Revista de istorie şi cultură „Destin Românesc”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 iulie 2016, 08:13

(mai mult…)

Mariana Deac – îndrăgita interpretă a Hunedoarei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 iulie 2016, 09:42

(mai mult…)

Circovii şi Pricupul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 iulie 2016, 09:33

(mai mult…)

Sărbători ale credincioșilor musulmani

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 iulie 2016, 19:19

(mai mult…)

S-a încheiat Tabăra de vară gratuită pentru copiii de etnie sârbă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 iulie 2016, 18:19

(mai mult…)

Contracte de parteneriat în vederea derulării unor programe educaţionale comune

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 iunie 2016, 15:51

Reprezentanţii administraţiilor publice şi ai inspectoratelor şcolare din Maramureş şi raionul Teceu din Ucraina au semnat contracte de parteneriat în vederea derulării unor programe educaţionale comune.

O delegaţie a Inspectoratului Şcolar din raionul Teceu din Ucraina însoţită de un reprezentant al Radei raionale de stat din regiunea vecină a vizitat Maramureşul în scopul stabilirii unor viitoare colaborări în domeniul educaţional. După întâlnirea de luni cu reprezentanţii administraţiei judeţene şi reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar, delegaţia a vizitat Liceul cu predare în limba ucraineană „Taras Şevcenko” din Sighetu-Marmaţiei. După cum ne informează biroul de presă al Prefecturii Maramureş, în prezent se află în stadiul de pregătire o tabără pentru copiii ucraineni afectați de război, precum și Festivalul Bunei Vecinătăţi România – Ucraina care va avea loc în data de 24 iulie, la Sighetu-Marmației

Două piațete memoriale inaugurate la Iași

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 iunie 2016, 15:46

În prezenţa Ambasadorului Statului Israel în România, Excelenţa Sa Tamar Samash, astăzi, au fost inaugurate, la Iaşi, două piaţete în memoria evreilor ucişi în Pogromul de la Iaşi şi a românilor care au salvat de la moarte evrei care erau în drum către trenurile morţii.

Directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” Alexandru Florian a precizat că inaugurarea celor două piaţete are loc la 75 de ani de la Pogrom, moment în care au fost omorâţi aproape 14.000 de evrei din 40.000 câţi trăiau la Iaşi:

Pieţele se intitulează piaţa „Evreilor martiri ai Pogromului de la Iaşi” şi piaţa „Drepţi între popoare”.

În continuarea manifestărilor de astăzi, Universitatea Alexandru Ioan Cuza găzduieşte masa rotundă cu tema „Pogromul de la Iaşi, între istorie şi memorie”.

A consemnat Constantin Mihai

Institutul „Elie Wiesel” organizează manifestări dedicate comemorării Pogromului de la Iaşi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 iunie 2016, 16:31

Institutul „Elie Wiesel” organizează, săptămâna aceasta câteva manifestări dedicate comemorării Pogromului de la Iaşi de acum 75 de ani.

La manifestările comemorative de la Cimitirul Evreiesc au fost prezenţi reprezentanţi ai Ambasadelor Israelului şi ai Statelor Unite la Bucureşti, membri ai corpului diplomatic, autorităţile locale şi judeţene, precum şi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti.

Reprezentantul Ministerul Afacerilor Externe, Mihnea Constantinescu, a sublinait importanța activității Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului:

Consilierul prezidenţial Andrei Muraru a prezentat la rândul său mesajul preşedintelui României:

A consemnat Constantin Mihai.

Acţiuni comemorative astăzi au avut loc şi la cimitirele evreieşti din Podu Iloaie şi Târgu Frumos, şi acestea au fost organizate de Administraţiile locale, împreună cu Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România.

Diseară, la Palatul Culturii, 3 supravieţuitori ai Pogromului vor primi distincţii din partea preşedinţiei române.

Pogromul din 1941 de la Iaşi – cel mai mare masacru din istoria modernă a României

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 iunie 2016, 16:28

Institutul „Elie Wiesel” organizează, săptămâna aceasta câteva manifestări dedicate comemorării Pogromului de la Iaşi de acum 75 de ani.

La manifestările comemorative de la Cimitirul Evreiesc au fost prezenţi reprezentanţi ai Ambasadelor Israelului şi ai Statelor Unite la Bucureşti, membri ai corpului diplomatic, autorităţile locale şi judeţene, precum şi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti.

Ambasadorul Israelului în România, excelenţa sa Tamar Samash a spus că Pogromul din 1941 de la Iaşi a fost cel mai mare masacru din istoria modernă a României. Pogromul a schimbat structura socială a Iaşului – a mai subliniat ambasadorul statului Israel:

La rândul său, ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, a spus că de când România se află la conducerea Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului, se acordă prioritate studierii evenimentelor din Cel De-al II-lea Război Mondial, care au determinat masacrarea a peste 6 milioane de evrei:

Acţiuni comemorative astăzi au avut loc şi la cimitirele evreieşti din Podu Iloaie şi Târgu Frumos, şi acestea au fost organizate de Administraţiile locale, împreună cu Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România.
Diseară, la Palatul Culturii, 3 supravieţuitori ai Pogromului vor primi distincţii din partea preşedinţiei române.

Asociaţia Editorilor de Carte din Serbia donează volume bibliotecilor din Timişoara

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iunie 2016, 10:12

Asociaţia Editorilor de Carte din Serbia a donat circa 400 de titluri de cărţi bibliotecilor sârbeşti din Timişoara. Acţiunea face parte dintr-un proiect finanţat de Ministerul Afacerilor Externe a Republicii Serbia, implementat în ultimii patru ani în ţările diasporei sârbe, cu susţinerea Bibliotecii Naţionale a Serbiei. Cărţile vor ajunge în zilele următoare la Biblioteca Sârbă din Timişoara, din Piaţa Unirii nr.5, la biblioteca Liceului „Dositei Obradovici” şi la biblioteca Catedrei de Limba şi literatură sârbă şi croată din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Vest. Este vorba în primul rând despre cărţi despre istoria poporului sârb, despre personalităţi ale culturii sârbe şi cărţi pentru copii, majoritatea scrise cu alfabet chirilic.

Consemnare de Vesna Rosca

Tepreş – Sărbătoare câmpenească tătărească

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iunie 2016, 09:41

Sărbătoarea câmpenească, “Tepreş” la tătarii dobrogeni este un prilej de bună voie şi de recreere şi se regăseşte ca tradiţie în multe zone ale Dobrogei, precum Murfatlar, Cobadin, Valu Traian, etc. La Tepreş se adună tătari, turci şi români din toate localităţile dobrogene, ei petrec laolaltă şi servesc bucate alese din gastronomia tătărească.

În această zi, se organizează în inima pădurii un picnic, spectacol de dansuri tradiţionale şi deja celebrele lupte tătăreşti (küreş) deschise tuturor tinerilor, demonstraţii de tras cu arcul,şi un concurs de cai, etc. Marele premiu, batalul sau „steagul” (format dintr-un set de nouă obiecte: cămaşă, prosop, ciorapi, batiste, basma etc), revine ca trofeu unui luptător care este dotat fizic, şi-a însuşit tainele acestui sport, şi, în plus, are voinţa de a învinge. În sunete de davulă şi zurna, veselia, voia bună şi distracţia, continuă până la lăsarea întunericului.

Pentru cineva, străin de meleagurile dobrogene, aceste obiceiuri şi tradiţii, perpetuate de memoria colectivă pot nedumeri. Dar ele sunt o realitate istorică şi prind viaţă şi astăzi, fiind mărturia bunei convieţuiri dintre românii majoritari şi oamenii de altă etnii şi confesiuni ce s-au aşezat aici, de secole, prin voia destinului.

După cum se arată ün  comunicatul de presă, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din România organizează sâmbătă, 9 iulie, de la ora. 15,00, la Pădurea Fântânița – Murfatlar, tradiționalul tepreș. Pentru al treilea an consecutiv, organizatorii au pregătit curse de cai, întreceri de tras cu arcul, lupte tătărești – kureș. Pe scena special amenajată vor evolua ansablurile uniunii, în timp ce la corturi gospodinele vor pregăti bucate tradiționale tătărești.

După mai bine de 50 de ani, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din România a reluat tradiția organizării tepreșurilor în anul 2014.

Ca și în anii trecuți, și anul acesta sunt așteptați să participe la tepreș alături de membrii comunității tătare toți cei care vor să cunoască tradițiile tătarilor dobrogeni. Având în vedere interesul manifestat la edițiile din 2014 și 2015, organizatorii estimează pentru acest an un număr de aproximativ 3.000 de participanți

Ghiulşen İsmail-İusuf

Realizator emisiuni minoritatea tătară la Studioul Teritorial de Radio Constanţa

Eminescu – 150 de ani de la debutul literar

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iunie 2016, 09:26

Tudor Nedelcea, Vicepreşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – un interviu realizat de Gabriela Rusu-Păsărin

La cea de-a XIX ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti (27 nov.-1 dec. 2015) de la Alba Iulia, la propunerea acad. Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, s-a hotărât ca 2016 să fie anul consacrat împlinirii a 150 de ani de la apariţia în cultura română, a numelui Mihai Eminescu. Se ştie, că Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia”, care a apărut la Budapesta, la 5/17 iunie 1873, i-a publicat lui Eminescu poezia De-aş avea în nr. 6/1866, cu următoarea notă: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai de 16 ani, care, cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut”, schimbându-i, definitiv numele din Eminovici în Eminescu.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iunie 2016, 09:18

O rubrică de Gabriela Rusu-Păsărin

S-a lăsat postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Postul Sâm-Pietrului (lui Sân Petru) este socotit mijlocul verii agrare. Şi cum mijlocul (miezul) este cel mai bun, perioada este a secerişului, când ţăranul se bucură de aurul grânelor dătător de viaţă şi nemurire.

Postul lui Sân Petru se ţine ca să nu fie foamete şi mai ales grindină. Se crede că trei zile sunt importante ca post, zilele în care Sf. Petru fierbe piatra-n cer, o mărunţeşte, o topeşte şi astfel nu va mai cădea grindină.

Femeile nu lucrează,  pentru că pot trece Frumoasele şi le pot stâlci trupul.

Sfântul Petru e respectat şi pentru că el ţine cheile raiului, el e cel ce-i primeşte pe cei drepţi. Cine ştie cine e drept şi cinstit în această lume? Sfântul Petru! De aceea nu trebuie mâniat, ca să fie judecata dreaptă.

Iar femeile respectă sărbătoarea şi pentru ele, şi pentru familie, şi pentru morţi. Pentru ele, pentru a nu fi stâlcite de Frumoasele ce vin de nici nu ştiu de unde şi mai ales când vin, pentru familie, pentru a fi toţi sănătoşi, pentru că femeia dă sănătatea copiilor şi tot ea o întreţine. Sărbătoarea e ţinută şi pentru morţi, pentru că sunt Moşii lui Sân Petru, în preziua Sărbătorii (28 iunie). Pomana trebuie să fie din lapte, caş, brânză, mere dulci (se şi numesc mere de Sân Petru) şi lumânări.

Mai ales femeile care au copii morţi nu uită de această sărbătoare. Iar merele de Sân Petru sunt cu un rost: doar femeile tinere au voie să mănânce aceste prime mere, de vară, cele bătrâne aşteaptă până la Sfântul Ilie. Şi nu mănâncă până nu dau de pomană.

Postul lui Sân Petru este mijloc de vară agrară şi timp de seceriş, bogăţie şi bucurie privind spre porţile Raiului, ale căror chei sunt la Sfântul Petru!

La 29 iunie se sărbătoresc Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Sân Petru de vară este cel ce orânduieşte căldura şi ploile şi cel ce are grijă să sfarme, să mărunţească piatra.

Sfântul Petru este „chelarul curţii dumnezeieşti, fiind mai mare peste grânare, din care trebuie să împartă animalelor”.[1] El este de-a dreapta Domnului şi participă la judecarea oamenilor. Uneori judecă singur, pe cei beţivi. Este de-ajuns doar Sfântul Petru la judecată spune o bătrână din Gorj, că destul a avut noroc beţivul pe pământ (norocul beţivului este ştiut), aşa că n-o să aibă şi norocul de a se înfăţişa în faţa Domnului. Ajunge Sfântul Petru care, se crede că e respectat, îndrăgit dar şi de temut, pentru că are ceva şi din sfânt, şi din om. Legendele despre el amintesc că a avut şi îndeletniciri lumeşti: a băut la cârciumă, a avut o drăguţă pescăriţă.

Dumnezeu l-a ales pentru a-i sta de-a dreapta. De ce tocmai pe el? Poate pentru că umblă printre oameni, cum şi Diavolul are întrupări omeneşti, de nici nu ştii când este printre ei. Omul este un punct de echilibru între lumi. El poate coborî în Infern, dar se poate ridica şi la cer. Fapta şi tovărăşia îi determină drumul cel fără de-ntoarcere.

Când se-nfurie Sfântul Petru, ca oamenii, de’!, plesneşte din bici. Din sfârcul biciului sar scântei care, căzând pe pământ, se prefac în licurici. Licuricii arată calea rătăciţilor prin pădure. De licurici se teme şi cucul, cel care începe să cânte la Blagoveştenie şi tace la Sînpetru, când i se leagă limba, i se îneacă clonţul în orz. Se preface în uliu până la Bunavestire. Se ştie din poveşti că un singur naş a avut cucul şi acela a fost Sîn Petru.

La sărbătoarea Sfântului Petru se taie un pui de găină şi omul, lepădându-l, zice: să fie pentru pagubă!  De pagubă să nu-i fie, dar să-l lepede, gata tăiat în ograda cui i-e drag!

Sîn Petru de vară nu se poate uita, pentru că oamenii scrutează cu privirea întunericul pentru a vedea licuricii şi răsăritul constelaţiei „Găinuşa”.E timpul când şi cucul tace.

Trei zile se ţine sărbătoarea, începând cu data de 29 iunie.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

[1] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1997, p. 80.

Sava Negrean Brudaşcu – puterea miraculoasă a destinului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 iunie 2016, 13:21

Sava Negrean Brudaşcu – puterea miraculoasă a destinului

O rubrică de Gabriela Rusu-Păsărin

Sava Negrean-Brudaşcu este interpreta de muzică populară, care reprezintă pentru orice român sensibilitatea transpusă în melosul popular, o întoarcere a numelui spre tărâmurile mirifice ale tradiţiilor româneşti din Sălaj. Prezenţa ei în mediile folclorice din ţară şi străinătate identifică nu doar un loc geografic, Ardealul, ci şi un sentiment trăit cu plenitudinea harului: românismul, ca stare de spirit a celor care mai cred în puterea creatoare a unui neam la răscrucea drumurilor istoriei.

Născută în satul Buciumi, judeţul Sălaj, la început de Cireşar, împătimită de cîntecele tradiţionale interpretate cu mîndrie într-un cor sătesc dirijat de un preot, cor care a participat la manifestări internaţionale, aducând laurii recunoaşterii în ecoul munţilor străjuitori de comori inestimabile ale patrimoniului imaterial, Sava Negrean-Brudaşcu se va desprinde de grup pentru a evolua singură în faţa specialiştilor abia la 27 de ani, vârstă la care azi se spune că e departe de momentul de debut, ce ar trebui să confirme vârsta de cel mult două decenii. Sava Negrean Brudaşcu a fost însă o prezenţă plenară. Nu a avut un parcurs ascendent, ea a apărut din mijlocul corului sătesc şi s-a aşezat pe podiumul de consacrare. Doar un pas pentru a se detaşa glasul clistalin, dar puternic al unei tinere firave, ce atrăgea atenţia prin vocea amplă, nuanţată, cu accente puternic amprentate, care o vor individualiza în Galeria interpreţilor de muzică populară. Iar cântecele ei aduc prospeţimea imaginii satului conservator de valori ancestrale.

Sava Negrean-Brudaşcu este povestea unui destin şi a unui cântec. Destinul a făcut ca în familia sa să se fi născut şapte fraţi şi toţi să fi murit. Era ca un blestem. Şi cum credinţele populare se păstrează arhetipal şi au valoare de înlăturare a forţelor răului, chiar şi a blestemului, ca practică şi formulă incantatorie benefică, părinţii fetiţei ce  doreau un alt destin pentru fetiţă decât cel al fraţilor trecuţi în Lumea fără Dor, au vândut-o prin fereastră unei femei şi i-au dat un nume neştiut prin părţile locului. Se trecea astfel pragul spre lumea cea mare şi se încredinţa unei femei care nu avea nicio umbră a trecutului pe chipul său. Sava îi va spune pentru totdeauna „măicuţa”, iar destinul său va fi o binecuvântare pentru familia sa şi pentru neamul său.

O voce, un cântec, o binecuvântare: Sava Negrean-Brudaşcu

Cântecele cu text patriotic sunt cele ce rezonează ca un argument al identităţii naţionale la zilele de mare sărbătoare ale românilor. Cu ele se încheie de obicei recitalurile pe care le susţine în străinătate Sava Negrean – Brudaşcu. Ascultate oricând, au puterea magică de a trezi un sentiment al trăirii cu mândrie a unui sentiment greu de definit, cum viaţa e greu de definit: românismul. Ele fac marea diferenţă între patriotard (falsa trăire a sentimentului) şi patriotism (acel simţămînt al apartenenţei la un neam). Cine nu-şi recunoaşte trecutul şi neamul nu are un loc sub soare. Iar locul nostru, la graniţa dintre Occident şi Orient, la răscrucea vânturilor istorice, a fost un loc protejat de Dumnezeu, o oază de cultură-sinteză a lumilor trecătoare.

Departe de ţară, în Iranul aflat sub război, alături de soţul său, nu au mai trimis veşti acasă. Şi, ca în basmele populare, familia i-a crezut morţi. Şi le-au făcut rânduielile. La întoarcerea în ţară, mare le-a fost mirarea, dar şi bucuria, un destin un destin să constate că sufletul stăpânit de credinţă poate întoarce destinul. Şi nu o dată.

Sava Negrean-Brudaşcu  un destin împlinit,  un nume aşezat cu demnitate în constelaţia de valori româneşti – Galeria interpreţilor de muzică populară românească.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

Ilustraţii muzicale din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune:

Mă cunosc că-s sălăjancă –

Pe cărarea vieţii mele

Doamne, ocroteşte-i pe români

Domnica Trop – un tezaur uman viu

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iunie 2016, 14:18

În noiembrie 2013 Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial i-a acordat Domnicăi Trop titlul de Tezaur Uman Viu, un proiect iniţiat şi derulat sub auspiciile UNESCO. Argumentul a fost că  Domnica Trop a devenit un reper al muzicii populare românești și păstrător al cântecului autentic vechi, specific Olteniei de sub munte.

În Cireşarul anului 1938 s-a născut la Izverna Mehedinţilor cea care va da melosului popular românesc inflexiuni ale interpretării şi versuri create de ea, rapsodul popular, cu acea dezinvoltură care cucereşte Eternitatea. Peste Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, monumentalitate şi sălbăticie îngemănate inedit, se arcuieşte doina mehedinţeană cântată de Domnica Trop.

Prezenţă emblematică pentru interpretarea folclorului autentic, Domnica Trop creează spontan cântece liber ornamentate, amprentându-le cu o emisie naturală specifică zonei. Stilul tradiţional este grefat pe limbajul traditional, grai specific Plaiului Cloşanilor, şi convinge prin sensibilitatea trăirii şi interpretării. Probabil că frumosul natural al Plaiului Cloşanilor a modelat sufletul rapsodului popular, căuş în care se-adună picăturile de har. Ornamentarea melodică reflectă minunile cioplite în Nemurire: Pragul, Podul lui Dumnezeu, sau Lacul Zaton sau Lapiezurile amintind de legenda diavolului.

Pe Domnica Trop trebuie s-o auzi vorbind şi cântând. Particularităţile lingvistice, ca şi inflexiunile rostirii fac din cântecul Domnicăi Trop singularităţi majestuoase. Cadenţele melodiei şi forma liberă improvizată amintesc că aici, cântecul este unul dintre cele mai vechi straturi ale folclorului românesc: doina mehedinţeană, cântecul doinit, se aşază maiestos curcubeu peste Podul lui Dumnezeu.

Ca să ajungi la casa Domnicăi Trop trebuie să laşi drumul mitic să-şi continuie legenda şi să urci pieptiş dealul pentru a atinge înălţimea troienită de praful de stele, care aureolează casa de la poalele muntelui. Aici sau la conac în munte a compus cântecele care o identifică azi în Galeria interpreţilor de muzică populară. Cele mai dragi îi sunt, ne-a mărturisit, Fir-ai naibului de deal, Sara când răsare luna, S-o legat, neică, legat.

Socotit un fenomen muzical care identifică o zonă etnofolclorică, Domnica Trop a fost apreciată de public, de specialişti şi invitată să participe la festivalurile de folclor de când avea 27 de ani. A obţinut Trofeul Festivalului „Cântec nou în Mehedinţi”, Premiul Special pentru Autenticitate la Festivalul „Maria Tănase” (1973), Locul I pe ţară la Festivalul „Cântarea României” (1979) şi Premiul Naţional „Ethnos” (1999), primul acordat  unui interpret al  judeţului Mehedinţi. De peste două decenii Domnica Trop susţine recitaluri la festivalurile la care altădată participa pentru a convinge că frumuseţea cântecului doinit mehedinţean trebuie premiat. Acum este elogiată la fiecare intrare în scenă. Când a cântat la Sala Radio Mărie, Mărie, celebrul dirijor Paraschiv Oprea a încercat să  o acompanieze cu Orchestra Radio, dându-i intrările. Spre stupoarea publicului s-a întâmplat o scenă de neuitat: “tanti” Domnica Trop s-a întors către maestru şi i-a zis cu năduf: Nu mai da, bre, din mâini, că mă încurci!

Mi-a povesti întâmplarea adăugând: Păi mă-ncurca, maică, fiindcă el voia iute şi eu nu mă puteam ţine după el. Aşa că m-a lăsat şi eu am luat-o aşa cum ştiam eu… (detalii în : Gabriela Rusu-Păsărin, Flori de gheaţă, Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2004, pp.210-220).

Dincolo de versurile cântecelor  sale este o filozofie, dincolo de melodie sunt versurile – litanie. Domnica Trop se identifică azi cu un loc, locul dăruit de Dumnezeu. Se numeşte Izverna şi nu întâmplător acolo este Podul lui Dumnezeu, nu întâmplător sunt Ponoarele sau peşterile, lapiezurile şi lacul selenar pe timp de secetă, Zaton. Şi nu întâmplător a lăsat cântecul Domnicăi Trop. Generaţii de interpreţi îi vor prelua cântecele făcându-le astfel nemuritoare.

Domnica Trop nu este singură. Cântecul ei a-ntinetit sufletul femeilor din Izverna. Vocile lor se aşază curcubeu peste Podul lui Dumnezeu, iar glasul Domicăi Trop vibrează în memoria locului, aureolând-o cu titlul de Tezaur uman viu.

Galeria interpreţilor de muzică poulară continuă la Radio România Regional. Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă invit să ascultaţi voci emblematice pentru folclorul muzical românesc, prezenţe irepetabile într-o Galerie a frumoaselor amintiri despre puterea de purificare a sufletului prin cântecul autentic românesc.

Domnica Trop: S-o legat, neică, legat – din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Domnica Trop: Mărie, Mărie – din fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Domnica Trop: Sara când răsare luna – din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

Sânzienele – o sărbătoare aşteptată de tinerele fete ce doresc să-și afle ursitul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 22 iunie 2016, 18:19

Sânzienele, Drăgaica, Ziua Soarelui, Sfântul Ioan de vară sunt sărbători consemnate în calendarul popular la 24 iunie. Este o sărbătoare aşteptată în primul rând de tinerele fete pentru a-şi provoca soarta, dorind să-şi afle ursitul şi de femeile bătrâne, cele ce ştiu plantele de leac bune de adunat în această perioadă.

Legenda Sânzienei emoţionează şi tensionează pentru că, prin similaritatea gestului făcut peste timp de tinerele de azi se poate afla ursita. Sânziana a fost o fată frumoasă, peţită de un tânăr chipeş. Acesta i-a dat în dar o cununiţă din flori de câmp. Sânziana a aruncat-o pe acoperişul casei zicând:

Cununiţă, cununiţă, te-aruncai sus pe căsuţă
Dacă e să am noroc, tu să te opreşti în loc.
Dacă noroc n-oi avea, de pe casă îi cădea
Şi mie ni-i arăta că norocu meu ar fi
Amestecat cu pământ.

(varianta circulă în zona Tismana, judeţul Gorj).

Cununiţa a căzut de pe casă, iar Sânziana a murit. Tânărul a încercat s-o readucă la viaţă, strigându-i numele: Sânziana!

Cununa de flori de Sânziene se face din sânziene albe şi galbene, scumpia, roditoarea, floarea soarelui de câmp şi cicoarea. Cu cicoare e bine ca oamenii să se încingă peste mijloc pentru a nu avea dureri de şale.

Sânzienele sunt considerate divinităţi atmosferice, care produc vârtejuri, furtuni şi care îi pedepsesc pe cei ce nu respectă sărbătoarea.

Cununile de sânziene făcute pentru fete sunt rotunde invocând simbolul soarelui, iar cele pentru băieţi sunt împletite în formă de cruce.

„Fiecare îşi aruncă cununa sa, iar reprezentanţii pe cele ale absenţilor. Dacă cununa se opreşte pe acoperiş, este semn că acel a cui este sau pentru care s-a menit va avea bucurii. Îi va merge bine; dacă, dimpotrivă, va cădea, este semn vădit pentru acela că-i va merge rău şi poate chiar va muri”.[1]

De Sânziene, sărbătoarea care celebrează spiritul feminin al pământului, femeile trebuie să împartă mere, zarzăre şi castraveţi, să scoată lucrurile din casă şi să le pună la soare „să le vadă Sânzienele”. Şi nu cos, nu taie cu foarfeca, „pentru ca hainele să nu fie stricate de molii”[2].

Femeile ţin sărbătoarea „ca să nu capete bătaie de la bărbaţi”, să nu capete drăgaică. S-a făcut drăgaică în cap, se zice, iar când se iau mai mulţi la bătaie se spune: S-a făcut drăgaică în capul lor.

Credinţe din calendarul popular românesc s-au păstrat şi în Timocul bulgăresc. Un ţăran din Coşova ştia că după Sânziene poate să înceapă recoltatul. Este viabilă şi credinţa: „Sânzienele este ca să-ţi treacă dorul de picioare. Ca să-ţi treacă să stai cu picioarele în Timoc când răsare soarele, că vin Sânzienele şi-ţi iau boala”.[3]

Şi Rusaliile şi Sânzienele sunt sărbători care celebrează spiritul feminin al pământului. Iar miezul calendaristic al verii este momentul maturităţii pentru „tot soiul de ierburi şi flori”. Şi prin analogie, momentul de apogeu al dragostei, care se încheie, rotund, ca o cununiţă de Sânziene, cu căsătoria. Nu lipsesc ca la orice sărbătoare glumele şi hârjoana tinerilor:

Toate slutele-s grăbite,
Toate vor să se mărite
Cu-al de unii dintre noi,
Feciori mândri, vai de noi,
Că la nuntă ştim hori,
La praznice ştim prânzi,
Şi la dragoste şi mai şi.

(variantă în circulaţie în Transilvania).

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

[1] Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic, Academia Română, Colecţia „Din viaţa poporului român”, Bucureşti, Editura Socec, 1910, pp. 92-93.

[3] Nicolae Panea, Cornel Bălosu, Gheorghe Obrocea, Folclorul din Timocul bulgăresc, Craiova, Editura Omniscop, 1996, p. 146.

Deschiderea Centrului cultural român „Eudoxiu Hurmuzachi” de la Cernăuţi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 iunie 2016, 12:13

Emisiune – portret cu acad. Vasile Tărâţeanu, poet, publicist, preşedinte al „Fundaţiei culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuţi, redactor-şef (director-fondator şi editor) al gazetelor româneşti din Ucraina – Cernăuţi: Plai românesc (1990–1994), Arcaşul”, „Curierul de Cernăuţi”, „Junimea etc.
O emisiune realizată de Gabriela Rusu-Păsărin