante. Reputatul compozitor Cristian Alivej este vicepreședinte al World Association of Festivals and Artists WAFA, asociatie internațională cu sediul la Malta.

”Am convingerea că vor reprezenta România și orașul natal Craiova cu cinste” – a declarat C. Alivej.

Secțiunea cu cei mai mulți concurenți la toate categoriile de vârstă a fost secțiunea ”Folclor”, dovedindu-se încă o dată că tradițiile sunt prețuite de toate generațiile.

Istoria  festivalului în imagini

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sânzienele

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iunie 2017, 05:00

Sânzienele, Drăgaica, Ziua Soarelui, Sfântul Ioan de vară sunt sărbători consemnate în calendarul popular la 24 iunie. Este o sărbătoare aşteptată  în primul rând de tinerele fete pentru a-şi provoca soarta, dorind să-şi afle ursitul şi de femeile bătrâne, cele ce ştiu plantele de leac bune de adunat în această perioadă.

(varianta audio a rubricii)

Legenda Sânzienei emoţionează şi tensionează pentru că, prin similaritatea gestului făcut peste timp de tinerele de azi se poate afla ursita. Sânziana a fost o fată frumoasă, peţită de un tânăr chipeş. Acesta i-a dat în dar o cununiţă din flori de câmp. Sânziana a aruncat-o pe acoperişul casei zicând:

Cununiţă, cununiţă, te-aruncai sus pe căsuţă

Dacă e să am noroc, tu să te opreşti în loc.

Dacă noroc n-oi avea, de pe casă îi cădea

Şi mie ni-i arăta că norocu meu ar fi

Amestecat cu pământ.

(varianta circulă în zona Tismana, judeţul Gorj).

Cununiţa a căzut de pe casă, iar Sânziana a murit. Tânărul a încercat s-o readucă la viaţă, strigându-i numele: Sânziana!   Cununa de flori de Sânziene se face din sânziene albe şi galbene, scumpia, roditoarea, floarea soarelui de câmp şi cicoarea. Cu cicoare e bine ca oamenii să se încingă peste mijloc pentru a nu avea dureri de şale.

Sânzienele sunt considerate divinităţi atmosferice, care produc vârtejuri, furtuni şi care îi pedepsesc pe cei ce nu respectă sărbătoarea.

Cununile de sânziene făcute pentru fete sunt rotunde invocând simbolul soarelui, iar cele pentru băieţi sunt împletite în formă de cruce.

„Fiecare îşi aruncă cununa sa, iar reprezentanţii pe cele ale absenţilor. Dacă cununa se opreşte pe acoperiş, este semn că acel a cui este sau pentru care s-a menit va avea bucurii. Îi va merge bine; dacă, dimpotrivă, va cădea, este semn vădit pentru acela că-i va merge rău şi poate chiar va muri”.[1]

De Sânziene, sărbătoarea care celebrează spiritul feminin al pământului, femeile trebuie să împartă mere, zarzăre şi castraveţi, să scoată lucrurile din casă şi să le pună la soare „să le vadă Sânzienele”. Şi nu cos, nu taie cu foarfeca, „pentru ca hainele să nu fie stricate de molii”[2].

Femeile ţin sărbătoarea „ca să nu capete bătaie de la bărbaţi”, să nu capete drăgaică. S-a făcut drăgaică în cap, se zice (Speranţia, Th.), iar când se iau mai mulţi la bătaie se spune: S-a făcut drăgaică în capul lor.

Credinţe din calendarul popular românesc s-au păstrat şi în Timocul bulgăresc. Un ţăran din Coşova ştia că după Sânziene poate să înceapă recoltatul. Este viabilă şi credinţa: „Sânzienele este ca să-ţi treacă dorul de picioare. Ca să-ţi treacă să stai cu picioarele în Timoc când răsare soarele, că vin Sânzienele şi-ţi iau boala”.[3]

Şi Rusaliile şi Sânzienele sunt sărbători care celebrează spiritul feminin al pământului. Iar miezul calendaristic al verii este momentul maturităţii pentru „tot soiul de ierburi şi flori”. Şi prin analogie, momentul de apogeu al dragostei, care se încheie, rotund, ca o cununiţă de Sânziene, cu căsătoria. Nu lipsesc ca la orice sărbătoare glumele şi hârjoana tinerilor:

Toate slutele-s grăbite,

Toate vor să se mărite

Cu-al de unii dintre noi,

Feciori mândri, vai de noi,

Că la nuntă ştim hori,

La praznice ştim prânzi,

Şi la dragoste şi mai şi.

(variantă în circulaţie în Transilvania).

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic, Academia Română, Colecţia „Din viaţa poporului român”, Bucureşti, Editura Socec, 1910, pp. 92-93.

[2] Th. D. Speranţia, op. cit.

[3] Nicolae Panea, Cornel Bălosu, Gheorghe Obrocea, Folclorul din Timocul bulgăresc, Craiova, Editura Omniscop, 1996, p. 146.

Festivalul Național ”Glasuri cristaline” și-a desemnat câștigătorii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 iunie 2017, 06:15

Sâmbătă, 17 iunie 2017, la Cercul Militar din Craiova a avut loc prima ediție a Festivalului Național de muzică pentru copii și adolescenți Glasuri cristaline. Într-o atmosferă de bucurie specifică vârstei lor, timp de 5 ore s-a derulat concursul pe grupe de vârstă de la 6 ani la 18 ani și pe secțiuni, care au acoperit diversitatea genurilor muzicale, de la pop românesc la folclor, muzică bizantină și pricesne, pop internațional și etno. Emoții au avut nu numai concurenții, ci și organizatorii și, nu în ultimul rând, membrii juriului, care aveau sarcina de a evidenția valorile încurajând pe toți ce ce consideră că muzica este bucuria sufletului.

Proiectul a fost conceput și realizat de prof. Iulia Manda, coordonatoarea Corului pentru copii Glasuri cristaline, căreia i s-a alăturat compozitorul Cristian Alivej, un reputat muzician, fondator de festivaluri pentru copii și tineret, care s-a implicat pentru înființarea acestei noi competiții naționale din marea dragoste pentru copii. Singurii susținători ai proiectului au fost părinții copiilor din Corul Glasuri cristaline, care au dorit să vadă pasiunea pentru muzică a copiilor lor într-o atmosferă de sărbătoare alături de alți copii și adolescenți din țară. Să sperăm că la următoarea ediție festivalul va avea și susținerea administrației locale și județene, cu atât mai mult cu cât a dovedit că este un proiect de anvergură, care a reușit să antreneze profesioniști în domeniu, părinți și copii motivați numai de dragostea pentru muzică și în dorința de a încuraja tinerele talente. Felicitări organizatorilor, câștigătorilor trofeelor acordate pe categorii de vârstă și câștigătoarei Marelui Trofeu, Antonia Stoian (muzică populară, reprezentantă a județului Gorj)!

(Antonia Stoian și compozitorul Cristian Alivej)

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Maria Butaciu – cântecul-amintire

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 iunie 2017, 11:59

Născută în comuna Salva, judetul Bistrita-Nasaud, pe valea Someşului şi a Salauţei, Maria Butaciu este foarte mândră de apartenenţa sa la un spaţiu mirific, cum este Valea Someşului. Va urma cursurile şcolii primare în comuna sa şi la Năsăud şi  Liceul de muzică din Cluj, secţia canto clasic. Va opta pentru folclorul muzical, tocmai pentru că avea în întreaga sa fiinţă, ecourile cântecelor năsăudene şi dragostea pentru tradiţii. Drumul său va fi jalonat de dorinţa de a aduce în scenă cântece puţin ştiute sau neştiute şi cultivarea dragostei pentru portul popular. Nu cântă decât în costum traditional, cu clopul, pălăria, ca semn al apartenenţei la un spaţiu etnografic care îi defineşte fiinţa. Primele înregistrări le-a realizat la Radio Cluj în 1959.

Prima doină pe care a cântat-o a avut harul predestinării: Dă-mă, mamă, după drag.

Întreg repertoriu a rămas în memoria colectivităţii şi generaţii de-a rândul au recunoscut vocea şi zona etnografică: Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj, M-am suit în dealul Clujului, Strigătura găinii la nuntă , Mândru zice cetera, Bade, pălărie nouă.

Ascultaţi Radio România Regional, Galeria interpreţilor de mizică populară – Maria Butaciu!

Emisiune realizată de Gabriela Rusu-Păsărin, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

A activat la Ansamblul Ciocârlia şi, pentru o scurtă perioadă, la  Rapsodia română.

Două doine: „Firule, mai fir de iarba” si „Povestea puiului de cerb”.

Cavalcada dansului popular la Festivalul folcloric „Perinița” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 iunie 2017, 11:53

La Centrul Cultural Românesc din Jula a avut loc vineri, 9 iunie, cea de-a 25-a ediţie a Festivalului de cântece şi dansuri populare „Periniţa”, eveniment organizat de către Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria. Cu acest prilej, au evoluat solişti şi formaţii artistice de dansuri populare din școlile în care se învață limba română în Ungaria din cele trei județe: Bihor, Bichiş şi Ciongrad. Întâlnirea culturală între copiii români, dascălii lor şi spectatorii din Jula s-a concretizat pe scena festivalului „Perinița”, într-o evoluţie armonioasă şi complexă. Păstrătorii de tradiţii din: Aletea, Bătania, Chitighaz, Cenadul Unguresc, Jula, Leucușhaz, Săcal, au reuşit, şi de această dată, să transmită emoţii publicului, prezentând un program variat, oferit de solişti vocali și grupuri folclorice, dar și multe formaţii de dansuri populare.

După cuvintele de bun venit și de deschidere a celei mai noi ediții a festivalului rostite de către președintele AȚRU, Tiberiu Juhász, primii care au evoluat pe scenă au fost elevii Școlii generale „Nicolae Bălcescu” din Jula, instruiți de către coregraful Ioan Andrei Nedro. Elevii claselor 1–2 au prezentat un buchet de dansuri românești: Sârba de la Aletea, Hora mare și Lugojana. Dansatorii claselor 3–4–5 de la școala din Jula au pus în scenă Dansuri din Chitighaz și coregrafia „Drumul spre casă”, iar cei de clasele 6–8 au interpretat dansuri din Micherechi. Următorii protagoniști au fost dansatorii ansamblului „Doina Bihorului”, conducător Gheorghe Gros. Aceștia au deschis și festivalul cu dansul „Perinița”, iar în continuarea programului au prezentat, alături de dansatorii de la școala din Leucușhaz, Cenadul Unguresc și Săcal, dansuri din Banat și Bihor.

Școala generală „Lucian Magdu” din Bătania a pus în scenă o horă moldovenească, iar corul școlii a prezentat un program de cântece populare împreună cu micii soliști: Viviana Sarca, Roland Ristin și Reka Misik. Aceștia au fost pregătiți de profesoarele Andreea Szenes și Zsuzsana Marta. Școala din Chitighaz a pregătit pentru acest eveniment dansuri populare locale, instruiţi fiind de Csapó Magdolna, după care a intrat în scenă Ansamblul școlii de artă „Kaláris” din Chitighaz. Grupul vocal al Școlii generale din Aletea, condus de profesoara Simona Müller, a interpretat cântecele populare „Floare de mălin” și „Lucru mare-i omenia”.

Festivalul a fost încheiat de Ansamblul Păstrătorilor de Tradiții, format din elevii Liceului românesc „N. Bălcescu” din Jula, coregraf Ioan Andrei Nedro.

Interlocutori: Tiberiu Iuhas, președinte AȚRU; Gheorghe Gros, coregraf, Chitighaz; Ioan Andrei Nedro, coregraf, Jula

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA / emisiunile în limba română

După festival, toţi elevii participanţi au fost răsplătiţi cu o masă de prânz şi, la fel ca în fiecare an, cu un program relaxant la Băile Cetăţii din Jula.

A consemnat Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Circulaţia periodicelor româneşti dincolo de Prut – documente de arhivă recent desecretizate

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iunie 2017, 12:17

Elena Negru este un reputat cercetător din Republica Moldova. Studiile sale au contribuit esenţial la readucerea la lumină a documentelor importante pentru înţelegerea cursului istoriei românilor de  dincolo de Prut. Radio România Regional va oferă mărturisirile Elenei Negru despre istoria periodicelor româneşti în RSSM înainte şi după 1965 pe baza documentelor de arhivă recent desecretizate.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune.

Casa Românească din Uzdin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iunie 2017, 12:11

Uzdin, satul din Serbia, este locul unde românitatea este la ea acasă. Comunitatea românească a conservat de-a lungul timpului spiritualitatea românească, atât în mediul instituţionalizat, cât şi în familie. Vasile Barbu este Preşedintele Asociaţiei Cultural-Artistice Tibiscus, este jurnalistul şi scriitorul care s-a îngrijit de promovarea culturii româneşti prin publicaţii, festivaluri organizate la Uzdin şi prin înfiinţarea Casei Româneşti din Uzdin.

Vă oferim un interviu realizat acasă la românii din Serbia, în Casa Românească din Uzdin, spre a vă bucura de imaginea radiofonică a interiorului casei româneşti păstrătoare de obiecte ce amintesc de cultura tradiţională românească.

Un interviu de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

LA NOI LA ROMÂNI – 1700 de volume donate elevilor din Corabia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iunie 2017, 12:03

Asociația Culturală  LA NOI LA ROMÂNI oraganizează marți 13 iunie a.c. ora 11.00 în oraşul Corabia, jud. Olt, evenimentul cultural CORABIA 2017- MÂNDRIA DE A FI ROMÂN. Evenimentul se adresează tuturor elevilor şi tinerilor din orașul Corabia și din împrejurimi și este organizat în parteneriat cu Colegiul Național A.I.Cuza şi Primăria Corabia, cu Inspectoratul Şcolar Județean Olt, Muzeul județean Slatina, Episcopia Slatinei și Romanaților, Muzeul de Arheologie şi Etnografie al oraşului CORABIA.

Vor participa personalităţi istorice, profesori universitari, generali de armată, care prin alocuțiuni vor evidenţia istoria, curajul şi vitejia poporului român şi a locuitorilor orașului CORABIA.

Ca o notă aparte a evenimentului, toți participanții vor îmbrăca costumul popular oltenesc, specific zonei etnofoclorice a Romanaților.

Cu acest prilej Asociația Culturală  LA NOI LA ROMÂNI va dona Colegiului Naţional A. I. Cuza 1700 de volume, cărţi necesare îmbogăţirii culturii generale a elevilor – ne-a transmis prof. Niculina MERCEANU, Președintele Asociației Culturale.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Biblioteca Românească Albotina de la Vidin şi cântecele rapsozilor români din Belene

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iunie 2017, 12:10

Ivo Gheorghiev, președinte al “AVE” Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria și al Casei de Cultură Sfânta Teofana Basarab, decorat de Președintele României în 2010, cu ordinul merit cultural în grad de ofițer, Categoria G, Culte. şi soţia sa Lucica Gheorghiev, recent premiată de Institutul Cultural Român pentru promovarea culturii româneşti în comunităţile româneşti din Bulgaria sunt cei ce au înfiinţat Biblioteca Românească Albotina din Vidin şi au susţinut cursurile în limba română pentru copiii din comunităţile româneşti din Bulgaria. Sunt cei ce au însoţit rapsodul popular Ilie Uceanov din Belene la Festivalul Naţional al cântecului popular românesc Maria Lătăreţu de la Tg.-Jiu.

(Ansamblul din Vidin condus de Lucica Gheorghiev)

Cu acest prilej am realizat o emisiune despre păstrarea cântecelor vechi româneşti dincolo de Dunăre şi readucerea lor în actualitate prin interpretarea rapsozilor atât la sărbătorile de peste an, cât şi în festivaluri naţionale de folclor.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Postul Sf. Pentru şi Pavel

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iunie 2017, 11:08 / actualizat: 12 iunie 2017, 18:11

   Postul Sfinţilor Petru şi Pavel se ţine în perioada 11-28 iunie. De obicei postul semnifică pregătirea trupească şi sufletească întru întâmpinarea unei mari sărbători: Postul Paştelui, Postul Sfintei Mării, Postul Crăciunului. Postul Sfinţilor Petru şi Pavel este considerat însă ca o pedeapsă adusă oamenilor, mai ales pentru cei ce lucrează când nu trebuie.

(varianta audio a rubricii)

Şi totuşi, cum perioada este perioada verii ce cuprinde şi solstiţiul de vară, şi Sânzienele, privirea trebuie îndreptată spre cer, locul de unde vin gândurile bune şi speranţele întru împlinire. Când omul e supărat, greul sufletului atrage privirea acestuia spre pământ, spre adânc, spre întuneric. Uită-te pe unde calci! e doar un avertisment petru cei ce nu ştiu să păstreze un echilibru, o măsură în a privi prea mult spre speranţă (limita fiind amendată cu expresia: a umbla cu capul în nori) sau a sta cu ochii în pământ, însemnând ruşine, povară sufletească. În perioada Postului Sfinţilor Petru şi Pavel e bine să privim răsăritul constelaţiei Cloşca. Cel ce va privi răsăritul ei „nu va duce lipsa de nimic şi-şi va putea săvârşi toate treburile”[1].Femeile au grijă ca răul să nu pătrundă în casă. Ţinând postul acesta vor feri casa de grindină şi vor păzi sănătatea familiei şi a vitelor! Se crede că „gerul stă până în Postul Sîmpetrului pe ape şi pe brume[…] apoi se ridică şi se duce cu totul şi tocmai întru Sîntă-Mării vine iar”[2].

Postul Sîmpetrului se anunţă prin lumină, o lumină mai aparte:  şi constelaţia Găinuşei, lumini ce nu te lasă să te rătăceşti în gânduri necurate.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1997, p. 79.

[2] Idem, p. 165.

Nuntă de pomină la olteni [AUDIO]

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 iunie 2017, 08:44

Radio România Regional vă propune spre audiţie prima parte a spectacolului Nuntă de pomină la olteni susţinut pe scena Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova de către Ansamblul Folcloric Maria Tănase cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea ansamblului profesionist.

Scenariu şi regia: Gabriela Rusu-Păsărin

Ziua Naţionalităţii Române la Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 iunie 2017, 07:00

Organizând Ziua Naţionalităţii Române, Autoguvernarea Română din Chitighaz a oferit chitighăzenilor sâmbătă, 27 mai, o zi plină de evenimente. A fost o acţiune cu un trecut de trei ani, dar care până acum a fost încadrată în programul sărbătorii satului: Festivalul Pogăciţelor. Astfel, primele două ediţii, în 2015 şi 2016, au avut loc în luna august. De data aceasta, organizatorii s-au gândit să iniţieze o acţiune de sine stătătoare, care să aibă loc în luna mai şi care să fie o a doua manifestare de amploare a satului. Ideea a fost bine primită, dovada fiind mulţimea chităghăzenilor care au umplut piaţa centrală unde s-au desfăşurat toate programele.

În orele dimineţii s-a dat startul unui concurs de gătit la care au participat multe echipe. De pildă, atât grupele de la grădiniţă, cât şi cele opt clase ale Şcolii de Naţionalitate Română au avut câte o echipă din care au făcut parte părinţii copiilor. Concursul a fost câştigat de echipa lui Ioan Bandula, care a gătit o ciorbă românească. Rezultatul a fost anunţat după-masă, reprezentanţii echipelor clasate pe primele trei locuri ale podiumului fiind invitaţi pe scenă, unde apoi, rând pe rând, au urmat programele susţinute de copiii şcolii şi grădiniţei române din Chitighaz, Ansamblul Folcloric Tradiţional „Bujorul”, Clubul Pensionarilor „Márki Sándor”, Asociaţia Româno-Maghiară din Chitighaz, Şcoala de Artă „Kaláris”, Gheorghe Gros şi Doina Bihorului, Corul Centrului Cultural din judeţul Timiş şi Company Band din Lipova. Datorită acestei formaţii din urmă, au răsunat la Chitighaz cunoscute piese ale muzicii uşoare româneşti. Ziua Românilor s-a încheiat cu un bal stradal alături de Ioan Laszlo din Vărşand.

A fost o zi care i-a adunat nu numai pe românii de azi, ci şi pe cei ai vremurilor de altădată. La Casa de Cultură a putut fi vizionată expoziţia profesoarei pensionare Maria Sarca Zombai cu titlul „Din trecutul naţionalităţii române”. Pe lângă câteva feţe de masă caracteristice localităţii, au fost expuse multe fotografii care ne-au dus înapoi cu multe decenii, povestindu-ne despre cele mai importante momente ale chitighăzenilor de odinioară. Înaintaşii noştri au fost surprinşi participând la nuntă, înmormântare, lucrând în gospodărie şi în multe alte activităţi dintre care astăzi cele mai multe nu mai sunt practicate. Fiind cu o zi înaintea Zilei Copiilor, au fost organizate programe şi pentru cei mici.

Interlocutori: preşedintele Autoguvernării Româneşti din Chitighaz, Alexandru Finna; Livia Rotar, membră a Corului pesnsionarilor; Ioan Bandula, cel care i-a adus pe scenă pe vechii dansatori din Chitighaz. Reporter: Tiberiu Boca

 A consemnat Adam Bauer, redactor MTVA – Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

Foto: Maria Sarca Zombai

FESTIVALUL NAȚIONAL DE MUZICĂ PENTRU COPII ȘI ADOLESCENȚI „GLASURI CRISTALINE” la prima ediție

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 iunie 2017, 12:17

Un nou festival-concurs de prestigiu se va desfășura la Craiova, la Cercul Militar, sâmbătă, 17 iunie 2017. Organizat de prof. Iulia Manda, coordonatorul Corului de Copii „GLASURI CRISTALINE” și compozitorul Cristian Alivej, Directorul “STAR MELODY“,Festivalul Național de muzică pentru copii și adolescenți ”Glasuri cristaline”va reuni pe cei pasionați de muzică având vârste între 4-18 ani din grădinițe, școli gimnaziale, Palate/ Cluburi ale Copiilor (de stat sau private).

Categoriile la care pot concura acoperă o paletă largă de genuri la Secțiunea interpretare: pop românesc, pop internațional, etno-pop, muzică populară. Elementele de noutate ale acestui festival le constituie secțiunile Idolul meu și Creație. Inedită pentru contextul competițional este Secțiunea MUZICĂ RELIGIOASĂ:

• Psaltică – se adresează copiilor și tinerilor iubitori de muzică psaltică; concurenții vor interpreta o piesă muzicală psaltică în stilul stihiraric (3-5 minute, maxim) din repertoriul românesc sau internațional (concurenții vor putea fi acompaniați de 1-4 isonari, cu precizarea că nu va fi evaluat decât concurentul. Nu se admite acompaniament cu sintetizatoare sau alte instrumente).
• Folclor religios – Pricesne Ortodoxe Românești – concurenții vor interpreta o priceasnă ortodoxă (3-5 minute, maxim).

Înscrierile se pot face până pe data de 10 iunie 2017.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ruga Rusaliilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 iunie 2017, 06:19

La Piria, jud. Dolj, în dimineaţa Duminicii Mari, Duminica Rusaliilor se organiza o nedeie, spun localnicii, ca o rugă. Vătaful şi ajutorul de vătaf se-ngrijeau de adunarea cetei de căluşari, a celor ce făcuseră jurământ de credinţă întru căluş.

(varianta audio a rubricii)

Pe vremuri costumul de căluşar era format din cămaşă lungă şi izmene de pânză albită. La brâu purtau batiste sau eşarfe date de fete tinere. În picioare aveau opinci cu urzele lungi peste ciorapi împletiţi în cinci cârlige, de care erau cusuţi clopoţei. Pe cap purtau fesuri ciobăneşti din catifea roşie şi neagră. Vătaful era cel ce purta steagul, o prăjină din tei „în vârful căreia se legau pelin, usturoi, o faţă de perină cusută cu arnici roşu sau un peşchir”. Căluşarii erau curaţi la trup altfel, ar fi „căzut în căluş”.

Se adunau în dimineaţa de Duminica Rusaliilor în mijlocul pădurii. Vătaful era aşezat pe o pernă cusută de o fată mare. Perna era umplută cu frunze de pelin. Căluşarii puneau ciomegele de jur împrejurul vătafului, după care, pe rând rosteau jurământul: „Eu, Ion…, feciorul lui cutare, în faţa lui Dumnezeu şi a vătafului din acest an, mă leg să fiu căluşar”. Ceilalţi îi răspundeau: „Hop ş-aşa”. Odată jurământul făcut, porneau prin sat să joace la curţile gospodarilor. Primeau în schimb bani şi mâncare.

Când „ruga” era în toi, lăutarii îi invitau pe toţi la joc, la cei 12 stejari seculari. Se juca floricica, sârba din căluş, rustemul, ghimpele. Se prindeau în joc toţi cei ce ştiau că nu vor încurca paşii. Pe cel ce se încurca, îl pedepseau: era urcat pe spinarea a doi dansatori şi era bătut la tălpi. Picioarele nu îl ascultaseră, inima-i dăduse ghes!

Pentru a crea atmosfera de bună dispoziţie, unul se făcea că-i mort. Ceilalţi îl trăgeau pe jos, spunând glume pe seama lui, lăutarii susţinând tensiunea prin acorduri ritmate.

În Lunea Rusaliilor mergeau pe la casele care aveau bolnavi. În mijlocul curţii, pe o scoarţă curată se puneau o oală nouă, trei fire de pelin şi o găină neagră. Începea dansul în jurul bolnavilor. Acesta, impresionat de ritmul diavolesc şi de virtuozitatea căluşarilor încerca să facă gesturi că s-ar însănătoşi.

Era chiar sfătuit, înainte de venirea căluşarilor, să se străduiască şi el pentru însănătoşire, să nu lase totul pe seama căluşarilor. La primele semne ale bolnavului, dansatorii rosteau strigături, unul spărgea oala cu ciomagul , găina era lăsată să fugă, iar cel bolnav, sprijinit de căluşari, era ridicat în picioare. Dansul căluşarilor, ca şi gesturile lor aveau leac de tămăduire.

În a treia zi, marţea de Rusalii, ceata mergea în comuna Argetoaia, dansa până la apusul Soarelui, după care se îngropa steagul. Prăjina era dată pe apă. Ritualul se relua peste un an.

A fi căluşar la Piria, judeţul Dolj era un dat ereditar. Din tată în fiu se păstra statutul de căluşar. Cel ce nu-l respecta era „însemnat” de comunitate şi oricând putea să rămână şoimănit. Toată viaţa trăia cu spaima răului ce s-ar fi abătut asupra sa, pentru că nu a respectat jurământul căluşăresc.

Ruga Rusaliilor se făcea, spuneau bătrânii între prăşitul porumbului şi coacerea grâului. Delimitau astfel sărbătoarea Rusaliilor într-un calendar al muncilor agricole, reprezentând un timp al nelucrului şi al veseliei.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune