Focul lui Sâmedru

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2019, 12:01 / actualizat: 29 octombrie 2019, 13:07

Hai la Focul lui Sâmedru

C-a tăiat popa iedu

Şi dă de mâncat la toţi

Ca să aibă şi cei morţi.

(varianta radiofonică a rubricii)

Sărbătoarea Sfântului Dumitru este precedată de o noapte în care aprinderea focurilor are funcţia de o noapte în care aprinderea focurilor are funcţie apotropaică şi de marcare a momentului de încheiere a activităţii pastorale.

Focul aprins are semnificaţiile focului funerar (în numele morţilor) şi ale focului regenerator prin sărirea peste flăcări a copiilor şi tinerilor, invocându-se astfel sănătatea.

Focul de Sâmedru este un act socializator, pentru că la el participă întreg satul, este focul tuturor şi al celor vii şi al celor morţi.

Locul ales pentru facerea focului nu este întâmplător: întotdeauna la răscruci, în afara spaţiului familial şi la el participă întreaga comunitate, fără restricţii.

Peste an focurile aprinse au roluri bine definite, iar participarea la aprinderea lor este restrictivă. Focurile de la Lăsatul Secului, de la Înălţare şi de la Sângiorz sunt făcute exclusiv de băieţi tineri sau bărbaţi. Joimărelele se referă numai la femei, de aceea focurile de Joimari sunt aprinse doar de ele. La Măcinici şi Alexii întreaga comunitate participă la facerea focurilor de curăţire a locurilor, dar fiecare la casa lui, în interiorul ogrăzii, delimitarea fiind strictă.

Focul de Sâmedru se face la răscruci şi se fac atâtea focuri câte cătune sunt sau câte grupuri mari doresc să-şi facă focul de Sâmedru. Copiii sunt cei ce aleg cu o zi înainte arinul ce va întreţine focul. Îi fac o groapă, îl îngroapă pe trei sferturi, în picioare şi îl vor aprinde în seara de 25/26 octombrie. Arinul este păzit pentru a nu fi „întinat”, pentru a nu i se atenua puterea purificatoare. În comuna Coşeşti, judeţul Argeş, cei ce păzesc focul sunt învestiţi de comunitate cu încredere că nimeni nu se atinge de acel loc. După aprinderea focului copiii strigă „Hai al focul lui Sâmedru” şi sar peste foc pentru a fi sănătoşi tot anul.

Femeile au însă o dublă sarcină. Ele aduc colaci, mere, nuci, struguri, covrigi pe care le împart copiilor. Se împart în numele celor decedaţi, de acea focul de Sâmedru este şi un foc funerar. Puţini sunt cei ce ştiu (pentru că femeile nu vor să spună) că atunci când împart fructele de toamnă şi covrigii sau colacii, femeile mai aprind o lumânare pentru copiii „nenumiţi”, adică pentru cei ce „i-au lăpădat”. Cum nici vântul, nici pământul n-au ştiut de producerea avortului, nici acum nu se fac mărturisiri, dar se aprinde lumină ca pentru orice creştin care a murit fără lumânare.

Femeile se ştiu între ele. Vede şi preotul satului care participă la focul lui Sâmedru, nici el nu vorbeşte, pentru că ar încălca taina spovedaniei. Dar aprinderea lumânărilor pentru copiii „nenumiţi” e o spovedanie în văzul lumii.

Până la urmă, toate-n lumea asta se află şi nu te poţi călători cu sufletul împovărat de gestul necugetat sau disperat.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Concurs de poezie românească şi desen la Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2019, 11:35 / actualizat: 29 octombrie 2019, 12:41

La Şcoala bilingvă „Lucian Magdu” din Bătania s-a desfăşurat vineri, 18 octombrie 2019, o nouă ediţie a concursului de recitare, dedicat memoriei poetului şi regizorului român din Bătania, Lucian Magdu (1937–1968). Concursul a reunit copii de clasele 1–12 din mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română, iar anul acesta au intrat în concurs într-o categorie separată şi elevi de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Elevii participanţi au concurat nu doar pe categorii de vârstă, ci şi în funcţie de profilul şcolilor de care aparţin: bilingve sau în care limba română se predă ca obiect de studiu. Fiecare dintre concurenţi au recitat câte două poezii, una obligatoriu de la poetul Lucian Magdu şi una la liberă alegere din literatura română sau de la alţi poeţi români din Ungaria.

Concursul se organizează la Bătania din doi în doi ani şi este o ocazie de a ne onora poeţii, de a reînvia tradiţiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, de a întări legătura dintre poezie şi alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica şi pictura.

Instituţia şi-a primit oaspeţii şi concurenţii cu un frumos decor de toamnă, cu tineri îmbrăcaţi în port popular, iar în aula şcolii, unde s-a desfăşurat concursul, mai multe panouri au fost îmbrăcate în desene despre Lucian Magdu şi poeziile sale, lucrări jurizate de către Iulianna Stella Machhour, profesor de desen la şcoala din Bătania.

Participanţii la acest eveniment au beneficiat şi de un program cultural cu cântece şi teatru, organizat de instituţia gazdă şi oaspeţi de la Arad.

Evenimentul a adus multă bucurie în sufletul elevilor şi a tuturor participanţilor şi s-a constituit într-un prilej de cinstire, adus şi în acest an, poetului, regizorului şi medicului român Lucian Magdu, din Bătania. La întâlnire a fost prezent şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt al minorităţii române în Parlamentul de la Budapesta, reprezentanţi de la Ambasada României la Budapesta, Consulatul General al României la Jula, reprezentanţi ai Episcopiei Ortodoxe Române în Ungaria, noul primar al oraşului Bătania, precum şi cadre didactice şi alţi reprezentanţi de instituţii şi organizaţii româneşti din Ungaria. Sponsori ai evenimentului au fost: Fondul Bethlen Gábor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte și Naționalități, Fundația Lucian Magdu şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlament.

Rezultatele concursului de recitare

Liceul românesc din Jula

Locul I: Carmen Toma, Daniella Stella Sztrein

Locul II: Viviana Luminiţa Sarca

Locul III: Estera Réthelyi

Menţiune: Leticia Denuţa

Şcoli generale, clasele 5–8 (categoria în care limba română se predă ca obiect de studiu)

Locul I: Greta Farkas, Leucuşhaz

Locul II: Jázmin Borsi, Leucuşhaz

Locul III: Linett Torma, Leucuşhaz

Școli generale bilingve, clasele 5-6

Locul I: Olivér Lenárdt, Bătania

Locul II: Mara Stăvaru, Jula

Locul III: Agnes Puha, Micherechi

Menţiune: Bálint Zsíros, Bedeu

Școli generale bilingve, clasele 7-8

Locul I: Hunor Szabó, Jula

Locul II: Estera Iurasoc, Micherechi şi Vladimir Putin, Bătania

Locul III: Loredana Bali, Aletea şi Patricia Spulnyik, Săcal

Menţiune: Gergő Kürti, Chitighaz şi Fanni Balogh, Bedeu

Menţiunile au fost oferite de către AŢRU.

Rezultatele concursului de desen

Liceul românesc din Jula

Locul I: Victoria Szabó

Locul II: Rebeca Toth

Locul III: Estera Réthelyi

Menţiune: Kinga Alexandra Rauff

Premiul special AȚRU: Victoria Szabó

Școli generale, clasele 5-8

Locul I: Reca Misik

Locul II: Patrícia Denisa Spulnyik

Locul III: Aida Stan

Menţiune: Carina Romina Băncilă

Premiul special AȚRU: Csenge Mák

Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Zsuzsanna Feczkó

Şcoli generale, clasele 1–4

Locul I: Darius Bulz

Locul II: Noemi Dohányos

Locul III:. Liliana Bíró

Menţiune: Zsófia Morvai

Premiul special AȚRU: Simon Lucian Olteanu

Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Roland Irhás

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interlocutori: Anca Stan, învățătoare; Vladimir Putin, elev cl. a VII-a

Reporter: Ștefan Crâsta

Politica față de minoritățile din Ungaria ar trebui regândită

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 octombrie 2019, 21:33

În 2651 de localităţi din Ungaria cele 13 naţionalităţi şi-au ales la 13 octombrie reprezentanţii în autoguvernările pe ţară, teritoriale şi locale.

Românii vor avea, la fel ca în ciclul anterior, 5 autoguvernări teritoriale, în judeţele Bichiş, Bihor, Ciongrad, Pesta şi în Budapesta. Autoguvernări locale româneşti s-au ales în 68 de localităţi.

În ultimii ani numărul persoanelor care nu aparţin comunităţii istorice româneşti din Ungaria a crescut în autoguvernările româneşti locale, dar şi în cele teritoriale. Și nu este doar cazul românilor…

„Cum au frost aceste alegeri; groaznice, dușmănoase! Nu s-a vorbit nimic despre problemele reale ale comunității” – consideră octogenarul prof. dr. Gheorghe Petrușan din Seghedin, doyenul vieții politice, al vieții publice românești din Ungaria, care timp de 25 de ani a fost președintele Autoguvernării Române din Seghedin. La sfârșit de mandat el a fost invitatul emisiunii „’O voce românească” a postului public de radio a MTVA.

Dl. Petrușan face politică de șase decenii, astfel nu e de mirare, că, la solicitarea noastră să evalueze rezultatele alegerilor la nivel național și local, adică la nivelul Seghedinului, a trecut în revistă întreaga istorie a condiției de minoritar în Ungaria, începând chiar cu al doilea război mondial. Domnia sa ne-a vorbit despre perioadele mai bune și cele mai puțin bune ale comunității românești din Ungaria, despre foști lideri, dintre care din păcate mulți nu mai sunt printre noi. A vorbit, de asemenea, despre împrejurările creării legii pentru naționalități în anul 1993, și despre începuturile sistemului de autoguvernare.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Festivalul de Artă Culinară – U.D.T.R.

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 22 octombrie 2019, 11:56

Comunicat de Presă

Uniunea Democrată Turcă din România a organizat sâmbătă, 19 octombrie, ora 11.00, la Techirghiol, cea de a XIV-a ediţie a Festivalului de Artă Culinară Turcească.

Evenimentul a fost organizat de comisia de femei a U.D.T.R şi a fost găzduit  Admir, situată pe malul lacului Techirghiol.

În cadrul festivalului, cele mai pricepute doamne în arta culinară turcească, din Dobrogea, au intrat în competiţie într-un concurs cu premii oferite de organizatori. Potrivit declaraţiei preşedintei comisiei de femei, Filiz Ismail, „vor fi premiate cele mai gustoase măncăruri tradiţionale turceşti şi delicii orientale pregătite la filialele U.D.T.R din: Medgidia, Tulcea, Bucureşti, Brăila, Cernavoda, Hârşova, Cumpăna, Lazu, Amzacea, Cobadin, Techirghiol, Tuzla, Eforie, Măcin, Babadag, şi Fântâna Mare. Preparate culinare specifice insulei Ada Kaleh vor fi expuse de membrii filialei ce poartă numele vechii insule scufundate.”

Concursul a cuprins trei secţiuni: mâncare tradiţională, patiserie şi dulciuri. În cadrul festivalului a avut loc un spectacol de dansuri tradiţionale turceşti susţinut de ansamblul folcloric „Delikanlılar”.

La eveniment au participat: preşedintele U.D.T.R, Fedbi Osman, secretarul general, prof. Ervin Ibraim, deputatul Iusein Ibram, reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi centrale, ai Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti, precum şi ai Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa.

Biroul de Presă UDTR

Ziua lupului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 octombrie 2019, 05:00

 Ziua Lupului de Lucin, în ziua Sfântului Evanghelist Luca se ţine pentru a feri vitele de boli. Poţi feri vitele, dacă ai minte (ca sfântul Apostol Luca), dacă ai credinţă (cum au avut toţi cei şaptezeci de apostoli) şi dacă faci doar ce este îngăduit.

(varianta radiofonică a rubricii)

De Ziua Lupului, 18 octombrie e rău de lupi, pentru că atunci când lupii se adună în haită e mare pericol. Şi acum e vremea lor pentru prăsilă. Şi, când răul se-nmulţeşte, frica e tot mai mare. Vitele trebuie ferite de lupi şi de boli. O boală cu leac greu de prins este deochiul. Se spune că dacă vita nu poartă o panglică sau un ciucure de culoare roşie la coadă, se deoache una-două. Ca să le treacă de deochi li se descântă trei zile în tărâţe, sare şi apă. Apoi li se dau tărâţele pentru a le mânca. Secretul e că în tărâţele de grâu se amestecă muguri de salcie, miere şi aluat, abia apoi se dau tărâţele la vite[1]. Ştiu bătrânele ce ştiu, când spun cu blândeţe, urând de bine: Ptiu, să nu-ţi fie de deochi, da’ frumos mai eşti! Fir-ai al închinatului să fii!”

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] George,  Bujorean, Boli, leacuri şi plante de leac, Bucureşti, Editura Paieia, 2001, p. 160.

Lucinul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 octombrie 2019, 05:00

În aşteptarea sărbătorii dedicată patronului păstorilor, Sfântul Dumitru, se respectă trei zile Filipii de Toamnă. Lucinul se preîntâmpină şi se cinsteşte şi în ziua lui, la 17 octombrie amintim practica legată de animale: încleştarea dinţilor de la pieptănul, cu care se scarmănă lâna. Astfel, animalele vor fi ferite de lupi. Dacă nu se lucrează în această zi cu fire de lână sau de păr, fetele din Vaideeni tot îşi amintesc de Ghemăriţa.

(varianta radiofonică a rubricii)

Legenda locului spune cum fetelor, la coborârea de la munte, le ieşea în cale o babă înspăimântător de mare şi de slabă, care le cântărea tortul de lână strâns în gheme.

Cele ce nu aveau multe gheme erau năpăstuite de Ghemăriţa: le punea să toarcă şi să depene fire din frunzele căzute din fagi. Ciobanii nu uită să le spună fetelor legenda Ghemăriţei atunci când urcă la munte, ca să ştie ce le aşteaptă la coborâre, dacă nu lucrează tortul de lână cât se cuvine.[1] E bine să ştii ce te aşteaptă în viaţă, dacă nu eşti muncitor. Sărbătoare pastorală dedicată lupilor pentru a preveni stricăciunile produse de ei, Lucinul e de respectat, pentru că lupul tot lup e, chiar dacă nu ţi-a mâncat oile.

 Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Informator Ana V. Todeci, Vaideeni, 1947.

Românii şi-au ales noii deputaţi în autoguvernările locale, teritoriale şi în AŢRU

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 octombrie 2019, 16:13 / actualizat: 16 octombrie 2019, 22:06

La alegerile de autoguvernări locale şi minoritare din duminica trecută, 13 octombrie 2019, au fost aleşi, pe lângă primarii şi consilierii locali, şi deputaţii în autoguvernările româneşti din Ungaria. Aceştia au fost aleşi pentru o perioadă de cinci ani.

În localităţile cu o însemnată populaţie de naţionalitate română au câştigat luptele electorale următorii primari: La Micherechi îşi va putea începe al treilea ciclu de primar în fruntea satului Margareta Tat (Fidesz).

Foto: Votare la Micherechi

La Otlaca-Pustă va rămâne primăriţă Elvira Ardelean-Pál (Fidesz). La Chitighaz a fost aleasă o nouă primăriţă în persoana doamnei dr. Emese Tripon-Rákóczi (independent), iar la Aletea noul primar ales este Gheorghe Szelezsan (independent).

Foto: votare la  Chitighaz

La Bătania a fost ales în funcţia de primar Boros Csaba (independent). În oraşul Jula a rămas primar şi pentru următorii cinci ani dr. Görgényi Ernő (Fidesz).

Foto: votare la Jula

Alegeri de autoguvernări româneşti s-au ţinut în 70 de locuri din ţară: în 19 sectoare budapestane şi 51 de localităţi. În 2 locuri (sectorul XXIII şi la Kecskemét) alegerile nu au valide.

Noile autoguvernări îşi vor ţine şedinţele de constituire în termen de 15 zile (cele locale şi teritoriale) sau în 30 de zile (cele pe ţară).

AŢRU: 9-5-1

La nivel naţional, la alegerile de autoguvernări de naţionalitate s-au înscris 15.000 de candidaţi. În registrul naţionalităţilor au fost înscrişi în total 318 mii de alegători. Numărul românilor înscrişi în registrul naţionalităţii române a fost de 7290 de cetăţeni cu drept de vot.

În lupta electorală de la români au participat 5 asociaţii de desemnare a candidaţilor: Alianţa pentru Românii din Ungaria (ARU), Asociaţia Românilor din Micherechi (ARU), Asociaţia Română din Budapesta (ARB), Uniunea Democratică Maghiaro-Română (UDMR) şi Asociaţia Românilor din Aletea (ARA).

Noua Autoguvernare pe Ţară a Românilor din Ungaria, la fel ca în ciclul anterior, va fi formată din 15 membri. Până la încheierea ediţiei noastre (marţi, 15 octombrie, ora 16.00), conform datelor prelucrate în 86%, AŢRU va fi alcătuită din 9 deputaţi din partea Alianţei pentru Românii din Ungaria, 5 din partea Asociaţiei Românilor din Micherechi şi 1 deputat din partea Asociaţiei Române din Budapesta.

Voturi pentru listele teritoriale

Listele câştigătorilor la alegerile de autoguvernări româneşti teritoriale însă sunt finalizate. Astfel, în noua Autoguvernare Românească pe Capitală, Asociaţia Română din Budapesta va avea 4 deputaţi (207 voturi), iar Uniunea Democratică Maghiaro-Română 3 deputaţi (186 voturi).

În judeţul Bichiş, Alianţa pentru Românii din Ungaria a obţinut 1705 voturi intrând în autoguvernarea judeţeană 4 deputaţi, iar lista Asociaţiei Românilor din Micherechi are 1187 de voturi şi a intrat cu 3 membri.

În judeţul Ciongrad, Alianţa pentru Românii din Ungaria are 5 câştigători (313 voturi), iar Asociaţia Românilor din Micherechi 2 deputaţi (129 voturi).

În judeţul Bihor doar Alianţa pentru Românii din Ungaria a avut listă teritorială, astfel toţi cei 7 deputaţi sunt din partea acestei asociaţii de desemnare. Pentru aceasta a votat 671 de cetăţeni înscrişi în registrul românesc.

În judeţul Pesta doar Asociaţia Română din Budapesta a avut candidaţi, primii şapte de pe listă au fost aleşi cu 79 de voturi.

A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

 Foto: Eva Șimon, Szögi Lackó

O nouă apariţie editorială a prof. univ. dr. Tasin Gemil – „Pe drumurile istoriei”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 octombrie 2019, 09:45

Asociația „Agiacai Saladin” din Constanța susține un eveniment editorial deosebit, este vorba de o nouă apariţie editorială a prof. univ. dr. Tasin Gemil – „Pe drumurile istoriei”. Lansarea de carte „Pe drumurile istoriei”  va avea loc în data de 20 octombrie 2019, de la ora: 11.00, la Hotel Aurora din Mamaia.

Evenimentul editorial se află în premieră la Constanța și va fi moderată de conf. univ. dr. Denis Ibadula, co-președinte Asociația „Agiacai Saladin” și prof. Narciz Amza, metodist la Casa Corpului Didactic din Constanța, invitați sunt: prof. univ. dr. Stoica Lascu, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, prof. Vicențiu Armand Dascălu, gazda și inițiatoarea manifestării editoriale este Meryem Mambet, președinte al Asociației „Agiacai Saladin”.

Prof. univ. dr. Tasin Gemil fiu al Medgidiei, o remarcabilă personalitate al Dobrogei, primul deputat al comunității tătare de după Revoluția din 1989 și primul ambasador al României de etnie turco-tătară în Azerbaidjan și Turkmenistan, propune cititorilor și iubitorilor de istorie un titlu interesant şi o nouă abordare a unor aspecte istorice trăite sau nu de domnia sa. Cele două volume „Pe drumurile istoriei“ a apărut la Editura Presa Universitară Clujeană (2019) şi cuprinde două volume: vol. I (690 pp)  şi vol. II (498 pp). Volumele se prezintă sub forma unor convorbiri cu prof. univ. dr. Tasin Gemil, realizate de regretatul Virgil Coman, Vasile Soare, Adina Fodor, Laura Cornea şi Melek Fetisleam.

Lucrarea beneficiază de cuvântul-înainte al fostului preşedinte el României Emil Constantinescu, iar prefaţa este semnată de acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române şi rector al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Aşa cum spune şi fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, în cuvântul înainte al volumului, cartea este greu de încadrat în anumite tipare, putând fi în acelaşi timp o carte de memorii, o culegere de interviuri, o lucrare ştiinţifică, un raport diplomatic sau un eseu istoric. Ea întruneşte elementele complexe de activitate şi personalitate ale autorului. Este pentru prima oară când comunitatea tătară din România, este analizată din interiorul ei și prezentată în coordonatele reale ale evoluției sale din ultimul secol și jumătate.

Cele două volume reprezintă rodul unei munci de coordonare complex cu eforturi mari de prof.univ.dr. Tasin Gemil, este povestea unei vieți, dedicate cunoașterii, științei, dovadă că deopotrivă aceste volume reprezintă documente şi instrumente, cu valoare de unicat.
Relatarea cuprinde o perioadă de peste 70 de ani, începând din anii instaurării regimului communist în România și până în zilele noastre, dar și cu incursiuni dese în alte timpuri și în alte zone. Viziunea este dinamică și explicit. Este un fragment de istorie românească, dar și de istorie universal, expus-de multe ori, de pe poziții personale-de un istoric, om politic și diplomat român de origine turco-tătară. Cartea este concepută ca o lucrare științifică, fiind susâinută de o bază documentară temeinică, variată și vastă (de peste 15 mii de pagini).
Lucrarea este de natură să contribuie la o mai bună cunoaștere a istoriei recente a României, mai cuseamă în planul istoriei parlamentare și sub aspectul relațiilor internaționale.

Despre istoricul, omul politic și diplomatul român de origine turco-tătară Tasin Gemil

Tasin Gemil este născut în Medgidia este istoric, profesor și om politic român, turcolog, fost deputat în legislatura 1990 – 1992, ales în județul Constanța din partea Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Tasin Gemil a fost vicepreședintele grupului parlamentar de prietenie cu Turcia. A absolvit facultatea de istorie și filozofie de la Universitatea din Iași, unde a obținut ulterior și doctoratul. Tasin Gemil a fost ambasador al României în Azerbaijan (1998-2003) și Turkmenistan (2004-2008). A fost unul din fondatorii UDTTMR și a Univerisității Ovidius din Constanța. În prezent, Tasin Gemil este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și director al Institului de Turcologie și Studii Central Asiatice din Cluj.

Ghiulșen I.Ismail

Radio România Constanța

Uniunea Democrată Turcă din România a organizat Festivalul Sarayliei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 octombrie 2019, 20:18

Comunicat de Presă

 Uniunea Democrată Turcă din România, filiala Techirghiol, a organizat în premieră, Festivalul Sarayliei, sâmbătă, 12 octombrie, ora 11.00, pe faleza din Techirghiol. Festivalul ea fost organizat în parteneriat cu Primăria Techirghiol şi le-a reunit pe cele mai pricepute doamne în prepararea deliciosului desert turcesc, saraylia, din comunitatea turcă din localitate. Doamnele care au expus cele mai gustoase şi aspectuoase saraylii au primit premii din partea UDTR.

Preşedintele UDTR a declarat: „ UDTR organizează pentru prima dată un festival al Sarayliei, la Techirghiol, localitate dobrogeană unde trăieşte o veche comunitate de etnici turci. Ca în fiecare comunitate de turci, şi la Techirghiol, bucătăria turcească este ridicată la rang de artă, iar saraylia este un desert tradiţional care se prepară după o reţetă transmisă din generaţie în generaţie. Festivalul Sarayliei prefaţează cea de a XIV-a ediţie a Festivalului de Artă Culinară Turcească, care se va desfăşura peste o săptămână, tot la Techirghiol.”

În cadrul festivalului a avut loc un spectacol de dansuri tradiţionale turceşti susţinut de ansamblul folcloric „Sureya” din Techirghiol.

La eveniment au participat: preşedintele UDTR, Fedbi Osman, secretarul general, prof. Ervin Ibraim, deputatul Iusein Ibram, subprefectul Şenol Ali şi consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan.

Biroul de Presă UDTR

Radio Chișinău – 80 de ani

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 octombrie 2019, 11:49

Radio Chișinău – 80 de ani

(9 octombrie 2019)

Oameni de cultură, jurnaliști și diplomați au participat astăzi, la Chișinău, la o conferință dedicată împlinirii a 80 de ani de la inaugurarea primului post de radio la Chișinău – Radio Basarabia. Prin relansarea de către Societatea Română de Radiodifuziune a postului Radio Chișinău, la 1 decembrie 2011, potrivit Președintelui Director General al Societății Române de Radiodifuziune, Georgică Severin, s-a revenit în locul unde acum 80 de ani a apărut primul post regional – Radio Basarabia. Acesta a jucat un rol important în păstrarea și cultivarea spiritului românesc și a limbii române în stânga Prutului, obiective preluate ulterior de către Radio Chișinău, parte a unei structuri socotită în România cea mai de încredere sursă de informație și anume Radioul Public. Ne mândrim cu faptul că dăm știri adevărate, verificate și nemanipulate chiar dacă nu sunt întotdeauna și cele mai spectaculoase. Radio România rămâne instituția media cu cel mai mare capital de încredere din media românească.

La conferință a participat și ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță. Diplomatul a declarat că, prin relansarea postului Radio Chișinău, s-a demonstrat că tot ce-i românesc nu piere. În Basarabia e nevoie de o voce corectă, este nevoie de o voce puternică, de profesionalism și de susținere pentru crearea unui spațiu comunicațional între cele două state.

Silvia Grosu, doctor în istorie, a făcut o retrospectivă a evenimentelor ce au precedat lansarea Radio Basarabia. Ea a menționat că deschiderea acestui post la Chișinău s-a făcut din considerente strategice, pentru a contracara propaganda comunistă a postului Maxim Gorki din Tiraspol. Eforturile Societății Române de Radio, de la acea vreme, au făcut ca postul Radio Basarabia, lansat la 8 octombrie 1939, să aibă o putere de emisie excelentă, care să depășească de două ori pe cea a postului Radio București și pe cea a postului Radio Tiraspol.

Radio Basarabia a funcționat doar 300 de zile. În iunie 1940, postul a fost preluat de puterea sovietică, iar un an mai târziu a fost aruncat în aer de Armata Roșie aflată în retragere.

Serviciul  Comunicare și Relații Publice

Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Radio Chișinău

Festivalul – concurs al cântecului popular românesc ”Felician Fărcașiu” 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 octombrie 2019, 10:59

Festivalul-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc „Felician Fărcașiu” 2019 a fost selecționat și în acest an în Proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor”, proiect derulat de Societatea Română de radiodifuziune prin Departamentul Studiourilor Teritoriale. Va fi transmis la Radio România Cluj și la Radioteleviziunea ungară MTVA, emisiunile în limba română. Gala festivalului va fi postată pe site-ul www.radioromaniaregional.ro  la secțiunea Galeria interpreților de muzică populară și va fi acordat Premiul Radio România Regional.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Comunicat de presă

AU ÎNCEPUT ÎNSCRIERILE PENTRU CEA DE-A XVII-A EDIȚIE A FESTIVALULUI-CONCURS NAȚIONAL DE INTERPRETARE A CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC „FELICIAN FĂRCAȘIU” SEBEȘ (1-3 NOIEMBRIE 2019)

În perioada 1-3 noiembrie 2019, Municipiul Sebeș va găzdui o nouă ediție a Festivalului-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc „Felician Fărcașiu”, manifestare dedicată tinerilor interpreți de muzică populară cu vârsta cuprinsă între 16 și 35 de ani.

Concursul din cadrul festivalului se adresează atât interpreților români din țară, cât și celor din afara granițelor (Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Republica Moldova), reprezentanți ai diferitelor zone etnofolclorice, prestația acestora urmând a fi evaluată de un juriu format din personalități ale vieții culturale și specialiști de marcă în domeniul cercetării etnografice: Grigore Leșe, Elize Stan, Niculina Stoican, Doina Ișfănoni, Gabriela Rusu-Păsărin, Adriana Comșa Haber, Alexandru Pal. Pe baza clasamentelor stabilite de membrii juriului, organizatorii vor acorda următoarele premii: Marele Premiu al Festivalului, Premiul I, Premiul al II-lea, Premiul al III-lea, Premiul special pentru interpretarea unei melodii din repertoriul lui Felician Fărcașiu și Premiul de Popularitate (la decizia juriului, acest ultim premiu poate fi transformat în maxim două mențiuni speciale).

Toți cei interesați sunt invitați să consulte regulamentul și condițiile de participare ale festivalului-concurs pe site-ul oficial al Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș (www.cclbsebes.ro) și să trimită formularul de înscriere, până la data de 25 octombrie 2019, pe adresa: Sebeș, Bulevardul Lucian Blaga, numărul 45, cod poștal 515800 sau prin e-mail la adresa: contact@cclbsebes.ro.

Evenimentul este organizat de Primăria și Consiliul Local al Municipiului Sebeș,Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, în parteneriat cu Consiliul Județean Alba și Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba.

Nadia-Diana Mitrea

Director Centrul Cultural ”Lucian Blaga” Sebeș

Expoziția foto-documentară și conferință cu tema „GÖBEKLİTEPE- primul sanctuar al lumii” la Constanţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 octombrie 2019, 09:48

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța găzduieşte miercuri, 9 octombrie 2019, începând cu ora 14:00, expoziția foto-documentară și conferință cu tema „GÖBEKLİTEPE- primul sanctuar al lumii”. Conferința va fi susținută de conf.univ.dr. Silvana Rachieru de la Centrul de Studii Turce, Universitatea din București. Evenimentul este organizat şi coordonat de Seher KORUCU, directorul Institutului Cultural Turc Yunus Emre din Constanța/Yunus Emre Enstitüsü.

Göbekli Tepe  este un sanctuar Neolitic ridicat pe o creastă de munte din sud-estul Anatoliei, aflat la circa 15 km, nord-est, de orașul Șanlıurfa. Acesta este cea mai veche structură religioasă cunoscută realizată vreodată de om. Cel mai probabil, sanctuarul a fost construit de către vânători-culegători în cursul mileniului al X-lea î.Hr. Nu doar că a fost ridicat înainte ca omul săînveţeolăritul sau să cunoască scrisul sau roata, dar a fost construit înainte de practicarea agriculturii sau creşterea animalelor. Împreună cu Nevalı Çori, acest sit a revoluționat statutul Neoliticului Euroasiatic.
Stâlpii de susţinere, de aproximativ 5 – 7 metri înălţime, 3 metri lăţimeşi cu o greutate de circa 5 de tone, în formă de T, sunt dispuţi circular. Coloanele sunt decorate cu animale, în basorelief, lei, reptile, crocodili, vulpi, păsări, insecte şi păianjeni, care ne spun câte ceva despre animalele din acea perioadă şispaţiu geografic.

            Göbeklitepe este rezultatul celei mai importante descoperiri din istoria arheologiei. Göbeklitepe a fost identificat pentru prima dată în 1963 în timpul cercetărilor de teren făcute de către Prof. Dr. Halet Çambel și Prof. Dr. Robert John Braidwood, în cadrul unui proiect comun de cercetări preistorice în Anatolia de Sud-Est al Universităților Istanbul și Chicago. Șantierul arheologic de la Göbeklitepe a fost deschis trei decenii mai târziu, în 1995, de către prof.dr. Klaus Schmidt, sub administrarea directorului Muzeului de la Sanliurfa, Adnan Mısır și a directorului Institutului German de Arheologie de la Istanbul, Harald Hauptmann. Săpăturile au scos la iveală structuri monumentale, stâlpi de piatră sculptați și alte elemente extrem de importante care au modificat modul de percepție a istoriei.

După ani de cercetări arheologice detaliate, Göbeklitepe a oferit rezultate științifice solide care au permis reinterpretarea și reevaluarea revoluției neolitice și a condițiilor care au pregatit-o. La acest moment se consider că cea mai timpurie utilizare a locului datează de faza A a neoliticului pre-ceramic, 9600-7300 a.Chr., adică aproximativ cu 11600 de ani în urmă. Folosirea Göbeklitepe ca centru spiritual a continuat până în jur de 8000 a.Chr. când a fost abandonat și nereutilizat pentru alte scopuri. Toată această arhitectură monumental scoasă la suprafață de către cercetările arheologice a făcut din Göbeklitepe un loc unic și special. În acest context, s-a decis în registrarea sitului de la Göbeklitepe pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO încadrul celui de-al 42-lea Comitet al Patrimoniului Mondial din 2018.

            Göbeklitepe, primul sanctuar construit înainte de viața urbană, apare ca una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din ultimii ani privitoare la comunitățile umane de vânători-culegători, care erau încă departe de momentul de sedentarizare și practicarea agriculturii.

Sanctuarul, pentru care nu a fost găsit încă un răspuns despre cum a fost construit acum 12000 de ani, este impresionant și prin faptul că a fost construit cu 6600 de ani înainte de Stonehenge și de piramidele egiptene.

Ghiulşen I. Ismail

Radio România Constanţa

Brumărel

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 octombrie 2019, 12:03

Luna octombrie este denumită popular „brumărel” (începe a bruma, cad brumele mici). Este vremea specifică de trecere de la toamnă la iarnă, când începe să brumuiască.

(varianta radiofonică a rubricii)

Octombrie

este necăjos şi suflă rece,

Pasul leneş nu se trece,

El pe unde merge pârleşte

Şi copacii verzi nu-i iubeşte.

Golanii să-i vadă, nu-i place,

Cu leneşii el n-are pace.

Face pe leneşi să plângă

Şi la pieptu-i să se strângă.

Tremură de-a lui frică

Şi pielea l-o urzică![1]

 Se crede că dacă în octombrie va fi frig şi ger, ghenarie şi făurar vor fi cu vreme blândă. „Vântul lui octombrie este vânt bogat[2]. Cum bogată în nunţi se anunţă şi luna lui brumărel. Este momentul cel mai bun pentru făcut masa mare de nuntă, cu vinul abia „aşezat”, cu murăturile puse din vreme şi ţuica de prune (fără „frunte”) numai bună să fie făcută roşie luni după nuntă. Vântul e aducător de veste „cu prirostrii”, pentru că el aleargă să se-nsoare. Legenda spune că vântul „e un flăcău frumos şi zburdalnic, care trăieşte în văzduh cu mamă-sa. El este neînsurat şi caută, de când e lumea, să se-nsoare. Când aleargă prin lume, atunci zicem noi că bate vântul, el umblă după însurătoare. Când osteneşte şade acasă şi se odihneşte şi-şi caută în gospodărie, ca orice om, de treburile lui. Apoi îl apucă din nou dorul însurătorii…”[3] Şi toamna îl apucă şi se grăbeşte, pentru că ştie şi el îndemnul:

Însoară-te până nu-ţi trece vremea.

Iar vremea e bună la tinereţe:

Însurătoarea de tânăr e ca gustarea de dimineaţă.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1]Tudor,  Pamfile, op. cit., p. 179.

[2] E. Niculiţă-Voronca, op. cit., I, p. 290.

[3] Legendele românilor, vol. I, Legendele Cosmosului, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet, Cultura Naţională, 1994.

Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi, la Craiova

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 octombrie 2019, 10:37

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, anul acesta comunitatea noastră a fost reprezentată la Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi (ITO) de către tinerii Marc Toszeczki, Vasile Martin şi Alin Ciotea, însoţiţi de părintele Visarion.

Evenimentul s-a desfăşurat în inima Băniei, la Craiova, în perioada 5–8 septembrie.

Delegaţia noastră, în drum spre Craiova, a făcut şi un mic pelerinaj, poposind şi rugându-se la Catedrala din Caransebeş, la mănăstirile Piatra Scrisă şi Sfântul Ilie, de pe Muntele Mic, din Episcopia Caransebeşului, dar şi la mănăstirile Sfânta Ana şi Vodiţa, din Episcopia Severinului şi Strehaiei.

În seara zilei de joi, 5 septembrie, în Piaţa „Mihai Viteazul” din Craiova, a avut loc deschiderea oficială a întâlnirii. La festivitatea de deschidere, printre alte oficialităţi, au participat şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum şi ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei şi gazda evenimentului.

După intonarea imnului României a avut loc prezentarea delegaţiilor. Delegaţia noastră a mers înaintea oficialităţilor purtând pancarta cu numele Episcopiei pe care o reprezintă, steagul cu stema Eparhiei noastre şi drapelul Ungariei.

După ce toate delegaţiile au fost prezentate, a urmat o slujbă de Te Deum, apoi cuvântările oficialităţilor. Seara s-a terminat cu un concert de muzică populară şi folk.

Ziua următoare a evenimentului a început cu rugăciunile de dimineaţă, apoi tinerii au fost repartizaţi la diferite şcoli şi licee din oraş pentru a participa la workshop-urile „Tinerii în Biserică şi în viaţa comunităţii parohiale”, pregătite pentru acest eveniment. La aceste workshop-uri au interacţionat tineri din diferite părţi ale lumii, căutând să răspundă împreună la cele două întrebări propuse de organizatori: „Care este folosul personal al participării la slujbele bisericeşti?” şi „Cum îmbunătăţim relaţia cu aproapele prin participarea la viaţa comunităţii parohiale?”.

În după-amiaza aceleiaşi zile a avut loc, la Sala Polivalentă din Craiova, conferinţa „Unitate în Duh şi Adevăr. Credinţă, Nădejde, Dragoste”, susţinută de ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. La sfârşitul conferinţei, ÎPS Irineu a răspuns la întrebările adresate de cei din sală şi a făcut un selfie cu tinerii prezenţi la eveniment. Seara, tinerii au mers în procesiune prin oraş, mărturisind astfel credinţa lor ortodoxă şi frumuseţea tinereţii lor. Ziua s-a terminat cu un concert de muzică populară.

Ziua a treia a evenimentului a fost dedicată vizitării bisericilor din oraş, muzeelor şi parcurilor ca apoi, spre seară, tinerii să se bucure de un concert de muzică uşoară.

Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi s-a terminat duminică, 8 septembrie, la Mănăstirea Maglavit. Aici, de dimineaţă, mai mulţi ierarhi au sfinţit biserica mănăstirii, după care s-a săvârşit Sfânta Liturghie. La finalul Sfintei Liturghii, delegaţia Mitropoliei Olteniei a predat torţa ITO, delegaţiei Mitropoliei Banatului, cea care va fi gazda ITO 2020.

La evenimentul de anul acesta au participat peste 4000 de tineri ortodocşi din mai multe ţări, precum: Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria, Germania, Franţa, Belgia, Italia, Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Elveţia, Liban, Siria ş.a.

Text și foto: Pr. Visarion Tuderici

(Articol apărut în Foaia românească nr. 40.)

Prima conferinţă naţională a viitorilor pedagogi bursieri de naţionalitate

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 septembrie 2019, 07:36

Parlamentarul naţionalităţii germane din Ungaria, Ritter Imre, Autoguvernarea pe Ţară a Germanilor din Ungaria, în colaborare cu Oficiul Primului-Ministru a organizat, pe 19 septembrie, în Parlamentul din Budapesta, prima conferinţă naţională a viitorilor pedagogi de naţionalitate, care începând din anul trecut primesc o bursă de studiu ce se acordă numai pentru naţionalităţi. Întâlnirea a avut ca scop dezbaterea experienţelor de funcţionare a sistemului de burse şi deschiderea noii sesiuni pentru bursele pe anul şcolar 2019/2020. S-a anunţat şi termenul înaintării cererilor pentru bursele pe anul şcolar actual, care este data de 9 octombrie 2019.

Autoguvernarea pe Ţară a Germanilor, împreună cu autoguvernările pe ţară ale slovacilor, românilor, croaţilor, sârbilor, slovenilor şi ţiganilor, a înfiinţat în decembrie 2018 o bursă de studiu pentru studenţii de naţionalitate, care învaţă în anul întâi la facultăţile pedagogice pentru educatori. În aprilie 2019, cercul studenţilor bursieri a fost extins şi la ceilalţi ani de studiu, precum şi pentru studenţii din anul întâi care învaţă de învăţători şi profesori de naţionalitate. Sursele financiare pentru acordarea acestei burse sunt asigurate de către Oficiul Primului-Ministru prin Fondul Bethlen Gábor. Scopul principal al acordării bursei de studiu este asigurarea viitorului grădiniţelor şi şcolilor de naţionalitate şi desfiinţarea lipsei de cadre didactice în instituţiile de învăţământ ale naţionalităţilor din Ungaria.

La conferinţă, românii din Ungaria au fost reprezentaţi de Gheorghe Cozma, şeful Oficiului Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, iar din domeniul învăţământului românesc au participat dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de română a Facultăţii Pedagogice din cadrul Universităţii din Seghedin şi Anamaria Brad, referent pentru învăţământul românesc în cadrul Oficiului Naţional pentru Învăţământ.

Întâlnirea a cuprins două subiecte importante: parlamentarul german Ritter Imre a împărtăşit experienţele de până acum în legătură cu programul de burse, iar specialişti în învăţământul de naţionalitate au prezentat probleme cu care se confruntă şcolile naţionalităţilor, printre care una dintre cele mai arzătoare este lipsa cadrelor didactice. Dr. Manz Adelheid, profesor german la Facultatea Eötvös József din Baja a anunţat că, facultatea pe care o reprezintă, a pornit din toamna acestui an pregătirea educatorilor pentru creşele de naţionalitate germană, ceea ce a lipsit în totalitate până acum din sistemul învăţământului de naţionalitate.

Institutul Pedagogic al Nemţilor din Ungaria (UDPI) a efectuat în 2018 o cercetare despre lipsa pedagogilor în grădiniţele de naţionalitate. Printre planurile de anul viitor ale UDPI figurează extinderea acestor cercetări şi la şcolile generale şi liceele naţionalităţilor. Preşedinta Autoguvernării pe Ţară a Germanilor, doamna Englenderné Hock Ibolya a făcut o prezentare a programului de bursă pentru naţionalităţi şi a dat detalii în privinţa obţinerii burselor pe anul şcolar 2019/2020. Pot concura pentru această bursă studenţi de cetăţenie maghiară, care învaţă la cursurile la zi sau la fără frecvenţă la secţiile „pedagog de naţionalitate pentru grădiniţă”, „învăţător sau profesor de naţionalitate” şi „profesor de naţionalitate pentru liceu”. În primul semestru fiecare bursier primeşte aceeaşi sumă, 60.000 Ft pe lună în cazul studenţilor la zi şi 40.000 Ft pe lună pentru studenţii la fără frecvenţă. În semestrele următoare, suma bursei va depinde de rezultatele la învăţământ: în cazul studenţilor la zi suma va fi între 25.000 şi 75.000 Ft, iar la fără frecvenţă între 15.000 şi 50.000 Ft. Anunţul concursului de burse şi informaţii despre obţinerea acesteia se pot găsi pe site-ul Autoguvernării pe Ţară a Germanilor (www.ldu.hu) şi pe pagina Institutului Pedagogic al Germanilor din Ungaria (www.udpi.hu). Termenul înaintării cererilor pentru burse este 9 octombrie 2019.

Participând la conferinţă, vicepremierul pentru politică naţională, culte şi naţionalităţi, Semjén Zsolt a subliniat că resursele acordate pentru naţionalităţile din ţară au crescut în mod deosebit în ultimii ani. Vicepremierul a explicat: în timp ce în anul 2012 doar 12 instituţii de învăţământ şi educaţie erau în administrarea autoguvernărilor locale ale naţionalităţilor, anul acesta numărul lor a crescut la 91, iar numărul total al elevilor care învaţă în acestea este de 15 mii. Necesitatea ca alte instituţii să beneficieze de astfel de suport este foarte mare, iar guvernul ungar sprijină acest lucru, a declarat Semjén Zsolt. A mai amintit că în acest an sporul salarial pentru pedagogii minoritari a crescut cu 30 de procente, iar până în anul 2020 se preconizează o creştere de 40 de procente.

Alături de vicepremierul Semjén, la conferinţă au mai participat Soltész Miklós, secretar de stat pentru culte şi naţionalităţi în cadrul Oficiului Primului-Ministru şi Maruzsa Zoltán, secretar de stat adjunct pentru învăţământul public din Ungaria.

Conferinţa naţionalităţilor din Parlament s-a încheiat cu un program cultural oferit de elevii şcolilor de naţionalitate din ţară.

 A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

Sursa fotografiilor: AŢRU, LdU, Ferenc Sütő

Festival Gastronomic Românesc lângă Cetatea din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 septembrie 2019, 03:22

Sâmbăta trecută, pe 14 septembrie, la Jula s-a organizat cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Gastronomic Românesc pe Ţară. Organizatorii evenimentului, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria şi Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU au invitat la festivalul gastronomic echipe din Ungaria, în primul rând membri ai autoguvernărilor româneşti locale, dar şi oaspeţi şi prieteni din România.

Cu toate că în centrul concursului de gătit au stat ceaunele în care se ferbeau diferite tocăni, festivalul a oferit şi bucate tradiţionale româneşti, cum ar ciorba de perişoare, mititeii, mămăliga cu brânză, răchişe, gogoşi cu dulceaţă etc. Ne-am bucurat să vedem că o singură echipă, cea din Micherechi, s-a gândit şi la faptul că în acea zi, 14 septembrie, era sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, zi de post pentru credincioşii ortodocşi, gătind o mâncare tradiţională de post din satul lor (coade de laboş). Atmosfera de prietenie şi simpatie dintre cele 40 de echipe participante la concurs şi sutele de participanţi a fost presărată cu muzică populară românească, oferită de muzicanţi din Arad.

„Acest concurs de gătit a început în curtea sediului AŢRU, după care ne-am mutat la Campingul Marc, apoi la Campingul Thermal, iar de câţiva ani l-am ţinut în curtea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula. De această dată am cerut ajutorul şi acordul primarului oraşului, Görgényi Ernő, ca să ţinem acest festival aici, în parcul cetăţii. Ne-am bucurat mult că răspunsul domnului primar a fost pozitiv”, a spus în deschiderea evenimentului Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, care nu a omis nici faptul să vorbească despre campania electorală în care ne aflăm înainte de alegerile de autoguvernări minoritare din 13 octombrie 2019.

La deschiderea oficială au mai luat cuvântul deputatul parlamentar dr. Kovács József, precum şi primarul dr. Görgényi Ernő. Edilul oraşului a spus că s-ar bucura dacă în viitor toate ediţiile festivalului gastronomic ar avea loc pe platoul din faţa cetăţii, demonstrând şi prin asta buna convieţuire dintre naţionalităţile conlocuitoare în oraş. Consulul general al României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni, a subliniat la fel cât este de important ca într-un oraş turistic cum este Jula, şi naţionalitatea română să fie vizibilă, salutând ideea organizării evenimentului în acest loc frumos din faţa cetăţii medievale. Din partea organizatorilor a vorbit Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, care a vorbit despre importanţa unităţii din comunitate şi a mulţumit conducerii oraşului pentru oportunitatea de a organiza acest eveniment pe platoul din faţa cetăţii. Apoi, preotul ortodox Florin Olteanu, paroh la Chitighaz a binecuvântat evenimentul şi a spus rugăciunile dinainte de masa de prânz.

Scena a fost ocupată apoi de dansatorii Echipei păstrătorilor de tradiţii, coordonată de Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU, şi de Echipa păstrătorilor de tradiţii româneşti din Micherechi, care, alături de cântăreaţa Lioara Boşcu şi formaţia sa din Arad, a invitat publicul la dans şi voie bună, încingându-se o horă românească în faţa cetăţii din Jula.

Concursul de gătit a avut un juriu compus din: Gaál Tibor – preşedinte, Csáki Béláné, László Lászlóné, Tulván Zsolt şi Susánszki Erika.

În acest an, premiul I al concursului i-a revenit Asociaţiei pentru Tradiţiile şi Cultura din Micherechi, care au gătit la ceaun friptură de miel, grătare, coade de laboş (tradiţionala mâncare de post din satul lor) şi, bineînţeles, salată de castraveţi.

Pe locul II s-a clasat Autoguvernarea Românească din Jula, iar pe locul III Autoguvernarea Românească din Mezősas.

S-au mai acordat multe premii speciale din partea doamnei László Lászlóné (10 premii) şi doamna Susánszki Erika, din partea Centrului Social şi de Protecţia Copilului din Jula.

La final, o singură observaţie constructivă pentru organizatorii viitoarelor ediţii: deoarece Jula este un oraş turistic şi chiar şi în weekendul trecut zona cetăţii a fost plină cu turişti români, maghiari sau din alte părţi, mulţi se întrebau oare ce eveniment este acesta. Deci, la viitoarele ediţii ar fi bine să afişăm pe un banner uriaş şi numele manifestării.

A consemnat: Eva Șimon, redactor/șef Foaia româneascăFoto: Foaia românească 

Un reportaj realizat de Adam Bauer, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Ziua Crucii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 septembrie 2019, 05:00

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Înălţarea Sfintei Cruci. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.

(varianta radiofonică a rubricii)

Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.

În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.

Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.

Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.

Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Cum busuiocul este recunoscut pentru virtuţile sale apotropaice, tinerii să nu uite de el de Ziua Crucii: fetele să-şi spele părul cu apa în care au pus busuioc, spre a avea un păr frumos (unde sunt cosiţele de altă dată?), iar băieţii să uite busuiocul în buzunarul hainei spre a-l juca la horă şi a fi feriţi astfel de vorbe rele!

Busuiocul este invocat deseori pentru legarea dragostei, dar şi blestemat:

Busuioace nu te-ai coace,

Nici sămânţă n-ai mai face,

Că din sămâncioara ta

A ieşit dragostea

…cea mai grea boală, de care nimeni nu vrea să se lecuiască!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Liceul „Bălcescu” din Jula, centru iradiant al intelectualităţii româneşti din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 septembrie 2019, 10:58

Început de nou an şcolar şi inaugurarea lucrărilor de renovare la şcoala din Jula

În prima zi a noului an şcolar, 2 septembrie, porţile liceului şi ale şcolii româneşti din Jula s-au deschis larg nu doar în faţa celor 450 de elevi şi profesorilor lor, ci şi în faţa a numeroşi invitaţi – autorităţi din Ungaria şi România, părinţi şi reprezentanţi ai mass-media – care au sosit pentru inaugurarea clădirii renovate a şcolii, căminului de elevi şi a Centrului Cultural Românesc. Ultima şi cea mai urgentă renovare a fost la tavanul Centrului Cultural, care a devenit pericol public, în urma mişcărilor de teren din acea zonă. Pentru aceste lucrări, Secretariatul de Stat pentru Relaţia cu Cultele şi Naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru al Ungariei a asigurat un sprijin de 50 de milioane de forinţi.

Sărbătoare multiplă

Festivitatea a început cu intonarea imnurilor Ungariei şi României şi cu recitarea în limbile română şi maghiară a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, în interpretarea elevilor Ana Szántó şi Martin Orbán.

În cuvântul său de deschidere, directoarea instituţiei, Maria Gurzău Czeglédi a făcut trei urări de bine. A amintit că exact în aceste zile se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Jula, care şi-a deschis prima dată porţile în anul şcolar 1949–1950. Acest liceu a oferit „posibilitatea de ridicare spirituală şi existenţială a tinerilor români de pe aceste meleaguri. Doresc din suflet să trăiască şi să prospere şcoala noastră. La mulţi ani, alma mater!”, a spus doamna director. A doua urare de bine s-a referit la recenta sărbătoare a tuturor românilor, Ziua Limbii Române, care este cinstită în fiecare an pe 31 august. Iar în ultima urare de bine, doamna director a dorit un an nou şcolar plin cu succese pentru toţi elevii şi profesorii şcolii.

Tuturor acestora li s-a adăugat la festivitatea de luni, 2 septembrie, bucuria încheierii unor lucrări de renovare importante la clădirea Centrului Cultural Românesc, care adăposteşte şi internatul de elevi. Invitaţii de onoare ai evenimentului au fost: Soltész Miklós, secretar de stat pentru relaţia cu cultele şi naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru, PS Siluan, episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Jula, Görgényi Ernő, primarul oraşului Jula, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bichiş, Tircsi Richárd, şef de departament la Secretariatul de stat pentru relaţia cu cultele şi naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru. La festivitate au participat şi reprezentanţi ai Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi ai altor autoguvernări şi instituţii româneşti din Ungaria.

Soltész îndeamnă la colaborare şi unitate

Secretarul de stat Soltész Miklós a spus că pentru el fiecare început de nou an şcolar este o perioadă plină de emoţii, de când este tată trăind alături de copiii lui aceste sentimente. „Şcoala nu doar ne învaţă, ci formează comunităţi. Şi acest lucru se poate spune şi despre Liceul Bălcescu, pentru că ştim ce sentiment puternic de comunitate există aici. Toţi copiii sunt nişte comori. Şi copiii buni, şi cei mai puţin buni. Să nu lăsăm doar în sarcina şcolii educarea copiilor noştri, pentru că e mare nevoie şi de ajutorul părinţilor. Părinţii trebuie să aibă încredere şi să dea ajutorul maxim pentru pedagogi. Numai în acest fel vom putea creşte generaţii de copii sănătoşi şi educaţi.” Soltész a mai amintit că în 91 de instituţii de naţionalitate a început acum noul an şcolar, iar în acestea – grădiniţe, şcoli generale şi licee – învaţă aproape 15.000 de copii.

Secretarul de stat a vorbit apoi despre situaţia periculoasă în care s-a aflat tavanul Centrului Cultural, şi care a putut fi reparat într-un timp relativ scurt susţinerii financiare din partea Secretariatului de Stat, dar şi colaborării bune cu conducerea şcolii, cu Autoguvernarea pe Ţară şi cu conducerea oraşului Jula. „Unde este unitate, prin colaborare se pot face multe lucruri frumoase”, a conchis secretarul de stat Soltész Miklós, care nu a ratat să amintească şi despre apropiatele alegeri de autoguvernări de naţionalitate, din toamna acestui an, unde la fel va fi nevoie de unitate şi în rândurile românilor din Ungaria.

Liceul „Bălcescu” din Jula, centru iradiant al intelectualităţii româneşti din Ungaria

Parlamentarul Kovács József a subliniat rolul incontestabil al Liceului „Nicolae Bălcescu” în formarea intelectualităţii române din Ungaria, inclusiv a numeroşilor medici de origine română care lucrează la Spitalul din Jula. Totodată a accentuat că în menţinerea unei comunităţi minoritare cele mai importante sarcini le au cele două instituţii de bază: şcoala şi biserica.

Primarul Görgényi Ernő este de părere că Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, care a preluat şcoala din Jula în anul 2013, este o gazdă bună a acestei instituţii, AŢRU având alături ca parteneri Guvernul Ungariei şi Primăria oraşului Jula. „Puteţi să vă bazaţi oricând pe noi, deoarece dezvoltarea comunităţii româneşti din Jula este şi dezvoltarea oraşului nostru, succesele lor sunt şi succesele noastre, visele lor sunt vise comune ale noastre”, a subliniat Görgényi.

Traian Kreszta a accentuat că în ultimii cinci ani, de la primele alegeri de purtători de cuvânt ai naţionalităţilor în Parlament, a crescut semnificativ finanţarea instituţiilor administrate de AŢRU, iar datorită condiţiilor tot mai bune la şcolile româneşti creşte an de an şi numărul elevilor care învaţă în acestea.

După cuvântările festive, programul a continuat cu prezentarea unor dansuri populare ungureşti şi româneşti în interpretarea Echipei Păstrătorilor de Tradiţii, formaţie susţinută de către Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU.

Îmbunătăţiri realizate şi planuri noi

Directoarea Maria Gurzău Czeglédi a făcut apoi o prezentare a necesităţii renovărilor din ultima perioada. Ea a reamintit că internatul şcolii a fost luat în folosinţă în anul 1999 şi cu toate că această clădire este mai nouă decât cea a liceului, în care s-au mutat în anul 1984, datorită faptului că aici a fost o zonă mlăştinoasă, clădirea s-a mişcat şi unele elemente de construcţie au slăbit rezistenţa imobilului. Tavanul vechi a fost schimbat cu o structură nouă de oţel, s-au făcut îmbunătăţiri la sistemul electric şi la reţeaua de alimentare cu apă. „Ne dorim ca pentru copiii noştri aceasta să fie ca a doua casă”, a subliniat doamna director, care a mai spus că începând din anul 2013 s-au făcut renovări şi reconstrucţii la clădirea şcolii în valoare de 227 de milioane de forinţi, din care 146 de milioane au fost sprijin de la stat, iar 81 de milioane fonduri proprii (provenite din chiria sălii festive pentru conferinţe sau nunţi, închirierea camerelor pentru oaspeţi, etc.). Şcoala va mai primi alte 25 de milioane de forinţi pentru renovări în toamna acestui an.

Raportul despre lucrările de renovare a fost urmat apoi de prezentarea unor realizări spirituale, de conţinut, în viaţa şcolii, directoarea vorbind despre excursia din această vacanţă de vară a profesorilor la mănăstirile din Bucovina, amintind şi despre posibilitatea asigurată de România pentru elevii români din Ungaria să participe în tabere în ţara-mamă.

Fiecare septembrie este un nou început

Scena a fost ocupată apoi de cei mai noi elevi ai şcolii generale şi ai liceului, conduşi de diriginţii lor. Au fost prezentaţi cu numele şi au primit nişte cadouri semnificative cei 34 de copii din clasele întâi A şi B, după care au urcat pe scenă şi cei 46 de boboci ai liceului.

Directoarea Maria Gurzău Czeglédi a evocat apoi amintirea profesorului dr. Florea Olteanu, decedat chiar cu o săptămână în urmă, care a fost pedagog şi profesor la această şcoală timp de patru decenii. Toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere pentru fostul profesor.

La finalul vorbirii sale legate de începutul noului an şcolar, doamna director a prezentat două noi cadre didactice, pe Ana Gurzău Baktai, profesoară de educaţie fizică care de acum ocupă post întreg la această şcoală şi tânăra Diana Bogdan, care abia acum trei ani a absolvit Liceul „N. Bălcescu” şi se întoarce după trei ani de studii la Facultatea de Litere a Universităţii Oradea, ocupând post de pedagog la căminul de elevi.

Festivitatea s-a încheiat cu o slujbă de „Te Deum” la deschiderea noului an de învățământ, săvârşită de PS Episcop Siluan, care a binecuvântat, prin stropire cu apă sfințită, lucrările de renovare efectuate la şcoala din Jula.

A consemnat: Eva Şimon, redactor șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interviu cu directoarea Școlii generale și a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, dr. Maria Gurzău Czeglédi, Reporter: Ștefan Crâsta

Circovii Sf. Marii celei Mici

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 septembrie 2019, 05:00

Adevărata sărbătoare, spun bătrânii nu ţine doar în acea zi până la scăpătatul soarelui. Începutul şi sfârşitul ei cuprind zilele ce o-nconjor. Pregătirile sunt uneori mai importante şi mai puternic trăite decât chiar sărbătoarea în sine, iar pentru sărbătoare bine e, spun femeile, să te primeneşti, „să te curăţeşti” şi să sfârşeşti bucuria în tihnă.

(varianta  radiofonică a rubricii)

Sărbătoarea Sfintei Marii Mici e urmată de o zi de post dacă vor femeile să o ţină şi de aşezare a lucrurilor şi faptelor în mersul lor firesc, pentru că altfel bucuria sărbătorii implică preaplin, prea voioşie, prea slobozenie la gând şi vorbă.

A doua zi după Precista-Mică se ţine pentru a feri familia de lovituri şi pentru a continua postul neimpus până la Înălţarea Sfintei Cruci. Se numeşte Stoborul Sfânta Măriei-Mici.

Ziua de 9 septembrie este însă şi sărbătoare pentru că sunt cinstiţi Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana, cei ce au primit ca dar pentru faptele lor de credinţă întru Dumnezeu şi ajutorare a săracilor, pe fecioara „cea fără de prihană”: „ceea ce a fost mai înainte de naştere fecioară întru naştere fecioară şi după naştere fecioară, şi întotdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul şi cu trupul de-a pururea feciorind”.[1]

Ioachim şi Ana stau astfel lângă Fecioara Maria, numind-o îndeaproape,  aşa  cum adevăraţii părinţi stau în umbra copiilor, urmărindu-le viaţa şi ajutându-i uneori fără voie sau fără ştiinţa copilului.

Copilul lor va fi copilul lor fără vârstă. „Vine copilul pe la mine” – zice bătrâna aşteptând la bancă şi privind de-a lungul drumului. Şi copilul ei e om în toată firea, la casa lui, cu copiii lui. Dar copilăria nu are vârstă. Sau are vârstă: vârsta ingenuităţii, candorii, a dragostei necondiţionate, a ataşamentului dezinteresat.

Copiii sunt ca şi părinţii. Se şi spune: Copiii după părinţi, ca poamele după pom. Atunci, de ce plâng unii părinţi? Spun ei încercând să înţeleagă: S-a aruncat în neam. Cu cine o semăna?

 Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Vieţile Sfinţilor, I, pp. 268-269.

Sântă Măria Mică

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 septembrie 2019, 05:00

Sântă Măria cea Mică sau Naşterea Maicii Domnului sunt denominările acestei sărbători populare, la fel de mare ca şi Adormirea Maicii Domnului, Sântă Măria Mare. În unele comunităţi este sărbătorită cu mai mult fast, pentru că mijlocul lui august e socotit de tristeţe, fiind momentul morţii Născătoarei de Dumnezeu şi în semn de pioşenie mulţi creştini nu petrec cu lăutari.

(varianta radiofonică a rubricii)

De Sântă Măria Mică însă sunt multe motive de bucurie: este ziua de naştere a  Născătoarei  de  Dumnezeu, fără de care  n-am  fi  ştiut  ce-nseamnă suferinţa în demnitate şi lacrimi de credinţă şi durere. Este ziua-hotar între vară şi toamnă, când versurile populare sunt un real îndemn.

A trecut Sântă-Măria

Să lepădăm pălăria!

Este ziua când încep să plece păsările călătoare, rândunelele dau primul semn al călătoririi, cum tot ele dau semn de primăvară şi statornicie la streaşina casei.

Sântă Măria Mică aminteşte femeilor că încă sunt plante de leac bune de cules, iar bărbaţilor că pot continua semănăturile de toamnă la grâu, ovăz sau secară. Sărbătoarea e ţinută mai ales de femeile care-şi doresc un prunc. Aşa cum Ioachim şi Ana au primit în dar un prunc, pe Maica Domnului, aşa se pot îndeplini dorinţele celor ce vor în casa lor un odor. Spun bătrânele că e bine ca femeile să meargă în această zi la biserică şi să se roage spre a dobândi un prunc. Darul cel mai de preţ pentru o femeie este chiar pruncul, „răcoarea sufletului ei”, alinarea de-o clipă şi pentru o viaţă.

În Oltenia ziua de 8 septembrie este ţinută şi pentru cei ce au pus de sărindar de obşte. La Desa în judeţul Dolj, de nu se mai ştie de când, de Sfânta Măria Mică se sloboade sărindarul. Iar la Hunia –Maglavit se face Pomana de Voie sau Sărindarul Mare. Precedat de purtatul sărindarului în Paresimi şi încheiat cu spargerea sărindarului la Sfântul Dumitru, slobozirea sărindarului e moment de bucurie pentru toate generaţiile, dar mai ales pentru copii, pentru că ei slobod sărindarul. Şi iată cum şi în acest obicei la 8 septembrie apare imaginea copilului, cum celebrarea naşterii Maicii Domnului e sărbătoarea cea cunoscută şi cum ruga pentru a avea un copil poate fi împlinită.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Cercul–brâu. Înaintea prăznuirii Naşterii Maicii Domnului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 septembrie 2019, 05:00

                            Celebrarea zilei Naşterii Maicii Domnului este întâmpinată şi urmată de zile de post. Pentru a ţine o sărbătoare trupul şi sufletul trebuie „primenite”, iar postul are rostul de a curăţi de frupt şi de înfruntare chiar şi într-ale vorbei.

(varianta radiofonică a rubricii)

Aceste zile de post asigură sfinţirea zilei de naştere a Maicii Domnului şi sunt cunoscute drept „cercurile Sfintei Marii celei Mici”.

Întâmplător sau nu, prima zi din acest post impus, dar nu consemnat şi în calendarul religios coincide cu prima zi dintr-o săptămână de post înainte de sărbătoarea „Înălţarea Sfintei Cruci”, consemnată şi ca zi de post.

Este un post, se spune „nelegat la carte”, pe care unele femei îl ţin, în credinţa că astfel vor feri casa şi copiii de lovituri, arsuri şi de pagubă.

Şi tot credinţa populară spune că peste an sunt douăsprezece vineri, când se cuvine a nu se mânca nimic sau, pentru cine nu poate, doar după apusul soarelui o bucată de pâine. Cele douăsprezece vineri sunt înainte de Sf. Andrei, Crăciun, Stretenie, Patruzeci de Sfinţi, Blagoveştenie, Duminica Mare, Sânziene, Sf. Petru, Schimbarea la Faţă, Sf. Maria, Tăierea Capului Sf. Ioan şi Ziua Crucii. Ţinând „cercurile Sfintei Marii celei mici”, ca şi săptămâna până-n Înălţatrea Sfintei Cruci, implicit se respectă una din marile vineri de peste an.

Şi când sunt trei porunci, rostite sau nelegate la carte, atunci postul se respectă ca pe Sfânta Treime.

Cercurile Sfintei Marii Mici, înainte şi după celebrarea zilei numelui, zi de naştere a Născătoarei de Dumnezeu se ţin şi pentru a nu avea dureri în jurul capului, ca nişte cercuri dureroase. Poate de aceea brăcinarele bătrânelor erau bune, ca nişte cercuri care susţineau greul faptei şi verticalitatea trupului. Brâul-cerc este astfel simbol pentru ţinuta firii şi a trupului.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

UDTR-schimb de experiență între profesori din România și din Turcia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 septembrie 2019, 10:23

O delegaţie de profesori condusă de preşedinta Comisiei de învăţământ a Uniunii Democrate Turce din România, prof. Vildan Bormambet, a participat în perioada 27 august -1 septembrie, la Çeşme, Turcia, la o serie de întrevederi cu responsabili din cadrul Inspectoratului Şcolar din localitate şi cu reprezentanţi ai Sindicatului Învăţământului din Turcia (TES). Din delegaţie au făcut parte: profesori de limba turcă, directori de instituţii de învăţământ dar şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei Naţionale şi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa. Conform declaraţiei preşedintei Comisiei de învăţământ a UDTR, prof. Vildan Bormambet, vizita în Republica Turcia a avut loc la invitaţia reprezentanţilor Federaţiei Internaţionale a Cadrelor Didactice din Europa şi Asia şi face parte dintr-un program de schimb de experienţă dintre cadrele didactice din România şi cele din Turcia, derulat anual de UDTR.

În data de 28 august, cadrele didactice din România au avut o serie de întâlniri cu inspectorul şcolar general al Inspectoratului Şcolar din Çeşme, prof. Şahan Çöker, cu preşedintele Sindicatului Învăţământului din Izmir, prof. Omer Yildırım şi cu directori de instituţii de învăţământ. Discuţiile au vizat în principal proiectele europene din domeniul educaţiei cu precădere cele destinate elevilor de gimnaziu şi din învăţământul liceal. Participanţii la discuţii au convenit să diversifice şi să crească numărul de proiecte încheiate între instituţiile de învăţământ din cele două state. Prezent la discuţii, preşedintele UDTR, Osman Fedbi a declarat: „proiectele care au ca ţintă educaţia copiilor şi tinerilor constituie o preocupare permanentă a conducerii UDTR. Din acest motiv, dorim să ne implicăm permanent în proiecte care vizează învăţarea limbii turce şi schimburile de experienţă între cadrele didactice din cele două ţări. Pe de altă parte, proiectele europene, parteneriatele educaţionale cu instituţii de învăţământ din Republica Turcia sunt benefice atât pentru elevii de etnie turcă cât şi pentru cei români şi contribuie la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Turcia.”

Delegaţia de profesori din România a mai avut întrevederi cu trei directori de instituţii de învăţământ din Çeşme şi anume: directorul Liceului Anadolu „Haci Murat Hatice Ozsoy”, prof. Ilhan Bilen, directorul Şcolii Generale „Mehmet Akpınar” , prof. Cem Amaç şi cu directorul Şcolii Generale „Hayriye Nuri Ertan”, prof. Ali Tüzün. Reprezentanţii celor trei instituţii de învăţământ din Çeşme doresc să deruleze proiecte în parteneriat cu şcoli din România.

Schimbul de experienţă al cadrelor didactice din România a fost organizat de comisia de învăţământ a UDTR şi a fost coordonat de preşedinta comisiei, prof. Vildan Bomambet.

Biroul de Presă UDTR

De când are cocoşul 40 de neveste?

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 septembrie 2019, 11:08

De când i-a dat dezlegare Sfântul Simion Stâlpnicul. El era cel ce ţinea vânturile într-un butoi şi le „slobozea” doar când voia. Dumnezeu i-a luat la el unicul copil şi drept răzbunare, Simion a legat vânturile. Pe pământ se adunaseră toate răutăţile, pentru că bine e să fie vânturate din când în când.

(varianta radiofonică a rubricii)

Dumnezeu l-a rugat să sloboadă vânturile, dar Simion Stâlpnicul nici n-a vrut să audă, supărat că Dumnezeu i-a luat unicul copil.Cel ce l-a înduplecat a fost însă cocoşul: îi zice că el nu s-a supărat că Dumnezeu i-a luat atâţia pui, că, uite, mai face unul… şi încă unul. Simion Stâlpnicul s-a înduplecat şi a lăsat vânturile să cureţe pământul. Trecuseră şapte ani, atât timp a jelit copilul. De unde, se spune, e credinţa că mortul trebuie să fie jelit şapte ani. Apoi se uită, că şi uitarea-i trecută în legile omeneşti. Atunci Simion Stâlpnicul i-a spus cocoşului: „Îţi dau voie să ţii 40 de femei şi prin sat să umbli”. Tot cocoş să fii, la tinereţe!

De aici vine şi vorba referitoare la vârstă: găina bătrână face ciorba bună şi, în curtea cu găini să ai un cocoş tânăr. Mentalitatea în comunitatea tradiţională avea rigori de comportament şi orice abatere era sancţionată. Funcţionau însă şi înlesniri doar pentru bărbaţi. Doar „cocoşul avea voie să aibă 40 de femei”, femeia însă reprezenta statornicia familiei.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Micherechenii au sărbătorit la ziua satului, Festivalul Castraveţilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 august 2019, 12:50

Primăria comunei Micherechi a organizat, în zilele de 27–28 iulie, ediţia a XVII-a a Festivalului Castraveţilor. Au fost două zile însemnate pentru locuitorii satului, zile care a reunit familii, a adus acasă prietenii şi neamurile, dar şi mulţi români din satele învecinate atât din Ungaria, cât şi din România. Festivalul a fost organizat anul acesta de Primărie, finanţat în cadrul proiectului RO-HU 267 „People to people – Partenership for Our Common Future”, din programul Interreg V-A România Ungaria, realizat în parteneriat de comuna Micherechi cu „Festivalul Castraveţilor” şi comuna Mădăras cu „Festivalul brutarilor”, proiectul având un buget de peste 60.000 de euro.

Ca în fiecare an, „Festivalul Castraveţilor” de la Micherechi se constituie într-o mare sărbătoare a localităţii, deja renumită la nivelul ţării, dar şi peste hotare, pentru cantităţile mari de legume pe care le produc localnicii în cele peste 300 de sere care există în sat, dar mai ales renumiţi în recoltele de castraveţi.

Cele două primării partenere, mai sus amintite, se bucură de un parteneriat de foarte mulţi ani. „Într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat aceste graniţe care ne despart vor dispărea şi vor rămâne doar legăturile interumane, legături create în urma unor proiecte, precum acesta”, a precizat consilierul local Dan Păcală din Mădăras, care a venit la Micherechi cu peste o sută de localnici şi cu ansamblul de dansuri populare „Cununiţa” din Mădăras, localitate care a avut festivalul brutarilor pe 29–30 iunie.

Scenă cucerită de copiii satului

Programul de sâmbătă al festivalului a cuprins concerte de muzică uşoară pentru tineret şi s-a încheiat cu discotecă. Nu a lipsit de la eveniment nici castraveţii, o expoziţie retro, concurs gastronomic, la care s-au întrecut la gătit tocăniţe şi ciorbe gustoase cei mai talentaţi bucătari şi bucătărese din sat.

Cu o seară înainte de a se da startul festivalului, scena în aer liber a fost cucerită de copiii satului. Nu mai puţin de 50 de tineri de toate vârstele, care au participat la tabăra de dansuri populare din localitate, au oferit un program cultural la gala de încheiere a taberei de vineri, 27 iulie.

Un moment aşteptat de către micherecheni: concertul Fuego

Timpul nefavorabil din cea de-a doua zi a festivalului a distrus scena, decorul, şi i-a trimis acasă pe foarte mulţi localnici îngrijoraţi să nu cumva să aibă pagube la serele cu legume, în urma furtunii teribile care s-a abătut peste sat. Însă cu toate acestea, organizatorii nu s-au dat bătuţi, doamna primar Margareta Tat a oficiat deschiderea festivalului, după care au adus voie bună pe feţele sătenilor tinerii de la Ansamblul de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” din Micherechi, condus de Vasile Pap.

După furtună a ieşit iar soarele şi s-au străduit foarte mulţi să fie prezenţi pentru a nu rata concertul artistului lor preferat, Fuego.

Paul Surugiu – Fuego s-a lansat în urmă cu 25 de ani, în anul 1993, la Festivalul de la Mamaia. De atunci și până în prezent a lansat 31 de albume de studio, a înregistrat peste 600 de cântece, ce i-au adus cinci discuri de aur și două de platină. Are în palmaresul său numeroase certificate ale iubirii și ale aprecierii muncii sale, fiind unul dintre cei mai iubiți artiști independenți ai României. Aflat pentru prima dată la un concert în Ungaria, Fuego ne-a mărturisit următoarele: „Întâlnirea cu publicul român de peste tot din lumea aceasta, pentru mine înseamnă o imensă bucurie. Nu este uşor să trăieşti peste graniţele României, unii dintre ei foarte departe, în altă lume să zic aşa. Aici ne aflăm la doar câţiva km de graniţă şi poate ne este puţin mai uşor, însă la cei care trăiesc foarte departe, dorul de casă este foarte pregnant şi important. Ei trăiesc pentru tot ce este românesc şi autentic. Am descoperit astăzi la Micherechi un public special. Oameni care m-au aşteptat cu drag, care au cântat cu mine, care şi-au adus aminte refrene de acum 5–7 ani de când sunt pe scena românească… Am fost întâmpinat cu bunătăţi culinare, cu reţete pe care nu le ştiam, cu salate pregătite din ceea ce cultivă românii aici, gospodari despre care a mers vestea peste hotare. Am venit de la românii din întreaga lume cu amintiri foarte frumoase pe care nu poate să mi le distrugă din sufletul acesta nimeni. Mă bucur că am ajuns azi aici în Ungaria, la mica noastră comunitate din Micherechi. O să le spun românilor din ţară că românii de aici se împacă foarte bine cu maghiarii. Şi asta se întâmpla şi la noi în Transilvania, când mama ieşea în casa scărilor şi nu putea să-şi bea cafeaua fără Ildiko, care era vecină cu noi, şi care avea un băiat şi o fată, cu care am copilărit eu. Vreau să vă spun că şi acum ţinem legătura, ei s-au mutat la Budapesta, însă acele amintiri ale copilăriei când luam masa împreună şi ne jucam sunt de neuitat… Important este să fii om, să te sprijini la nevoie, şi noi asta am făcut în Transilvania. Noi am trăit într-o comunitate frumoasă şi am fost o mare familie acolo. De aceea, când am primit invitaţia la Festivalul Castraveţilor de aici, am răspuns cu mare bucurie, deşi am făcut sute de km, deoarece vin de la mare, sunt în plin turneu pe litoralul românesc. Dar atâta de frumos mi-a vorbit doamna primar Margareta Tat în româneşte, şi doamnele de la primărie, încât am vrut să vin personal să-i cunosc pe micherecheni…”

Premii şi distincţii

În seara zilei de duminică, Primăria satului Micherechi a felicitat acele cupluri care în acest an şi-au aniversat nunta de argint, adică 25 de ani de căsnicie şi care au sărbătorit nunta de aur, 50 de ani de căsnicie. Au sărbătorit 25 de ani de căsnicie: Maria Şipoş şi Teodor Ruja, Ana Judea şi Teodor Rocsin, Clara Nagy şi Vasile Iovan, Margit Rozalia Otlăcan şi Alexandru Petruşan, Ana Poiendan şi Gheorghe Cioca, Anica Iova şi Lajos Szekeres.

Patru perechi au sărbătorit 50 de ani de căsnicie: Maria Ruja şi Ioan Ruja, Floarea Ruja şi Vasile Bordaş, Florentina Mihuţ şi Teodor Duma, Marta Maria Oros şi Vasile Cozma.

Conducerea satului i-a felicitat şi pe alţi localnici care au sprijinit acţiunile localităţii, s-au îngrijit de predarea în limba română la şcoala din localitate, la promovarea tradiţiilor, la siguranţa satului şi au susţinut alte ramuri culturale sau sportive.

Primăriţa Margareta Tat a înmânat distincţia „Pentru comuna Micherechi” consilierului Mihai Nistor, Attila Bondar, sponsor.

Premiul „Pentru Educaţie” a fost înmânat doamnei profesor pensionar Anamaria Dulău Cozma, iar premiul „Pentru Cultura localităţii Micherechi” l-a primit Vasile Gyalog. Premiul pentru sport le-a fost oferit domnilor Vasile Ruja şi Tamás Ruja.

După înmânarea distincţiilor, publicul s-a distrat pe melodiile cântăreţei maghiare Rúzsa Magdi, iar cei mai rezistenţi s-au veselit până în zori, împreună cu Dr. Mokán şi Dj.Széplucky.

Oaspeţi din România şi Ungaria

La cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Castraveţilor a onorat cu prezenţa domnul Florin Vasiloni, consul general la Consulatul General al României la Jula, PS Părinte Episcop Siluan, Dan Alexandru Tiurbe, primarul comunei Mădăras, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consililui Judeţean Bichiş.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Realizator: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Ceva tot rămâne din noi prin jocuri…

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 august 2019, 11:56

În localitatea Cenadul Unguresc din județul Ciongrad s-a organizat pentru a doua oară o tabără de dans popular românesc sub îndrumarea coregrafului și instructorului  Gheorghe Gros din Chitighaz. Organizator a fost Autoguvernarea Română din localitate. Tabăra s-a încheiat sămbăta trecută cu un spectacol dat de către cei 19 tineri participanți la această acțiune, care au arătat publicului dansurile însuşite în cele șapte zile de tabără: coregrafii românești din localitate, dar și din țara mamă. La eveniment au fost invitați  părinții copiilor, dar și  cenădenii iubitori de dansuri populare.

În reportaj îi puteți asculta pe elevul Lole Brandon, cenădanii Vasile Mărienuț și Ana Popa, instructorul și coregraful Gheorghe Gros și Vasile Rotar, președintele  Autoguvernării de Naționalitate Română din Cenadul Unguresc.

Reporter: Petru Câmpian, redactor MTVA, Emisiunile în limba română.

Institutul Cultural Turc „Yunus Emre“ la ceas aniversar

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 august 2019, 19:13

La aniversarea a 10 ani de la înființare Institutul Cultural Turc „Yunus Emre“ / Yunus Emre Enstitüsü și Organizația Internațională a Culturii Turce (TÜRKSOY) au organizat la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin“ din Constanța, la sfârșitul lunii iulie, un concert susținut de orchestra de Muzică Populară „Kazahstan Tattimbet”.

La realizarea concertului și-au adus sprijinul Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, Ambasada Republicii Turcia la București, Ambasada Republicii Azerbaidjan în România, Ambasada Republicii Kazahstan în România, Ambasada Republicii Turkmenistan în România, Anadolu Automobil Rom, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Uniunea Democrată Turcă din România și Radio T.

În discursul de deschidere susținut doamna Seher Korucu, Director al Institutul Cultural Turc „Yunus Emre“, Constanța a afirmat următoarele: „Yunus Emre Enstitüsü, prin cele 58 de Centre Culturale Turce deschise în 48 de țări, a avut ca obiectiv să promoveze Turcia și bogățiile sale prin intermediul tuturor evenimentelor și colaborărilor organizate într-o mare varietate de domenii, precum cultură, artă, sport, literatură, muzică, gastronomie, cinema și limba turcă. Ne aflăm astăzi, aici, pentru a sărbători împreună emoția acestor ultimi 10 ani, emoție care a trecut de la o limbă la alta, de la suflet la suflet. Noi, ca parte a familiei Yunus Emre Enstitüsü la București și Constanța, suntem mândri să transmitem bogăția culturală a Turciei, țării noastre soră și prietenă, România, și suntem bucuroși că poporul român ne-a arătat prietenie și apropiere în urma efortului nostru de a scoate la iveală valorile commune între cele două culturi. ”

Depre Institutul Cultural Turc „Yunus Emre“

Prin cele două filiale înființate în anul 2011, la Constanța și București Institutul Cultural Turc „Yunus Emre“ are ca scop promovarea culturii turce prin organizarea diferitelor evenimente, cursuri, expoziții, seminarii și simpozioane științifice în parteneriat cu instituții academice despre relaţiile dintre România şi Turcia și se adresează în primul rând populaţiei majoritare, române în rândul căreia doresc să facă cunoscută cultura turcă. În al doilea rând se adreseaă etnicilor turci şi tătari din România care trăiesc pe aceste meleaguri de sute de ani şi în al treilea rând cetățenilor turci stabiliţi în România, care au aici diferite afaceri.

Despre Orchestra de Muzică Populară „Kazahstan Tattimbet”

Orchestra de Muzică Populară Kazahă formată din 25 de persoane a luat ființă în anul1988, sub îndrumarea dirijorului Düysen Ükibaia. După doi ani a fost redenumită ca și Tattimbet, după numele muzicianului de renume și maestrului în şertpeküyün (stil muzical dombra). Au un repertoriu bogat alcătuit din piese celebre din lumea turcă, dar și din țările unde concertează. Dirijorul Düysen Ükibay, fiind premiat în anul 2001 la Prima Ediție a Concursului Dirijorilor Republicii. Muzicienii emeriți din aceată orchestră au jucat un rol important în transfomarea organizației în academie, care a organizat concerte în țări precum S.U.A., Franța, Elveția, Suedia, Republica Cehă, Slovacia, Iran, Irak, Turcia, Rusia, Coreea de Sud.

Concertul oferit de către Orchestra de Muzică Populară „Kazahstan Tattimbet” și soliștii din lumea turcică au încântat publicul constănțean în picioare cu piesa „Ciocârlia”.

Concertul oferit de către Orchestra de Muzică Populară „Kazahstan Tattimbet” și soliștii din lumea turcică au încântat publicul constănțean în picioare cu piesa „Ciocârlia”.

Ghiulşen Iusuf-Ismail

Radio România Constanţa

Musulmanii celebrează Kurban Bayram

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 august 2019, 19:01

În perioada 11-14 august, anul acesta musulmanii din întreaga lume marchează sărbătoarea Kurban Bayram cunoscută ca sărbătoare a sacrificiului.

În vederea păstrării obiceiurilor specifice acestei sărbători, în judeţul Constanţa vor fi organizate spectacole de către Kadir House, cu participarea artiştilor consacraţi din Crimeea (patria mamă a tătarilor).

Iniţiatorul spectacolului festiv domnul Sunay Kadir a invitat cinci instrumentişti şi doi solişti de muzică tătarească. „Organizăm periodic întâlniri cu artişti consacraţi din Crimeea în vederea păstrării legăturilor culturale cu patria mamă. Artiştii Afize Kassara, Seitabla Memetov şi Vetan Band vor evolua într-un spectacol festiv de excepţie în localităţile unde numărul etnicilor tătari este mai mare, Constanţa, Valu lui Traian şi Techirghiol,” a declarat Sunay Kadir, iniţiatorul spectacolului.

 Despre Kurban Bayram

Cunoscut în tradiţia islamică şi ca sărbătoarea Sacrificiului, Kurban Bayram este marcat în luna Zilhigge, ultima din calendarul islamic.

Sărbătoarea Kurban Bayram comemoreazã, în fiecare an religios İslamic, gestul lui İbrahim Profetul care a avut tãria sufleteascã de a-şi sacrifica propriul fiu, pe İsmail, pentru a-şi dovedi credinţa şi adoraţia în Allah, Cel Milostiv şi İertător. Ajuns la bătrâneţe, de teamă că nu va mai avea cine să continue şirul profetic, Profetul İbrahim (Avram), Patriarhul tuturor celor trei religii monoteiste s-a rugat lui Allah sã-I dăruiască un fiu. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar, într-una din zile, İbrahim a avut un vis, în care i s-a cerut a-şi arăta credinţa şi supunerea faţă de Allah. Dragostea şi ocrotirea paternă a fost pusã în balanţă cu tăria credinţei. Şi, dovada credinţei era acceptul de a-şi sacrifice unicul, adoratul său fiu İsmail. Grea încercare.

Dar minune! În faţa sincerităţii şi tăriei credinţei lui İbraim şi İsmail, Allah a trimis pentru jertfă prin îngerul Gebrail (Gavril)- cel prin care s-a transmis şi Sfântul Coran – un berbec. De atunci, a sacrifica un animal, de regulă un berbec, face parte din credinţa islamică şi este o obligaţie tradiţionalã a musulmanului independent financiar, avut. Această tradiţie a apãrut în anul al doilea al erei İslamului (623), marcată de exilul Profetului de la Mecca la Medina, numită Hegira– 622. Pelerinii oferă ofranda lor în Valea Mina, pe timpul efectuãrii Marelui Pelerinaj (Hajj), pelerinaj la Mecca, Medina, pe muntele Arafat şi în alte locuri sfinte de rezonanţã pentru cultul İslamic. Ei refac în aceastã lună sfântă drumul iniţiatic, religios al Profetului Mohammad.

Pelerinajul la Mecca

O altă latură importantă şi unul din cei cinci stâlpi ai credinţei islamice o constituie pelerinajul la Mecca, denumită Hac sau Haj. Anual, în perioada peremergătoare Kurban Bayramului musulmanii din întreaga lume efectueaza pelerinajul Hajj.

Hajj, sau pelerinaj, cum este denumit în limba arabă, este o procesiune religioasă anuală a musulmanilor spre Mecca, cel mai sfânt oraş al Islamului, precum şi o obligaţie religioasă pentru toţi credincioşii acestei religii monoteiste. Conform perceptelor Islamului, orice musulman care are posibilitate financiară şi o bună stare de sănătate este obligat să efectueze măcar o dată în viaţă pelerinajul ritual la Mecca, sau mai bine spus, la Al-Ka’ba, o construţie aproape cubică , despre care tradiţia islamică spune că a fost construită de Adam şi reconstruită mai târziu de către Abraham împreună cu fiul său, Ismail. Aceastã tradiţie a apărut în anul al doilea al erei İslamului (623), marcatã de exilul Profetului de la Mecca la Medina, numitî Hegira – 622. Pelerinii oferă ofranda lor în Valea Mina, pe timpul efectuãrii Marelui Pelerinaj (Hajj), pelerinaj la Mecca, Medina, pe muntele Arafat şi în alte locuri sfinte de rezonanţă pentru cultul İslamic. Ei refac în aceastã lună sfântă drumul iniţiatic, religios al Profetului Mohammad. La sfârşitul întregii procesiuni, pelerinii îşi rad părul din cap şi fiecare dintre ei sacrifică ritual un animal, de regulă o oaie sau o capră, după care urmează celebrarea sărbătorii Eid al-Adha (Sărbătoarea Kurban Bayram).

Obiceiuri și tradiţii de Kurban Bayram

În prima zi de Bayram, bărbaţii merg la geamie pentru a participa la slujba specifică de bayram, apoi merg la cimitir unde comemorează rudele decedate şi fac rugăciuni colective în casele celor decedaţi peste an. Întorşi acasă, credincioşii au obligaţia ca în această perioadă să sacrifice un batal, o oaie sau o vită. Sacrificiul constă în tăierea unui animal în zilele de sărbătoare a ofrandei, cu intenţia de respectare a cultului, pentru apropierea de Allah. E o cerinţă pentru fiecare musulman care are o avere, e liber, are domiciliul stabil. Sacrificarea se face pentru însăşi persoana respectivă. Odată cu primele picături de sânge care se scurg din kurban-ul făcut cu voia lui Allah şi cu o intenţie curată, se declară iertare păcatelor credinciosului care respectă acest ritual.

Timpul pentru sacrificare poate fi prima, a doua sau a treia zi a Sărbătorii Kurban Bayram. Cel mai bine este, ca sacrificiul să se facă în prima zi de sărbătoare. Animalul care urmează a să fie sacrificat este aşezat culcat legat de picioare si orientat spre Kaaba, dupa care se rosteşte rugăciunea. Cel mai bine este ca animalul de sacrificat să fie tăiat personal. Dacă persoana în cauză nu este în stare să aducă la îndeplinire sacrificiul, trebuie să facă în aşa fel încăt să împuternicescă un musulman, care să aducă la îndeplinire ritualul. Carnea astfel obţinută de la animalul sacrificat se împarte în trei părţi, astfel: prima parte va fi consumată de familia sa; a doua parte este dăruită prietenilor şi cunoscuţilor, iar a treia parte se dă ca pomană persoanelor cu posibilităţi materiale reduse.

Apoi începe veselia şi distracţia. Se fac vizite la părinţi şi rude mai în vârstă, la prieteni. Se fac urări de sănătate şi de împliniri. Copii merg cu colindul din casă în casă şi primesc cadouri, dulciuri, bani, adoraţia şi iubirea părinţilor, bunicilor, rudelor.

Sunt patru zile de bucurie, de armonie, de veselie şi destindere, de frăţietate, de solidaritate, de întârire spiritualã a familiei şi comunităţii. Tot cu prilejul acestei sărbători, musulmanii trebuie să se împace, se fie uniţi şi să se gândească la cei săraci, la cei flămânzi, la cei care au nevoie de ajutor.

Ghiulşen Ismail-Iusuf, Radio România Constanţa

Tabăra de limba turcă la Agapia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 august 2019, 18:49

Uniunea Democrată Turcă din România a organizat în perioada 4-9 august 2019, o tabăra de limba maternă în localitatea Agapia din judeţul Neamţ. Tabăra a fost organizată de comisia de îmvăţământ a UDTR şi a reunit 30 de elevi de etnie turcă, care studiază limba maternă în şcolile din judeţul Constanţa.

Potrivit declaraţiei preşedintei comisiei de învăţământ a UDTR, prof. Vildan Bormambet, programul taberei a cuprins cursuri de: limba turcă, pictură, dans tradiţional turcesc dar şi vizite la: Cetatea Neamţ, Curtea Domnească din Piatra Neamţ, Mănăstirea Agapia, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”, Muzeul de Măşti „Popa Tatu”şi Rezervaţia de zimbri „Dragoş Vodă”. „Elevii au avut posibilitatea să intre în competiţie în cadrul concursurilor de creaţie literară şi pictură, precum şi de recitare şi interpretare de cântece în limba turcă. Cei mai buni dintre ei au obţinut premii din partea UDTR”, a declarat prof. Vildan Bormambet.

Tabăra de limba maternă se înscrie în seria de proiecte organizate de UDTR cu scopul de a conserva şi promova una dintre cele mai importante valori identitare a etnicilor turci, limba maternă.

Biroul de Presă UDTR

Întâi de gustar, întreită sărbătoare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 august 2019, 05:00

Este 1 august, Macoveiul, o sărbătoare cu dată fixă închinată unui personaj creştin.

(varianta radiofonică a rubricii)

Bine e în această zi să se închine un gând bun pentru grădini şi livezi. Să fie stropite cu aghiasmă iar grâului să-i închinăm un gest de mulţumire: spicele de grâu, cât-or mai fi rămas să le scuturăm în palme şi boabele să le amestecăm cu sămânţa de-am pus-o deoparte pentru la toamnă. Aşa ogorul va fi bogat. Şi tot azi, de Macovei un pic de miere luată din stupi va fi leac la zile de restrişte, c-aşa se şi zice: leac şi babii colac!

Azi preoţii pleacă cu zi întâi, mai pe la vecini, mai pe la enoriaşii de-au uitat drumul bisericii

Este şi ziua Crucii. Sunt trei zile ale Crucii pe an: pe 14 septembrie, duminica a treia din Postul mare şi ziua de 1 august.

Ziua Crucii trebuie respectată. La casele bătrâneşti, ferestrele aveau zăbrele în formă de cruce, ca să nu-ţi piară din gând semnul crucii, să nu treci dimineaţa, pragul casei fără să faci semnul crucii şi să nu sufli-n lumânare la cântatul cocoşilor de la miezul nopţii fără să-ţi fi făcut semnul crucii. Aşa era odată!

Şi tot azi, 1 august este sărbătoarea ursului. Se numeşte împuiatul urşilor.

Şi urşii au mai multe sărbători peste an: Macoveiul (1 august), Martinii de toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de iarnă (1-3 februarie), ziua Ursului (2 februarie) şi Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).

De Macovei urşii se-mpreună şi după 7-8 luni, la Martinii de iarnă apar în bârlog ăi mici.

Bine e să ai un pic de untură de urs la ursitoare. El le influenţează în bine pe ursitoare, dă putere copiilor, iar iernile fără masca de urs (spiritele fantastice care curăţă locul înainte de trecerea în alt an şi apoi câteva zile) n-ar mai fi atât de frumoase.

1 august: e Macoveiul gând bun pentru holde, grădini şi stupi; e ziua Crucii; e ziua Ursului şi mai ales azi începe postul Sf. Mării. Două săptămâni nu-i greu de ţinut, legume şi fructe sunt pe de-a rândul, trupul va fi curăţat, gândul uşurat şi sărbătoarea împlinită. Iar Sf. Maria este icoana sufletului nostru la care ne-ntoarcem spre a-i vedea pruncul, bucuria şi tristeţea topite într-un destin exemplar!

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Proiectul 10 Festivaluri Naționale de Folclor – Festivalul ”Natalia Șerbănescu”, 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 iulie 2019, 12:17

Primăria orașului Tulcea și Ansamblul Artistic Profesionist ”Baladele Deltei” au organizat în perioada 12-14 iunie 2019 ediția a IX-a a Festivalului – concurs Internațional de Interpretare a muzicii populare ”Natalia Șerbănescu”.

Manifestarea artistică de notorietate în arealul festivalurilor de profil s-a dorit a fi o imagine peste timp a dragostei pentru cântecul popular dobrogean a celei ce s-a identificat cu acest spațiul etnofolcloric, Natalia Șerbănescu.

„În semn de prețuire a zbaterilor sale de-a lungul anilor pe drumul artei folclorice, considerăm că este o datorie de onoare a județului Tulcea, pe meleagurile căruia s-a născut, pe care l-a iubit și în care s-a întors și reîntors mereu, să o aducă în neuitare, să arate generațiilor de azi că ceea ce are valoare dăinuie peste timp”, – a declarat maestrul coregraf Ștefan Coman, managerul Ansamblului Artistic Profesionist ”Baladele Deltei”.

Deschiderea concursului către categorii de vârstă a contribuit la catalizarea interesului copiilor, adolescenților și tinerilor de a participa la această competiție.

Juriul festivalului a fost alcătuit din personalități marcante ale vieții folclorice rommânești: Elize Stan, doctor etnomuzicolog și realizator emisiuni la TVR , dr. Maria Tănase Marin, interpret, producător și realizator de emisiuni TV, Eugenia Florea, etnomuzicolog, Daniela Roxana Gibescu, doctor muzicolog la Casa de Discuri „Electrecord” București, Gabriela Rusu – Păsărin, conf. univ. dr. habil., realizator de emisiuni folclorice în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune, Aurelian Croitoru, dirijor în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele  Deltei”,  Ștefan Coman, managerul Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele  Deltei”.

Premiații ediției a IX-a a Festivalului – concurs Internațional de Interpretare a muzicii populare ”Natalia Șerbănescu” au fost:

 Marele premiu și Trofeul Festivalului „Natalia Șerbănescu” – Stelian Păun,  jud. Giurgiu

Categoria de vârstă 9 – 16 ani – soliști vocali

Premiul I

– Nerea Elena Fieraru, jud. Prahova

– Diana Geogiana Monete, jud. Olt

Premiul II

– Karla Ursu, jud. Iași

– Diana Valentina Nuțu, jud. Brăila

Premiul III

– Florin Sebastian Girel, jud. Constanța

– Maria Beatrice Vlaicu, Ploiești

Premiul Special Radio România Regional

– Ana Baciu, jud. Tulcea

Premiul Special de Popularitate

–Cezara Borcea,jud. Sibiu.

Mențiuni

Viviana Bulugu, jud. Vaslui

Andreea Cristea, jud. Tulcea

Categoria de vârstă 16 – 40 ani – soliști vocali

Premiul I – Gabriel Treteag, jud. Suceava

• Lorena Minodora Ene, jud. Mehedinți

Premiul II – Cristina Nicoleta Chichiriță, jud. Suceava

Premiul III – Andrei Nicolae Girel, jud. Constanța

Mențiune – Marina Sava, jud. Constanța.

 Premiul Special pentru Interpretare al Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele Deltei”:

Dragoș Vlădeanu, jud. Tulcea

Cristian Andrei Ciaușu, jud. Brăila

Alexandru Ciubotaru, loc. Căușeni, Republica Moldova.

Premiul Radio România Regional în cadrul Proiectului ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” a fost acordat, ca având criterii de referință valoarea interpretativă, autenticitatea repertoriului, prezența scenică, tinerei Ana Baciu din județul Tulcea. Un obiectiv esențial al proiectului este și acela de a evidenția repertoriul marilor interpreți preluat de tânăra generație pentru perpetuarea cântecelor care identifică o zonă și un nume de referință din folclorul românesc, în acest context fiind numele Nataliei Șerbănescu.

Pentru ca imaginile transpuse în versurile cântecelor despre Dobrogea și Dunăre să rezoneze cu imaginile mirifice ale Deltei  Dunării, a fost organizată o excursie în inima Deltei, ceea ce a adus un argument în plus pentru susținerea valorile de patrimoniu în această zonă.

Foto: arhiva Ansamblului artistic Profesionist ”Baladele Deltei”

A consemnat: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune    

„Rolul religiei în promovarea valorilor identitare a etnicilor turci”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 30 iulie 2019, 08:28

 Uniunea Democrată Turcă din România a derulat  în perioada 21-27 iulie 2019, proiectul, „Rolul religiei în promovarea valorilor identitare a etnicilor turci”, la Istanbul, în Republica Turcia. Proiectul a fost organizat de comisia de religie a UDTR şi a reunit membri cu studii superioare, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani, de la filialele UDTR din: Constanţa, Bucureşti, Brăila, Cumpăna, Lazu, Mangalia, Valu lui Traian, Cobadin, Medgidia, Techirghiol şi Cernavoda.

În cadrul proiectulului, tinerii au avut posibilitatea să se reculeagă şi să se roage  în geamiile „Sultanahmet”, „Fatih”, „ Sultan Mihrimah” şi „Eyyup” şi să viziteze obiective istorice şi turistice precum: Muzeul „Hamam Turcesc” al Universităţii „Bayazid al II-lea”, Turnul Galata, Büyükada, Aya Sofia şi Piaţa Taksim. Alături de participanţii la proiect s-a aflat şi preşedintele UDTR, ing. Fedbi Osman.

Proiectul , „Rolul religiei în promovarea valorilor identitare a etnicilor turci” se înscrie în seria de programe organizate de UDTR cu scopul de a-i apropia pe membrii comunităţii turce din Dobrogea de valorile religiei islamice dar şi de a cunoaşte îndeaproape istoria şi civilizaţia turcă. Este de datoria noastră ca prin acest gen de proiecte să promovăm în rândul membrilor comunităţii noastre islamul moderat, specific etnicilor turci dobrogeni şi valorile sale morale care îndeamnă la pace, toleranţă, respect şi iubire”, a declarat preşedintele UDTR, ing. Fedbi Osman.

Proiectul a fost organizat şi coordonat de vicepreşedinta comisiei de religie, prof. Firdes Musledin.

Biroul de Presă UDTR

Delegaţia din Gemlik-Tucia participă la Zilele localităţii Năvodari

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 iulie 2019, 13:57

La invitaţia primarului localităţii  Năvodari Florin Chelaru, o delegatie condusă de primarul localităţii Gemlik-Turcia, Uğur Sertaslan, formată din consilieri locali, oameni de afaceri şi jurnalişti din oraşul Gemlik, a ajuns la Năvodari.

În urmă cu 19 ani cele două localităţi s-au înfrăţit. Schimburile de experienţe dintre două localităţi, se realizează la nivel de oraş sau regiune. Şi aceasta deoarece se pot pune mult mai uşor bazele unor colaborări la nivel cultural, economic, de sănătate sau învăţămînt.

Ca de fiecare dată, membrii delegaţiei turce au fost primiţi de primarul Florin Chelaru, viceprimarul Liliana Mara, dar şi de consilierii locali ai oraşului Năvodari. Aceştia vor participa în această perioadă la „Zilele Oraşului Navodari”.

În prima zi a vizitei oaspeţii turci au vizitat primăria, unde, edilul şi oaspeţii de la Gemlik au discutat despre proiectele derulate în localitatea Năvodari, despre planurile de investiţii pe care administraţia oraşului condusă de Florin Chelaru doreşte să le implementeze la Năvodari, proiecte de care şi oamenii de afaceri din Turcia sunt interesaţi. De asemenea, partea turcă s-a arătat dispusă să sprijine proiectele demarate de municipalitate. Mesajele de prietenie reciproce adresate de cei doi edili, au fost emoţionante, având în vedere că edilul Uğur Sertaslan recent a căştigat alegerile locale pentru primul mandat de primar.

Tot în cadrul întâlnirii oaspeţii i-au înmânat primarului frate de la Năvodari invitaţia oficială de a participa la ediţia a V-a a Festivalului Măslinului, organizat în perioada 30 august – 2 septembrie 2019, la Gemlik.

Cele două delegații turce, însoţite de primarul Florin Chelaru, viceprimarul Liliana Mara şi consilierii locali, au făcut un tur în centrul oraşului, unde edilul le-a prezentat oaspeţilor cele mai însemnate proiecte finalizate, mai apoi, conform tradiţiei musulmane, oaspeţii împreună cu gazdele au participat la slujba religioasă de vineri, oficiată la geamia din localitate.

După amiază cei doi edili au inaugurat noul Skate Park din Năvodari, dedicat tinerilor iubitori și practicanți ai sporturilor extreme. Investiția a fost realizată din fonduri de la bugetul local și cuprinde piste pentru trial, dirt jumping, climbing, bouldering, skate și role. În cadrul evenimentului de deschidere, cei mai talentați tineri în arta graffiti-ului au creat în culori și forme cea mai inedită competiție: Graffiti Wall. Oaspeţii din Gemlik folosindu-se de artă  graffiti-ului au colorat steagul turcesc şi au scris denumirea celor două localităţi înfrăţite.

Localitatea Gemlik din Turcia este o regiune unde livezile de măslini sunt „cât vezi cu ochii”. Gemlik este una din cele mai renumite producătoare de măsline de masă negre şi verzi, dar şi a uleiului.

Programul delegaţiei din Gemlik continuă cu vizitarea vestigiilor istorice şi culturale din Dobrogea.

A consemnat Ghiulşen I. Ismail – Radio România Constanţa

„Hermannstadtfest”2019 Festival internațional pentru copii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2019, 12:58

Festivalul internațional pentru copii „Hermannstadtfest” (28-30 iunie 2019, Sibiu) ajuns la a VII-a ediție a fost un eveniment cu un impact remarcabil prin participarea concurenților din țară și străinătate. Un festival pentru copii are o altă structură în comparație cu festivalurile naționale de muzică deja cunoscute: respectarea categoriilor de vârstă este un criteriu necesar pentru departajare, iar acordarea de distincții ar trebui să fie generoasă, pentru că nimic nu pare mai înduioșător decât ochii în lacrimi ai unui copil care nu a primit nimic la o competiție, fie ea și internațională. Emoțiile sunt mai multe, pentru că sunt dublate de emoțiile părinților, bunicilor, de speranța acestora de a oferi celor mici clipe de bucurie. De aceea, organizarea unui festival pentru copii este marcat de un plus de afectivitate și surprize. Organizatorii au adăugat la aceste componente care au dat amploare evenimentului un capitol de neuitat: invitarea în juriu a unor reputați compozitori, interpreți de mare notorietate, conferind astfel edițiilor nimb de neuitare.

Componența juriului a fost următoarea: Adrian Ordean, Bogdan Dragomir, Daniel Vecsei, Codruț Croitoru, Viorel Gavrilă , Luminița Anghel, Denise Bălăceanu, Rodica Popa Comăniciu, Gabriela Rusu – Păsărin, Rumiana Nacheva și Rodica Roșioru.

Evaluând calitățile vocale, valoarea interpretativă, prezența scenică, costumele populare specifice zonei etnofolclorice reprezentate, juriul a stabilit următorul clasament:

LINŢĂ VLAD-MIHAI – Marele Trofeu

SIMIOANĂ BEATRICE – Premiul 1 cu excelenta

 CONCURENTI POPULARA 7-10 ANI

CIUCIU MARIA – Locul 1

MEDIEȘIANU LIVIA – Locul 1

SÎRBU PAULA CORINA – Locul 2

POPÎRLAN GEORGETA EMANUELA – Locul 3

DRULE RALUCA IOANA – Locul 3

KARI ANA MARIA – Mentiune

DEMIAN PATRICIA IOANA – Mentiune

CONCURENTI POPULARA 11-13  ANI

1. BARAKOVA KRISTINA – Locul 1
2. CINĂZAN ALEXANDRA – Locul 1
3. MARUȘCA DAIANA CARINA – Locul 2
4. PETREA GIANINA MARIA – Locul 3
5. APOSTU IONELIA – Mentiune
6. MEZEI POP CRISTIAN DORIAN – Mentiune
7. CRIHAN ANA – Mentiune
8. ANCA ARINA IOANA – Premiu Special
9. NICOLESCU DENISA FLORENTINA – Premiu Special
10. STANCIU LORYANA FILOFTEIA – Premiu Special
11. JURCA NADIA MARIA – Premiu Special
12. PÎRÎIANU ELENA DENISA – Premiu Special

CONCURENTI POPULARA + 14 ANI

OANCEA GABRIELA – Locul 1

FABRI ANDREEA – Locul 2

CĂRUȚAȘU MARINA FLORINA – Locul 3

COMAN MARIA IASMINA – Mentiune

MORARU ALEXIA – MentiuneCĂLDĂRAR TUȚA -Mentiune

Câștigătorul Marelui Trofeu, LINŢĂ VLAD-MIHAI, prezent pentru prima dată la acest festival, a declarat pentru organizatorii evenimentului:

,,Da, îmi doresc foarte mult să reușesc să îmi fac o carieră din muzică populară,  dar în același timp vreau să am și o altă meserie. La finalul clasei a 8 a doresc să merg la liceul militar din Alba Iulia și sper să reușesc să îmbin cele două meserii.Mai apoi doresc să urmez și conservatorul.”

Detalii informaționale și imagini sugestive din conetxtul derulării festivalului concurs sunt de regăsit pe:
http://www.facebook.com/HermannstadtFest.Sibiu?ref=hl/

http://www.festivalul-hermannstadtfest.blogspot.ro/

În final, un gând de mulțumire pentru organizatori, aducând în prim plan două nume: Daniela Simionescu, inițiatoarea și sufletul festivalului, și Dominique Simionescu, director al festivalului, fiica domniei sale, care a moștenit calitățile organizatorice ale mamei și care este deja un nume în muzica ușoară românească.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Pintilie – Călătorirea verii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2019, 11:11

Zi de vară până-n seară! E vară şi calendaristic, şi în credinţa populară. Bătrânii noştri au fost întotdeauna prevăzători cu o clipă mai devreme spre a întâmpina sfârşitul lucrului sau timpului marcat, aşa se întâmplă şi în rânduirea anotimpurilor. Astronomii spun că vara se-ntinde pe lunile iunie, iulie, august. Ei împart anul în patru anotimpuri. Ţăranul a ştiut şi a respectat două: iarnă – vară, ca şi alb-negrul, viaţă-moarte, zi-noapte.

(varianta radiofonică a rubricii)

La final de iulie se petrece vara, asistăm la călătorirea verii. E o continuare a sărbătorii Sfântului Ilie, pentru că pe 27 iulie biserica ortodoxă celebrează pe Sfântul Mare mucenic Pantelimon, căruia poporul i-a spus pe scurt Pintilie sau Sf. Ilie cel mic, cum îl numesc locuitorii Olteniei. Oricum i s-ar zice, el marchează ultima zi de vară, când vara se călătoreşte adică „se întoarce soarele înapoi”. Şi putem să vedem cum se-ntâmplă dacă, vorba bătrânilor la amiază, am privi într-o strachină cu apă, o să vedem cum joacă soarele. Se crede că acum apa se răceşte, iar cerbul iese din apă, semn că vremea nu mai e ca vara.

Se mai spune că acum se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă şi are loc o întâlnire memorabilă: vara cu iarna. Vorbeşte iarna că e vremea ei! „De-acu te duci tu vară şi vin eu iarnă!” – asta ca să se ştie bine.

Ştiu de aceste cuvinte berzele şi cocostârcii. Se rânduiesc şi se pregătesc de plecare în ţările calde. De privim spre cer, vedem cum crujul cerului (care va fi fiind acela) se-ntoarce către toamnă şi iarnă.

Se aşteaptă Gustarul, Secerarul, Măselarul adică luna august. O lună de muncă cu sărbători mai puţine, se respectă cele mari: Probejeniile sau Schimbarea la faţă şi Sântămăria Mare, celelalte: Macoveii, Sântion de Toamnă – se ştiu, dar se lucrează, că vine bruma şi hambarele şi cămările trebuie să fie pline la vreme de zloată şi flori de gheaţă.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

De 39 de ani în slujba ascultătorilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2019, 09:42 / actualizat: 26 iulie 2019, 11:52

De 39 de ani în slujba ascultătorilor

Cu exact 39 de ani în urmă, la 26 iulie 1980, a fost difuzată în eter de la Szolnok prima emisiune radiofonică în limba română. Era zi de sâmbătă, când ascultătorii puteau auzi următoarele cuvinte: „Aici Radiodifuziunea Ungară, Postul de Radio Szolnok… De la microfon Ştefan Frătean vă zice bun găsit. În primele minute ale programului vom vorbi despre ţelurile, sarcinile emisiunii în limba română, după care Petru Silaghi, secretar general al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria va rosti un cuvînt de salut. În continuare ştiri, informaţii, reportaje alături de revista presei. Din prima emisiune în limba română nu va lipsi nici muzica. Vă dorim distracţie plăcută!”

Acestea au fost cuvintele primului  realizator al programelor noastre radiofonice în limba română,  Ștefan Frătean, cuvinte care au urnit la drum emisiunea radiofonică în urmă cu 39 de ani.

Petru Câmpian l-a invitat domnul Ștefan Frătean la o scurtă convorbire, solicitându-l să-și amintească de începuturi…

Astăzi emisiunea „O voce românească” este realizată în Studioul din Seghedin al Radiodifuziunii Ungare din cadrul MTVA și transmisă în eter pe undele medii de 873, respectiv 1188 kHz, dar și prin internet, la adresa https://www.mediaklikk.hu/nemzetisegi-adasok-elo/

A consemnat Iulia Kaupert, redactor coordonator, Radiodifuziunea Ungară MTVA, emisiunile în limba română

Un festival inedit: Festivalul Național de folclor ”Cheile Oltețului”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 iulie 2019, 12:40 / actualizat: 26 iulie 2019, 9:54

 Consiliul Județean Gorj, Primăria şi Consiliul  Local  Polovragi, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj și ADLPC Polovragi  au organizat în ziua de 19 iulie 2019 prima ediție a Festivalului Național de Folclor ”Cheile Oltețului”.

Într-un loc mirific, cunoscut pentru frumusețile naturii care au făcut din această zonă una dintre cele mai frumoase din țară, iar comuna Polovragi a fost recunoscută drept stațiune turistică având ca obiective Mănăstirea Polovragi și Peștera lui Zamolxe, înființarea acestui festival a avut câteva repere de noutate. Specificul acestui festival concurs este promovarea repertoriului muzical exclusiv pastoral, ceea ce asigură ineditul și primatul acestui festival în contextul festivalurilor naționale de profil.Ocupația tradițională principală a locuitorilor zonei, păstoritul, a fost însoțită de-a lungul vremii cu performarea repertoriului ciobănesc interpretat la fluier și vocal. Readucerea în actualitate a cântecelor care au făcut bucuria generațiilor în comunitățile ciobănești, transmiterea lor prin glasul tinerilor care au crescut în dragoste pentru valorile culturale tradiționale, a fost un alt obiectiv al acestui festival.

Alegerea locului și a perioadei de desfășurare a festivalului nu  fost întâmplătoare: sărbătoarea Sfântului Ilie și nedeia de Sântilie cunoscută în întreaga țară identifică această zonă în calendarul sărbătorilor de peste an. De aceea, perioada de trei zile a sărbătorii a fost marcată de organizatori prin spectacole, parada portului popular și festivalul național concurs.

Și a mai fost un argument important: Ansamblul folcloric „Cheile Oltețului” a împlinit 71 de ani de la înființare, fiind considerat singurul ansamblu folcloric din județul Gorj cu activitate neîntreruptă peste șapte decenii.

Specificul acestui festival concurs fiind prezentarea unui repertoriu muzical exclusiv pastoral, ceea ce asigură ineditul și primatul acestui festival în contextul festivalurilor naționale de profil, a contribuit la catalizarea interesului pentru participare a tinerilor din zonele pastorale limitrofe comunei Polovragi.   În urma evoluției în concurs juriul a acordat următoarele premii:

Marele Premiu – Manasiescu Mălina

Secțiunea soliști vocali:

Premiul I: Șandru Ioana

Premiul al II-lea: Ursu Alina

Premiul al III-lea: Ursu Monica Ileana

Secțiunea soliști instrumentiști

Premiul I: Alevandru Marin (acordeon)

Premiul al II-lea: Gioacă Eduard Marian (saxofon)

Premiul al III-lea: Văduva Florian (fluier)

Premiul special Stelian Florescu

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj a acordat, în amintirea regretatului profesor Stelian Florescu, un premiu care poartă numele repurtatului profesor concurentei Manasia Andreea.

Invitat special la această primă ediție a Festivalului Național de Folclor ”Cheile Oltețului” a fost Ansamblul folcloric Profesionist ”Doina Gorjului”.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foca

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iulie 2019, 05:00

Continuând şirul divinităţilor care pîrjolesc pământul, de nu le este respectată  ziua,  Foca, după Pârlii adevereşte vorba că focul din senin s-aprinde. Ca şi focul care-i greu de stins, Foca se respectă cu nelucru şi cu grijă mare: grija de a nu uita că doar până la amiază se poate lucra. După câteva zile de sărbătoare, Sîntiliile, firesc este dezlegare doar la prima jumătate a zilei pentru lucru. Cine uită, va pierde ceea ce a lucrat din cauza flăcărilor.

(varianta radiofonică a rubricii)

Foca sau Opârlia (nume dat în Moldova şi Dobrogea) e rea de foc şi de ameţeli. De la arşiţa mare sau de la bâlbătaia de foci se face omului ameţeală.

Pedeapsa cu focul e cea mai rea. Şi blestemul: Arză-te-ar focul! este „greu”.

Focul nu se stinge uşor. Focul acoperit, arde înăbuşit. Asemeni dragostei ignorate, niciodată uitate.

Focul de paie şi izvorul de ploaie nu ţine. E ca focul de paie se spune despre cineva care se enervează uşor şi repede-i trece. Şi dragostea poate fi foc de paie.

A pune mâna în foc pentru ceva sau pentru cineva este expresia care aminteşte de practicile popoarelor europene, cunoscute sub numele de ordalii. Încercarea cu proba de foc era în Evul mediu o „probă juridică” rezervată doar săracilor, cei bogaţi se duelau. Proba cu „apă clocotită”, cu ulei şi grăsime clocotită ori cu plumb topit”.[1] era un mod concret de a pune la încercare vinovăţia sau nevinovăţia cuiva.

Ordalia era urmată de o pedeapsă divină, cel nevinovat scăpând „ca printr-o minune”.

A scoate castanele din foc cu mâna altuia este expresia care deviază sensul prim al expresiei a băga mâna în foc şi face trimitere la modalităţi de folosire a unui intermediar pentru rezolvarea unei situaţii. În concepţia populară neimplicarea directă, neasumarea responsabilităţii era un act deviat de la normă. Comunitatea dorea susţinerea poziţiei prin argumente, iar a „băga mâna în foc” era argumentul suprem.

În ziua de 23 iulie, de sărbătoarea numită Foca nu era bine să se dea foc afară din casă. Pedeapsa divină era arderea casei. Focul din casă şi „de la inimă” nu trebuie dus dincolo de pragul casei. Supărările familiei nu se povestesc „la poartă”. Iar „focul dragostei” nu se înstrăinează din casă, că „te arzi”.

Cu o conotaţie pozitivă am un foc la inimioară este expresia care denotă trăirea afectivă, dragostea de-nceput, ca, într-o evoluţie dorită, să i se aprindă călcâiele după… cineva. Fără foc viaţa poate fi, dar fără „vâlvătaie” este fără trăire incandescentă, fără „mistuire” din dragoste.

În ziua de Foca se culege sovârful sau sovârvul, folosit la colorarea în roşu aprins a cânepei şi a lânii.

Foc şi apă, două elemente esenţiale ale vieţii. Sărbătoare ţinută contra focului, Foca este asociată cu sensul conferit de calendarul ortodox, Sf. Mucenic Foca, cel ce a trăit în Sinope în timpul împăratului Traian şi a murit pedepsit pentru credinţa sa, prin aruncarea într-o baie foarte fierbinte. În acea vreme fusese respectat ca patron al corăbierilor, al celor ce-şi duc viaţa pe ape. Schimbarea de sens a numelui, de la personaj real la zeitate aducătoare de incendii nu a alterat fondul prim al înţelesului de „foc”, pătimirea prin foc.

Foto: Teodor Dădălău

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Artur Gorovei, Descântecele românilor. Studiu de folklor, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1931, p. 66.

Trei aniversări rotunde la românii din Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 iulie 2019, 21:43

De câţiva ani, tradiţionala sărbătoare a românilor din Seghedin din luna iulie a primit titlul de „Ziua Culturii Române la Seghedin”. Manifestarea din vinerea trecută, 12 iulie 2019, a punctat de această dată trei aniversări rotunde: 20 de ani de la dezvelirea plăcii memoriale Kossuth-Bălcescu în piaţa Klauzál din Seghedin, 170 de ani de la semnarea Tratatului de împăciuire dintre români şi unguri, semnat de către Nicolae Bălcescu şi Kossuth Lajos, la Seghedin şi 200 de ani de la naşterea lui Nicolae Bălcescu.

Manifestarea a început, ca de obicei, în Piaţa Klauzal, la placa memorială Kossuth-Bălcescu, dezvelită exact acum 20 de ani, în memoria semnării Proiectului de împăciuire româno-ungar, la 14 iulie 1949, de către cei doi revoluţionari paşoptişti, românul Nicolae Bălcescu şi ungurul Kossuth Lajos. Înainte de depunerea de coroane, organizatorul evenimentului, prof. dr. Gheorghe Petruşan, preşedintele Autoguvernărilor Româneşti din Seghedin şi din judeţul Ciongrad a ţinut un discurs în limbile română şi maghiară, în care a vorbit despre pericolele naţionalismului extrem.

Actualitatea naţionalismului

„Concluzia la care a ajuns un președinte francez la sfârșitul carierei sale de politician a fost următoarea: Naționalismul înseamnă război. Președintele actual al Franței avertizează popoarele europene asupra pericolului pe care îl reprezintă separatismul național și cheamă la unitate, la toleranță, la colaborare. Aceste principii sunt și criteriile de integrare europeană, aplicarea lor ne poate apăra de conflicte, de războaie. Naționalismul duce la învrăjbire, la ură și face imposibilă conviețuirea pașnică, comunicarea și colaborarea între popoare, între majoritatea și minoritatea națională. Naționalistul vrea să domine, nu să colaboreze. Pe naționaliști nu-i interesează omul cu bucuriile și durerile sale, ei vor să domine asupra teritoriului cucerit și să profite din bunurile lui. Naționalistul este egoist, surd și orb. Naționalismul este o parte a răului din omul trezit la conștiință națională și se îndreaptă împotriva celuilalt. Este exclusivist și nu cooperativ. Este un deșeu al sentimentului național și nu are nimic comun cu patriotismul, fără de care însă nu există viață socială de calitate. (…)”

Miza zilelor noastre

„Noi, românii care trăim în aceste orașe frumoase ale Ungariei, de mai bine de două decenii vorbim în fața plăcii Kossuth-Bălcescu din Seghedin despre ravagiile pe care le-a făcut și le face naționalismul, extremitățile naționale. Nu la patriotism trebuie să renunțăm, ci la naționalism, care totdeauna este îndreptat împotriva cuiva. Cei care nu știu să facă deosebire între iubirea de patrie și popor și ura față de alte comunități naționale, au fost și vor fi manipulați și ușor de ridicat împotriva celuilalt. Trebuie însă știut că fără dezmeticirea cetățenilor intoxicați cu veninul naționalismului, prin educație sau falsificarea faptelor istorice, fără ținerea în frâu a extremităților etnice, nu va fi nici integrare europeană, nici bunăstare. Va fi însă izolare etnică și socială, vor fi conflicte de tot felul, vor fi state naționale fără forță de muncă calificată, colonii moderne ale statelor bogate. Aceasta-i miza zilelor noastre”, a spus Gheorghe Petruşan.

Au depus apoi coroane de flori reprezentanţi ai Primăriei Seghedin, ai Consulatului General al României la Seghedin, ai Catedrei de Română a Universităţii din Seghedin, ai Institutului Cultural Român, ai autoguvernărilor româneşti din Seghedin, Cenadul Unguresc, Micherechi, ai Universităţii şi ai Bibliotecii Judeţene din Oradea, ai comunităţilor româneşti din Salonta şi din Hódmezővásárhely.

 Prelegeri despre Bălcescu, Bolliac şi românii din Ungaria

A doua parte a manifestării a cuprins o conferinţă dedicată aniversării a 200 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu. Prima prelegere a fost ţinută de Gheorghe Petruşan având ca temă Bicentenarul Nicolae Bălcescu. Am aflat din această lucrare pe lângă cele mai importante date din viaţa lui Bălcescu şi despre reformele sociale ale vremii, precum şi despre luptele pentru unitate şi independenţă naţională de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Al doilea subiect a fost prezentat de Petronella Szojka, muzeolog şi istoric la Muzeul Orăşenesc din Bichiş, care a vorbit despre românii şi aromânii din localitatea Bichiş în secolul al XIX-lea, cei care ne-au lăsat moştenire celor de azi o foarte frumoasă biserică ortodoxă în centrul oraşului Bichiş, drept dovadă a bogăţiei de care au dispus familiile de comercianţi aromâni stabiliţi în acest oraş.

Istoricul Gabriel Moisa de la Oradea a încercat să desluşească „numărul românilor din Ungaria trianonică”, adică după anul 1920. El a constatat că numărul românilor rămaşi pe teritoriul Ungariei de azi, după trasarea graniţelor dintre Ungaria şi România, „a scăzut într-un ritm constant” până în anii 1960, când odată cu modificările legilor ce au privit învăţământul şi introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile naţionalităţilor, numărul românul a scăzut în mod drastic, ajungând în 2001 la doar 7995 de suflete. Ce fel de „revoluţie” să se fi întâmplat în următorii ani, când la recensământul din 2011 s-au declarat de români peste 35.000 de cetăţeni maghiari, nu prea găseşte explicaţie istoricul orădean.

În analiza acestor date el s-a bazat foarte mult pe informaţiile publicate în Foaia românească, precum şi pe declaraţiile liderilor şi reprezentanţilor comunităţii româneşti din Ungaria.

Gabriela Elekes, doctorandă la Universitatea din Oradea a vorbit despre interferențe literare româno-maghiare, despre rolul Tipografiei din Buda şi a Societăţii Petru Maior în răspândirea culturii în limba română, precum şi despre József Sándor, primul traducător din română în maghiară al poeziilor lui Mihai Eminescu (în Kolozsvári Közlöny din 1885).

Profesoarele dr. Adriana Foltuţ de la Universitatea Emanuel din Oradea şi dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Română de la Universitatea din Seghedin s-au pregătit cu o prezentare despre al treilea personaj important la evenimentele din 14 iulie 1949, de la Seghedin, Cezar Bolliac, pe care îl vedem importalizat şi pe basorelieful lui Soós István (publicat pe coperta ziarului nostru) cu cei trei revoluţionari români şi maghiari, alături de Kossuth şi Bălcescu. A fost evidenţiat rolul lui Bolliac în revoluţia de la 1848-49, activitatea lui de poet şi jurnalist, dar au fost evocate şi câteva lucruri mai puţin ştiute despre Cezar Bolliac. Pentru a reda atmosfera acelor zile revoluţionare, Mihaela Bucin a citat un fragment dintr-o scrisoare a lui Bălcescu, scrisă la miezul nopții de 13 iulie spre 14 iulie 1849, Nicolae la Seghedin, către Ion Ghica: „În prezent, Seghedinul este capitala țării. Batthyány m’a poftit la dânsul spre a ne înțelege. Eram cam supărat pe dânsul când îl vedeam că-mi stă în cale ca să nu mă înțeleg d’adreptul cu Kossuth. În vremea aceasta a sosit aci Bolliac, Deivos, Manu și Vernescu. Am zis lui Bolliac să meargă la Kossuth. L’am dăscălit ce să zică. Kossuth l’a primit bine și i-a făgăduit că va împlini toate. Acestea s’a făcut ieri…”

Proiectul de pacificare româno-maghiar iniţiat de Bălcescu şi Kossuth, la Seghedin, a fost una dintre acţiunile politice ce ar fi putut schimba cursul unei istoriei comune, puterile politice de atunci însă au prevăzut o altă soartă acestor două popoare.

A consemnat: Eva Iova Şimon, redactor șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Discurs la placa Kossuth-Bălcescu și interviu cu dr. Gheorghe Petrușan, preşedintele Autoguvernărilor Româneşti din Seghedin şi din Judeţul Ciongrad. Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Sfântul Ilie

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 iulie 2019, 05:00

Sfântul Ilie este sfântul tunetelor şi al fulgerelor. El dă ploile cele mai mari şi grindina în dorinţa de a omorî toţi dracii de pe pământ. Îi aleargă până îi găseşte şi în scorbura copacilor sau în spatele tufelor sau pitulaţi în câini sau pisici. El este stăpânul cerului. Trei zile se ţine sărbătoarea Sf. Ilie. Numai el nu ştie când e. O legendă spune cum Sfântul Ilie îl tot întreabă pe Dumnezeu când e ziua lui şi află numai după ce aceasta a trecut. Dacă ar fi ştiut, ar fi petrecut cu mare zarvă şi pământul s-ar fi putut prăpădi.

(varianta radiofonică a rubricii)

Sfântul Ilie este de temut, pentru că are şapte tunuri: „de ploaie, de secetă, de foamete, de holeră, de boală, de moarte şi de bătălie, cu ele orânduieşte el”.[1]

Sfântul Ilie umblă în cer cu carul, pentru că Dumnezeu, văzând câtă putere are, i-a tăiat mâna dreaptă şi piciorul drept. Când îi aleargă pe draci, ca să-i prăpădească se urcă în carul lui, care e lucru sfânt, nu se vede. „Oamenii ştiu însă când trece Sfântul Ilie cu carul în cer, pentru că se face un nor mare, iar cuiele de pe talpa roţii găuresc bolta cerească, lăsând să curgă ploaia”[2]. „Uruitul carului e bolboroseala cerului”, iar fulgerele sunt scânteile care  se fac de la copitele de argint ale cailor albi ai Sfântului Ilie.

Se crede că atunci când tună, Sfântul Ilie a trăsnit un drac.[3]

De Sfântul Ilie tună şi fulgeră, iar după Sfântul Ilie vin ploile, semn de supărare a Sfântului că n-a ştiut când i-a fost ziua.

În această mare sărbătoare nu se lucrează, fiind rău de trăsnet şi grindină.

O povestire din satul Cănicea, comuna Izverna spusă de Elena Popescu de 79 de ani şi publicată de Cornel Boteanu[4] aminteşte de păţania preotului care a pus oamenii să lucreze în zilele de Circovii de Vară sau Circovii Sfântului Ilie. Păcatul a fost îndoit cu fapte şi cu vorba, pentru că la sfârşitul zilei în care tot satul a adunat fânul preotul a zis: „Doamne, acu poate să ploaie, că te-am păcălit”. Şi Dumnezeu a dat o ploaie şi i-a trăsnit toate clăile. De atunci oamenii ţin sărbătoare în cele trei zile dinaintea Sfântul Ilie (16-18 iulie), pentru că Sfântul, stăpânitor al cerului cu ploi şi tunete pedepseşte nu doar pentru nerespectarea zilei sale, ci şi a celor de până la el.

De Sântilie se fac nedei la munte. Ciobanii din Polovragi ştiu de nedeia de Sântilie de peste 200 de ani. Se făcea în Muntele Nedeii. De la începutul secolului XX petrecerea a fost organizată la Polovragi şi se ştie de ea ca bâlci la Polovragi. Nedeia era bucuria tinerilor. La Novaci ciobanii în vârstă aveau grijă să-i înlocuiască la stână pe cei tineri, pentru ca aceştia să poată coborî la bâlci, să se întâlnească cu mândruţele.

Se făceau şi se mai fac „nedeile munţilor”, chiar în inima munţilor, acolo unde sunt şi stânele. Novăcenii ştiu de Poiana Muierii, dincolo de Lotru, la graniţa cu judeţul Alba. În Poiana Sibiului sau la Rânca, ciobanii se reuneau pentru a petrece. Dis-de-dimineaţă se îndreptau spre locul nedeii, cu băutură purtată în ploşti şi cu mâncare în săcoteele specifice zonei. Se jucau învârtite în doi, în patru sau în şase.

La Nedeile păstoreşti de la Vaideeni, la miazăzi de Munţii Căpăţânii, participa cine voia, dar numai după ce se înfigea o prăjină de brad în locul unde urma să fie petrecerea. În vârful prăjinii se punea o pânză albă, semn că oricine binevoieşte, la nedeie se primeşte.

Vârfurile Ursu, Roman, Nedei din Munţii Căpăţânii erau locurile de atracţie pentru ciobanii tineri şi bătrâni, pentru cine se-ncumeta să ia pieptiş muntele spre a-i atinge vârful aureolat de albastrul cerului, semn al spiritului descătuşat.

Nedeile au fost şi au rămas prilejul cel mai bun pentru tineri spre a se cunoaşte şi mai apoi a se căsători.

Pe vremuri nu-ncepea petrecerea până când preotul nu făcea sfeştania în mijlocul turmelor şi din această zi se făcea numai o mulgere pe zi, nu două ca până atunci, semn al împuţinării laptelui.

Nedeile în sat sau în munte sunt de neuitat, iar pentru tineri o atracţie extraordinară. Se şi spune: Crapă să se ducă la nedeie, măcar o jumătate de ceas.

Târgul-nedeie sau nedeia în munte, Sântiliile, sunt repere certe într-un calendar pastoral, cu o atestare documentară veche, anul 1373[5].

Petrecerea şi restricţiile de muncă sunt de respectat în această zi dedicată divinităţii solare şi meteorologice, sfântul Ilie singurul sfânt cu trup şi suflet. „Dacă e bine de Sf. Ilie, e bine tot anul”.[6]

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Tudor Pamfile, op. cit., 1997, p. 129.

[2]  Gorovei Artur, op. cit., p. 148.

[3] I. Muşlea, O. Bârlea, op. cit., p. 393.

[4] Cornel Boteanu, Legende din Plaiul Cloşani, Drobeta Tr. Severin, Centrul Cultural Mehedinţi, 2004.

[5] Ion Conea, Vechile târguri-nedei de pe culmile Carpaţilor în „Buletinul Ştiinţific”, Secţia de Ştiinţe geologice şi geografice, în tom II, 1957, nr. 1-2, p. 108.

[6] Traian Gherman, Pronosticuri, „Comoara satelor”, an. I, nr. 7-8, 1923.

Ciurica-i supărare!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 iulie 2019, 05:00

Când e mare supărare, omul spune: „Din două, una… ori, ori” şi cale de mijloc nu mai e. Şi anul îl împărţise ţăranul în calendarul său tot în două: iarnă şi vară. Şi cum împărţirea, ruperea în două s-au separarea apelor nu-i lucru uşor de-mplinit, s-a pus pe seama unor divinităţi meteorologice care produc fenomene violente: tunete , fulgere sau viscole. Sunt circovii de iarnă (16-18 ianuarie) şi circovii de vară (15-17 iulie sau 16-18 iulie). Ei reprezintă „miezul”: circovii de iarnă, miezul iernii pastorale (începută la Sîmedru şi terminată la Sîngiorz) şi circovii de vară, miezul verii pastorale (de la Sângiorz până la Sâmedru).

(varianta radiofonică a rubricii)

Circovii de vară sunt răi. Se şi spune ca un avertisment pentru cine nu-i respectă: „o fi luat din circovi” sau „lovit de circovi”.Cum sunt socotiţi răspunzători de fenomene meteorologice năprasnice, tunete, fulgere, circovii încep cu supărare.Ziua de 15 iulie este rezervată în calendarul popular  unei reprezentări mitice în Panteonul românesc, năprasnică asemeni circovilor, numită Ciurica. Este ziua când nu trebuie să fie ceartă  în familie, ca să nu fie tot anul.Se crede că acela care va fi bătut în această zi, va fi bătut tot anul. Dar femeilor le este îngăduit să-şi bată bărbaţii, iar ei trebuiau să-ndure, o dată în an. Tot o dată în an femeia e „mai mare” ca bărbatul, de Bobotează şi tot o dată în an egală cu bărbatul, la 29 august.Numai o dată îi este îngăduit să-şi bată bărbatul, bănuim, cu vorba, că altfel chiar ar fi supărare, mai ales la olteni. Cine a mai pomenit cocoş bătut de găină?

Iar când găina cântă ca şi cocoşul e semn de piază rea!

Dar calendarul popular conferă egalitate femeii cu bărbatul.

Ciurica e sărbătoare ţinută cu sfinţenie în credinţa că să ne ferească Dumnezeu de bătaia ciungului şi de dragostea şchiopului, că de omul însemnat să-ţi tai poala şi să fugi. Iar vorba vine de la Chiric şchiopul, divinitate populară care a preluat numele de celebrare a sfântului mucenic Chiric din Calendarul ortodox consemnat la aceeaşi dată, 15 iulie.

„Astâmpără-te că vine Ciurica”! – este expresia cu care se ameninţă copiii neastâmpăraţi: bătaia şi cearta de Ciurica nu se uită tot anul! Se şi spune: rabdă un ceas şi îi trăi un an! Fără supărare de Ciurică şi tot anul va fi fără supărare! Ca şi: gura tăcută nu umblă bătută. Despre supărarea fiecăruia e bine să nu se vorbească, să n-aibă duşmanii de ce se bucura sau, după expresia istoricului Nicolae Iorga: „Nu întuneca cerul cu supărarea ta”. Şi mai ales „supărarea, oricât de adâncă ar fi, de azi pe mâine să n-o duci” (Ioan Slavici).

Foto: Dan Păsărin, arhiva personală

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ia şi costumul popular românesc, semne ale identităţii noastre

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iulie 2019, 20:03

În ultimii 2–3 ani, ţi-e mai mare dragul să participi la unele serbări şcolare, evenimente culturale sau festivaluri din comunitatea noastră. După o lungă perioadă „neutră”, azi la aceste manifestări atât adulţii, cât mai ales copiii, din nou îmbracă cu mândrie frumosul port românesc, ii şi costume cu semne populare româneşti. În doar 2–3 ani am ajuns ca aproape 300 de copii de la grădiniţele şi şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria să poarte costume cu semne populare româneşti. Iar acest lucru i se datorează incontestabil colegei noastre de la „Foaia românească”, Anca Becan, cea care a realizat toate aceste costume. O muncă enormă, dar făcută cu mare-mare dăruire spre binele comunităţii româneşti din Ungaria.

În preajma zilei de Sânziene, 24 iunie, când se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, am discutat în redacţie cu Anca dacă îşi mai aduce aminte, care a fost primul impuls pentru a realiza toate aceste ii şi haine populare.

Din discuţia noastră s-a născut această mărturisire: „Aşa ţin minte că a fost acum vreo cinci ani, după expoziţia mea de goblenuri, de la sediul Uniunii Culturale. Atunci, doamna directoare a liceului românesc, Maria Gurzău Czeglédi, m-a întrebat dacă nu aş avea timp şi chef să ţin cerc de cusut pentru elevele de la şcoala generală. Mi-a plăcut ideea şi repede m-am văzut înconjurată de nişte fetiţe dornice de a învăţa arta cusutului. Am făcut cu ele tot felul de lucruri, de la semne de carte cusute pe cruciuliţe până la mărţişoare cusute, brâuri tradiţionale, felicitări, tricouri personalizate, iar cu fetele mai dibace am reuşit chiar să coasem şorţuri cu modele populare şi alte obiecte tradiţionale cu modele mai complicate. M-a pasionat şi pe mine foarte mult noua mea ocupaţie. M-am bucurat că între timp am şi învăţat modele şi tehnici noi de cusut de la specialiste de la Bistriţa şi Tismana.

Primele »comenzi« pentru ii au venit tot de la directoarea şcolii din Jula, care şi-a dorit mult să vadă îmbrăcate în ii româneşti elevele din corul şcolii. Am început deci cu primele 30 de ii pentru cor, după care am mai făcut 80 de costume pentru elevii mici, atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Următoarea solicitare a venit de la grădiniţa din Micherechi, unde la fel am realizat 10 costume pentru copiii de la grupa mare. La scurt timp, am fost rugată de conducerea grădiniţei româneşti din Jula ca să fac 30 de costume pentru copiii acestei instituţii şi încă 15 ii pentru doamnele educatoare. Astea toate le-am făcut până anul trecut, iar pentru acest an am solicitări de la şcolile din Aletea şi Bătania pentru 10–10 costume pentru copii şi, în plus, 20 de ii pentru corul de fete al şcolii din Bătania. Încerc să realizez pentru fiecare instituţie costume specifice zonei lor, de exemplu iile pentru şcoala din Bătania poartă în ele semne cusute bănăţene, cele de la Micherechi sunt cu motive specifice zonei Bihorului.

Mă bucur şi eu nespus de mult când văd rodul muncii mele cât de frumos împodobeşte o sărbătoare, o festivitate. Şi oricum, aceste motive cusute româneşti sunt semne ale identităţii noastre pe care e bine dacă cei mici le învaţă de la vârste cât mai fragede. E o mare bucurie să văd că fetiţele şi băieţii se simt bine în aceste haine şi le poartă cu mândrie. Dacă îi învăţăm de mici cu aceste lucruri, poate mai avem şanse să avem un viitor ca naţionalitate română în Ungaria.”

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Panteliile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iulie 2019, 08:29

În Panteonul românesc Sfântul Proroc Ilie este considerat drept zeul Focului şi al Soarelui. 20 iulie, ziua celebrării sale este şi miezul verii pastorale. Sărbătoarea se ţine în primul rând pentru că este rău de foc, de pârjol.

(varianta radiofonică a rubricii)

De aceea bătrânii ştiau că sărbătoarea nu-i doar în ziua Sfântului, care trece prin cer cu carul de foc şi plesneşte din bici iscând tunete şi fulgere. Cu şapte zile înainte se anunţă venirea Sfântului Proroc Ilie şi şapte zile după aceea tot de frica focului nu se făceau decât anumite treburi în gospodărie. Cumpănă la cele 14 zile câte îi sunt dedicate focului, Sfântul Ilie este mijloc de Pantelii. Panteliile erau surorile sale celebrate între 13 şi 27 iulie.

Până la marea sărbătoare fiecare zi aminteşte de foc: pe 13 iulie încep Panteliile şi orice început trebuie respectat, 14 iulie este ziua lui Chiric Şchiopul, zi aducătoare de foc în numele divinităţii populare, la 15 iulie este Ciurica, zi în care oamenii nu trebuie să se certe, ca să nu fie gâlceavă tot anul în casă, dar femeile au dreptul să-şi pedepsească  bărbaţii, nu prea mult, doar ca un alint, că sunt tare simţitori şi tot cu ei rămân în casă. Să-i certe când le merg în urmă cu câţiva paşi, să spună ce au de spus doar „în barbă” sau ca o îngânare şi să nu ridice privirea din pământ, pentru că într-acolo alungă supărarea. Aşa ar dori ei, bărbaţii, dar lumea s-a mai schimbat. Vorba însă a rămas: Astâmpără-te că vine Ciurica!,  adică supărarea, cearta.

16,17,18 iulie sunt trei zile ale circovilor de vară care, împreună cu circovii de iarnă (16-18 ianuarie) împart anul în două anotimpuri, vară şi iarnă. Sunt zile respectate cu nelucru pentru a nu fi luat din circov şi mai ales să nu izbucnească incendiile. La mijlocul lor, la 17 iulie sunt păliile, zi în care pot fi pedepsiţi cu foc cei ce au greşit în faţa divinităţii şi care trăiesc în case acoperite cu paie.

Tot cu foc se-ntâmpină şi Moşii de Sântilie, 19 iulie, când se fac copturi şi se dau de pomană împreună cu o lumânare aprinsă, tot ca semn al focului.

Sursa foto: Dan Păsărin, arhiva personală

Vine Sântilie şi restabileşte ordinea, trăsnind şi fulgerând pe locurile unde răutăţile nu mai au loc de câte sunt. Focul este însă o prezenţă sfântă. Este chiar soarele adus pe pământ în mijlocul oamenilor. Este o metaforă a vieţii, este un semn al divinităţii.

Alte trei zile după Sfântul Ilie sunt Pârliile, surori (21, 22, 23 iulie). Panteliile (incluzând Pârliile) reunesc familia lui Sântilie. Alaiul divinităţilor feminine, surori cu zeul Soarelui din Panteonul popular românesc sunt urmate de alte zile de sărbătoare, care au ca punct final ziua de 27 iulie, Pintilie Călătorul, zi în care, se crede, începe toamna anunţată de păsările călătoare, mai ales de berze care se cârduiesc. Din 13 în 27 iulie ne amintim de foc şi de marea familie a Sfântul Ilie.

De ce sunt atât de multe zile dedicate focului? Pentru că-i foc după foc şi rău după rău şi-apoi:

Focul când se-ncinge

Anevoie se stinge.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” – Festivalul „Aurelia Fătu-Răduțu” 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 iulie 2019, 13:28

Festivalul Concurs Național de Interpretare Vocală a Muzicii Populare Românești „Aurelia Fătu-Răduțu” ediția a XXVI-a, organizat de Consiliul Județean Caraș – Severin, Primăria și Consiliul Local Bocșa, Casa Orășenească de Cultură Bocșa, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin, s-a desfășurat la Bocșa, județul Caraș-Severin, în perioada 19 – 20 iunie 2019. Ediția din acest an a marcat și împlinirea a 90 de ani de la nașterea marii interprete originară din Banatul de munte. Festivalul este unul de tradiție în zonă și unul dintre festivalurile de notorietate și longevitate din țară. Promovând folclorul autentic, cu axare pe cultivarea dragostei pentru muzica și dansul popular din zonă, festivalul oferă în deschidere în fiecare an un spectacol susținut de ansamblurile folclorice alcătuite din copii și adolescenți, o imagine a generațiilor purtătoare de folclor.

 Câștigătorii ediției au fost:

Marele trofeu – Lorena Minodora Ene din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi,

Premiul I – Denisa Amalia Ţanigoi din Reşiţa, Caraş-Severin

Premiul II: Florin Ştefan din comuna Bucşani, judeţul Dâmboviţa

Premiul III: Stelian Păun din comuna Letca Nouă, judeţul Giurgiu

Menţiunea I: Diana Maria Creţu din satul Curci, judeţul Sibiu

Menţiunea II: Dorinel Gavriluţ din satul Gladna Română, comuna Fîrdea, judeţul Timiş

Premiul Televiziunii Banat: Alexandra Savu din Butoieşti, judeţul Dolj

Premiul Centrului de Creaţie: Antonia Ana Maria Franţ din Reşiţa, judeţul Caraş-Severin

Premiul Casei Orăşeneşti de Cultură Bocşa: Andrei Nicolae Girel din Constanţa, judeţul Constanţa

Premiul Primăriei oraşului Bocşa: Andreea Roxana Ştefănescu din Vadu Paşii, judeţul Buzău

 Premiul Radio România Regional a fost acordat concurentei Diana Maria Creţu din satul Curci, judeţul Sibiu. Autenticitatea repertoriului, acuratețea interpretării, prezența scenică au fost argumentele care au contribuit la acordarea acestui premiu.

Vă oferim secvența din Gala laureaților acestui festival care marchează momentul acordării premiului:

Remarcăm contribuția esențială a directorul Casei Orăşeneşti de Cultură din Bocşa, Dan Liuț, în susținerea ideii de continuitate a acestui festival, de includerea în agenda culturală a zonei și în calendarul festivalurilor naționale de folclor. Astfel, festivalul care poartă numele renumitei interprete Aurelia Fătu Răduțu a devenit reper în calendarul evenimentelor culturale naționale.

Pentru al doilea an consecutiv Festivalul Concurs Național de Interpretare Vocală a Muzicii Populare Românești „Aurelia Fătu-Răduțu”a fost inclus în Proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor”.

Radio România Reșița a fost partener media a acestui festival, a diseminat în programele radiofonice informațiile despre eveniment și a transmis gala festivalului.

Vă oferim spre audiție Gala laureaților Festivalului Concurs Național de Interpretare Vocală a Muzicii Populare Românești „Aurelia Fătu-Răduțu”:

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Victor Popa

Sursa foto: Radio România Reșița

Plouă gârlă!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 iulie 2019, 05:00

Ploaia-i bună, dar numai dacă-i mică şi la vreme potrivită. De asta răspunde Dumnezeu. Dacă plouă, de zici că-i potop, atunci vremea trebuie „întoarsă”.

(varianta radiofonică a rubricii)

Bătrânele ştiu un ritual complex care vizează omorârea simbolică a zeului ploii şi de chemare a soarelui dătător de căldură şi bucurie.

Fete şi femei tinere (de unde credinţa că-i necesară puterea, vigoarea şi deloc sau prea puţine păcate) fac două păpuşi cu chip de om: pe una o îmbracă în haine bărbăteşti, pe cealaltă în haine femeieşti.

Bărbatul întruchipat va avea haine albe, simbol al biruinţei, iar femeia-păpuşă va fi îmbrăcată în haine negre, semnificând maleficul, nenorocul. El este Tatăl Soarelui. Ea este Mama ploii (de unde şi vorba spusă unei femei urâte şi rele: „e ca muma ploii!”).

Tatăl Soarelui este pus pe capul troiţei celei mai apropiate de locul ritualului. Mama ploii este îngropată, cu tot alaiul şi obiceiul: e bocită, i se fac pomeni pe nume şi ca să-i plece sufletul în Cea lume, i se dă o găină neagră peste mormânt. Astfel nu va mai avea cale de-ntors. Îngropată, Muma Ploii nu va mai da potop, iar Tatăl Soarelui va birui, cum Soarele biruie Întunericul, alungă negurile, luminează viaţa şi sufletul.[1]

Rele sunt Ploile de Rusalii şi ale lui Sîn-Petru. Li se spune ploi cu bulbuci. Este ploaie cu mană şi n-aduce decât stricăciuni.

Preotul Teodor Bălăşel a consemnat credinţe şi datini din Oltenia legate de oprirea potopului de apă: „când ploile nu mai încetează sau când se pornesc cu furie ameninţând a îneca pământul, se bat clopotele bisericii, se înfig sape şi securi în pământ, se aprinde lumânarea de la Domnul. Hristos (din noaptea de Paşti – n.n.) sau de la Botez, se fac mătănii, se aruncă cu sticla pisată în foc […][2].

De unde vin ploile mari?

Din cer, dar nu de la Dumnezeu, ci de la solomonari şi din partea în care a stropit preotul cu mătăuzul muiat în aghiasmă prima dată… de acolo vin ploile de peste an.[3] De unde, de neunde, ploaia cu bulbuci nu-i bună, neam!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Apud Marcel Olinescu, Mitologie românească, Bucureşti, 1944, p. 323.

[2] Teodor Bălăşel, în revista Albina, an V, nr. 3.

[3] Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1901, p. 116.

„România europeană”, eveniment cultural la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 iulie 2019, 22:03

În contextul deţinerii de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2019, când România a exercitat primul său mandat la Preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, Consulatul General al României la Jula a organizat un eveniment care a marcat sfârşitul mandatului României în fruntea Consiliului UE. În ziua de miercuri, 26 iunie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, sub patronajul consulului general al Românei la Jula, Florin Vasiloni, a avut loc manifestarea intitulată „România europeană”. Evenimentul a cuprins alocuţiuni despre realizările de succes ale României şi beneficiile avute în urma acestei preşedinţii. A fost deschisă o expoziţie documentară, urmată de un concert de cameră al Cvartetului de coarde al Filarmonicii de Stat din Arad.

Manifestarea a debutat cu intonarea imnurilor naţionale ale Ungariei, României şi Uniunii Europene de către Corul „Pro Musica” din Jula. Evenimentul a fost deschis prin cuvintele de bun venit ale domnului consulul general Florin Vasiloni şi ale doamnei Eva Şimon, în calitate de gazdă şi moderator al evenimentului, care au subliniat şi motivul organizării acestui eveniment: încheierea cu succes a mandatului de preşedinţie rotativă a Consilului UE şi, totodată, şi Ziua Drapelului Naţional al României, sărbătorită anual pe 26 iunie. Au urmat apoi alocuţiunile domnului consul general şi ale doamnei conf. univ. dr. Alina Stoica, de la Universitatea din Oradea, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, despre importanţa deţinerii preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România, au fost amintite câteva din realizările de succes şi punctele finalizate sau dezbătute în timpul preşedinţiei române la Consiliul UE, precum şi despre rolul asumat de România în contextul european. Au fost prezentate câteva date importante despre cele peste 90 de dosare încheiate şi probleme rezolvate de către România în acest mandat, dar şi date din istoria celor 12 ani de când România a

devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” din Oradeaa venit la acest eveniment cu o expoziţie de carte şi panouri intitulată „Uniunea Europeană – România.Deschidere, cooperare, dialog”, vernisată de către Ligia Mirişan, directorul bibliotecii judeţene.

Manifestarea a continuat cu un program artistic, de muzică clasică, oferit de Florin Gherghel, Natalia Gorceacova, Doru Orban, directorul Filarmonicii de Stat Arad şi Romeo Sălăjan, muzicieni ai Cvartetului de coarde al Filarmonicii de Stat Arad. Concertul a fost foarte bine primit de public. Muzicienii au apreciat aplauzele entuziaste şi au oferit mai multe piese decât cele propuse iniţial, melodii interpretate cu mult patos şi vivacitate.

La eveniment au luat parte, alături de românii din Jula, şi PS EpiscopSiluan, Alexandru Finna, vicepreşedinte AŢRU, Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, Viorica Cherteş, preşedintele Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Alexandru Stoica, directorul Liceului „Don Orione” din Oradea, Pluhár László, primarul localităţii Aletea, precum şi mulţi alţi reprezentanţi ai instituţiilor româneşti din Jula, Chitighaz şi Aletea.

Recepţia oficială oferită de către Consulatul General al României la Jula a continuat programul serii, cu câteva gustări româneşti la reşedinţa din Jula a domnului consul Florin Vasiloni, în cadrul unui garden party.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” – Festivalul ”Lică Militaru” – 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 iulie 2019, 09:49

Proiectul radiofonic al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune, și-a propus și în acest an promovarea acelor festivaluri de folclor care au câștigat în notorietate și impact la public prin autenticitatea repertoriului, prin calitățile interpretative ale concurenților, prin frumusețea costumelor populare și prin prezența scenică a interpreților.

Festivalul Național ”Lică Militaru” de la Drăgănești – Olt este inedit în peisajul festivalurilor naționale de folclor prin tematica  ceremonialului nunții, nunta reprezentând apogeul existenței, cu momente irepetabile ca trăire emoțională, arhivate pentru toată viața. Festivalul s-a adresat ințial tinerilor și maturilor cunoscători ai repertoriului de nuntă, încercând o reiterare a momentelor de valoare susținute altădată de lăutarii satului, un exponent al lor fiind celebrul Lică Militaru din Drăgăneștii Oltului. Lică Militaru a rămas în memoria colectivă prin repertoriul pe care îl cânta cu pasiunea celui ce dorește să facă nunta o sărbătoare pentru întreg satul. Nonșalanța interpretării, spiritul hâtru și spontaneitatea redării secvențelor de viață puse în cântece circumstanțiale și devenite de referință pentru orice nuntă ce respectă ceremonialul existențial în derulara lui  firească, transmis din generație în generație sub imperativul ”spre a nu se uita, pentru că așa e datina”, au fost argumentele pentru care  Lică Militaru a rămas o prezență dorită la orice nuntă.

Ediția din acest an, în organizarea Consiliului Județean Olt, a Primăriei și Consiliului local Drăgănești – Olt, a Casei de Cultură ”Ileana Constantinescu”, și-a desemnat câștigătorii:

Marele Premiu – Ionuț Cocoș

Secțiunea soliști vocali:

Premiul I – Anișoara Popescu

Premiul al II-lea – Oprea Vasia

Premiul al III-lea – Păun Stelian

Mențiune – Gaciu Cosmin

Secțiunea soliști instrumentiști:

Premiul I – Vârciu Tudor Ciprian (taragot)

Premiul al II-lea – Gaciu Cosmin (cobză)

Premiul al III-lea – Broască Denis (vioară)

Mențiune – Enache Alina (vioară)

Vă oferim Gala laureaților Festivalului de Folclor ”Lică Militaru”, Concurs Național, Ediția a III-a (29-30.05.2019):

Premiul Radio România Regional în cadrul Proiectului ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” a fost acordat lui Cosmin Gaciu, o imagine muzicală reprezentativă pentru specificul acestui festival național. Cosmin moștenește pasiunea pentru cobză de la tatăl său, așa cum altădată Lică Militaru a moștenit dragostea pentru cântecele de nuntă de la lăutarii satului și de la tatăl său, și interpretează vocal, acompaniindu-se la cobză, acele cântece care fac bucuria nunții.

Vă oferim secvența acordării premiului din cadrul Galei laureaților Festivalului de Folclor ”Lică Militaru”, 2019 lui Cosmin Gaciu:

A consemnat: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune