Caii lui Sântoader

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 martie 2019, 08:46 / actualizat: 11 martie 2019, 9:55

Ziua de marţi din Săptămâna Sântoaderilor este prima marţi din Postul Mare şi de numele ei (că are mai multe) sunt legate interdicţii şi gesturi rituale care nerespectate atrag mânia Cailor lui Sântoader. Este Marţea Trăsnetului, Marţea Vaselor, Marţea Încuiată, Marţea Furnicilor, Marţea Ciorilor sau Marţea Sântoaderului (explicarea denumirilor se face pe rând, că altfel se încurcă minţile precum cozile cailor lui Sântoader, când sunt furioşi, că nu li s-a respectat sărbătoarea).

(varianta audio a rubricii)

Caii lui Sântoader, divinităţi cu valori demonice, încep marţi la prânz şi ţin o săptămână sau poate mai mult, dacă e devălmăşie prin sat. Se mai pune puţină rânduială după Săptămâna Nebunilor şi strigarea peste sat care multă petrecere, dar şi pizmă a lăsat.

În Marţea Sântoaderului femeile nu ţes, nu torc şi o lasă mai încet şi cu meliţa (referirea este la obiect, că de dat din gură pe la vecine nu le lecuiesc nici Caii lui Sântoader). Dacă nu respectă, hainele ţesute, cusute în această zi vor atrage trăsnetul asupra persoanei care le poartă. De aceea Marţea se numeşte şi Marţea Trăsnetului. Nici pământul lucrat în Marţea Sântoaderului zi nu scapă de trăsnet.

Se mai numeşte şi Marţea Încuiată, nu pentru că ar fi de genul feminin, ci pentru că aceia care n-o respectă pot muri de încuietură, ce-o fi fiind şi aceea, că Doamne, câte bube şi belele toate-n capul babii mele!

Din ziua de marţi a primei săptămâni din ale Postului cel Sfânt vasele de dulce se spală, se urcă-n pod (sau în alt loc să nu fie văzute şi să te ispitească la mâncatul de dulce) şi se aşază cu gura-n jos, ca să nu se strecoare Necuratul, spiritele nechemate şi să stea ascunse în ele. De aceea Marţea aceasta se numeşte şi Marţea Vaselor.

Bine-ar fi ca în această zi să se mănânce urzică fiartă. Ar fi semn bun că Postul se ţine cu verdeţuri, urzicile aduc sănătate, te rumenesc la faţă de parcă a-i fi urzicat.

Şi cum se ştie că „dragostea oltenească” „te-aduce la primăvară / galbin ca turta de ceară”, un strop de sănătate în obraji de la înciudatele urzici prinde bine, că încep şi muncile câmpului şi geaba voinţă de nu-i putinţă.

Marţea Sântoaderului e ştiută şi ca Marţea Ciorilor. Fir-ai a ciorilor! – zice bătrâna cu năduf, adică, „du-te pe pustii!”, că ştiut e că pagubă şi vreme rea aduc ciorile strânse-n stol.

Se ştie:

Cioarei cât să-i cânţi măcar

 Ea tot îţi va zice „gar”!

 Noroc că românul ştie: „cioara în loc de privighetoare nu se poate vinde”. Că de-acolo-i şi vorba: ce-mi umbli cu cioara vopsită?

Artur Gorovei prezenta în veacul trecut o practică bună de făcut în Marţea Ciorilor, în zori de zi de marţi, care deschide săptămâna Sântoaderului: să te scoli de dimineaţă, să iei furca în brâu, să treci un fir cu ochii închişi, zicând: „Înnod gura ciorilor, a garoilor şi a toate lighioanele care scot porumbul”. Îl iei apoi şi îl legi, cu ochii închişi, de fiarele coşului. Îl laşi până se pune porumbul. Atunci îl iei, îl pui la coarnele plugului (când o începe întâi); după ce isprăveşti, îl arunci acolo într-un loc”.[1] Clonţ de cioară n-o să vezi! Bine e însă să nu se uite:

Cioara e tot cioară.

 Ia pruna şi zboară.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Artur Gorovei, Credinţe şi superstiţii ale poporului român, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, 1995, p. 186.

,,Implicarea femeii turce în societate”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 martie 2019, 08:36 / actualizat: 11 martie 2019, 9:42

Comunicat de Presă

Uniunea Democrată Turcă din România a marcat Ziua Internaţională a Femeii în perioada 1-9 martie, printr-o serie de manifestări socio-culturale desfăşurate la filialele din Constanţa, Bucureşti, Tulcea, Medgidia şi Măcin. Simpozionul ,,Implicarea femeii turce în societate” desfăşurat în data de 7 martie, la Constanţa, a deschis seria manifestărilor socio-culturale organizate de comisia de femei a UDTR, dedicate membrelor comunităţii turce. La simpozion au luat parte membre ale comunității turce de la filialele UDTR din : Constanţa, Medgidia, Cernavoda, Mangalia, Tuzla, Techirghiol, Cobadin şi Cumpăna. În cadrul dezbaterilor a fost evidențiat faptul că noile generații de tinere din cadrul comunității sunt din ce în ce mai mult implicate în viața socială și înainte de a fi mame sau soții pot face performanță în domenii precum: educație, medicină sau cercetare.

Dezbaterile din cadrul simpozionului au fost urmate de o serată turcească unde peste 250 de membre ale comunităţii au petrecut în ritmurile muzicii turceşti dar şi româneşti. Surpriza serii a constituit-o tombola, la care cele mai norocoase participante au câştigat premii din partea UDTR dar şi a unei cunoscute firme de produse cosmetice. Au răspuns invitaţiei Comisiei de femei a UDTR de a sărbători împreună Ziua Internaţională a Femeii, viceconsulul Republicii Turciei la Constanța, doamna Sabiha Kaçamak, directorul Centrului Cultural Turc „Yunus Emre”, Seher Korucu, dar şi soțiile consulului general și consulului Republicii Turcia la Constanța, doamnele Șahinur Turan și Seher Akdoğan. Primarul comunei Cumpăna, Mariana Gâju, a ținut să le felicite și în acest an pe doamnele comunității turce cu prilejul Zilei Internaționale a Femeii.

Manifestările socio-culturale organizate de comisia de femei a UDTR cu prilejul Zilei de 8 Martie au fost coordonate de preşedinta comisiei, Melec Amet şi de vicepreşedinta aceleiaşi comisii, Durie Accoium.

Biroul de Presă UDTR

Mărţişor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 martie 2019, 10:59 / actualizat: 1 martie 2019, 12:05

Venirea primăverii, reînvierea naturii şi mai ales aflarea încă a unui motiv pentru a exterioriza sentimentul de dragoste sunt tot atâtea argumente pentru a consemna în calendarul afectiv şi în cel popular o sărbătoare cu multiple valenţe: Mărţişorul.

(varianta audio a rubricii)

Semnificaţiile termenului sunt multiple. Este denumirea populară a lunii Martie, lună dedicată zeului Mars şi planetei Marte. Este accepţiunea cunoscută în Transilvania, Banat, Maramureş, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei (Ion Ghinoiu). Versurile populare atestă această accepţiune:

Mărţişor ne dă noroaie

Şi frigul începe să-nmoaie.

Se-ncepe primăvara,

Dar tot nu e încă vara.

Musca de-abia zbârnăieşte,

Ea ca vara nu ciupeşte.

Purecile stă, nu mişcă.

Lesne-l prinzi dacă te pişcă.

  Este început de primăvară, simbol al vitalităţii şi purităţii ce trebuie să caracterizeze pe toţi membrii comunităţii. Este talismanul oferit cu toată dragostea şi purtat cu dragoste, valoarea apotropaică păstrându-se până astăzi.

Este un obicei, o secvenţă a unui scenariu de înnoire a anului, marcând naşterea şi moartea simbolică a Dochiei, zeiţa maternă, lunară şi echinocţială. Data la care se înmânează Mărţişorul, talismanul cu valenţe apotropaice şi de înfrumuseţare este cunoscută ca fiind prima zi a lunii martie. La sfârşitul secolului al XIX-lea era primit de tineri în dimineaţa zilei de 1 Martie. Informaţiile culese de Adrian Fochi oferă formulări inedite: „când apare luna nouă în martie”, „nu numai la 1 Martie, ci şi într-alte zile, ca să fie copilul curat ca argintul”. Potrivit altor informaţii, acesta se punea la Marţolea, în prima zi din săptămâna albă.

Câteva din vechile practici derulate în ziua de 1 Martie s-au păstrat în Oltenia, dovadă a perenităţii actului magic reprodus în circumstanţe care îl reclamă. La Vârtop (judeţul Dolj), la 1 Martie localnicii se roagă la Dumnezeu să le rodească ţarinile, să le sporească turmele. Mărţişorul se şi pune „la capul locului”, cu funcţie apotropaică. În Romanaţi, la Reşca (Olt) în această zi se fac sfeştanii la casă şi se merge la biserică, iar mărţişorul, după ce este purtat, se pune la icoană. Apa neîncepută de la 1 Martie este eficientă în momentele mai dificile. O informaţie din Comani (jud. Olt) precizează că apa din această zi, luată la răsăritul zorilor nu se strică dacă-i păstrată. Şi dacă trebuie să mergi la judecată, bine-i să te stropeşti cu ea. Vei izbândi, dacă gândul este cel bun.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Săptămâna Elevilor la „Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 martie 2019, 10:34 / actualizat: 1 martie 2019, 11:48

Între 18 şi 22 februarie, la Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula a avut loc Săptămâna Elevilor. O săptămână mai altfel, plină cu activități pentru noi, elevii, dar şi pentru dragii noştri profesori.

Fiecare zi a acestei săptămâni are o tematică diferită, însă aceste zile sunt şi foarte importante pentru noi, deoarece aceasta este perioada anului când este ales noul director al elevilor. Câte un elev din clasele a 10-a şi a 11-a candidează pentru postul de director, bineînțeles susținut de clasa lui proprie. Acestea sunt zilele în care candidații pot să-i servească pe elevi şi pe profesori cu diferite deliciuri şi băuturi, în speranța de a câştiga cât mai multe voturi. Pe lângă propagandă, fiecare candidat – cu ajutorul clasei şi a dirigintelui – trebuie să realizeze un scurt-metraj despre ideile inovatoare şi despre programele extracurriculare pe care le va impune odată ce este ales.

Ziua de luni a fost dedicată sportului. Ținuta sportivă a fost obligatorie atât elevilor, cât şi profesorilor. De la orele 14, elevii au avut ocazia de a juca volei împotriva echipei cadrelor didactice.

Marți a fost ziua în care am mers la şcoală în cizme de gumă.

Miercuri am avut ocazia de a ne pune în papucii domnilor profesori şi de a preda şi noi la rândul nostru. Elevii-profesori câştigători ai aceste „Zi Invers” au fost Rebeka Vágó şi Bence Nyári. Anul acesta, proiectarea filmelor şi votarea au avut loc miercuri după-masă de la orele 14. Fiecare clasă, în frunte cu candidatul ales, şi-a prezentat filmul şi a ținut un scurt discurs, asemenea unui director adevărat. Candidații de anul acesta au fost: începând cu clasa a 10-a A David Puiu – alias „Puiumami”, din clasa a 10-a B Dávid Ferenczi, cunoscut drept „Bögyi”. Clasa a 11-a A a fost reprezentată de cântăreața noastră preferată, Réka Hanyecz şi, nu în ultimul rând, clasa a 11-a B a avut-o în frunte pe Dora Misik sau cum o poreclim noi, „Mişka”.

Înainte ca votarea să înceapă, elevii claselor absolvente ne-au surprins şi ei cu un scurt film, ca o formă de rămas-bun dedicată dragilor profesori şi în memoria celor patru ani de liceu petrecuți împreună, ca o familie. Pot să vă spun sincer că toată lumea aflată în sală a rămas înduioşată. Până la urmă, a sosit momentul verdictului, şi aş dori să-l felicit încă o dată, şi cu această ocazie, în numele tuturor colegilor mei, pe noul nostru „cap de trib”, Dávid Ferenczi.

Ziua de joi a fost dedicată orelor mai puțin obişnuite de limba maghiară şi de limba română. Doamna profesoară Mariana Oros Martin, specializată pe aceste două limbi, a predat clasei a 11-a B două ore extraordinare, folosind diferite metode, precum metoda RJR, încercând de altfel şi reuşind să demonstreze trăsăturile comune dintre literatura maghiară şi literatura română.

După patru zile pline de activități şi distracție, a urmat momentul mult aşteptat al săptămânii, „Balul Elevilor”. Acesta a fost deschis de către noul nostru director, după care elevii clasei a 12-a A au dansat pentru o ultimă dată împreună, un vals. Conform tradiției, şi anul acesta am avut ocazia de a vota pentru un Rege şi o Regină a balului. Regele şi Regina de anul acesta au fost: Vlad Fărcaş şi Hajnalka Csordás. Muzica acestei seri a fost asigurată de chiar foştii elevi ai liceului, DJ Berke Sándor şi DJ Duka Lehel.

După o seară de neuitat, dar totuşi puțin obositoare, vineri a fost ziua pijamalelor.

Cred că pot să vorbesc în numele tuturor elevilor, când spun că această săptămână rămâne în continuare unul dintre punctele culminante ale anului şcolar, la Liceul „Nicolae Bălcescu”. În numele elevilor, aş dori să mulțumesc din suflet doamnei directoare şi cadrelor didactice pentru cooperare şi toleranță.

Sperăm ca şi la anul să ne simțim la fel de bine.

 Relatează: Antonia Jivan

A consemnat: Antonia Jivan, elevă

Articol publicat în Foaia românească

Uniunea Democrată Turcă din România – „Educaţie pentru sănătate în familie”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 februarie 2019, 07:08 / actualizat: 26 februarie 2019, 8:14

   Comunicat de Presă

            Uniunea Democrată Turcă din România a organizat cea de a II-a ediţie a simpozionului, „Educaţie pentru sănătate în familie”, joi, 20 februarie la Constanţa. Simpozionul a fost organizat de comisia de femei a UDTR şi a reunit membre ale uniunii de la filialele din Constanţa, Medgidia, Cumpăna, Mangalia, Techirghiol, Cobadin, Eforie, Măcin, Hârşova, Cernavoda, Galaţi şi Valu lui Traian.

În cadrul manifestării au fost abordate teme referitoare la: medicina de familie, tratamentul afecţiunilor sistemului osteoarticular, recuperarea medicală, rolul radiografiilor computerizate şi a rezonanţei magnetice nucleare în diagnosticarea maladiilor, bolile copiilor şi tratamentul lor. Au vorbit pe una din aceste teme medicii: dr.Şahinur Turan, dr.Ghiulcin Nurla, dr.Merdal Iomer, dr. Melek Niculescu, şi asistent radiolog Şenghiul Curti. Profesor dr. Leman Murat şi prof. Merzie Osman s-au referit la necesitatea şcolarizării asistenţilor medicali generalişti şi a celor de balneo-fiziologie , cadre medicale căutate atât pe piaţa forţei de muncă din ţară cât şi din străinătate. De asemenea, cei doi dascăli au oferit informaţii despre oferta educaţională a Şcolii Postilceale Sanitare Pro Scientia.

Evenimentul a fost găzduit de Restaurantul Colonadelor din Constanţa.

Biroul de Presă UDTR

A transmis: Subihan Iomer

Concert caritabil pentru o fetiţă bolnavă din Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 februarie 2019, 07:02 / actualizat: 24 februarie 2019, 8:11

Noemi Dicsa suferă de o boală rară, numită atrofie musculară spinală (AMS de tip I). Ea ar putea fi vindecată cu un tratament foarte  costisitor, de peste 130 de milioane de forinți (cca. 420 de mii de euro), dar din păcate Fondul Naţional de Sănătate din Ungaria nu-i finanţează acest tratament. Familia fetiţei însă nu renunţă. A înfiinţat o fundaţie cu numele „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi”, prin care poate contribui oricine la vindecarea lui Noemi. În urma acestui apel o țară întreagă, oameni de bine pun umăr la umăr pentru a o ajuta pe Noemi… Se fac concerte caritabile, se scot la licitație picturi și tot felul de obiecte, au loc evenimente sportive… toate pentru a pune bănuț lângă bănuț, să se adune acea sumă enormă, cu care se poate începe tratamentul fetiței.

Povestea lui Noemi

Noemi Dicsa s-a născut în luna ianuarie a anului 2013 şi până la vârsta de şapte luni s-a dezvoltat normal, ca orice nou-născut. Atunci mama ei, Claudia Şereş, a observat că fetiţa nu vrea să şadă şi se mişcă tot mai puţin. Au urmat luni de analize medicale, care au rezultat cu diagnosticul înspăimântător: atrofie musculară spinală, o boală care fără tratament poate duce la moartea copilului.

Medicii au propus familiei ca fetiţa să facă cât mai multă mişcare, ca muşchii ei sănătoşi să nu cedeze, să-i facă mult masaj, s-o ducă la gimnastică specială acvatică. Pentru a-i asigura toate condiţiile, familia s-a mutat la Budapesta, pentru a avea acces la cele mai bune tratamente. Contrar tuturor eforturilor însă, starea fetiţei s-a înrăutăţit treptat. Medicii au informat părinţii că Noemi s-ar putea vindeca numai dacă ar putea primi un tratament special, cu numele Spinraza, pe bază de injecţii. În primul an ar avea nevoie de patru injecţii, după care anual o singură injecţie. Încă în luna decembrie, ziarul judeţean „Békés Megyei Hírlap” a scris pentru prima dată despre cazul fetiţei Noemi Dicsa, după ce Fondul de Sănătate a refuzat cererea părinţilor de a primi finanţare pentru tratamentul care i-ar putea da şansa de a umbla, de a se vindeca.

Trista poveste şi privirea plină de speranţă a fetiţei din Chitighaz au umplut săptămânile trecute reţelele de socializare şi coperţile multor ziare din Ungaria. Familia lui Noemi a înfiinţat o fundaţie „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi” („Együtt a Kisangyalokk1al Mozgáskorlátozott Gyermekeket Támogató

Alapítvány”), care acum adună fonduri pentru tratamentul lui Noemi, dar mai târziu va ajuta şi alţi copii care suferă de boli cu dizabilităţi. Nu au renunţat la a primi finanţarea necesară de la Casa de sănătate, însă până să fie acceptată  cererea lui Noemi, vor să mobilizeze cât mai multă lume, care ar dori şi poate să ajute să se împlinească visul acestei fetiţe bolnave de a alerga împreună cu colegii ei de grădiniță…

Cum putem ajuta?

Fundaţia „Împreună cu Îngeraşii” a fost înfiinţată de fraţii mamei lui Noemi, dr. Abel Şereş şi Emanuela Şereş Baker, care sunt foarte recunoscători şi pentru cel mai mic ajutor. Donaţiile se pot trimite în contul fundaţiei cu menţiunea

„Együtt a Kisangyalokkal:

Nr. de cont: OTP 11733027-28360616

IBAN: HU77 1173 3027 2836 0616 0000 0000

BIC (SWIFT) Code: OTPVHUHB

 Un concert caritabil va fi organizat de  jurnalistul Tiberiu Boca și Fundația Miruna din Micherechi în data de 3 martie, la Liceul românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula.

A consemnat:

Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

și Foaia românească

Descântec de Dragobete

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2019, 22:06 / actualizat: 17 februarie 2019, 23:11

O vorbă din bătrâni spune că nici nu dă bine firul ierbii şi dragobetele se-nghesuie la povestit.

          Şi cum luna februarie este şi luna Dragobetelui (la 24 ale lui făurar), nici nu-i de mirare că tineretul este nerăbdător.

(varianta audio a rubricii)

Până la Dragobete însă, la 14 februarie este, după calendarul catolic Sfântul Valentin. Sărbătoarea a suferit mutaţii de înţeles şi în consecinţă de practică. Un preot catolic era consternat cum sărbătoarea martirului Valentin, ce ar trebui respectată cu evlavie, castitate şi pioşenie a fost transformată în sărbătoare cu petreceri şi cu declaraţii de dragoste.

Sfântul Valentin, sărbătoarea îndrăgostiţilor este o sărbătoare de „import”. Românii au fost receptivi la semnificaţia acesteia, o sărbătoare a iubirii. Şi cum aceasta precede sărbătoarea românească a Dragobetelui, o repetiţie în plus nu strică. Ca să se-ntâmple întâlnirea tinerilor, fetele ştiu ştiute şi neştiute de la babele satului, de la cele ce fac şi desfac. Cum se apropie sărbătoarea Dragobetelui, fetele, când îşi fac patul seara, nu uită să zică:

Mie-mi aştern bumbac şi mătasă,

Flăcăilor (pe care-i gândesc) holeră ghimpoasă,

Foc şi urzică,

Ace şi furnici,

Să nu poată bea

Să nu poată mânca,

Să nu poată adormi,

Să nu poată-a s-odihni,

Pân-la mine n-or veni

Şi cu min’ s-or drăgosti![1]

Cu aşa descântece sigur sărbătoarea românească a dragostei, nu le va găsi pe fete singure. Sfântul Valentin e de petrecut, de Dragobete e de alergat după dragoste.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: https://www.google.ro/search?q=Dragobete&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiT0I2ewsPgAhWHiIsKHRdvDNYQ_AUIDigB&biw=1280&bih=899#imgrc=RA-J_OnEU4Z2sM:&spf=1550432378359

[1] Tudor Pamfile, Dragostea în datina tineretului român, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1998, p. 146.

Balul acordării panglicii pentruabsolvenţiiLiceului „Nicolae Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2019, 21:48 / actualizat: 17 februarie 2019, 23:04

Serbarea de majorat a liceenilor români din Jula, cunoscută cu numele de Balul panglicii, s-a dovedit a fi şi anul acesta un spectacol frumos, având în centrul său adolescenţii celor două clase a XII-a ale liceului românesc din Jula. Evenimentul a fost organizat sâmbătă, 9 februarie, în sala de sport a oraşului Jula. Cu această ocazie, tinerilor absolvenţi ai generaţiei 2015–2019 le-a fost acordată panglica de absolvire. Organizarea și buna desfășurare a acestui eveniment a fost asigurată pe lângă doamnele diriginte ale claselor a XII-a, Florica Santău și Mariana Oros Martin, și de către dirigintele și elevii claselor a XI-a. Evenimentul dedicat majoratului a fost deschis de către doamna director Maria Gurzău Czeglédi, care s-a adresat cu emoție absolvenților, pe care i-a felicitat pentru acest moment însemnat din viața lor, ce îi pregătește să treacă într-o altă etapă din viața lor, plină de visuri, idealuri, bucurii și speranțe, împărtășindu-le totodată și câteva sfaturi despre viață, dimpreună cu toate urările ei de bine. Bucuria absolvenților a fost împărtășită și de către primarul orașul Jula, Görgényi Ernő. În discursul festiv, reprezentantul orașului a subliniat  și faptul că nu este nevoie să trăim într-o societate uniformizată, dovada fiind autonomia culturală a românilor locali. Dumnealui a declarat în acest sens că în ultimii ani, statul maghiar a predat responsabilitățile de întreținere a instituțiilor de învățământ ale naționalităților autoguvernărilor pe țară ale naționalităților, un sistem care funcționează foarte bine. S-a adresat, de asemenea, elevilor și întregii asistențe, felicitându-i pe absolvenți și urându-le mult succes în viitor.

Evenimentul a continuat cu intrarea în scenă a elevilor fiind însoțiți de doamnele diriginte, întâmpinați de ropote de aplauze din partea părinților, invitaților, profesorilor, precum și din partea foștilor elevi ai instituției, prezenți la eveniment.

După un scurt program cultural artistic, în care elevii claselor a XII-a, prin limbajul poeziei și a muzicii și-au exprimat respectul și mulțumirea față de părinți și profesori, fiecare dintre cei 53 de elevi absolvenți, dar și oficialitățile prezente, au primit din partea elevilor de clasa a XI-a câte o panglică cu inscripția anilor de studii: 2015–2019, prinsă de o insignă cu imaginea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula.

După o scurtă pauză a urmat balul. În tradiția evenimentului dedicat majoratului, tinerii care împlinesc 18 ani sunt însoțiți de către părinți și profesori la serbarea primului lor bal. Acesta a fost deschis de valsul elevilor, fetele purtând rochii albe, de mireasă, simbolizând puritatea, iar băieții în costumații adecvate acestui dans. Acest moment plin de emoție, sensibilitate, eleganță și grație, a fost punctul culminant al serii, urmat de un vals părinte-elev.

La eveniment, alături de părinți, bunici și alte rudenii ale elevilor absolvenți au fost prezente și multe oficialități, între care s-au numărat PS Episcop Siluan, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Ramona Lile, rectorul Universității de Stat „Aurel Vlaicu” din Arad, pr.Constantin Rus, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, Tiberiu Juhász, președintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria și alți reprezentați ai instituțiilor românești din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Balul panglicii

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Vlaşii ochilor. Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie Episcopul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 februarie 2019, 08:51 / actualizat: 10 februarie 2019, 9:57

Rostul casei îl ţine femeia. Grija casei este a femeii. Rânduielile casei sunt însă statornicite de bărbat. Aşa spune o veche vorbă românească şi ne-ntrebăm de unde izvorăşte ea? La 11 februarie se sărbătoreşte Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie Episcopul. Credinţa ortodoxă spune că el era cel ce tămăduia cu puterea mâinilor sale cele sfinte toate fiarele sălbatice care veneau în peştera unde îşi ducea veacul şi le însănătoşea.

(varianta sonoră a rubricii)

Puterea de tămăduire este păstrată ca idee şi în credinţa populară. Vlasie este socotit făcător de minuni, apărător al animalelor din gospodărie. Se crede şi că este protector al păsărilor de pădure. Odată cu ziua lui s-ar întoarce păsările călătoare şi li s-ar deschide ciocul, pentru a cânta. Cum păsările cerului sunt dorite, dar nu în holde, ziua de 11 februarie se ţine ca sărbătoare pentru ferirea recoltelor de stricăciunea păsărilor cerului.

Sărbătoarea Sfântului Vlasie se ţine de către femei şi de cele care au copii, şi de cele ce nu au, dar sigur în neam se găsește o rudă cu un nepot, cu un frate sau cu o soră mai mică decât ea. Şi cum olteanul ţine neamul până la a şaptea spiţă, nu-i de mirare că toate femeile ţin sărbătoarea, cu gând bun şi cu lucru doar prin casă! Femeile gravide însă văd o teamă de Sfântul Vlasie!!! Ca să nu facă vreun copil hidos, sau să vadă prin curte viţei cu două picioare sau pui cu două capete! Sărbătoarea se numeşte Vlasii ochilor şi se ţine pentru ferirea de bolile ochilor. Şi se ţine de către femei, pentru că, se spune, ele dau vederea bună a familiei, adică educaţia. Cum vezi lucrurile, aşa şi procedezi. De vezi negru în faţa ochilor, adică multă supărare şi puţină speranţă, tulburat vei fi, dacă vederea e limpede, şi sufletul e liniştit. Când urmezi sfatul bun al cuiva spui: Mi s-a luminat înaintea ochilor, adică văd limpede ce am de făcut. Sănătatea ochilor dă sănătatea trupului, iar vorba spune:

E mai bună sănătatea

Decât toată bogătatea.

Doar dragostea e oarbă.        

Sărbătoarea, Sfântul Vlasie protejează şi averea. Se spune: cine se roagă de Sfântul Vlasie (adică lui), acela niciodată nu rămâne fără para în pungă. Cine a pierdut ceva, să se roage Sfântului Vlasie şi va găsi ce a pierdut. În afară de tinereţe! Asta trece ca un fum şi-ţi aduci aminte când vremea e de neîntors. La gura sobei îţi depeni însă amintirile, ce devin poveşti pentru copii! Sărbătoarea Vlaşii ochilor rămâne însă importantă pentru a avea limpezimea gândului şi a vederii!

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

„Ianuarie românesc la Jula”, un eveniment cultural de suflet

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 februarie 2019, 08:24 / actualizat: 10 februarie 2019, 9:39

Consulatul General al României la Jula, în colaborare cu Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria și Universitatea din Oradea, a organizat în seara zilei de miercuri, 30 ianuarie, manifestarea culturală ce poartă titlul cuprinzător „Ianuarie românesc la Jula”, eveniment ajuns anul acesta la a treia ediţie.

„V-am invitat la o seară frumoasă, într-o companie  românească. Am gândit încă de mai mulţi ani să organizăm o sărbătoare, care să înglobeze, să cuprindă la un loc mai multe repere românești, care se petrec în această lună ianuarie”, a spus în deschiderea programului consulul general Florin Vasiloni. „Ne referim la Ziua Culturii Naţionale, care coincide cu ziua nașterii poetului nostru naţional Mihai Eminescu, 15 ianuarie, de asemenea, Mica Unire, cum se numește în limbaj popular Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie. Deoarece ne aflăm la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria trebuie să marcăm, așa cum se cuvine, și faptul că în aceste zile se împlinesc 68 de ani de la prima apariţie a revistei Foaia românească. Nu în ultimul rând, doresc să aduc la cunoștinţa Dvs., că ne aflăm în momente foarte importante pentru România, în această perioadă când ţara noastră deţine președinţia Consiliului Uniunii Europene. Toate acestea au fost motivele pentru care am hotărât să organizăm o sărbătoare românească, pentru comunitatea istorică românească din Ungaria, cu ajutorul prietenilor dragi din România.

”Aflându-ne la început de an, manifestarea a început cu rugăciunea „Tatăl nostru”, rostit de Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, căruia i s-a alăturat tot publicul, pentru ca perioada următoare să fie pașnică și prosperă. Din partea delegaţiei Universităţii din Oradea, Ioan Horga, decanul Facultăţii de Istorie a rostit un cuvânt de salut pentru comunitatea românească din Jula, trecând apoi în revistă etapele și importanţa rolului României în UE și a președinţiei Consiliului UE pe care România a preluat-o de la 1 ianuarie 2019. „Eu sunt de fiecare dată foarte emoţionat și greu îmi găsesc cuvintele atunci când vin în comunitatea românilor din Ungaria, pentru că întâlnesc aici atât de multe elemente de suflet și de bogăţie spirituală, încât, atunci când mă duc acasă, sunt mult mai bogat, mult mai senin. Eu sper că, la rândul nostru, contribuţia noastră, a Universităţii din Oradea, la această manifestare să aducă multă bogăţie în sufletele Dvs”, a menţionat decanul Ioan Horga.

Programul propriu-zis, care a fost moderat de jurnalista Eva Șimon, a început cu o scurtă prelegere a Gabrielei Elekes din Budapesta, care a redat câteva aspecte din lucrarea sa de doctorat, „Receptarea operei lui Mihai Eminescu în spaţiul cultural de limbă maghiară”, arătând prin exemple cât de apreciată a fost și este și azi opera eminesciană pentru publicul de limbă maghiară. Eleva Reca Hanyecz a citit apoi poezia „Atât de fragedă” în traducere ungurească, iar Gabriela Elekes, în limba română. Momentul aniversar de 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, în 24 ianuarie 1859, a fost evocat de către Mihaela Baicu, profesor detașat de la școala generală din Micherechi, care a vorbit despre circumstanţele unirii celor două principate, Moldova și Țara Românească, într-un stat comun, această unire de acum 160 de ani fiind actul politic fundamental prin care s-au pus bazele constituirii statului naţional român. Scena imaginară a sediului Uniunii Culturale a fost ocupată apoi de elevii Teatrului Român de Amatori de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula, care au prezentat,în premieră pentru publicul larg, piesa „Chiriţa în balon”, adaptare după Vasile Alexandri, în regia Norei Chiriac. Din distribuţie au făcut parte: Reca Hanyecz, Antonia Jivan, Victoria Szabó, Delia Krausz, Carmen Toma, Tiberiu Şimon,Tamás Tisza şi Vlad Fărcaş. Pregătirea elevilor a fost ajutată de profesoara VeraGurzău Cser. Spectacolul tinerilor noștri a descreţit frunţile tuturor,  prezentând cu profesionalism o piesă veselă, care a fost nu doar spre bucuria publicului, dar și spre satisfacţia actorilor.

În continuarea programului, Eva Șimon, redactor-șef al revistei „Foaia românească”, a lansat noua ediţie a „Calendarului românesc 2019”, care cuprinde principalele activităţi culturale și spirituale ale comunităţii românești din Ungaria desfășurate în anul care a trecut, foarte bogat în astfel de manifestări, în ciuda numărului tot mai redus al comunităţii istorice românești.

Ultima parte a evenimentului a fost consacrat programului-surpriză al orădenilor. Din acest moment, moderarea a fost preluată de doamna Olivia Burtă, prorector al Universităţii din Oradea. A fost invitată în scenă – și o spunem fără nicio exagerare – cea mai frumoasă femeie din sală, îmbrăcată în „Rochia Centenar”(creaţie a designerului Rebeca Cotrău), purtată de domnișoara Dana Jurjuț, care a uimit publicul nu doar cu frumoasa rochie de mireasă din zona Bihor, pe brâu cu motive inspirate din Hora Unirii, dar și cu talentul său de cântăreaţă de muzică populară.

Frumuseţea feminină a stat și în centrul prezentăriide modă „CAPAbility”, creaţii ale designerului vestimentar Olimpia Urdea, profesor la Facultatea de Arte, care a ales pentru prezentare nu modele profesioniste, ci pe colegele sale și pe câteva studente de la Universitatea din Oradea. Creaţiile Olimpiei Urdea sunt niște cape (pelerine) speciale pentru doamne, decorate cu motive tradiţionale românești.

În ultima parte a programului s-a revenit la poezia lui Eminescu, prima dată printr-un mini-concert cu melodii puse pe versurile lui Eminescu, interpretate de un cor condus de doamna Carmen Vasile. Apoi, doamna Ligia Mirișan, directoarea Bibliotecii Judeţene „Gh. Șincai” din Oradea a prezentat o expoziţie de cărţi, aduse la Jula sub genericul „De la lume adunate și napoi la lume date”, care au fost oferite românilor din Ungaria. În încheiere, a fost invitat și publicul să interacţioneze și să-și prezinte emoţiile, experienţele legate de poezia lui Mihai Eminescu. Alături de cei menţionaţi mai sus, manifestarea a fost onorată și de prezenţa noului consul al României la Seghedin, Adrian Tudor, precum și de Maria Gurzău Czeglédi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, Margareta Tat, primarul comunei Micherechi, Amelia Palcu, directorul Liceului „MihaiVeliciu” din Chișineu-Criș. Serata culturală s-a  încheiat cu o recepţie oferită din partea Consulatului Generalal României la Jula.

Evenimentul a reușit din nou să-i adune la un loc pe românii din cele două părţi ale graniţei, din Ungaria și România, pentru a retrăi sentimente de identitate comună.

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA, Emisiunile în limba română

A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Trifănitul  şi târcolitul viilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 februarie 2019, 08:41 / actualizat: 4 februarie 2019, 9:48

Câte bordeie, atâtea obiceie, dar privite în amănunt acestea au elemente comune, care le motivează şi finalitatea.

(varianta audio a rubricii)

A îngriji viţa de vie tot anul şi a o boteza odată-n an, la 1 februarie este o practică generală. Zonal, denumirea sărbătorii motivează punerea în prim plan a gesticii şi recitativului, a recuzitei folosite şi a participării actanţilor. Arezanul viilor, Gurbanul viilor, trifănitul viilor, târcolitul viilor sunt câteva din denumirile ştiute în arealul românesc, în special în zona de sud a ţării. Trifănitul face trimitere la Trif şi este ştiut în partea de nord a Olteniei. În partea de sud, în zona Giurgiu, arezanul adună oamenii la vii, iar în Gorj gurbanul viilor e grija cea mare a podgorenilor. Dacă în cazul acestor trei denumiri practica vizată era organizarea de ospeţe la vie, în capul viei, la care participau sătenii şi se pregăteau bucate şi băutură pentru străini, ofrandele erau date celor ce nu făceau parte din comunitate, tocmai pentru a îmbuna natura şi a rodi viile. Se viza astfel abundenţa şi păzirea viilor de acţiunea nefastă a insectelor.

În Plaiul Cloşani străinii ştiau de această sărbătoare şi în prima zi de făurar veneau spre a se înfrupta din ofrande.

A doua componentă definitorie a obiceiului ştiut de „gurban” sau „trifănit” era folosirea corzilor de vie ca element de podoabă şi cu funcţie apotropaică. Se făceau coroniţe de corzi de vie, se purtau în timpul mesei şi participanţii îşi încingeau mijlocul cu corzi de vie, în ideea de realizare a unui transfer magic dinspre rodirea viei spre rodirea trupului.

Şi încă un detaliu semnificativ uneşte practica rituală a celebrării zeului vinului: târcolirea viei, înconjurarea ei. Este o tehnică magică pentru invocarea belşugului, preluată şi în alte momente calendaristice importante:Crăciun, Anul Nou. Gospodarul „ocoleşte via cu «bundăretele» (preparatul ritual de Crăciun, consumat apoi pe loc), turnând vin la butuci”, ca să fie strugurele cât „bundăretele”.[1]

La Segarcea în judeţul Dolj sau în Mehedinţi la Balta, ori la Bălceşti în judeţul Vâlcea preotul înconjoară via, stropind-o cu aghiazmă.

O altă practică rituală, aproape uitată este „tratarea” corzii de viţă de vie: o crestează în patru locuri, în formă de cruce, o udă cu vin, pun sare, înfig o bucată de slănină şi una de pâine. Ca să aibă viţa de toate ale acestei lumi şi în această lume să-şi lase rodul spre îndestularea oamenilor.

Indiferent de complexitatea practicii rituale şi magice, la final via, şi, prin reducţie simbolică, corzile de vie sunt udate de preot cu aghiazmă mică, făcută pe loc şi împreunată cu aghiazmă mare făcută la Bobotează. Trifănitul şi târcolitul dau bucuria

roadelor de mai târziu şi încă o sărbătoare în calendarul popular. Altfel viaţa fără sărbători e ca un drum fără conac.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni la Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Cf. Marcela Bratiloveanu Papilian, Obiceiuri de primăvară din Oltenia. Calendarul ortodox şi practica populară, Piatra Neamţ, Editura „Constantin Matasă”, 2001, p. 36.

Manifestare tradițională românească la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 februarie 2019, 11:04 / actualizat: 1 februarie 2019, 12:18

Sub genericul „Balul Românesc pe Țară” și în organizarea Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU) și a Centrului de Documentare și Informare al AȚRU, sâmbătă, 26 ianuarie 2019, la Jula, s-a desfășurat manifestarea tradițională dedicată cântecului și jocului popular românesc, ce are loc anual la Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din oraș.

Au participat circa 300 de invitați din cadrul comunității românești din Ungaria, dar și din România, din orașe apropiate de graniță, precum Arad, Lipova, Oradea, Baia Mare, Timișoara, sau Caransebeș, dar și oficialități, între care s-au numărat: Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, consulii generali Florin Trandafir Vasiloni, de la Jula și Daniel Banu, de la Seghedin, și Traian Cresta, Purtătorul de Cuvânt al minorității românești în Parlamentul de la Budapesta.

Programul cultural și muzical al serii a fost foarte bogat și a cuprins artiști locali renumiți, precum Gheorghe Bagy din Aletea și Gheorghe Gros din Chitighaz, artiste consacrate din zona Bihorului, între care Cornelia Covaciu, Florica Ruja, Viorica Bradea și tânăra și foarte talentata Bianca Diana Popa, solista bănățeană Lioara Boșcu și formația sa din Timișoara, din care face parte și renumitul artist Doru Țăranu, Ioan Laszlo și formația sa din Vărșand, ș.a. Aceștia au oferit un repertoriu divers și o atmosferă tipic românească ce a bucurat întreaga asistență. De asemenea, organizatorii, dar și invitații, au pregătit numeroase cadouri oferite ulterior, printr-o tombolă.

Balul românesc pe țară a dechis sezonul petrecerilor românești. Astfel de manifestări vor mai avea loc la Liceul Românesc din Jula, dedicată elevilor absolvenți, cunoscut sub denumirea Balul acordării panglicii sau fundațiilor educative care îl susțin, precum și în alte localități în care trăiesc români: Chitighaz, Bătania sau Medgyesegyháza – ne-a informat Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

(Interlocutori: Tiberiu Iuhas, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria)

Foto:Protosinghel Visarion Tuderici

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA Emisiunile în limbaromână

Povestea lui Făurar

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 ianuarie 2019, 06:11 / actualizat: 28 ianuarie 2019, 7:17

Poveştile la gura sobei fac să treacă iarna mai repede, se numără zilele şi se spun snoave şi ghicitori, doar o mai trece plictiseala, că ţăranul nu-i învăţat să stea prea mult în casă.

(varianta audio a rubricii)

Povestea lunii ce va să vie, februarie, faur sau făurar este povestea copilului capricios, acu’ vesel, acu’ trist, de unde şi vremea în făurar: „A fost odată un moş,  pe care-l chema Anul. El avea 12 feciori pe care îi chema ca pe lunile de le ştim: Ianuarie, Februarie, Martie… Cel mai mic dintre fraţi era Februarie. Singura avere a moşului era o vie. Au lucrat-o, au cules-o şi au pus bine într-un butoi. Ca să ştie care-i măsura fiecăruia, au tras semn cu tirbuşonul pe fundul butoiului de-a curmezişul câte o linie şi fiecare şi-a pus canaua lui, ca să n-aibă neplăceri. Oameni cuminţi. Februarie, cel năzdrăvan şi-a pus canaua jos de tot, aproape de doagă, că aşa era rostul pe vremuri: cel mai mic la urmă (s.n.). Toţi fraţii voiau să economisească, să nu prea bea, ca să arate cât de economi sunt. Februarie, mai şugubăţ voia să bea regulat din partea lui, se-nţelege! Când îl căuta omul, el era mereu vesel şi plin de vorbă; trăncănea verzi şi uscate, şi tot fluierând se culca şi se scula, toţi râdeau de el şi ziceau; „repede, repede isprăveşte el vinul şi să vedem ce face”. Îi vine poftă lui Ianuar să bea un strop de vin, răsuceşte de cana, vinul nu vine deloc. Încearcă şi Martie. La fel! Aprilie… nici un pic! Numai jos la doagă, partea lui Februar mai curgea. Tare s-au supărat fraţii şi-au început a-l alerga pe Februar ca să-i dea de cheltuială. Când îl alergau, Februar plângea, când îl lăsau, râdea ca un copil. De-aceea, se crede, luna lui Făurar este capricioasă, când cald, când viscol[1]. Se spune: în luna lui Făurar crapă ouăle corbului, când e ger mare, şi atunci ies puii. Luna lui fluierar bagă omătul pe burta acului în casă.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Tony Brill, Legendele românilor, vol. I, Legendele cosmosului, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet, Cultura naţională, 1994, p. 231.

 “Luceafărul” a fost recitat în toate “limbile” Dobrogei de Ziua Culturii Naţionale

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 ianuarie 2019, 10:23 / actualizat: 25 ianuarie 2019, 11:25

Anul acesta, proiectul “Experiențe dobrogene” prin activitatea culturală intitulată sugestiv “Dobrogea lui Eminescu”, a adus un omagiu marelui poet naţional. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa reprezentanţilor etniilor dobrogene, la cafeneaua orientală “Jade” din Constanţa.

Recitarea poemului “Luceafărul” de către reprezentanți ai etniilor dobrogene, creatori de experiențe dobrogene alături de inițiatorii și organizatorii acestora, Stănică Enache, președinte Inomar Cluster, Laura Stroe, președinte Asociația Culturală Wild Art, Cami Oprea, blogger constănțean și gazda evenimentului, Enise Ali.

La evenimentul “Dobrogea lui Eminescu” au participat reprezentanți ai comunităților de aromâni, tătari, turci, ruşi-lipoveni, bulgari, germani, ceangăi, greci, armeni, găgăuzi și romi, iar fiecare dintre ei au recitat în limba maternă  celebra poezie “Luceafărul”. „O experiență dobrogeană și un eveniment național totodată se transformă, astăzi, la Constanţa, într-o întâlnire de suflet a diversității în unitate, care, dincolo de efervescența creată de opera şi de viaţa geniului, aduce liniște și înțelegere omului obișnuit. «Luceafarul», recitat în toate «limbile» Dobrogei, dincolo de argumentele filosofice și detaliile literare, are menirea de a crea o atmosferă elocventă dar relaxantă chiar și prin clipele de tăcere, punctată de istoria și tradițiile oamenilor și pământului dobrogean”,sunt argumentele organizatorilor reprezentaţi de Laura Stroe, preşedintele asociaţiei Wild Art, despre această după amiază dedicată geniului literaturii româneşti

În prezenţa iubitorilor de poezie eminesciană în limba română, Luceafărul a fost recitat de Lili Sumănaru, în limba tătară de Ailis Molamet și Enise Ali, în dialectul aromân de Mirabela Burrichter, în limba bulgară de Ivelina Vaykova, în limba rusă de Valentina Koker, în limba turcă de Ilker Koker, în limba găgăuză de Ica Gușanu, în limba ceangăilor de la Oituz şi a germanilor au recitat un grup de copii coordonați de Elisabeta Scripcaru, în limba italiană Ioana Ința, în limba greacă de Elena Guriotis şi în limba romani de Costache Ciprian. Iar în completarea tabloului multietnic pe lângă degustarea de produse specifice patiseriei tătăreşti, a contribuit şi degustarea inedită a brânzei de capră de la gospodăria și stâna de capre a Picurarului de la Stejaru.

Mesajul Laurei Stroe despre eveniment a fost următorul: “Acest prim eveniment din acest an a fost dedicat lui Eminescu şi etniilor din Dobrogea. Aici în Dobrogea, Eminescu semnifică mult mai mult, în afara faptului că este citit în limba română, este citit și în limbile etniilor din acest tărâm al multiculturalităţii. Proiectul “Experinţe dobrogene” pe lângă povești, bloguri, oameni şi produse, azi debutează cu un  eveniment inedit, care ne oferă o șansa să ne întâlnim cu toții, noi suntem aici 13 etnii, cu cu toate că statisticile spun că sunt 17 -18 etnii în Dobrogea.Tătari, turci,  lipoveni, ucraineni, italieni, germani, ceangâi, greci, romi şi aromâni, suntem toți aici în acest loc, aici este Dobrogea cu istoria, cultura și tradiții sale, în aceasta mică cafenea orientală.”

Primitoare şi mereu cu zâmbetul pe buze gazdă a evenimentului Enise Ali, proprietara cafenelei tătăreşti Jade, în deschidere afirma că, “Dobrogea este un tărâm de dragoste, de poezie, pentru că, aici în Dobrogea generație de generație au trăit întotdeauna în pace și armonie.”

Încă o dată diveristatea culturală a minorităţilor naţionale a fost exprimată prin acest eveniment inedit. Dobrogea, frumoasă și captivantă, a fost şi este un ținut activ, care lasă mereu loc schimbării și diversității şi reprezintă o Experiență de neuitat pentru oricine!

Ghiulşen Ismail Iusuf

Radio România Constanţa

Dublă lansare de carte la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 ianuarie 2019, 09:10 / actualizat: 23 ianuarie 2019, 10:12

Dublul eveniment editorial organizat de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România (UDTTMR), în colaborare cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța și Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM)„Gavrilă Simion“ din Tulcea, aduce în atenţia cititorilor două volume extrem de interesante.

            Volumele lansate la Constanţa sunt „Raporturi între românii – turcii și tătarii din România. Dinspre sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al XXI-lea“, un volum bine documentat, scris de Lavinia-Dacia Gheorghe și regretatul său tată, profesorul Gheorghe Dumitrașcu, apărut la editura Imperium, Constanța şi „Dobrogea și Marea Unire la Centenar“ semnat tot de muzeograful Lavinia-Dacia Gheorghe, alături de buna ei prietenă, Ligia Dima – director al Bibliotecii Județene „Panait Cerna”, din Tulcea, sunt  un omagiu adus memoriei lui Gheorghe Dumitraşcu, reputat istoric din Constanța, profesor, cercetător ştiinţific şi om politic cu o activitate susținută în perioada 1990-2000. Anul acesta pe 17 ianuarie s-au împlinit doi ani, de la trecerea sa în nefiinţă.

Cartea „Raporturi între românii – turcii și tătarii din România. Dinspre sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al XXI-lea“, este dedicat comunităţii de tătări şi turci, cetăţeni români şi europeni ai României comune. “Este o carte scrisă de mine și de tata, începută în 1999, la București, ne-a ajutat și mama la început  până când a plecat și ea dintre noi, și apoi am continuat-o, am terminat-o în 2014, a apărut tâziu, a fost editată târziu și publicată și mai târziu, adică astăzi, 17 ianuarie 2019. Este un omagiu și o mulțumire pentru cei mai loiali etnici ai României. Niciodată nu este prea târziu să ne apreciem valorile, dar dacă facem acest lucru cât timp ele mai sunt în viață, este cu atât mai înalțător”, este de părere istoriograful Lavinia Dumitrașcu. În cele 446 de pagini ale cărţii sunt cuprinse articole, memorii, anchete şi chestionare, documente inedite şi / sau rare, recesâminte, statistici, contribuţii şi sugestii bibliografice.

Cel de-al doilea volum  lansat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța se intitulează „Dobrogea și Marea Unire la Centenar“ și este coordonat tot de muzeograful Lavinia Dumitrașcu, alături de Ligia Dima – director al Bibliotecii Județene „Panait Cerna”, din Tulcea. Cartea este rezultatul unei sesiuni de comunicări științifice naționale, care a avut loc la sfârșitul  anului trecut, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea.

Despre primul volum apărut cu sprijinul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, la Editura Imperium din Constanța au vorbit directorul MINAC, dr. Sorin Colesniuc, dr. Amet Aledin de la Departamentul pentru Relații Interetnice, prof. Serin Turkoglu de la Uniunea Democrată Turcă din România, generalul Nezir Gelaledin (este primul general turc al României şi a ocupat funcţii importante în Ministerul Afacerilor Interne,  la MapN sau în Ministerul Justiţiei), istoricul constănţean Stoica Lascu, scriitoarea Ghiuner Acmolla, iar al doilea volum a fost  prezentat de Ligia Dima, co-autor.

În loc de introducere, în deschiderea volumului „Raporturi între românii – turcii și tătarii din România. Dinspre sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al XXI-lea“, autorii motivează apariţia lucrării astfel:„Născuţi, crescuţi şi trăiţi, până spre sfârşitul nostru, în conglomeratul etnic dobrogean, în care românii, turcii şi tătarii au constituit esenţa demografică şi de comportament moral, suntem datori înainte de toate, părinţilor şi prietenilor noştri, turci şi tătari din toată Dobrogea şi de oriunde, dar, în primul rând celor de la Nisipari, Tulcea, Medgidia, Valu lui Traian, Valea Seacă şi Constanţa.”   Această carte prezintă identitatea turcilor şi tătarilor cu toate componentele ei culturale, precum tradiţiile, obiceiurile, cultura scrisă şi cea religioasă. Poveştile spuse de etnicii turci şi tătari, memoriile şi jurnalele acestora constituie o sursă vie a valorilor culturale ale celor două etnii. Interesante sunt toate capitolele care se referă la Musulmanii din România şi lumea întreagă, unde este prezentată problema crimeeană, despre constituirea uniunii după1989. Anul 1989 a însemnat pentru România şi pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, anul marii schimbări, dar a fost de o însemnătate aparte şi pentru toate minorităţile naţionale din România. Instituţiile identitare turceşti şi tătăreşti, cât şi presa în limbile turcă şi tătară sunt abordate pe larg. Autorii au identificat şi personalităţile aparţinând celor două etnii şi au punctat contribuţiile lor în ceea ce priveşte punerea în valoare a etniilor din care fac parte. În ultimul capitol intitulat sugestiv „De aici plecăm”, capitol unde sunt însumate câteva bibliografii de provenienţe diverse şi din timpuri diverse, aşa cum precizează autorii la începutul capitolului. Iar la finalul lucrării cu titlul „Cuvânt de sfârşit şi început”, autorii mărturisesc că acest volum „...e mai mult un instrument de lucru decât o istorie a comunităţilor”.

Despre  istoricul Gheorghe Dumitrașcu

Prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu s-a născut la 25 septembrie 1939, în satul Nisipari, comuna Castelu. Gheorghe Dumitrașcu a urmat școala primară în sat, între anii 1953-1956, cursurile Liceului teoretic Nicolae Bălcescu din Medgidia. Apoi, în perioada 1956-1961, Facultatea de istorie a Universității București. A fost cercetător științific la Institutul de istorie al Academiei, filiala Cluj, asistent și lector universitar la Institutul pedagogic din Constanța, profesor la Colegiul Mircea cel Bătrân,  muzeograf principal la Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța. Doctorat în istorie în 1976, la Facultatea de istorie a Universității din București cu tema „Locul Partidului Țărănist Radical în istoria României, 1932-1938”(ziarul local Ziua de Constanţa din 25 sept.2017). A semnat peste 800 de articole de specialitate.  A fost unul din iniţiatorii învăţământului în limba turcă în judeţul Constanţa, imediat după 1989, şi introducerii unei secţii la nivel superior la Universitatea „Ovidius” din Constanţa; preşedinte şi vicepreşedinte al Grupului Parlamentar Român de Prietenie cu Parlamentul Turciei; participant activ la viaţa politică românească, iniţiator de legi. Istoricul Gheorghe Dumitraşcu afirma despre Dobrogea în cotidianul Adevărul din 2009, asfel: „În Dobrogea vorbim despre un model. Ce se întâmplă în Dobrogea nu se întâmplă nicăieri în ţară.”

Despre Lavinia Dumitraşcu

Lavinia Dumitraşcu este doctor în istorie, cu o bogată activitate la catedră, în prezentmuzeograf la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa. Provine dintr-o familie de cadre didactice, mama învăţătoare, iar tatăl profesor. A moștenit pasiunea  de a scotoci în documentele de arhivă și de a dezgropa, din praful uitării, informații din trecutul Dobrogei, de la tatăl său, istoricul Gheorghe Dumitrașcu.  Și exact asta este menirea sa, ne spune muzeograful  Lavinia Dumitrașcu, specialistul de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie  din Constanța (MINAC), (interviu la Radio Constanţa din 16 martie 2018).

Despre satul din stepa dobrogeană-Nisipari(Caratai)

Un sat mic „din stepa dobrogeană” păstrează şi astăzi urmele multiculturalităţii ce face din Dobrogea un ţinut aparte. „Străzile principale urmează albia pârâului Caratai”, se arată în monografia „Nisipari – un sat din stepa dobrogeană” semnată de Jenica şi Bogdan Dumitrel Sava. Nisipariul are origini tătăreşti, este o veche aşezare în apropierea comunei Castelu din judeţul Constanţa. Tătarii sunt vechii locuitori ai acestiu sat. Acum mai bine de 150 de ani satul  număra peste 500 de familii de tătari unde existau şi 3 geamii. Din păcate în localitate a mai rămas doar o singură geamie construită în anul 1854. În trecut localitatea Caratai era renumită şi pentru cele 9 feluri de botka (pilaf) şi era cunoscută sub denumirea de „Dokiz botkali Karatai”(Caratai- satul cu cele 9 feluri de pilaf). O alta legendă în privinţa denumirii acestei localităţi datează din perioada emigrării tătarilor din Crimeea, tot atunci a venit în sat şi un tătar bătrân cu doi măgari negri la căruţă (Cara-negru, Tai-mânz) de unde şi denumirea de Karatai-Caratai.”

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

Meşteşuguri tradiţionale tătăreşti la Zilele Dobrogei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 noiembrie 2018, 09:20 / actualizat: 23 noiembrie 2018, 10:26

Meşteşuguri tradiţionale tătăreşti, readuse la viaţă  în cadrul evenimentului dedicat Zilelor Dobrogei

Ziua Dobrogei se sărbătoreşte, în fiecare an, la data de 14 noiembrie, fiind instituită prin Legea 230/2015. Este ziua în care provincia a revenit la România, acum 140 de ani. La împlinirea a 140 de ani de la revenirea Dobrogei la țara-mamă, atât în Constanța, cât și în Tulcea, au loc o serie de evenimente ce marchează această sărbătoare.

            Evenimentul „Zilele Dobrogei” s-a desfăşurat la Pavilionul Expozițional şi a fost organizat de Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanta, ȋn parteneriat cu Primăria Municipiului Constanța, Consiliul Județean Constanţa, cu sprijinul Consiliului Județean Tulcea şi al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta-Dunării.

Manifestarea a reunit meşteşugari români şi etnici tătari, ruşi-lipoveni, turci, aromâni din toate colţurile Dobrogei. În cadrul evenimentului, au fost promovate întreaga ofertă a destinației prin meșteșuguri, vinuri, gastronomie și turism.

Vizitând standurile am semnalat și meșteri artizani, care decorează materiale oferite de natură prin pictare, obținând obiecte decorative diverse. Este vorba despre meşterul de etnie tătară, Geanbai Nedin, care ilustrează cu motivele  orientale vegetale și geometrice moștenire a străbuinilor săi din Crimeea.

La standul dedicat meşterilor artizani tulceni, un loc aparte era destinat tărtăcuțelor pictate, tăviţelor din lemn, măsuţelor pictate cu motive orientale de meşterul popular tătăr Geambai Nedin din Tulcea.

Ornamentele specifice artei orientale precum: laleaua, ochiul turcesc, simbolurile vegetale sunt pictate cu dibăcie de Nedin pe obictele din lemn şi pe tărtăcuţe.

În picturile sale descoperim foarte multe detalii, ceea ce crează intuitiv un fel de semnătură personală. Laleaua este pictată pe orice obiect creat de meşterul popular. Laleaua are o simbolistică aparte în arta orientală turcească. Astfel, în timpul imperiului otoman cuvântul pentru lalea avea aceleași litere ca pentru scrierea cuvântului Allah, de unde și explicația folosirii ei ca simbol al divinității și ca floare din Grădina Paradisului. Turcii au fost cei care au adus lalele în Europa la jumătatea secolului al XVI lea.

Culoarea albastră este predominantă în lucrările meşterului, deoarece, albastrul (turcoazul) este simbolul vechilor turci.

Un alt simbol din lucrările maestrului este „ochiul”, denumirea turcească dată acestei amulete protejează o persoană împotriva „ochiului rău” adică a deochiului. În credinţa poporului turc, „ochiul” te protejeaza de toate energiile negative, îţi protejează casa, biroul şi pe cei iubiţi.

Străbunii lui Nedin au venit din Crimeea şi s-au aşezat în sudul Dobrogei, în satul Şiriu, denumire care e derivată din „sevriu”, adică „frumos”. Din partea tatălui au venit după războiul ruso – turc din 1853 – 1856; strămoşii dinspre mamă sunt tot din Crimeea. Geanbai Nedin este membru marcant al Filialei Tulcea a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco – Musulmani din România.

Despre meşteşug şi mai ales cum a început să confecţioneze aceste minuni artistice meşterul ne poveşteşte astfel: „Soacra mea avea cătrune la baltă. Una, două. Una, două, trei. S-au făcut din ce în ce mai multe. Soţia m-a sfătuit să nu fac oricum treaba asta, ci cu modele specific tătăreşti. Le-am căutat amândoi pe internet: ne-am uitat după costume populare, am cercetat cărţi. La început am mers pe arabescuri, pe partea otomană, după care ne-am gândit să exploatăm latura tătară. Eu dezvolt elementul brut. Cât despre cătrună: o semeni în primăvară, ea creşte; după ce cade prima brumă se adună şi o ţii până-n primăvară să se usuce. Dacă o lucrezi mai devreme, se face ca pielea de elefant. Am căutat împreună culorile tradiţionale, iar uşor – uşor am început să lucrez aşa cum am simţit”.

După ce tratează tărtăcuţa cu oxid de zinc, o colorează cu vopsea acrilică şi începe să-i dea o formă utilă, obiecte pe care omul să le folosească (o veioză, un element decorativ, boluri pentru ţinut chei sau bomboane, coşuri pentru ouă de Paşti, amulete, instrumente muzicale precum o mandolină sau chiar tobiţă).

Meşterul Geanbai pentru a promova meşteşugul tradiţional tătăresc, partcipă la târguri şi expoziţii ori de câte ori are ocazia.

Pentru a putea cunoaște și înțelege viața, munca unui meșteșugar este nevoie să-i cunoaștem istoria neamului, a comunității din care provine și/sau a celei pentru care lucrează. Meșterul dobrogean, ca de altfel, orice meșter a dobândit o îndeletnicire de la un alt meșter care a știut să transforme, cu unelte simple, resursele locale în obiecte utile întregii comunități. Atunci când comunitatea a evoluat, a evoluat și meșteșugul. Procesul este continuu, iar azi asistăm la mutațiile necesare adaptării unei lumi care se globalizează și la schimbări culturale și sociale ce se produc în toate societățile și în cele rurale, oricât de coservatoare ar fi ele. Făcute să răspundă nevoilor fundamentale ale omului, meșteșugurile tradiționale sunt, în general, aceleași pe tot globul, folosind unelte și materiale similare.

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

Bibliografie : Titov, Iuliana şi Chiselev Alexandru, Meşteşuguri tradiţionale din Delta Dunării. Raport de cercetare, Inst. de cercetări eco-muzeale Tulcea, Bucureşti, 2015.

„Cântul tătăresc dobrogean – izvoare, influențe și adaptări”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 noiembrie 2018, 09:43 / actualizat: 21 noiembrie 2018, 10:59

„Cântul tătăresc dobrogean – izvoare, influențe și adaptări” semninar dedicat Zilei Dobrogei, la Palatul Copiilor din Constanţa

  Luni, 19 noiembrie 2018, la sala de consiliu a Palatului Copiilor din Constanţa doamna prof. Narciz Amza, susţinută de Comitetul de Reorganizare a UDTTMR, a organizat un semniar  intitulat „Cântul tătăresc dobrogean – izvoare, influențe și adaptări”. Întâlnirea de suflet a fost dedicată Zilei Dobrogei și s-a desfășurat sub semnul Centenarului Marii Uniri.

La eveniment au fost prezenţi membri ai comunităţii tătare, iubitori de folclor şi nu numai, care au avut ocazia  de a împărtăși din „zestrea” lor de folclor tătăresc dobrogean şi despre artiștii tătari, care au contribuit de-a lungul timpului la cultivarea şi promovarea valorilor folclorice autentice.

Tot în această seara musulmanii din lumea întreagă au celebrat Mevlid Kandili (Noaptea Naşterii Profetului Muhammed s.a.v.), prima dintre cele cinci nopţi luminate pentru musulmani. „Mevlid” înseamnă „timpul naşterii”. Prilej cu care în deschidere prof. Narciz Amza a transmis un mesaj cu această ocazie, după care doamna Zerin a dat citire câtorva rugăciuni specifice şi a vorbit despre semnificaţia acestei nopţi sfinte.

Membre ale comunităţii care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea valorilor culturale tătăreşti precum  prof. Câimet Memet, dirijoare şi coordonatoare a primului cor de femei tătare înfiinţat după Revoluţia din 1989, a povestit despre corul „Bostorgay” şi despre activităţile culturale, unde acest cor valoros şi-a pus amprenta de promotor al folclorului tătăresc dobrogean.

În continuare, personalităţile tătare şi contribuţia lor în domeniul revigorării şi promovării cântecelor autentice au fost evidenţiate de drd. Ghiulşen I. Ismail. Aceasta a vorbit despre: compozitorul şi artistul de operă Sebat Husein, interpreta-avocat Cadrie Nurmambet, solista de muzică populară Chiamiran Chivu, rapsodul-poet Gevat Raşid şi despre folcloristul Nagi Ali Cafer. Influenţe şi adaptări suferite de cântul tătăresc dobrogean, reliefate de cercetătoarea, Gizela Suliţeanu în prima lucrare de referinţă „Din folclorul muzical al tătarilor dobrogeni.”

Invitatul special al evenimentului domnul Aidun Curtmola, consilier superior în cadrul D.R.I. a subliniat importanţa folclorului, ca parte componentă a valorilor culturale ale unei etnii şi despre proiectele culturale ce vizează etniile, derulate de către departament.

Prof. Elmaz Memedula, fost cadru didactic, inspector şcolar şi membră al primei comisii de învăţământ din cadrul uniunii tătare, nou create după decembrie 1989, a readus în discuţie implicarea cadrelor didactice în promovarea valorilor culturale. Iasemin A., fostă membră al ansamblului folcloric tătăresc din Medgidia a expus imagini cu vechi dansuri tătăreşti executate de ansamblul Karasu, prin anii 1994-1996, la diverse manifestări culturale de gen.

Într-o atmoasferă relaxantă participanţii prezenţi la eveniment au depănat amintiri legate de perioadele din tinereţe când nu existau alte mijloace de comunicare media, iar tinerii interpretau „şîn”, dialoguri muzicale dintre fete şi băieţi, colinde, dar şi cântece de nuntă etc.

Tradiţiile inclusiv practicile folclorice, literar-muzicale ale tătarilor şi turcilor din ţara noastră, sunt identice cu practicile tradiţionale ale popoarelor turcice.  Obiceiurile rămase s-au perpetuat şi se practică şi azi.

Muzica tătarilor poate fi împărțită în mai multe genuri, precum: cântece din folclorul copiilor și cântece de leagăn (nini), cântece de nuntă, bocete, cântece legate de tradițiile agrare, cântece din luna Ramadan, yir, çın / șın, muzica de dans (în special kaytarma, însemnând rotire, învârtire), beyt (specific nogailor).

Dintre instrumentele muzicale, apărute cert mai tărziu, pentru a acompania cântăreții s-au folosit: zurna, ulterior înlocuită de clarinet, daul (tobă mare cu două bețe diferite: čiubuk și čiakmar).

            În timp, cântecul tătăresc a împrumutat și adaptat cuvinte și elemente de influență poetico-muzicală turcească. Acest fapt a fost semnalat de Ghizela Sulițeanu în studiul său privind folclorul nupțial, iar I. Dumitrescu exemplifică, în același sens, cântecul / colindul cu care mergeau copiii de Nawrez, interpretat în turcă, cu versuri întregi în arabă și cu câteva cuvinte tătărești. Citând din paginile volumului scrsi de G.Suliţeanu, moștenirea trecutului reprezintă substanța oricărei culturi, iar scopul este să nu ne uităm tradițiile și să le ducem mai departe.

Ghiulşen Iusuf-Ismail

Radio România Constanţa

Ovidenia, Vovidenia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 noiembrie 2018, 09:23 / actualizat: 21 noiembrie 2018, 10:34

Ziua de 21 noiembrie este celebrată în calendarul religios ca sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului şi sărbătoare populară având ca simbol lumina, în două accepţiuni: lumina ochilor (văzul) şi lumina de veci.

(varianta audio a rubricii)

„Împlinindu-se trei ani de la naşterea prea curatei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi Ioachim şi Ana şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să aducă în dar lui Dumnezeu pre cel născut”[1]. Şi au dus la biserică pe „prunca cea de trei ani, prea curata Fecioară Maria”. Fiind ziua intrării în Biserică a „Bisericii lui Dumnezeu cea însufleţită”, ziua este semnificativă pentru „lumina din suflet”, pe care ţi-o dă credinţa şi „lumina ochilor”, care este copilul.

Spune mama, privindu-şi cu dragoste odorul: „Deschid ochii pe el şi vreau să-i închid pe el”. De aceea, în clipa cea de pe urmă părinţii vor    să-şi vadă copiii, „să-nchidă ochii pe ei”, iar dacă ursitoarele au rupt firul vieţii copilului nefiresc şi el, copilul, s-a călătorit înaintea părinţilor, aceştia spun: „Mi s-a stins lumina sufletului”, „ochii mei sunt goi”.

Ziua de Ovidenie este ziua în care începe iarna, spun bătrânii. E Prag. Astfel se motivează şi practicile de aflare a ursitului. Şi tot din această zi fermecătoarele încep să vrăjească. De aceea se ung ferestrele cu usturoi, să se alunge farmecele.

Se crede că numai lumânarea de la Ovidenie „e bună de ursit în fântână, spre a-şi vedea soţul”.[2]

Şi cum vremea propice pentru făcut farmece începea, bătrânele ungeau uşa şi gura cuptorului zicând:

Eu nu ung uşa (sau gura) cuptorului,

Da’ ung ochii duşmanului.

Procedând astfel nu va fi vorbit de rău în lume.[3] Expresia a unge ochii cuiva cu ceva semnifică a da ceva cuiva pentru a-ţi face voia. Practica rituală susţine această semnificaţie şi prin reducţie se spune: Unge cu ceva şi câştigi!

Dar ce-i făcut cu vrajă ca prin farmec se risipeşte. Însă omul e dator să-ncerce şi bune şi rele. A unge uşa cuptorului pentru a nu te vorbi satul de rău e o credinţă, ce rău să-nsemne?

Mai „spoieşti” cuptorul, mai astâmperi năduful din suflet, mai  trece-o sărbătoare. Rămâne credinţa însă că „lumina” de la Ovidenie alungă întunericul din suflet şi din Cea Lume! 

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni la Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Vieţile Sfinţilor, III, p. 959.

[2] Artur Gorovei, Credinţe şi superstiţii ale poporului român, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura naţională, 1995, p. 243.

[3] Tudor Pamfile, op. cit., p. 215.

Pr. Nicolae Bordaşiu a trecut la cele veşnice

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 noiembrie 2018, 12:19 / actualizat: 19 noiembrie 2018, 13:32

Sute de credincioşi din Bucureşti şi din diverse părţi ale ţării, inclusiv trei români din Ungaria, de la Micherechi şi Jula, şi-au luat rămas bun luni, 12 noiembrie, de la Părintele Nicolae Bordaşiu, decedat cu trei zile înainte, pe 9 noiembrie. Slujba de înmormântare a fost săvârşită la Biserica „Sfântul Silvestru” din Bucureşti, unde pr. Bordaşiu a slujit începând din 1981, între 2003–2010 fiind parohul acestei biserici. După slujba înmormântării, pr. Nicolae Bordaşiu a fost înhumat în cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă Bucureşti. La înmormântarea părintelui Nicolae Bordaşiu, descendent al unei familii cu străvechi legături cu satul Micherechi, urmaş al primilor preoţi români din Micherechi, au participat, din Ungaria, pr. Teodor Marc, preot paroh la Catedrala „Sf. Nicolae” din Jula, care are şi legături de rudenie cu pr. Bordaşiu, şi primăriţa Margareta Tat şi viceprimarul Bertold Netea, din Micherechi.

Între strămoșii părintelui Nicolae Bordașiu se numără și primul preot al comunității ortodoxe românești din Micherechi, Părintele Ioan Bordașiu, consemnat documentar la anul 1773. Deși a ajuns să cunoască în mod direct comunitatea din Micherechi doar în jurul vârstei de 88 de ani, Părintele Nicolae Bordașiu a fost iubit de micherecheni, dar și de alți tineri intelectuali români din Ungaria și, la rândul său, i-a iubit mult pe oamenii din aceste părți și a participat, în mai multe rânduri la hramuri ale bisericii din Micherechi, unde a slujit și „strămoșul său”, dar și la alte evenimente culturale din viața comunității. Din dragostea Părintelui Bordașiu pentru micherecheni și prin cheltuielile sale, a fost realizată în parcul din fața bisericii din Micherechi, o Cruce impunătoare din marmură, intitulată sugestiv „Monumentul Strămoșilor”, care a fost sfințit și inaugurat la 11 septembrie 2016, de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, al Alexandriei și Teleormanului.

Memoria binecuvântată a acestui Părinte mărturisitor al Ortodoxiei și iubitor de Dumnezeu și de Neamul său, care a avut multe de pătimit în viața sa și a trecut cu seninătate peste toate acestea, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în care și-a pus toată nădejdea sufletului său, a fost cinstită în Duminica a 25-a după Rusalii (11 noiembrie 2018) și în biserica românească din Micherechi.

Sursa: Foaia românească, Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Foto:

Foaia românească

Raluca Ene / Basilica.ro

Jurnalistul Tiberiu Boca s-a întâlnit în mai multe rânduri cu părintele Nicolae Bordaşiu, la Bucureşti, ori la Micherechi… ne povestește despre amintirile sale. Reporter: Iulia Kaupert 

Mesajul transmis tinerilor de părintele Nicolae Bordașiu în 2014 de Ziua limbii române la Micherechi

Ambasadorul statului Israel în România, Excelența Sa doamna Tamar Samash, în vizită la Craiova

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 noiembrie 2018, 11:06 / actualizat: 14 noiembrie 2018, 12:27

La invitația președintelui Comunității Evreilor din Oltenia, academician Corneliu Sabetay,  luni, 12 noiembrie 2018, ambasadorul statului Israel în România, Excelența Sa doamna Tamar Samash a efectuat o vizită în municipiul Craiova. Domnia Sa a poposit la Sinagogă, unde s-a întâlnit cu membri ai comunității evreiești din Craiova și cu reprezentanți ai unor instituții de cultură și ai altor culte.

?

?

?

?

Vizita doamnei Tamar Samasha a continuat la Primăria Municipiului Craiova cu  o întrevedere cu viceprimarul  Adrian Cosman. La ora 14:00, la sediul Consiliului Județean Dolj, doamna ambasador s-a întîlnit cu domnul Ion Prioteasa, președintele Consiliului și cu prefectul județului, Dan Narcis Purcărescu.

?

?

?

Cu această ocazie, gazdele i-au făcut distinsului oaspete o prezentare a Olteniei, a Craiovei și a oportunităților de colaborare în plan economic, cultural și de învățământ între cele două țări, între Oltenia și Israel.

Referindu-se la sentimentele evreilor față de România, doamna ambasador Tamar Samash a declarat:

Tamar Samasha fost desemnată pentru funcţia de ambasador al Israelului în România, după ce ocupase postul de ambasador în Belgia. Este cea de-a doua prezență într-un post oficial în România, domnia sa fiind consilier al ambasadorului Israelului în țara noastră în perioada 1988 – 1991. Este diplomat al Ministerului israelian de Externe începând din decembrie 1975, iar în acest an, misiunea doamnei Tamar Samash în România se va încheia.

A consemnat Ludovic Vulea, redactor Radio România Oltenia Craiova

Lăsatul de sec de Dulcele Toamnei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 noiembrie 2018, 05:00

Bătrânele au o vorbă: „Aşa am pomenit şi bine e să ţii şi tu rânduiala”. Toate-s gândite şi plănuite la vremea lor, cât să aibă omul răgaz şi de odihnă, şi de muncă.

(varianta audio a rubricii)

De muncă nu le vaiţi pe femei, că-şi găsesc de treabă cât e ziulica de mare Da’, tot drept e că aşteaptă sărbătorile şi nu le-ar pierde, ferească Sfântul! – oricare, că-s multe! Posturile-s ţinute cu sfinţenie. Şi Postul Mare (Postul Paştelui), şi Postul Crăciunului.

Întâmplarea (dacă mai e ceva întâmplător în astă viaţă) face să se lase sec de Dulcele Toamnei sau de Postul Crăciunului într-o sărbătoare numită Filipi, sărbătoare ţinută de femei. Se-ntâmplă în 14 ale lui Brumar şi câteva zile-i trai pe vătrai şi trebuie să nu dai: nici foc, nici sare, nici mălai, nici varză acră. Dar femeile trebuie să nu dea gunoiul afară din casă, să nu coase, să nu împletească, să nu mai dea din meliţă. Greu le-o fi!

Asta ca să nu dea lupii iarna prin ograda omului, casa să fie ferită de necaz, viile de uscăciune, şi grădinile de viermi. Musai ca femeile să ţie sărbătoarea cu nelucru. Şi nici strigoii nu mai au nici o putere pe lângă casă. Bătrânele dau de pomană în această zi porumb fiert şi turtă coaptă-n spuză. Să fie primite şi sufletul uşurat. Lăsatul de sec de Dulcele Toamnei se face cu petrecere între rubedenii, mai vin la judecată finii pe la naşi, mai numără moaşa nepoţii, ca să ştie câţi colaci face la datul la grindă. Tot acum, oltenii nu mai sunt cu toporul la brâu, îl pun la grinda casei, s-o ferească de pagube, femeile pun oalele cu gura-n jos şi lipesc gura sobei, ca să se lipească şi gura lupilor. Şi nu folosesc nici meliţa, că-i rău de pagubă.

De unde şi vorba spusă femeii care vorbeşte prea mult şi peste rând: „Pagubă!”.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

FESTIVALUL NAȚIONAL DE FOLCLOR ”FELICIAN FĂRCAȘIU” EDIȚIA A XVI-A – SEBEȘ

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 noiembrie 2018, 08:40 / actualizat: 12 noiembrie 2018, 9:44

IONUȚ COCOȘ DIN IALOMIȚA, MARELE PREMIU LA FESTIVALUL NAȚIONAL DE FOLCLOR ”FELICIAN FĂRCAȘIU” EDIȚIA A XVI-A – SEBEȘ

Aseară, la Centrul Cultural”Lucian Blaga” din Sebeș, s-a încheiat cea de-a XVI-a ediție a Festivalului Național de Folclor ”Felician Fărcașiu”, eveniment din programul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri.

”Ne-am propus, acum, în preajma Centenarului Marii Uniri să aducem un omagiu celui care a fost Felician Fărcașiu, personalitate a culturii românești, cel care a dat culoare folclorului românesc. Ne bucurăm că am avut la cea de a XVI-a ediție 38 de concurenți înscriși, dintre aceștia 17 fiind admiși în concursul de interpretare a cântecului popular românesc. Am avut un juriu competent, alcătuit din specialiști care au stabilit, în final, un cîștigător al marelui premiu, respectiv, Ionuț Cocoș din județul Ialomița, pe care îl felicit. Felicit și minunatul public din Sebeș și pe toți cei care s-au implicat în reușita acestei ediții a Festivalului Național de Folclor ”Felician Fărcașiu.”, a spus Dorin Nistor, primarul municipiului Sebeș.

La rândul său, Lelia Irimie, nepoata lui Felician Fărcașiu, a spus: ”Sunt onorată să mă aflu din nou la Sebeș, orașul copilăriei mele, pentru a-l omagia pe unchiul meu. Îmi amintesc cu drag de el, de pe vremea când mă ducea în turnee alături de mari interpreți ai folclorului românesc: Traian Jurchelea, Nicoleta Voica, Elena Jurjescu, Ana Pop Corondan, Maria Tudor și Zeno Turdeanu cu momentele lui vesele.De asemenea,nu pot să uit duetul Doina Badea – Felician Fărcașiu și multe alte amintiri dragi sufletului meu.Păcat că a plecat dintre noi la vârsta de doar 57 de ani, după 27 de bisuri cerute de spectatori la Curtea de Argeș. Acum, pe 2 noiembrie ar fi fost ziua lui de naștere.”

   ”Este un festival cunoscut în întraga țară, de la an la an i-a crescut notorietatea, de la an la an i-a crescut valoarea prin prezența tinerilor din multe zone etnofolclorice românești și este o bucurie pentru organizatori și pentru juriu. Noi, cei de la Radio România Regional, suntem fericiți pentru că și în acest an acest festival a fost inclus în proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor”, iar Gala Laureaților este transmisă la Radio România Cluj și în cadrul emisiunilor în limba română de la Radiodifuziunea din Ungaria. Prin aceasta dovedim că radioul regional are un impact major în comunitățile românești din jurul țării noastre.”, a spus conf. univ. dr. habil. Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale din cadrul Societății Române de Radiodifuziune.

Aprecierea concurenţilor a fost făcută de un juriu alcătuit din personalităţi ale vieţii culturale, specialişti în folclor muzical și etnografie: președintele juriului – Grigore Leșe, Elise Stan, Gabriela Rusu – Păsărin, Doina Işfanoni, Daniela Gibescu.

Concurenții au fost acompaniați de Orchestra “Augustin Bena” a judeţului Alba, dirijor prof. Alexandru Pal.

Laureații celei de a XVI-a ediții a Festivalului Național de Folclor ”Felician Fărcașiu” sunt:

Marele Premiu – Ionuț Cocoș, județul Ialomița

Pemiul I și Premiul ”Tineri interpreți de muzică populară” acordat de Radio România Regional în cadrul Proiectului ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” – Ana Teodora Anuțoiu, județul Hunedoara

Pemiul II – Stelian Păun, județul Giurgiu

Premiul III – Alexandru Pop, județul Arad

Mențiune – Roxana Rozovlean, județul Timiș

Mențiune – Ștefan Negru, județul Bacău

Premiul de popularitate: Cosmina Tărtău, județul Alba și

Bogdan Hurban, județul Sălaj

Organizatorii Festivalului de Folclor „Felician Fărcaşiu”: Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Sebeş, Centrul Cultural „Lucian Blaga” – Sebeş.

Parteneri: Consiliul Judeţean Alba și Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba. Parteneri media: Radio România Regional, Radio România Cluj, TVR3, TVR Târgu-Mureș.

Au consemnat Cezar Firu, Radio România Cluj,  și Nadia Mitrea

Foto: Cezar Firu

Manifestări prilejuite de Comemorarea făuritorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatűrk

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 noiembrie 2018, 08:05 / actualizat: 12 noiembrie 2018, 9:06

   Pe 10 noiembrie 2018 s-au împlinit 80 de ani de la trecerea în nefiinţă a făuritorului statului turc modern, Mustafa Kemal Atatürk, prilej cu care la busturile   făuritorului statului turc modern K.Atatürk de la Bucureşti, Constanţa, Medgidia şi Tulcea au fost depuse coroane de flori de către oficialităţile locale.

La Bucureşti în prezenţa Excelenţei Sale Osman Koray Ertaș, ambasadorul Republicii Turcia în România, a reprezentanţilor Oamenilor de afaceri Turci din România, a instituţiilor partenere a fost organizat un ceremonial de depunere de coroane la bustulul lui M.K.Atatürk amplasat în faţa Teatrului Odeon. După depunerea de coroane a urmat o masă rotundă unde a fost evocat personalitatea marelui om de stat M.K. Atatűrk.

Ceremonia de comemorare a Marelui Lider Turc Mustafa Kemal Atatürk a continuat la Medgidia, unde s-au depus coroane de flori la bustul lui Mustafa Kemal Atatürk și flori la bustul poetului Mehmet Niyazi (poet naţional tătar), unde au participat oficialităţi şi reprezentanţi din partea comunităţii tătare.

La sediul central al UDTTMR din Constanţa s-a desfăşurat ceremonia de comemorare în prezenţa consulului general al Republicii Turcia la Constanța, Sulhi Turan, a consulului general adjunct Hasan Akdoğan, a viceconsullilor: Sabiha Kacamak şi Mehmet Balli, a ataşaţilor pentru servicii de religie şi servicii comerciale: Arif Cevlek şi Kadir Yazihan, iar din partea gazdelor au fost prezenţi: Gelil Eserghep, președintele UDTTMR, Iusuf Muurat, muftiul cultului musulman din România şi membri ai comunității tătare, iar la masa rotundă organizată la sediul uniunii dr.Metin Omer a vorbit despre personalitatea lui Kemal Atatürk.

Uniunea Democrată Turcă din România-filiala Tulcea nu a trecut neobservată.

La monumentul primului preşedinte al Turciei Moderne a fost ţinut un moment de reculegere urmat de depunerea de coroane și flori. „Era ora 9.00 și din fiecare colț al orașului zgribuliți de ceața cere-ți pătrundea în oase, dar cu emoția reîntâlnirii, fie ea și spirituală, cu cel care ne-a adus mândria de a fi turc, ne îndreptăm spre monumentul lui M.K.Atatürk . Adunați, fără să ne spunem nimic, dar fiecare cu același gând, așteptam ora 9.05. Fiecare își privea ceasul ca nu cumva să întârziem. La ora 9.05 fix într-o tăcere profundă ne-am aliniat si ca la un semn am adus un pios omagiu și reculegere şi o rugăciune în gând, Lui, celui care a fost părintele Turciei moderne. Apoi, la ora 11.00 la Biblioteca Panait Cernea, în partea a doua a prezentării de carte ”Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor” să omagiem „Personalitatea lui Mustafa Kemal Ataturk în relațiile româno turce”, o lucrare prezentată de subsemnata, care s-aîncheiat astfel: DE CE ÎL IUBESC PE ATATÜRK. Dacă voi fi întrebată de ce îl iubesc pe Atatürk voi răspunde fără șovăire: Îl iubesc pentru că nu a fost totalitar ca un fascist și nici cu sufletul întunecat ca un communist. Îl iubesc pentru că nu s-a înnecat în ignoranță și a scos națiunea turcă din întuneric la lumina învățăturii. Îl iubesc pentru că niciodată nu a vândut țara și nici nu s-a vândut străinilor Îl iubesc pentru că alături de tovarășii săi de luptă au eliberat țara de dușmani, cu toate greutățile prin care trecea poporul. Caut să înțeleg mai bine valoarea acelor zile și mai ales cât de valoroasă este pacea, libertatea și independența. Ce ne rămâne? Rămâne doar atât; să-i urmăm principiile, să ne iubim, să fim uniți ca patria, fie ea România sau Turcia să fie unită și indezirabilă, folosind dictonul lui Atatürk: <Pace în ţară, Pace în lume >. Îl iubesc pentru că a văzut marea familie a lumii turce și a militat pentru unitatea ei. Deviza noastră și implicit a voastră a tinerilor să milităm pentru pace. Când am tradus < Marea Cuvântare a lui M.K.Atatürk (Nutuk)>, l-am înțeles mult mai bine. Doar citind această lucrare maraton veți putea înțelege mai bine personalitatea acestui mare lider, om de stat, diplomat și militar M.K.Atatürk , lupta de eliberare și înfiițarea Republicii Turcia. Îmi aplec fruntea cu pioșenie în fața acestui mare OM, tovarășilor săi de luptă și tuturor celor căzuți la datorie. Allah să-i binecuvânteze”, a conchis cu emoţie în glas Gülten Abdula-Nazare președinte al filialei Galați a Uniunii Democrate Turce din România.

Câteva cuvinte despre Atatürk -Părintele turcilor

La 30 octombrie 1918 Turcia a capitulat. Jumătate din fostul Imperiu Otoman era pierdut, restul se afla sub stăpânirea învingătorilor. Armistițiul încheiat atunci la bordul crucișătorului Agamenon a predat de fapt Turcia puterilor Antantei care au ocupat-o. Țara era la limita catastrofei, era sărăcită de pe urma războiului, înglodată în datorii, avea mari probleme politice și naționale. Faptul acesta a nemulțumit poporul turc și l-a ridicat la luptă împotriva ocupanților și a politicii dusă de guvern. Mustafa Kemal a devenit generalul, iar centrul mișcării Anatolia. Scopul urmărit era crearea unui stat turc național, un stat independent. Mișcarea de eliberare națională a fost numită kemalistă, după numele conducătorului ei. Într-un deceniu și jumătate el a dat turcilor o altă viață, corespunzătoare stadiului în care lumea evoluase.  (historia.ro)

Atatürk a fost un militar cu reuşite strălucite pe câmpul de luptă, un reformator implicat în toate aspectele vieţii, cu o moştenire care trăieşte până în zilele noastre. Atatürk a avut la dispoziţie doar 15 ani de putere politică pentru a transforma un imperiu decadent, atacat de aproape toţi vecinii săi şi aliaţii acestora, într-o ţară modernă. Primul preşedinte al Turciei a primit la naştere un nume predestinat: Mustafa (Alesul). Celelalte două nume i-au fost adăugate ulterior de cei care l-au cunoscut. În şcoala militară, a primit numele de Kemal (Perfecţiune). Iar când a impus turcilor să adopte nume de familie, în locul numelor din relaţiile tribale anterioare, şi-a luat un nume pe care contemporanii i-l dăduseră deja: Atatürk (Părintele turcilor).

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

Moment aniversar: prof. dr.Gheorghe Petrușan la 80 de ani

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 noiembrie 2018, 07:26 / actualizat: 12 noiembrie 2018, 8:34

În perioada 29–31 octombrie, Facultatea de Litere a Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a organizat Conferinţa Internaţională de Studii Românești, ediţia a 3-a. La eveniment au fost invitaţi să participe și profesori români din Ungaria: dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de limba și literatura română a Universităţii de Științe din Seghedin şi profesorul dr. Gheorghe Petruşan, fost șef de catedră.

De asemenea, în cadrul conferinţei plenare, profesorul Florin Ioan Cioban, lector la Universitatea ELTE din Budapesta, a susţinut prelegerea „Anul 1918 în istoria catedrei de limba română de la Universitatea din Budapesta”.

Înainte de finalul conferinţei a avut loc momentul aniversar „prof. dr. Gheorghe Petrușan la 80 de ani”, în cadrul căruia domnul Gh. Petrușan, fostul șef al Catedrei de română din Seghedin, a fost felicitat și distins pentru cariera sa de profesor și istoric român din Ungaria. Un interviu de Tiberiu Boca. 

A consemnat: Tiberiu Boca, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: dr. Mihaela Bucin

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 noiembrie 2018, 05:00

Calendarul ortodox consemnează drept zi importantă sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, iar calendarul popular rezervă trei zile (8-10 noiembrie) acestei mari sărbători.Valenţele psihopompe ale Sfântului Mihail şi Gavril îl situează în centrul atenţiei, fiind important şi pentru vii, şi pentru morţi. Prima zi a Arhanghelului este ştiută drept capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului şi a treia, coada Arhanghelului.

(varianta audio a rubricii)

Povestea cea mai cunoscută despre cei doi arhangheli se referă la momentul ştiut de om că este sfârşitul vieţii. Pe vremuri oamenii ştiau când vine ceasul de pe urmă şi cu multă vreme înainte nu mai lucrau nimic, că dacă tot se-apropie moartea, să se bucure din plin de zilele de trăit. De unde şi vorba spusă despre cineva care nu mai vrea să muncească sau face doar pentru sine: Parcă a intrat în anul morţii!

Mihail şi Gavril s-au vorbit şi au găsit o femeie văduvă, pe care au învăţat-o un descântec, ca să muncească omul până o muri „şi cu sticla de doctorii să-i descânte la cap”. Un om trăgea să moară şi era păzit de săteni. Numai astfel păzit, se credea, omul putea să scape de păcate. Văduva i-a descântat omului cu apă:

Pasăre cudalbă zburară

Trei picături de sânge picară

Şi leac să se scoale românul în picioare

Şi să ceară de mâncare.

Omul s-a ridicat „de pe moarte” şi de atunci a rămas obiceiul la român să se descânte, iar omul să nu ştie când vine ceasul şi să muncească până o muri. Aşa şi e de dorit:

Moarte fără bănuială

Şi nuntă fără căială

 În ziua Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril nu se lucrează, altfel cel ce a muncit se va canoni în ceasul morţii până să-i iasă sufletul. Se mai păstrează bunul obicei ca finii să meargă să-şi vadă naşii în această zi, pentru că aşa cum arhanghelii sunt conducători ai cetei de îngeri, aşa naşii călăuzesc cu vorbe înţelepte şi pilde pe măsură pe finii cei repede-nfierbântaţi la fire.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Viorica Flintașu: ”La mulți ani radioului meu de suflet, radioului românesc!”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 noiembrie 2018, 08:02 / actualizat: 1 noiembrie 2018, 9:11

Din ținutul Bihorului, marea interpretă de muzică populară Viorica Flintașu transmite gânduri de prețuire pentru radioul românesc, la microfonul căruia a debutat în anul 1966, cu înregistrări realizate cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române sub conducerea dirijorului George Vancu. De peste 50 de ani Viorica Flintașu a rămas fidelă transmiterii folclorului autentic cules din depresiunea Beiușului, zonă reprezentativă etnografic și muzical pentru Bihor.

Mărturisirile Vioricăi Flintașu aduc în actualitate datini și obiceiuri din zona Bihor, cântece păstrate de-a lungul timpului prin interpretarea sa inedită. În amintirile sale personalitățile radiofonice sunt evocate, reconstituindu-se astfel un timp din istoria radioului românesc prin activitatea celor ce și-au dedicat viața conservării și difuzării folclorului autentic. Invitarea la emisiunea Galeria interpreților de muzică populară în ziua când radioul românesc împlinește 90 de ani de la înființare este un gest de prețuire pentru cei ce au reprezentat și reprezintă modele pentru transmiterea cântecului popular românesc. Astăzi, în zi aniversară, Viorica Flintașu spune cu emoție vădită în glas: La mulți ani radioului  meu de suflet, radioului românesc!

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

La mulți ani Radio România!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 noiembrie 2018, 07:20 / actualizat: 1 noiembrie 2018, 8:31

La aniversarea celor 90 de ani de la înființarea radioului public românesc, Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA transmite colegilor săi din România gânduri ce argumentează colaborarea dintre cele două instituții media și rememorează momentele editoriale cele mai semnificative transmise pentru ascultătorii din comunitatea românească din Ungaria și pentru ascultătorii din România. Începută în mai 2016, colaborarea prin schimburi de producții radiofonice între Radio România și Radiodifuziunea Ungară/MTVA s-a dovedit a fi un vector de imagine pentru manifestările culturale și științifice,  constituindu-se  astfel în spații radiofonice de promovare a valorilor culturale românești.

Un interviu de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Eveniment editorial- ”Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor. Campaniile 1916 – 1919 și 1941 – 1945”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 octombrie 2018, 12:23 / actualizat: 1 noiembrie 2018, 8:21

Cu ocazia Zilei Armatei Române la Constanţa a avut loc un eveniment editorial de excepţie, colonel (r.) Remus Macovei, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Constanța în cadrul evenimentului „100 de ani împreună”, organizat de Asociația Cultura-, şi-a lansat lucrarea „Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor. Campaniile 1916 – 1919 și 1941 – 1945”.

Lansarea a avut loc în prezenţa unui numeros auditoriu la Palatul Administrativ Constanța – Sala „Remus Opreanu”. La întâlnirea moderată, din partea gazdelor, de Adina Bocai,  au luat cuvântul pentru a vorbi despre volum: Aidun Curt-Mola, consilier superior în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice, Col. Florin Marian Barbu, Brigada 9 Mecanizată „Mărășești”, Dr. Costin Scurtu, Director Muzeul Militar Național „Ferdinand I”.

Lucrarea s-a bucurat de aprecierile umanime ale celor prezenți fiind considerată un exercițiu de memorie menit să evoce soldații de religie islamică ce au luptat în cele două războaie mondiale în armata română într-un an frumos din punct de vedere al istoriei: Centenarul Marii Uniri. Este o carte impresionată, datorită faptului că autorul prezintă documente originale cercetate şi scoase la lumină după o muncă asiduă de luni şi ani, de mers la arhivele militare, a veteranilor de război şi nu în ultimul rând ore întregi de înregistrări audio a veteranilor aflaţi în viaţă povestind vremurile de război şi lupta lor pentru supravieţuire.

Spre deosebire de alte naționalități turcii și tătarii au fost de o fidelitate extraordinară față de Statul Român. O demonstrează și excelenta lucrare „Eroi musulmani în Armata Română” a col. (r) Remus Macovei, apărută în 2013 la Constanța sub auspiciile Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Circa 1500 de eroi musulmani au luptat în cele două conflagraţii mondiale. O mare parte dintre aceştia, oameni simpli, în marea lor majoritate plugari, s-au jertfit sub drapelul tricolor la Turtucaia, Topraisar, Mărăşeşti, Cotu Donului, Oarba de Mureş, Chilioara, Mohostanya sau Strani.

            Actuala lucrare este o ediţie revizuită şi adăugită a celei din 2013, ea având la bază sugestiile şi informaţiile primite de la reprezentanţii comunităţii musulmane, noile documente descoperite în arhivele militare şi civile şi lucrările istorice apărute în perioada 2013-2018. „Am păstrat din structura lucrării anterioare capitole referitoare la pregătirea militară, mobilizarea şi participarea la acţiunile militare, recompensarea militarilor musulmani constănţeni şi a urmaşilor acestora şi cinstirea memoriei celor jertfiţi pe câmpurile de luptă. În anul Centenarului această lucrare se vrea a fi un îndem la meditaţie, la reflecţie în special a  tinerilor, inclusiv a celor musulmani, asupra necesităţii cunoaşterii istoriei comune a minunaţilor locuitori ai Dobrogei, care indiferent de etnie sau religie au trăit, muncit, suferit şi luptat pentru patria lor România”, a argumentat şi a subliniat importanţa lucrării autorul colonelul (r) Remus Macovei.

Vorbitorii au apreciat inițiativa colonelului (r) Remus Macovei pentru activitatea sa susţinută în a prezinta istoria și eroismul musulmanilor pe aceste meleaguri şi au urat un călduros „La mulţi ani !“ Armatei Române.

Una din ultimele legi iniţiate de fostul deputat, Dr. Aledin Amet, acual subsecretar de stat în cadrul DRI, a fost Legea 27/2010, privind construirea unui monument comemorativ dedicat eroilor musulmani care și-au dat viața pentru România în cele două războaie mondiale. De altfel o iniţiativă cu adânci semnificaţii pentru etnia tătară, deoarece ea se constituie într-un veritabil „statut” al recunoaşterii Tătarilor ca etnie aparţinând de drept şi de fapt, acestui spaţiu înnobilat prin muncă, dar şi prin jertfa de sânge pe care au dat-o libertăţii şi propăşirii Patriei comune – România, unică şi indivizibilă. Monumentul s-a construit pe aleea principală a Cimitirului Central Musulman din municipiul Constanţa. Se speră şi se doreşte, totodată, ca el să-şi ocupe locul de drept între celelalte monumente ale Dobrogei. Tot un monument al eroilor este construită prin efortul comun al comunităţii musulmane din localitatea Eforie Sud. Monumentul este amplasat în curtea geamiei.

Evenimentul care include simpozionul și lansarea lucrării „Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor. Campaniile 1916 – 1919 și 1941 – 1945” va avea loc și în data de 3 noiembrie, la București, și în data de 10 noiembrie, la Tulcea.

Proiectul este finanțat de Departamentul Pentru Relații Interetnice /Guvernul României, iar volumul a apărut la cunoscuta editură Imperium din Constanța.

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

Târguri de toamnă- urcioare de nuntă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2018, 05:00 / actualizat: 31 octombrie 2018, 12:27

Toamna târgurilor şi târgurile de toamnă sunt înţelepciunea şi belşugul roadelor strânse în casele anotimpurilor. Pe vremuri miresei i se dădea un urcior de nuntă, „să   se-nveţe cu… purtatul!”. Celebru pentru urcioarele sale este Grigore Ciungulescu, meşter olar din Oboga Oltului, ţăran-academician, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, cel care vine la târgurile de ceramică cu tot neamul, olari toţi, că aşa-i pe-aici: învaţă meşteşugul în casă, iar la roată se rânduiesc care cum îi cheamă inima şi mai ales sufletul lutului. Ce urcioare frumoase purtau odată vestitorii nunţii, cumnatul de mână şi prietenii ginerelui şi cum erau râvnite de „sta-n rochiţă”, invitaţii naşului!

Rămân poveştile frumoase despre târgurile de toamnă şi vasele din lut, de care şi domnitorii se bucurau.

La Horezu, Vâlcea, în satul Eufrosinei Vicşoreanu centrul de olărit a fost întemeiat prin grija lui Constantin Brâncoveanu, cel ce a ridicat sălaj sfânt cu gândul la „hurezii” care făceau noaptea poveste sub măgurile Vâlcii. Vasele descoperite aici, având caractere asemănătoare ceramicii orientale datează din secolul al XVI-lea.  Gaiţa, lutul şi focul au făcut din vas suflet închinat veşniciei, lăsând înţelesurile închise în culorile şi motivele ceramicii de Horezu să bucure timpul.

(varianta audio a rubricii)

La Oboga, comuna meşterului olar Grigore Ciungulescu şi moşia de altădată a Buzeştilor s-au lucrat vasele care au împodobit casele Basarabilor şi Brâncovenilor de la Brâncoveni, Călui şi Plăviceni. Când e la roata olarului, meşterul uită de lumea de-afară, de alte lucrări ale pământului, uită de sine pentru a se regăsi prin motivele pe care le-ncrustează pe fondul – cer al talerului. Documentele vremii stau mărturie acestui fapt încă din 1838, când C. Obodeanu aminteşte de clăcaşii din Oboga care „au amorţit sporul agriculturii” cu gândul numai la sufletul lutului.

Cu „peteala” (pieptene din lemn) şi „plotogul” (fâşia de piele pentru netezit), cu gaiţa sau cu cornul („corneci”) se iscă pe vase frumuseţi a căror destinaţie nu se mai ştie sau se cumpără, că au nume-minune: toitane, „pârnăi” (oale de prins lapte), puiele (de la „păsupuie” la „boalca” sau „caţaveica”), urcioare „cu ţâţa pe mănuşă sau pe burtă”. Iar modelele par aduse din casa de altădată: „teaca de ardei”, „brăduţul”, „şencălăul” (vălul), „banta” (dunga), coada de păun, cocoşul.

Reunite, aceste simboluri vizuale şi sonore (regionalisme) alcătuiesc un limbaj al sentimentelor şi credinţelor, cel ce leagă momentele existenţiale ale omului. Se trece peste Prag, într-o altă stare, ca o nuntire cu vremea.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Atelierul de traduceri literare din limba română în limba turcă la ICR Istambul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 octombrie 2018, 07:25 / actualizat: 28 octombrie 2018, 8:27

Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul a găzduit a IX-a ediţie Atelierul de traduceri literare din limba română în limba turcă.

Atelierul de traduceri literare din limba română în limba turcă organizat de Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul împreună cu Asociatia Culturală Kalem a ajuns anul acesta la cea de-a a IX-a ediţie şi s-a desăşurat la sediul institutului. Traducătorii care au participat la această ediţie al atelierului sunt: Jenny Marilena Vișa, Alina Feiruz Gerez, Arzu Ören, Bahtiar Cioroiu, Ioana Tezçakın, Hayat Memiş şi Ghiulșen Iusuf Ismail. Proiectul a fost coordonat de Şeila Suliman de la ICR Istanbul. Fiecare traducător a primi, în avans, fragmente din primele capitole ale unor romane publicate în ultimii 5 ani pe care le-au tradus din limba română în limba turcă. În cadrul atelierului au fost analizate textele sub atenta coordonare a agentului literar turc și a specialiștilor de la Agenția Kalem, precum şi o vizită la sediul agenţiei.

În deschiderea sesiunii de lucru dr. Nadia Tunsu, director al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul a vorbit despre obiectivele şi importanţa organizării acestor ateliere de traduceri literare. Moderatoarea întrunirii Nermin Mollaoglu, co-fondator al Asociaţiei Literare Kalem, una din cele mai prestigioase de gen din Istanbul, în deschiderea sesiunii de lucru a vorbit despre, „Piața editorială turcească și responsabilitățile traducătorului”.

            În cadrul sesiunilor de lucru au fost traduse capitole din următoarele opere ale autori contemporani, precum: Andrei Crăciun, Aleea Zorilor, ed. Polirom 2017; Nora Iuga, Harald şi luna verde, ed. Polirom 2014; Radu Pavel Gheo, Disco Titanic, ed. Polirom 2016; Radu Țuculescu, Măcelaria Kennedy, ed. Polirom, 2017; Bogdan Alexandru Stănescu, Copilaria lui Kaspar Hauser, ed. Polirom, 2017; Matei Vişniec, Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă…,ed. Cartea Românească, 2016; Dan Stanca, Soldații, poveste din Ferentari, ed. Polirom, 2017.

Proiectul continuă linia celor 8 ateliere de traduceri literare desfășurate între anii 2008 și 2017 ale căror rezultate au determinat publicarea de traduceri în limba turcă din operele lui Dan Lungu, Dumitru Ţepeneag, Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Florin Irimia, Norman Manea și, totodată, impunerea de traducători români pe piața literară turcă.

Ca un rezultat concret al proiectului, amintim publicarea în februarie 2018 a broșurii în limba turcă – „3. İstanbul Çağdaş Romen Yazarlar Çeviri Atölyesi”/ ”Autori români contemporani în cadrul atelierului de traduceri literare de la Istanbul – vol.III”. Textele traduse aparțin scriitorilor români contemporani: Mircea Cărtărescu, Adina Rosetti, Cristian Teodorescu, Doina Ruști, Cristian Fulaș, Adina Popescu, Nicolae Avram, Dan Lungu, Paul Țanicui, Petre Crăciun, Simona Antonescu, Bogdan Munteanu.

Broșura va fi lansată și prezentată și în cadrul Târgului Internațional de Carte TUYAP, ediția din 2018. Kalem Agency va asigura distribuirea broșurii către toate editurile de profil din Turcia. Un alt efect urmărit este publicarea în anul 2019 a următoarei broșuri de prezentare ce va cuprinde atât texte din operele scriitorilor români contemporani traduse în limba turcă la cea de-a 8 și a 9-a ediție a atelierului de traduceri literare, scurte prezentări ale autorilor traduși și ale traducătorilor identificaţi, un scurt istoric al edițiilor precedente cu rezultatele concrete și o descriere a programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români (TPS – Translation and Publication Support Programme).

Sub îndrumarea și la recomandările profesorilor universitari de limbă turcă și a Agenției Literare KALEM, ICR Istanbul își propune să formeze o nișă de traducători profesioniști specializați în traduceri literare.

Radio România Constanţa

Ghiulşen Ismail Iusuf

140 de ani de relaţii diplomatice şi culturale româno-turce

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 octombrie 2018, 07:00 / actualizat: 28 octombrie 2018, 8:06

Simpozion dedicat celor 140 de ani de relaţii diplomatice şi culturale româno-turce

Profesori universitari și cercetători s-au adunat la Galaţi pentru a-și împărtăși cercetările privind relațiile dintre țara noastră și Turcia. Astfel, în perioada 12-15 octombrie 2018 la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Răsvan Angheluță” din Galaţi sub egida Centenarului Marii Uniri a României a avut loc o serie de manifestări ştiinţifice dedicate celor 140 de ani de relaţii diplomatice şi culturale dintre România şi Turcia. Organizatori au fost Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR)-Filiala Galaţi, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” şi Centrul de cercetare, educaţie şi cultură turcă „Dunărea de Jos”, în colaborare cu Facultatea de istorie a Universităţii „Dunărea de Jos” şi Centrul de studii folclorice din Ankara.

La această manifestare de talie internaţională au participat Excelenţa Sa Osman Koray Ertaș, ambasadorul Republicii Turcia în România, reprezentanţi ai Parlamentului României, ai Consiliului Judeţean Galaţi, ai Prefecturii Galaţi ai Primăriei şi ai UDTR Constanţa. Gazda şi sufletul simpozionului a fost Gülten Abdula-Nazare preşedinta filialei gălăţene a Uniunii Democrate Turce (UDT) din România, care a contribuit de-a lungul a celor 28 de ani de activitate din 1990 şi până în prezent la dezvoltarea culturii dintre cele două popoare.

Primirea oaspeţilor s-a făcut conform tradiţiei româneşti cu pâine şi sare, programul folcloric românesc fiind oferit de ansamblul „Doina Covurluiului”, aparţinând Centrului Cultural Dunărea de Jos Galaţi şi completat de o suită de dansuri şi cântece turceşti prezentate de copiii formaţiei din Hârşova din cadrul UDTR.

Simpozionul a fost deschis de către ambasadorul Republicii Turcia în România, Excelența Sa Koray Ertaş, care a susţinut alocuţiunea în limba română şi s-a referit la relaţiile diplomatice fructuoase dintre cele două ţări prietene. „Sunt bucuros să mă aflu astăzi în Galați, la un eveniment deosebit dedicat aniversării a 140 de ani de relații diplomatice între România și Turcia. E o bucurie dublă deoarece tot astăzi, la Istanbul, are loc un simpozion pe aceeași temă, organizat de Institutul Cultural Român și Universitatea „Mimar Sinan”.Înainte să încep, vreau să o felicit pe doamna Gülten Abdula-Nazare, președinte al filialei Galați a Uniunii Democrate Turce din România, pentru organizarea acestui simpozion. Mulțumesc gazdei noastre, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” pentru căldura cu care am fost primit și salut aici prezența reprezentanților autorităților române, distinși academicieni și membri ai comunității turco-tătare. Relațiile Turciei cu România au cunoscut o dezvoltare continuă pe parcursul celor 140 de ani de istorie pe care o sărbătorim anul acesta. După apropierea accelerată din perioada anilor 90, relațiile noastre bilaterale au atins un nivel semnificativ, astfel că în anul au fost ridicate la rang de parteneriat strategic. Țările noastre au o relație multi-dimensională și multilaterală. Avem colaborări strânse în numeroase domenii, în special în economie, apărare, cultură, securitate, turism, dar și multe contacte între cetățenii noștri.Co-etnicii turco-tătari, ca elemente vii ale istoriei noastre comune, reprezintă un pod durabil de prietenie. Avem o apreciere deosebită pentru politica României în dreptul compatrioților noștri. O astfel de abordare încrezătoare, inclusivă și tolerantă ar trebui să fie un model pentru alte țări din regiune. Felicit pe această cale și România pentru aniversarea centenarului Marii Uniri. Trăiască prietenia noastră!” Deoarece, Excelenţa sa se află la finalul misiunii în ţara noastră, corul „Mehtap”al UDTR i-au făcut o surpriză muzicală ambasadorului, oferindu-i un moment alcătuit dintr-o suită de cântece populare turceşti.

În continuare Güven Güngör, Preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România (TIAD România) a făcut o trecere în revistă despre schimburile economice dintre România şi Turcia exprimându-şi satisfacția pentru faptul că Turcia reprezintă primul partener comercial extra-comunitar al României, iar în 2017 volumul schimburilor bilaterale a depășit, în premieră, pragul de 5 miliarde euro. Ufuk Tandoğan, CEO Garanti Bank România şi-a prezentat cartea trilingvă „Descoperă România”. Fiind un împătimit al călătoriilor a publicat cartea, în care povesteşte în trei limbi – turcă, română și engleză locurile care l-au impresionat în România. Volumul conține 10 capitole în care bancherul prezintă obiective turistice din România: Bucovina, Delta Dunării, Transfăgărășan, Viscri, Salina Turda, Sighetul Marmației, Băile Felix, Porțile de Fier, Sighișoara, Transalpina.

În partea a doua a simpozionului temele dezbătute au fost următoarele: Relații diplomatice între România și Turcia-Diplomați de prestigiu N.Titulescu şi Hamdullah Suphi Tanriover; Relații culturale între România și Turcia în domediile: artă, cultură, muzică,literatură, mass-media.Tratate de înțelegere, cooperare și bună vecinătate între România și Turcia-Schimburi comerciale dintre Romania și Turcia, Structura și situația actuală a investițiilor, comerțului și domeniului bancar dintre cele două țări şi Comunitatea Turcă factor importanţă în dezvoltarea și menținerea relațiilor dintre cele două țări.

Istoricul, dr.Nagy Pienaru, de la Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti, a prezentat lucrarea „140 de ani de relaţii diplomatice româno-turce. Etapele principale”, şi a subliniat activitatea prodigioasă a diplomațiilor momentului Nicolae Titulescu și Hamdullah Suphi Tanriover, Prof.dr. Irfan Ünver Nastrattınoğlu, Centrul de studii şi cercetări folclorice din Ankara a povestit din experienţa sa de peste 25 de ani din calitatea sa de organizator a unor simpozioane ştiinţifice în România şi cum au contribuit aceste manifestări ştiinţifice la dezvoltarea relațiilor dintre România Turcia, apoi Conf.univ.dr. Ünal Şenel de la Universitatea „Katip Çelebi” din Izmir, împreună cu soţia sa doamna Aynur au prezentat un studiu privind „Contribuţia adusă de Gülten Abdula Nazare la consolidarea relațiilor culturale româno-turce”. Prof.dr. Semra Çevik de la Universitatea din Ardahan a evocat contribuţia pictoriţei de origine română Eren Eyuboglu (1913-1988) la dezvoltarea artei în Turcia, dar şi în Europa. Dr. Arthur Tuluș, a scos în evidenţă „Personalitatea lui N.Titulescu în diplomația balcanică”, scriitorul şi jurnalistul Stefpan Bulgar din Komrat a vorbit despre „Găgăuzii din Basarabia în contextul relaţiilor româno–turce în perioada 1931-1940. Istorie şi personalităţi”, Colonelul în rezervă Remus Macovei este primul autor care a dus o muncă de cercetare despre „Soldații Musulmani în Armata Română” şi care mai apoi cercetările sale au prins contur, finalizându-se cu un volum. Prof. Dr. Turan Gökçe, Decanul Facultății de științe sociale și umaniste a Universităţii „Katip Çelebi” din Izmir, a scos în evidenţă invăţăturile lui Sarı Saltuk Baba, primul musulman care a călcat pe aceste meleaguri. „Sarı Saltuk împreună cu 700 de ostaşi din Horasan, au fost trimişi în Anatolia de către Ahmet Yesevi pentru a-l ajuta pe Hacı Bektaş, iar acesta îl trimite în Dobrogea pentru răspândirea religiei islamice. Prezenţa turcilor la Babadag este atestată documentar în anul 1262 când exista o colonie de circa 10.000-12.000 de turci, conduşi de dervişul Baba Sari Saltuk. În anul 1484, Sultanul Baiazid a poruncit să fie construit la Babadag un mausoleu, în onoarea lui Sari Saltuk, considerat a fi singurul sfânt turc de pe meleaguri dobrogene.” Drd. Ghiulşen İsmail-Iusuf, Universitatea din Craiova a realizat un studiu despre „Mass-media în limba turcă în România din trecut până în prezent”, Laura Panaitescu, expert etnofolcloric a prezentat „Motive comune în chilimurile turcești și românești”, Doctor în geografie Iordana Socobeanu, a transmis un emoţionant mesaj de la cele 28 de etnii ale Dobrogei, regiune model pentru Uniunea Europeană în particular, pentru întreaga lume, în general. Poetă, traducătoare şi medic Hayat Memiş cu priceperea sa în arta comunicării, a facilitat înţelegerea cât mai eficientă a partcipanţilor la simpozion, traducând în limba română textele lucrărilor susţinute în limba turcă.

Doamna Gülten Abdula-Nazare cu emoţii în glas a dat citire mesajului transmis de scriitoarea şi jurnalista Erem Melike Roman care și-a câștigat un binemeritat renume în peisajul traducerilor din și în limba turcă, dedicând decenii de aleasă sensibilitate și riguroasă selecție celor mai importanți reprezentanți ai literaturii din Turcia, pe care o relevă publicului din România în toată fascinanta sa splendoare. Erem Melike Roman este autoarea volumului intitulat „Pe drumul prieteniei” (Bucureşti, Editura Balcanii şi Europa, 2016), reunește atât amintiri, ci și connsemnări ale unor momente memorabile din istoria relațiilor româno-turce a ultimelor decenii. Rolul pe care îl are Erem Melike Roman în edificarea și consolidarea continuă a punților de legătură între cele două importante culturi balcanice este unul unic, cu reverberații dincolo de literatură, direct în memoria afectivă a publicului larg din cele două țări. Și asta pentru că autoarea, ani buni redactor principal la secțiunea de limba turcă a Radio România, a acordat o atenţie deosebită şi traducerilor din limba română în limba turcă a unor creaţii reprezentative din lirica şi proza românească.

Relațiile culturale dintre România și Turcia au deopotrivă o bogată tradiție și încă multe comori de dezvăluit. În septembrie 1878, România şi Turcia au stabilit relaţii diplomatice şi au procedat la schimbul de reprezentanţi diplomatici. România a trimis la Istanbul, ca ministru extraordinar şi plenipotenţiar, pe Dimitrie Brătianu, iar Turcia l-a numit, cu acelaşi rang, la Bucureşti, pe Süleyman Bey. Au fost înfiinţate consulate otomane la Iaşi, Călăraşi, Tulcea, Constanţa, Giurgiu, Tr.Severin, Brăila, Galaţi, iar consulatele române din Imperiul otoman au funcţionat la Salonic, Adana, Izmir, Monastir, Ianina. Astfel, manifestarea ştiinţifică a scos în lumină pagini importante din istoria comună a celor două ţări România şi respectiv Turcia.

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

”Atelierele „Brăiloiu” 2018: România și românii, în sunet și imagine

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 octombrie 2018, 18:21 / actualizat: 28 octombrie 2018, 7:51

Academia Română, Institutul de etnografie și folclor ”Constantin Brăiloiu”, a organizat o nouă sesiune a ”Atelierelor „Brăiloiu” (17 octombrie 2018). Tema propusă dezbaterii a fost România și românii, în sunet și imagine și a fost dedicată aniversării Centenarului Marii Uniri. Cu acest generic reprezentanții Institutului de etnografie și folclor ”Constantin Brăiloiu” au prezentat un amplu documentar cu secvențe inedite din arhiva institutului despre momentele cele mai semnificative din ceremonialurile existențiale (naștere, nuntă, moarte), meșteșuguri tradiționale, sărbători de peste an.

A fost prezentată expoziție de fotografie realizată de dr. Emil Țîrcomnicu și drd. Cătălin Alexa, Aromânii din regiunea Bitolia, Republica Macedonia (proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și Societatea de Cultură Macedo-Română), subiect susținut și în comunicarea științifică de către E. Țîrcomnicu.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de acad. Sabina Ispas, directorul Institutul de etnografie și folclor ”Constantin Brăiloiu”, care a evidențiat semnificația marii sărbători a românilor și contribuția cercetătorilor în culegerea imaginilor document și integrarea acestora în studii fundamentale despre cultura populară.

Foto: acad. Sabina Ispas, directorul Institutul de etnografie și folclor ”Constantin Brăiloiu”,

Prof. univ. dr. Ion Cuceu a prezentat documentarul Droștelele sau Paștele morților în Bihor, rezultatul câtorva decenii de cercetare și urmărire a acestei sărbători și tezaurizarea imaginilor document în zeci de casete video, prețios material documentar pentru viitoarele cercetări asupra acestui subiect.

Foto: Prof. univ. dr. Ion Cuceu

Filmul realizat de   dr. Lucian David, Stâna de iarnă. Ipostază arhaică a păstoritului, a demonstrat cât de important este ancheta de teren și cum pot fi surprinse momentele esențiale din derularea unor ocupații tradiționale. Prof. univ. dr. (e.) Nicolae Constantinescu a deschis seria de intervenții cu o comunicare, definind argumentat Un parcurs hermeneutic: de la lectura etnologică la antropologia textului folcloric.

Foto: Prof. univ. dr. (e.) Nicolae Constantinescu

Reluând o mai veche preocupare de cercetare conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra a prezentat Cântece de război din zona Moldovei în actualitate – o interpretare etnologică.

Foto: conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra

Dr. Ioana Repciuc împreună cu dr. Adina Hulubaș au realizat o cercetare în comunitățile de români din Canada și Spania și au sintetizat rezultatele în proiecția de fotografii și sunet De la periferie spre centru. O reprezentare multimedia a românilor din afara granițelor.

Intervenția noastră a adus în actualitate declarații făcute în interviuri radiofonice și păstrate în arhiva Societății Române de Radiodifuziune sub genericul Narațiunile personale – povești de viață despre identitate și unitate națională.

Foto: conf. univ. dr. habil. Gabriela Rusu-Păsărin

Manifestarea științifică a prilejuit prezentări multimedia referitoare la însemnătatea aniversării Centenarului Marii Uniri, precum și la evenimentele care l-au precedat: Mica Unire, Războiul de Independență, conștientizarea sentimentului național la comunitățile de români din afara granițelor.

A consemnat Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Emil Țîrcomnicu

Eugen Enea Caraghiaur

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 octombrie 2018, 10:07 / actualizat: 27 octombrie 2018, 13:45

Eugen Enea Caraghiaur este un nume insolit în istoria românilor, prin originea şi activitatea sa. Născut la 15 august 1923, în oraşul basarabean Comrat, fiu al profesorului Ştefan, principe de Panciu, şi al profesoarei de limba franceză, Alexandra Maria Iosefina, principesă de Dadjani, el face parte dintr-o familie cumană înnobilată cu titlul de principe, el însuşi fiind „The Kuman Royal Hause of Great Romania”. Şi-a făcut studiile în România, finalizate la Politehnica timişoreană, Facultatea de Mine Metalurgice (1943-1948), aprofundate la Universitatea din Roma, cursuri serale (1948-1949), Universitatea din Nancy şi la Sorbona (cursuri de doctorat). Este, ca profesie, inginer petrolist şi geolog minier.

La 19 aprilie 1951, decide să ia calea exilului, în Canada, funcţionând ca inginer geolog pentru „Sullivan Mines” din Québec (1951-1954) şi inginer consilier în explorări, prospecţiuni miniere, foraje de puţuri arteziene (1955-1978), devenind, ulterior, preşedintele consiliului Companiei „Can-Rom. Inc. Imobiliare” (1979-2004).

Cariera de inginer este dublată de cea de scriitor, devenind membru al Uniunii Scriitorilor din România şi Moldova, a fost membru fondator al Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români din Québec, fondator al revistei „Datina străbună” (Québec, 1973-1975) şi al ziarului „Dreptatea” (New-York, 1972-1980), oficios al Comisiei de reorganizare a PNŢ din refugiu. A debutat în 1951, în revista ARC a Asociaţiei Române din Canada şi a colaborat la revistele „Literatura şi Arta” şi „Telegraful român”. Este membru activ al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.

A fondat şi a prezentat emisiunile zilnice Ora de Televiziune în culori din Montreal (1984-1990) şi a sprijinit înfiinţarea postului de radio multietnic din Montreal, unde o oră de radio era dedicată românilor din diaspora nord-americană.

În Ţară, a participat la lupta antibolşevică, fiind condamnat politic de Tribunalul Militar din Timişoara. Motivul? Era preşedintele fondator al tineretului universitar al Partidului Naţional Ţărănesc, a condus greva studenţilor timişoreni, împotriva bolşevismului (introdus în ţară cu tancurile), a şovinismului şi revizionismului, organizată în paralel cu greva studenţilor clujeni, conduşi de studentul medicinist Valeriu Anania, viitorul mare teolog şi mitropolit al Clujului, Bartolomeu. În timpul misiunii arhimandritului Anania în SUA, Eugen Caraghiaur îl sprijină moral şi material, în finalizarea statutului Bisericii Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, în 1972, fapt consemnat ca atare de teologul român. În comisia pentru stabilirea acestui statut, Anania îl menţionează şi pe Eugen Caraghiaur: „Acesta din urmă, inginer petrolist şi cu dare de mână din Montreal, a anunţat că pune la dispoziţia comisiei vila sa din Lac David, în nordul Canadei, unde i se asigura şi menajul” (Valeriu Anania, Memorii, Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 401).

A luptat, în România, în clandestinitate din februarie 1946, după ultima întrunire a Delegaţiei permanente a PNŢ condusă de Iuliu Maniu, până la 23 august 1948, când a trecut înot Dunărea, pe la Cazane. A stat în detenţie la Cladovo, Pancevo şi Belgrad, apoi cu domiciliul forţat la Şabaţ, până la 22 octombrie 1948, când a fugit din Iugoslavia în Austria, fiind reţinut o lună în Campul I.R.O. pentru interogatorii enervante şi epuizante. La cererea consângenilor săi, Emil Ghilezan şi Cretzeanu, care locuiau la New-York, a fost eliberat, a trecut, tot clandestin, graniţa în satul sloven Crasna, care l-a predat autorităţilor italiene, ceea ce i-a adus o nouă încarcerare; învăţat cu clandestinătatea, trece din nou graniţa în Franţa, ajunge la Paris la 19 august 1948, aici simţindu-se, cu adevărat, liber şi de aici luându-şi zborul spre continentul nord-american.

O asemenea biografie impresionantă a avut şi preotul scriitor Constantin Virgil Gheorghiu, autorul celebrului roman Ora 25, ecranizat la Hollywood, cu regizor şi actori americani, în rolurile principale fiind Antonny Quin şi Liza Minelli, film prea puţin cunoscut în ţara sa.

Eugen Enea Caraghiaur are o impresionantă bibliografie literară şi istorică, peste 60 de volume, majoritatea fiind prefaţate de acad. Mihai Cimpoi şi prof. dr. Victor Crăciun, însoţite de cronici.

Eugen Enea Caraghiaur este o personalitate fascinantă, afirmându-se ca om de afaceri în Canada, istoric al cumanilor şi militant pentru refacerea hanatului în mileniul III, fiind şef al Casei Cumane. În aceste peste 60 de cărţi răzbate suferinţa unui om pentru înstrăinarea de România, pentru ocuparea Basarabiei de către bolşevici. Poeziile din Meteoriţii (1990), primul volum publicat în Ţară, exprimă aceeaşi suferinţă pentru istoria încrâncenată, în care „poeţii-eroi” sunt cei autentici şi, ca atare, ei nu trebuie sacrificaţi, poemele fiind comparate cu meteoriţii: „Pentru voi ridic cuvântul, peste timpuri, peste mare / pentru voi care plecarăţi arşi de valul cel de sare /pentru voi îndepărtaţii de meleagul cel ce frige /prins în iodul sărăciei, şi-al blestemului ce strânge”. Dorul şi patima nevindecabile străbat şi vol. Bugeac străbun (2007), poeme de un patriotism sincer, ardent, specific unui înstrăinat de graiul şi vatra străbună. Eugen Caraghiaur scrie un serial-fluviu „Lumini şi umbre”, în care apar romanele istorice cu tentă autobiografică, Visuri şi tentaţii (1997), Caleidoscopul amarului (1999), La răscrucea destinului (1999), Sub teasc (2000), Păienjeniş (2002), Spărgători de frontiere (2012). Istoria cumanilor este integrată istoriei românilor şi a celei europene, autorul prezentând şi lista tuturor marilor hani ai Cumaniei mari.

Pentru activitatea sa literară, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi Uniunea Scriitorilor din Moldova (condusă de Mihai Cimpoi) l-a onorat cu premii şi medalii, între care, la loc de cinste, figurează medaliile dedicate lui Eminescu, Unirii Principatelor, C. Brâncuşi, Mihai Viteazul, Podul de Flori etc.

La cei 91 de ani, Eugen Enea Caraghiaur este invidiant de tânăr şi energic.

Tudor Nedelcea, cercetător științific I, Institutul de cerecetări socio-umane ”C. S. Nicolaescu-Plopșor” Craiova al Academiei Române

Festivalul „La obârșii, la izvor”, ediția a XI-a, la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 octombrie 2018, 09:53 / actualizat: 27 octombrie 2018, 13:47

Festivalul de păstrare și promovare a tradițiilor populare românești „La obârșii, la izvor”, ediția a XI-a, la Jula

Duminică, 14 octombrie, la Palatul „Vígadó”, din cadrul Centrului de Cultură „Erkel Ferenc” din Jula, cu binecuvântarea și în prezența Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și în organizarea Sectorului Cultural al acestei Eparhii și a Părintelui Consilier Origen Sabău, a avut loc cea de-a XI-a ediție a Festivalului de păstrare și promovare a tradițiilor populare românești, intitulat „La obârșii, la izvor”.

Organizat de Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, în parteneriat cu Centre de Cultură și Consilii Județene din România, Festivalul devenit deja tradiție, dorește să prezinte anual cultura și tradițiile populare românești din câte un județ din România, pentru publicul românesc din Ungaria, format în special din credincioși provenind din Parohiile Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, dar și din oaspeți veniți din România. Astfel, au fost reprezentate județele: Bihor, Satu Mare, Bistriţa, Arad, Timiş, Sălaj în două rânduri, Cluj, Maramureș și Caraș-Severin, iar în Anul Centenar 2018, când aniversăm cu toții 100 de ani de la realizarea Marii Uniri a Poporului Român într-o singură Țară, Românească și Creștinească, oaspeții de seamă ai Festivalului de la Jula au fost artiștii și oficialitățile din Alba Iulia.

Festivalul a fost organizat cu sprijinul Fondului de Subvenții din cadrul Ministerului Resurselor Umane, de la Budapesta, al Centrului de Documentare și Informare al Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, al Autoguvernării de Naționalitate Română din Jula și Liceului Românesc „Nicolae Bălcescu” din acest oraș, dar și al instituțiilor din România și Județul Alba, ca de pildă al Consiliului Județean Alba, sau al Ministerului Educației și Ministerului Culturii și Identității Naționale, prin Inspectoratul Județean Școlar Alba.

Programul oferit în fața celor aproximativ 300 de spectatori (veniți din toate Parohiile Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, dar și din România, a unui grup de pelerini din părțile Lipovei, la fel ca și în anii trecuți, sau din alte locuri) a fost foarte bogat și complex. El a fost deschis de Preasfințitul Părinte Siluan, care a subliniat faptul că este vorba despre un Festival tradițional, care se înscrie în cadrul manifestărilor dedicate Anului Omagial al „Unității de credință și Neam”, în Patriarhia Română și este una dintre activitățile cele mai importante adresate de Episcopia Română din Ungaria credincioșilor săi, în acest context. Ierarhul a adus, de asemenea, mulțumire oaspeților de seamă din Alba Iulia, oficialităților și tuturor participanților. În deschidere, au mai luat cuvântul Doamna Marcela Dărămuș, Inspectorul General Școlar al Județului Alba, care s-a referit la sprijinul Ministerului Educației și al Culturii și Identității Naționale din România pentru susținerea acestui program special adresat românilor din țară, dar din străinătate, în Anul Centenar, denumit „Copilăria unește România”, iar Domnul Dumitru Fulea, Vicepreședintele Consiliului Județean Alba, a subliniat sprijinul oferit de instituția pe care o reprezintă pentru programele culturale de promovare a identității naționale românești, ce arată unitatea românilor dincolo de granițele care îi pot separa.

Între oficialitățile care au onorat cu prezența lor acest Festival, îi menționăm pe Domnul Marius Lazurca, Ambasadorul României la Budapesta, Domnul Florin Trandafir Vasiloni, Consulul General al României la Jula, Domnul Daniel Banu, Consulul General al României la Seghedin, Domnul Consul Cristian Daniel, de la același Consulat, Domnul Dănuț Emil Hălălai, Prefectul Județului Alba, Domnul Dumitru Fulea, Vicepreședintele Consiliului Județean Alba, Domnul Gabriel Pleșa, Viceprimarul Municipiului Alba Iulia, Doamna Marcela Dărămuș, Inspectorul General Școlar al Județului Alba, Domnul Daniel Fonoage, Directorul Palatului Copiilor din Alba Iulia, Domnul Ioan Chiciudean, Directorul Liceului de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia, Domnul Mirel Vasile Hălălai, Primarul Teiușului, Domnul Nicolae Simina, Primarul Abrudului, Doamna Maria Gurzău Czeglédi, Directorul Liceului Românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula, Părintele Marius Maghiar, Președintele Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU), Doamna Delia Covaci, Directorul Executiv și Redactorul Șef al Săptămânalului „Cronica” al AȚRU, ș.a.

Prezentarea programului a fost făcută de Domnul Director Daniel Fonoage și Doamna Profesoară și Preoteasă Laura Popa și a cuprins atât câteva jocuri și cântece specifice românilor din Ungaria, prezentate de echipa de păstrători ai tradițiilor de la Centrul de Documentare și Informare al AȚRU, cât și un foarte complex program de cântece și dansuri populare românești oferite de foarte mulți artiști și ansambluri din Alba Iulia: orchestra și grupul de dansatori și de soliste vocale, profesoare, ale Liceului de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia, orchestra, soliștii și dansatorii Ansamblului Profesionist „Augustin Bena”, al Consiliului Județean Alba, Ansamblul folcloric „Dor Teiușan” din Teiuș, dansatori ai Ansamblurilor Folclorice din Abrud, Câmpeni, sau Baia de Arieș, tineri călușari din Vințu de Jos, un grup de fete, de la școala de folk a Palatului Copiilor din Alba Iulia, precum și tânărul și extrem de talentatul Tudor Limbean, elev al Liceului German din Sebeș.

Cu toții, într-o îmbinare desăvârșită a vârstelor, profesionalismului, talentului, însuflețirii, dansului, cântecului și portului popular românesc, au oferit o mostră consistentă și autentică a valorilor culturale tradiționale românești, care au încântat sufletele tuturor participanților și au fost răsplătite de aceștia cu nenumărate ropote de aplauze.

La final, toți cei prezenți au fost invitați să continue atmosfera de cuget și simțire românească, la o felie de cozonac și un pahar de suc sau de vin.

Ca de fiecare dată, manifestarea culturală a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii Arhierești în Catedrala Episcopală din Jula, de un sobor de preoți și diaconi, condus de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan și format din Protosinghelul Visarion Tuderici, Secretarul Eparhial, Părintele Origen Sabău, Consilierul Cultural al Episcopiei din Ungaria și Paroh la Apateu, Părintele Teodor Marc, Consilierul Economic și Parohul Catedralei, Părintele Mirel Mariș, de la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Sântimbru (județul Alba) și Arhidiaconul Emanuel Văduva, de la Catedrala Episcopală din Jula. Răspunsurile liturgice au fost date cu multă sensibilitate și profesionalism de un grup de profesoare de la Liceul de Artă „Regina Maria” din Alba Iulia, conduse de Doamna Profesoară și Preoteasă Laura Popa.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Siluan a făcut referință atât la Pilda Semănătorului, din Duminica a XXI-a după Rusalii, care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, ce aduce roade în sufletele celor care îl primesc cu inimă deschisă și bună și cu credință, precum și la Praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, sărbătorită pretutindeni, în data de 14 octombrie, care în acest an a coincis cu o zi de duminică. Sfânta Parascheva este un exemplu deplin de rodire sfântă a Cuvântului lui Dumnezeu, ce aduce cinstire peste veacuri, celor care îl iubesc pe Dumnezeu, iar întâlnirea de la Jula, în duh de rugăciune, a credincioșilor Catedralei, cu cei veniți de la alte Parohii din Ungaria, cu artiștii din Alba Iulia, îmbrăcați în costume populare și cu oficialitățile prezente, dar și cu credincioșii pelerini din Lipova, reprezintă o frumoasă sărbătoare a comuniunii frățești românești și un îndemn la a aduce și noi rod duhovnicesc, de mântuire, prin cuvântul Sfintei Evanghelii.

Oaspeții din România au participat, apoi, la o agapă comună, iar după amiază a urmat programul cultural din cadrul Festivalului.

Text și foto: Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Interlocutori: prof. Marcela Dărămuș, Inspectoratul Școlar Județean Alba și PS Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria

Reporter: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Sâmedru

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 octombrie 2018, 07:55

Marele Mucenic de la Tesalonic, Sfântul Dumitru, este de regăsit şi în calendarul popular cu numele de Sâmedru. Dacă Sângiorzul (23 aprilie) încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedrul încuie vara şi desfrunzeşte codrul. În această seară se face focul de Sâmedru, motiv de bucurie şi petrecere. Se aduce un brad din munte, se pune într-o groapă împreună cu lemne uscate şi se dă foc. Se adună în jurul focului tineri şi vârstnici. Femeile aduc covrigi, nuci, mere, pâine caldă, colăcei anume făcuţi şi unşi cu miere şi împart copiilor. Aceştia strigă: „Hai la focul lu’ Sâmedru!” Tineri sar peste foc în credinţa că anul viitor le v-a aduce împlinirea sorţii: căsătoria.

(varianta audio a rubricii)

La plecare, fiecare ia un tăciune, pe care îl aruncă în grădinile cu pomi, ca să fie poame în vara viitoare.

În ziua de Sfântul Dumitru nu se lucrează. În Oltenia este credinţa că aceluia care va respecta această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de lupi.

Se crede că usturoiul se seamănă până în această zi. Acum se tunde ritual coama cailor, se fac pronosticuri despre iarnă. Ciobanii aştern dulama în mijlocul oilor. Dacă pe aceasta se va aşeza o oaie neagră e semn că iarna va fi blândă; dacă se va aşeza o oaie albă, va fi iarna grea. Dacă va fi lună plină şi cer senin, iarna va fi bună, de va fi cer acoperit de nori, va ploua sau va ninge, sunt semne că iarna va fi aspră cu ger.

Ziua de Sfântul Dumitru e şi ziua soroacelor, când se încheie noile învoieli şi nu de puţine ori mai sunt şi supărări, după zicala:

La Sângiorz se încaieră câinii

La Sâmedru se bat stăpânii

    Dar noile învoieli aduc şi veselie.

La 27 octombrie este Sfântul Dumitru cel Nou, frate cu Sfântul Dumitru, respectat pentru ca oamenii să fie feriţi de boli şi lovituri.   Şi uite-aşa, cu vara închisă şi codrul desfrunzit aşteptăm zilele lui brumar!

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sărindarul de obște

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 octombrie 2018, 07:16

Marea sărbătoare religioasă şi populară Sfântul Dumitru marchează deschiderea unui străvechi sezon pastoral de 6 luni. Este momentul când prin practici rituale se face liantul între Lumea cu Dor şi Lumea fără Dor. Moşii de Sâmedru ocupă un loc prioritar în complexul sistem al practicilor şi obiceiurilor reunite de cultul morţilor.  În Oltenia, de Sâmedru, în zona Calafatului, la Desa se derulează o secvenţă importantă a unui obicei tradiţional cu amplu scenariu ritual, ceremonial numit Sărindarul de obşte.

(varianta audio a rubricii)

Cercetările de teren realizate de reputatul folclorist Al. I. Amzulescu au evidenţiat trisecvenţialitatea acestui obicei.

Un prim moment „purtarea sărindarului” are loc în lunile februarie-martie când familiile fiecărei uliţe se leagă într-o ceată pentru a prăznui sărindarul lor de obşte. Al doilea moment, „slobozirea apelor” se desfăşoară în prima săptămână a lui septembrie.  În ambele momente bărbaţii nu participă. Al treilea însă, ce se petrece de Sfântul Dumitru, denumit „ spargerea sărindarului de obşte” reuneşte pe toţi membrii comunităţii.

Ineditul şi frumuseţea obiceiului l-au determinat pe marele folclorist Al. I. Amzulescu să realizeze un film în anul 1968, film circumscris în seria de circulaţie internaţională Enciclopaedia Cinematographica. Acesta a fost produs de Institutul de Film ştiinţific din Göttingen, Germania.

Spargerea sărindarului de obşte are câteva detalii semnificative: este un ospăţ bogat făcut de cetele de sărindar, la care participă toţi sătenii, timp de două zile. Este prilej de cântec şi joc, în preajma fântânii (simbolul apei), la care nu lipsesc pomii vieţii împodobiţi cu ghirlande şi dulciuri. Elementul care trimite cu gândul la cinstirea moşilor îl constituia apariţia măştilor închipuind bătrânii bărboşi. Apar astfel simbolic viii şi morţii, o „întâlnire” a generaţiilor.

Se configurează astfel o vie mitologie a cultului strămoşilor şi credinţa în unitatea obştii. Este o perindare a generaţiilor, legate prin sărindarul de obşte, care trimite la ideea de perenitate.

Spargerea sărindarului se încheie cu un foc mare, peste care sar tinerii, focul ştiut drept Focul lui Sâmedru. Este un prilej de petrecere şi de revigorare a legăturilor cu ceata de vârstă, de implicare în viaţa comunităţii a tinerilor familii şi de amintire a celor plecaţi în Lumea fără dor.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Artistul Ştefan Oroian, distins cu premiul „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” 2018

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 octombrie 2018, 09:24

Sâmbătă, 13 octombrie 2018, în somptuoasa sală a Cinematografului Urania din Budapesta au fost decernate premiile Pro Cultura Minoritatum Hungariae 2018. Secretarul de stat pentru culte și relația cu naționalitățile, Soltész Miklós, a subliniat că în Ungaria naționalitățile sunt considerate un tezaur care îmbogățește întreaga națiune maghiară, țara în întregimea ei și întregul Bazin Carpatic. A precizat că premiul acordat reprezentanților naționalităților este foarte important nu numai pentru premianți, ci și pentru fiecare comunitate în parte, fiind un prilej de mândrie și pentru acestea.

Fototext: Doamna subsecretar de stat Langerné Victor Katalin de la Ministerul Resurselor Umane, domnul secretar de stat Soltész Miklós de la Oficiul Primului Ministru şi distinsul românilor, domnul Ştefan Oroian.

Au fost premiați reprezentanți propuși de comunitățile celor 13 naționalități recunoscute în Ungaria. Din partea comunității românești istorice din Ungaria a primit premiul Pro Cultura Minoritatum Hungariae 2018 domnul Ștefan Oroian, fiind astfel recunoscut ca cel mai renumit artist plastic de etnie română din Ungaria, dar și pentru activitatea sa de păstrare și promovare a culturii naționalității din care provine.

Ceremonia de decernare a premiilor a fost însuflețită de spectacolul oferit de grupul grecesc Palio Buzuki, grupul croat Kolo și de Grupul de Naționalitate al Slavilor Sudici din Tököl.

A consemnat: Gabriela Elekes, corespondent MTVA, emisiunile în limba română 

Foto: Bajtai László

Lucinul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 octombrie 2018, 05:00

În aşteptarea sărbătorii dedicată patronului păstorilor, Sfântul Dumitru, se respectă trei zile Filipii de Toamnă.

(varianta audio a rubricii)

Lucinul se preîntâmpină şi se cinsteşte şi în ziua lui, la 17 octombrie amintim practica legată de animale: încleştarea dinţilor de la pieptănul, cu care se scarmănă lâna. Astfel, animalele vor fi ferite de lupi. Dacă nu se lucrează în această zi cu fire de lână sau de păr, fetele din Vaideeni tot îşi amintesc de Ghemăriţa. Legenda locului spune cum fetelor, la coborârea de la munte, le ieşea în cale o babă înspăimântător de mare şi de slabă, care le cântărea tortul de lână strâns în gheme. Cele ce nu aveau multe gheme erau năpăstuite de Ghemăriţa: le punea să toarcă şi să depene fire din frunzele căzute din fagi. Ciobanii nu uită să le spună fetelor legenda Ghemăriţei atunci când urcă la munte, ca să ştie ce le aşteaptă la coborâre, dacă nu lucrează tortul de lână cât se cuvine.[1] E bine să ştii ce te aşteaptă în viaţă, dacă nu eşti muncitor. Sărbătoare pastorală dedicată lupilor pentru a preveni stricăciunile produse de ei, Lucinul e de respectat, pentru că lupul tot lup e, chiar dacă nu ţi-a mâncat oile.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Informator Ana V. Todeci, Vaideeni, 1947.

Sfânta Paraschiva, sfârşitul Verii lui Mioi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 octombrie 2018, 22:00

Mare sărbătoare este ziua de 14 octombrie, mare şi de ţinut minte, pentru că în viaţă nu uiţi mai ales începutul şi sfârşitul. Sărbătoarea se mai numeşte şi Vinerea Mare.

(varianta audio a rubricii)

În orice zi din săptămână ar fi, ziua se numeşte astfel şi e una din cele douăsprezece vineri de peste an ţinute cu post şi nelucru. Zilele au numele lor, pe care trebuie să le respectăm spunându-le numele. Când se numeşte altfel o zi, acea zi este mai importantă decât celelalte şi nu trebuie uitată. Vinerea Mare e ţinută cu nelucru pentru a feri membrii familiei de primejdie de boală, de trăsnet şi grindină, de boli de ochi. De boli urâte, pentru că se credea că Paraschiva a fost o fată tare urâtă, ca Sfânta Vineri, dar datorită smereniei şi dăruirii sufletului ei către Dumnezeu, trupul ei după moarte nu a putrezit şi era plin de mireasmă, când a fost dezgropat de către locuitorii din Epivat pentru a pune alături un marinar înecat.  Nu frumuseţea chipului dăinuieşte în timp, ci frumuseţea sufletului, a cugetului curat, a gândului bun pentru semeni. De Vinerea Mare încep ciobanii „a pleca la vale”. Şi tot în această zi se slobod oile la berbeci pentru prăsire. După calendarul ciobanilor, de vor face astfel, vor avea miei frumoşi cu două săptămâni înainte de Paşti. Şi tot pentru a avea miei frumoşi nu folosesc obiecte de tăiat în această zi, să nu iasă miei tărcaţi. Nici în viaţă nu-i bine să fie cineva tărcat, e însemnat şi orice semn lăsat de Dumnezeu nu-i lăsat la voia întâmplării, ci numai la voia Domnului. Te fereşti, pentru că-i însemnat.

Şi cum tot începutul are şi un sfârşit, vara pastorală se sfârşeşte de Sfânta Paraschiva. Şi vara lui Mioi se sfârşeşte şi vremea se burzuluieşte. Ţăranii îşi cumpără haine groase de iarnă de la târguri şi iarmaroace, că nu se ştie niciodată cât va fi iarna de grea. Ba se ştie, dacă priveşti oaia în dimineaţa de Vinerea Mare, de e belălaie (singură) iarna va fi uşoară, de stă grămadă cu altele, iarna va fi grea. Cum o fi, numai să fie şi s-o trăim bine, se zicea demult, nu doar de-acum!

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Caravana Marii Uniri la Craiova

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 octombrie 2018, 21:33

Guvernul României, prin Centrul Național de Cultură Romano Kher, organizează în perioada septembrie – decembrie 2018, programul cultural Caravana Marii Uniri, ca parte a manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri. Vineri, 12 octombrie 2018, începând cu orele 15:30, în Sala de Consiliu a Primăriei Craiova a avut loc dezbaterea Contribuția Minorităților Naționale la dezvoltarea României, parte a proiectului cultural Caravana Marii Uniri.

Conferințele și dezbaterile sunt organizate de către Asociația Națională pentru Romi. Prima dintre conferințe a avut loc la Prefectura Constanța, în data de 29 august 2018 și a reunit importanți reprezentanți ai minorităților tătare, rrome și turce, iar în data de 24 septembrie a avut loc cea de-a doua dezbatere, la Primăria Târgoviște, unde au participat minoritățile elenă, bulgară, italiană, rromă, sârbă.

Evenimentul de la Craiova s-a desfășurat cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova, al Consiliului Județean Dolj și al Instituției Prefectului Dolj. Moderator a fost Adrian Nicolae Furtună.

Au participat reprezentanți ai minorităților naționale din Oltenia: Romeo Tiberiade – Președintele Partidei Romilor din Oltenia, Ion Vasoianis – Președintele Comunității elene din Craiova, Cristina Mistici – Președintele Asociației italienilor din Oltenia.

În context a fost prezentat Centrul de Limbă şi Cultură Poloneză din cadrul Universității din Craiova, care are ca scop promovarea culturii, limbii şi literaturii poloneze prin organizarea de expoziții, conferințe, seri de film, muzică, poezie poloneză.

În calitate de membru în bordul proiectului național derulat de Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere cu genericul Revitalizarea și promovarea patrimoniului cultural al minorităților din Oltenia în contextul diversității culturale am argumentat importanța organizării de dezbateri și întâlniri cu membrii minorităților din regiune pentru a cunoaște valorile acestora și pentru buna conviețuire.

În cadrul proiectului a fost organizat și primul muzeu al etniilor din Oltenia la Casa Universitarilor din Craiova, detalii despre acesta a oferit Irinel Cănureci, șeful Secției de etnografie din cadrul Muzeului Olteniei.

Diseminarea informațiilor despre evenimentele din cadrul comunităților etnice este o necesitate pentru a cunoaște cultura acestora și pentru a contribui la crearea unității în diversitate. A fost și pledoaria noastră în prezentarea fluxului Conviețuiri. Din viața minorităților naționale la Radio România Regional cu difuzare în onair la radiourile regionale și cu postarea însemnărilor culturale pe site-ul www.www.radioromaniaregional.ro Este contribuția radioului public regional la promovarea culturii minorităților naționale și a contribuției minorităților naționale la dezvoltarea României, în acord cu tema dezbaterii propusă de Guvernul României prin Agenția Națională pentru romi și Romano Kher Centrul Național de Cultură a Romilor.

Holul Primăriei din Craiova a găzduit expoziția organizată de reprezentanții proiectului, obiectele și imaginile fiind elocvente pentru cultura romilor.

Programul cultural Caravana Marii Uniri continuă cu noi dezbateri în anul Aniversării Centenarului Marii Uniri.

A consemnat conf. univ. dr. habil. Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Elena Frâncu, Asistent proiect

Evocarea jurnalistei și profesoarei Lucia Borza la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 octombrie 2018, 11:20

Placă memorială pentru profesoara Lucia Borza, la intrarea în Liceul „N. Bălcescu” din Jula

La Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula a fost dezvelită vinerea trecută o placă memorială pentru profesoara Lucia Borza. Inițiativa a venit din partea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care a obţinut o finanţare pentru acest scop din partea Ministerului Resurselor Umane şi de la Primăria Aradului. Placa a fost inaugurată la mai bine de doi ani de când a decedat doamna Lucia Borza, prima profesoară de limba română în învăţământul Liceal din Ungaria de azi, fiica preotului ortodox român Ioan Borza din Chitighaz. Pe lângă vocația sa de profesor, Lucia Borza a activat aproape un deceniu ca jurnalist la redacția revistei „Foaia românească”, unde, conform unor mărturisiri anterioare ale sale, și-a dezvăluit o altă latură a talentului său, aceea de a scrie poezii și cărți pentru copii, demonstrând aceasta prin operele sale și prin manualele de limba română editate de dânsa.

Moment cultural

Evenimentul a debutat cu un moment cultural dedicat fostei profesoare, la Centrul Cultural Românesc din Jula.

„Această placă comemorativă vine să amintească tinerilor care învață în această insitituție, nouă și tuturor românilor din Ungaria, despre personalitatea și activitatea artistică a doamnei Lucia Borza și să o mențină mereu în memoria noastră”, a mărturisit Marius Maghiaru, președintele UCRU, în deschiderea evenimentului. Evenimentul a fost urmărit de elevii și profesorii liceului românesc din Jula, de foști elevi ai doamnei Borza, de rude, prieteni, reprezentanți ai diplomației române în Ungaria și de reprezentanți ai instituțiilor românești din oraș, care au venit în această după-amiază să evoce amintirea fostei profesoare.

La eveniment au fost prezentate imagini și un film despre Lucia Borza, au fost recitate poezii din operele scriitoarei, elevi de la școala generală românescă din Jula au prezentat și o scenetă tradițională.

Profesoara Lucia Borza

Cu 70 de ani în urmă, în anul 1949 şi-a deschis porţile unicul liceu cu profil românesc, Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula, care susţinea de la bun început promovarea limbii şi valorilor culturale româneşti şi depunerea cunoştinţelor generale pentru tinerii de origine română de pe aceste meleaguri. Odată cu deschiderea acestei instituţii s-a deschis şi posibilităţile de formare şi de perfecţionare a tinerilor, care după terminarea liceului şi-au continuat studiile în diferite instituţii superioare, astfel de-a lungul anilor s-a format o nouă pătură intelectuală a românimii de aici, în frunte cu mai mulţi intelectuali cu marcă, printre care se enumeră şi doamna Lucia Borza.

Doamna Lucia Borza a fost profesor de limba şi literatura română, un dascăl care a scris şi manuale şcolare pentru elevii din şcolile româneşti, caiete de exerciţii, cărţi de limba română, dicţionar, etc. Tot ea a întocmit primul manual de cultură şi civilizaţie românească pentru clasele 1–4. Doamna Borza şi-a dedicat întreaga viaţă promovării limbii şi culturii româneşti. Misiunea ei a început cu formarea primelor promoţii la începutul anilor 1960. Despre vocația lui tanti Luci, cum o numeau toți apropiații săi, a vorbit doamna Maria Gurzău Czeglédi, directorul Școlii generale și Liceului românesc din Jula. „Doamna Lucia Borza nu doar vorbea ci şi gândea româneşte. Pregătirea ei temeinică de profesie se amesteca cu dorinţa de iubire şi păstrare a acestor valori. Ea ştia să aprindă în sufletul tinerilor scânteia de apartenenţă, de trăire şi fiinţă românească. A fost o profesoară de excepție, a predat, a instruit, a inspirat cu multă dăinuire generaţii de-a rândul. Doamna Lucia Borza a devenit şi autoarea mai multor manuale şcolare, care şi azi şi-au păstrat prospeţimea. Sunt adecvate şi pentru tinerii din zilele noastre. A scris şi literatură pentru copii, ghicitori, poezioare, despre necuvântătoare, despre anotimpuri, joacă, prietenie, iubire, iar în volumul său „Flori târzii” atacă cele mai grave probleme ale existenţei umane. O preocupă problema vieţii şi a morţii, a autocunoaşterii, a identităţii. În aceste frumoase poezii evocă locurile dragi, satul natal, portretul blând al părinţilor, vârsta de aur, anii tinereţii, sărbătorile creştine şi multe altele. O parte a vieţii şi-a petrecut-o la Budapesta, fiind mereu frământată de sentimentul dezrădăcinării. Legătura, dorul de locurile natale, de consătenii ei au rămas vii în sufletul ei, precum a păstrat în suflet o limbă frumoasă românească. În poezia „Plecând din gară” reflectă un profund patriotism local, o iubire nemărginită, o nostalgie profundă legată de aceste meleaguri”, a spus doamna director Czeglédi.

Prietenii și amintiri de neuitat

La ceas de sărbătoare, personalitatea doamnei Lucia Borza a fost evocată și de colega sa de redacție și prietena sa doamna Edda Illyés, pensionară, fost lector la redacția „Foaia românească” din Jula.

„Era în toamna anului 1970, când la școala din Micherechi, zile în șir tema centrală din sala profesorilor era: Vine Doamna, vine doamna Borza!… Și încă în tren am văzut-o pe Doamna: în taior elegant și bluză de mătasă, cu părul ondulat într-o coafură decentă. Puțin emoționată m-am prezentat timid. De atunci a început dialogul nostru – și chiar, o pot spune cert – prietenia de-o viață. Și asta chiar în ciuda faptului că după această primă întâlnire nu ne-am mai văzut cu anii. Încă de pe atunci a început corespondența noastră, mai întâi incidentală, apoi frecventă. Și de-atunci încoace i-am cunoscut bucuriile și necazurile. Mai ales din cele din urmă avusese pe atunci chiar destule de suferit. Editura Didactică nu o apreciase niciodată în mod cuvenit, până la urmă chiar a ignorat-o. Între timp a decedat mama mult iubită și la un moment dat se părea că nimeni n-ar mai avea nevoie de dânsa. Și atunci, într-un ceas bun de prin anii optzeci, fusese invitată de Alexandru Hoțopan, redactorul șef al Foii Noastre – de pe atunci – să colaboreze cu colectivul redacțional din Jula. Spre bucuria generală, doamna Lucia Borza a acceptat colaborarea – care a ținut aproape un deceniu.

Atunci, prin anii optzeci, am reîntâlnit o altă Lucia Borza, cu părul încărunțit, cu pas energic, în ținută sportivă, cu pantaloni albi și mocasini, cu bluze impecabil călcate, la fel, ca pe vremuri, iar în timpul iernii, cu pulovere norvegiene, și întotdeauna cu un mic fular asortat. Odată cu Lucia Borza a intrat și un nou stil de muncă în redacție. Doamna se pricepea la tot și la toate, iar ce nu știa încă – de pildă, să facă fotografii – asta învăța și-și însușea într-o clipită. Dar, înainte de toate, noi, colegii de la redacție am avut ce învăța de la dânsa. În primul și cel mai important rând: limba română, limbajul ales, exprimarea corectă, frumoasă. Lucia Borza era pentru noi etalonul, dar și un dascăl pretențios, sever și minunat. Cine voia, avea ce învăța de la dânsa. În anii aceștia își dădea contribuția în toate procesele tehnologice ale ziaristicii de pe atunci: lectora, scria, traducea, fotografia, făcea titrări și corectură, ajuta în îmbogățirea substanțială a săptămânalului. Pe atunci îi plăcea să facă rebusuri și jocuri distractive pentru paginile de tineret, colecționa prin satele românești proverbe și zicători, compunea versuri proprii. Iar ca fost profesor de română și redactor de manuale, a ținut o strânsă legătură cu Liceul N. Bălcescu, antrenând elevii la concursuri și întreceri, întinerind odată cu liceenii. Marea ei dragoste pentru tineretul școlar românesc a primit expresie prin fondarea – dintr-un capital personal – a Plachetei Bălcescu, cea mai prestigioasă distincție pentru tinerii români din Ungaria. Cu adânc spirit obștesc a creat la săptămânalul românesc nu numai un nou sistem de muncă ziaristică, ci și o nouă atmosferă interpersonală. În debaraua de lângă redacție, Doamna Lucica a amenajat o mică bucătărie – cuhnea, îi ziceam – unde ne pregătea dânsa mămăliguță și mititei, unde mesele ocazionale au primit semnificație rituală. Iar în consecință, în coloanele Foii au apărut tot mai des rețete cu mâncăruri românești, cu predilecție ale românilor din Ungaria. Făcând ani în șir naveta de la Budapesta, ca intelectual doct și multilateral, Lucia Borza a valorificat timpul de pe tren pentru lectură, pentru ascuțirea minții prin compunerea de versuri, prin jocuri mentale sau făcând lucru de mână. De pildă, croșeta copiilor noștri jucării, întocmea caiete de colorat, scornea jocuri. Toate acestea, dincolo că erau surprize și cadouri apreciate, ele făceau și obiect pentru coloanele respective din Foaia. Alte idei au primit formă și contur prin volume realizate și editate din resurse proprii. Lucia Borza și-a păstrat caracterul de homo ludens și în anii de pensie definitivă. Din cuibul ei confortabil și cald din Budapesta, ținea o legătură vie cu conaționalii ei din Capitală, coresponda cu foști colegi și prieteni, continua să întocmească teste, scornea jocuri, făcea culegeri, trăind o viață integră, echilibrată. Povara anilor a purtat-o cu demnitate lucidă. Ca Sfânta Vinerea din poveștile populare, odată cu anii i-a crescut generozitatea sufletească și i-a sporit înțelepciunea. Până și ultima noastră întâlnire a stat sub semnul unei senine sărbători de suflet. Lucica dragă, te-am iubit, te-am apreciat. Am învățat multe de la tine – ce păcat că nu destule… Sunt convinsă că fata părintelui Borza din Chitighaz, ca nici alta, și-a adus ofranda generoasă la altarul cultural și spiritual al românilor din Ungaria.” Acestea au fost cuvintele pline de amintiri ale doamnei Edda Illyés despre profesoara şi jurnalista Lucia Borza.

Dezvelirea plăcii comemorative

La finalul evenimentului, la intrarea în Liceul „Nicolae Bălcescu” a fost dezvelită o placă comemorativă pentru Lucia Borza, de către doamna Maria Gurzău Czeglédi și pr. Marius Maghiaru, după care a avut loc o slujbă de sfințire a acesteia și s-au depus coroane de flori. Sfințirea plăcii a fost oficiată de către pr. Florin Olteanu, protopop de Jula și pr. Visarion Tuderici, secretar eparhial la Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Tătarii au sărbătorit Ziua Educaţiei şi Aşure

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 octombrie 2018, 09:26

  În contextul celebrării Centenarului Marii Uniri, duminică, 7 octombrie 2018, de la ora 11.00, în curtea geamiei din Agigea, prof. Narciz Amza, de la Casa Corpului Didactic din Constanţa şi membră marcată a comunităţii, prin Comitetul de Reorganizare a UDTTMR a organizat o întâlnire prietenească, pentru a marca două zile importante din viața comunităţii: Sărbătoarea Așure și Ziua Educației. La întâlnire, alături de cadre didactice au participat etnicii tătari, iubitorii de cultură tătară şi nu numai, pentru a depăna amintiri legate despre dascălii tătari, şcolile, publicaţiile în limba tătară şi despre semnificaţia şi importanţa sărbătorii „Aşure”.

A fost un moment plin de emoţie, mai ales că sala destinată evenimentului s-a umplut la maxim, tătari de la mai toate filialele ţinând să fie prezenţi la eveniment.  Într-o atmosferă destinsă prof.Narciz Amza a deschis evenimentul, prin transmiterea unui mesaj despre importanţa educaţiei, ca valoare de bază a comunităţii tătare, punând accent pe dezvoltarea individului indiferent de etnia din care face parte.

În continuare prof.Elmaz Memedula fost inspector, a vorbit despre rolul limbii materne, dar şi despre Şcoala Tătară, Liceul Pedagogic Tătar deschis la Constanţa după reforma din 1941, şi a funcţionat până în anul 1960 şi care a preluat atribuţiile de pregătire a învăţătorilor de limba turcă şi tătară din Dobrogea. În anul 1957 a luau fiinţă, la Universitatea din Bucureşti, o secţie de limbă şi literatură turcă, respectiv cea de tătară, unde admiterea era organizată o dată la doi ani. În decursul a două decenii de existenţă, secţia a pregătit patru promoţii.

Despre mass-media în limba maternă Ghiulşen I. Ismail a relatat un istoric a celor 130 de ani de presă scisă în Dobrogea, dar şi despre emisiunile de radio, difuzate săptămânal o oră la postul public de Radio Constanţa. În prezent emisiunile de televiziune din viaţa şi cultura etniilor se difuzează pe toate canalele TVR. „Respectarea drepturilor minorităţilor în România se „citeşte” şi în existenţa unei prese în limba turcă. La iniţiativa autorităţilor române, între 1888-1984, s-a editat primul periodic în limba turcă, „Dobruca Gazetesi”, care avea şi pagini în limba română.” Aflată pentru prima dată în mijlocul comunităţii tătare, prof. Veronica Diana Hagi a subliniat rolul educaţiei interculturale, prin exemple practice, ce au dus la rezultate favorabile privind conştientizarea individului despre apartenenţa sa şi importanţa limbii materne şi influenţa sa în formarea tinerilor de azi şi a adulţilor de mâine. „Am raspuns astăzi cu drag invitației doamnei profesoare Narciz Amza de a vorbi despre importanța limbii materne și a educației interculturale. M-am simțit acasă în mijlocul comunității tătare. Dobrogea, o regiune minunata! Dobrogea, model de plurilingvism şi coabitare armonioasă între diferitele etnii!”, a conchis prof. Veronica Diana Hagi. Despre unul din cei mai longevivi învăţători de etnie tătară este Ziadin Gevat, despre activitatea şi viata dacălului a vorbit prof- Ghiulserin Sali.

Prof.univ.dr.ing. Ichinur Omer a făcut o trecere în revistă a personalităţilor tătare, care şi-au adus contribuţia în dezvoltarea comunităţii şi a actualilelor cadre didactice universitare de la intituţia academică din Constanţa.

  În acelaşi context doamna Mustafa, educatoare la Grădinţa nr.58 Bilingvă română-turcă Zubeide hanim din Constanţa a subliniat eforturile despuse de cea care a pus bazele grădiniţei ed. Zulfie Seidali, primul director al grădiniţei şi persoana care a amenajat la Cobadin singura casă tradiţională tătărească.

În partea a doua a evenimentului hogea localităţii Agigea, Diner Vuap a subliniat importanţa Sărbătorii Aşure, iar prof. Revan Ali a explicat semnificaţia şi rolul primei luni din calendarul islamic, Muharrem, punctând istoricul „Aşure”.

Gazda evenimentului Nurten Gelal a invitat participantele la camera tătărească, amenajată cu diverse piese de artizanat specifice tătăreşti lucrate manual. Amenajarea camerei a fost mai mult o datorie pe care doamna Nurten a simţit că o are faţă de familia sa şi faţă de tradiţiile care se pierd.

În zilele noastre tătarii nu sunt doar un grup etnic, ci minoritate națională, pentru că ei au o istorie economică și socio-culturală de aproape opt secole aici, pentru că au fost și au rămas cetățeni loiali ai statului român, pentru că au contribuit la zidirea României moderne, la progresul ei, pentru că au promovat nu doar propriile valori și cultura proprie, ci și valorile românismului ale României, țara care le-a garantat drepturile și viața. Astfel, educaţia reprezintă una din valorile existenţiale ale etnicilor tătari. Celebrarea Zilei Educației în Agigea nu a fost aleasă întâmplător, deoarece, aici în anul 1887 ia ființă prima școală turcă cu o singură clasă la Geamie, cu învățământ religios musulman, iar în anul 1902 tot lângă Geamie se înființează o clasă de băieți, cu predare în limba română pentru populația românească.

               La finalul acţiunii toţi invitatii au degustat din desertul Aşure şi preparatele specifice pregătite cu migală de gospodinele tătare, dar au descoperit şi poveşti legate de această sărbătoare şi mai ales despre principii solide, despre valori, despre oameni, despre dragoste de țară, pentru că ceea ce sărbătorim de fapt în acest an reprezintă recunoștința față de înaintașii noștri, care au reușit să transforme România și statul român în ceea ce este astăzi, o țară, liberă cu care să ne mândrim.

Ghiulşen Iusuf Ismail

Radio România Constanţa

Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România celebrată la Craiova

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 octombrie 2018, 09:09

Marți, 9 octombrie 2018, Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România a fost marcată și la Craiova, la Sinagogă, unde elevi ai Colegiului Naţional Militar „Tudor Vladimirescu” și ai Liceului „Traian Vuia” s-au întâlnit cu președintele Comunității Evreilor din Oltenia, academician Corneliu Sabetay, care le-a vorbit despre evenimentele tragice petrecute în Europa, în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, dar și despre Holocaustul petrecut în România în urmă cu 77 de ani. De asemenea, elevii au recitat și au citit din creațiile literare ale unor scriitori și poeți evrei, supraviețuitori ai Holocaustului. 9 octombrie a fost desemnată Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România prin Hotărârea de Guvern nr. 672/5 mai 2004, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel.

?

?

?

?

?

?

?

?

?

Ludovic Vulea, redactor Radio România Oltenia Craiova

Organizaţia de Femei a UDTTMR a sărbătorit Aşure

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 octombrie 2018, 08:49

În a 10-a zi din prima lună Muharrem a caledarului Islamic, musulmanii sărbătoresc luna “Aşura”. Astfel, Organizația de Femei a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco–Musulmani din România a marcat la sediul uniunii, sâmbătă, 07 octombrie, sărbătoarea Așure.

Alături de membrele Organizaţiei de Femei din Constanţa a UDTTMR au participat şi membre de la organizaţiile: Medgidia, Topraisar, Valu lui Traian şi Tătaru.

În cadrul evenimentului despre semnificaţia lunii “Aşure” au vorbit Turchean Bari, președinta Organizației de Femei a UDTTMR, Ela Ziadin, președinta Organizației de Femei a UDTTMR filiala Constanța, Serpedin P., iar Nida Ablez a dat citire unor versuri semnate de poeta Neriman Ibraim, dedicate aceleiași sărbători, Așure.

Tradiţia musulmană spune că denumirea Aşure are la origine cuvântul arab “Aşera” care înseamnă zece. În cultura religioasă musulmană se spune că, în această zi, Dumnezeu a creat Arhangelii şi Raiul, Cerul şi Pămîntul, a fost acceptată pocăinţa lui Adam, Moise a salvat poporul lui Israel din robia egipteană, Solomon a devenit rege şi s-a încheiat Potopul lui Noe. Conform tradiţiei profetului Mohammed (Allah să-l binecuvînteze şi să-l miluiască), în această zi, credincioşii ţin post, fac rugăciuni şi prepară acest produs pe care îl împart prietenilor, rudelor, vecinilor şi celor nevoiaşi.

Organizaţia de femei a UDTTMR coordonată de Turchean Bari, prin generozitatea membrelor care au contribuit la buna desfăşurare a acţiunii, a oferit o masă tradiţională la sediul central din Constanţa. Pe lângă preparatele tradiţionale pregătite de doamne cu ocazia unor evenimente speciale, desertul “Aşure” a fost preparat şi servit conform tradiţiei.

Ghiulşen Ismail-Iusuf,

Radio România Constanţa

Sărbătoare dedicată Anului Centenar cu români de o parte şi de alta a graniţei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 octombrie 2018, 08:59

Evenimentul desfăşurat vineri, 21 septembrie, la sediul din Jula al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria a cuprins vernisajul expoziţiei foto-documentare „Centenarul în ipostaze identitare” în organizarea Muzeului Judeţean Satu Mare, muzeu care deţine două mari colecţii de fotografii cu valoare patrimonială unică la nivel naţional, cu un total de peste 140 de mii de fotografii, clişee şi diapozitive realizate de marii artişti după Marea Unire. Expoziţia adusă la Jula poate fi vizitată pe tot parcursul lunii octombrie, ea cuprinde fotografii de arhivă, cărţi, reviste şi albume – catalog.

În cadrul manifestării, sediul Uniunii a fost umplut de frumuseţe şi culoare atât prin imaginile expuse dar şi prin costumele şi veselia protagoniştilor, Ansmblul „Cetatea Codrului” din Ardud, care au adus tradiţia de la ei de acasă românilor din Jula printr-un program cultural-artistic, dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Expoziţia fotografică adusă şi prezentată la Jula de către doamna dr. Daniela Bălu, directorul muzeului sătmărean, Diana Kinces, conservator general şi Brăduţ Popdan, şeful secţiei de relaţii cu publicul, face parte dintr-un mare proiect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale din România şi al Institutului Cultural Român Viena, sub genericul „România salută Viena”, unde a şi fost expusă anterior, în vara acestui an, conform celor spuse la vernisaj de către doamna Daniela Bălu. Domnia sa şi-a exprimat bucuria de a se afla în mijlocul comunităţii româneşti din Jula, de a avea ocazia a împărtăşi câteva dintre valorile culturale româneşti locale ce reprezintă viaţa oamenilor din Satu Mare şi Ţara Oaşului, care au avut o contribuţie însemnată la realizarea unităţii naţionale, culturale şi spirituale a Neamului Românesc. Expoziţia prezintă costumele populare româneşti şi obiceiuri din Ţara Oaşului, a Maramureşului, sau a Codrului, oameni şi locuri frumoase din acest mirific colţ de ţară, având la bază fotografii făcute în perioada de după Marea Unire şi în cea interbelică, imagini realizate de fotografii: Iuliu Pop, Ioniţă G. Andron, Iosif Schneider şi Kurt Hielscher.

Muzica, dansul şi portul popular au fost expuse în faţa publicului prezent la eveniment printr-un spectacol artistic oferit de membrii Ansamblului Folcloric „Cetatea Codrului”.

Tot în acest cadru festiv a fost cuprins şi recitalul poeziei „Rugăciune”, de Octavian Goga, de către domnul Dorel Iurcencu de la teatrul din Satu Mare.

În semn de preţuire pentru această colaborare cu Uniunea Culturală şi Consulatul General al României la Jula, doamna director Daniela Bălu a oferit şi câteva distincţii şi daruri spirituale, cu valoare simbolică atât gazdelor cât şi Preasfinţitului Episcop Siluan, dar şi unor reprezentanţi ai oraşului Ardud: Medalia „Centenarul Marii Uniri”, emisă de Muzeul Județean Satu Mare şi având pe ea chipul pr. Vasile Lucaciu (1852–1922), mare luptător pentru Unire, precum şi albume, cărţi.

Despre însemnătatea Marii Uniri din 1918, dar şi a evenimentului cultural de la Jula, având ca organizator principal Consulatul General al României la Jula, au luat cuvântul domnul consul general Florin Vasiloni, primarul oraşului Ardud, Ovidiu Marius Duma, şi PS Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria.

La eveniment a onorat cu prezenţa şi doamna Claudia Toma, Decanul Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Codruţa Stoica, Prorectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Vasile Fonoage, Vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Patronatului din România şi alţi distinşi oaspeţi.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

”Așura” – sărbătoarea generozității        

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 octombrie 2018, 12:01

Comunicat de Presă

Uniunea Democrată Turcă din România a marcat începând cu data de 21 septembrie, prima sărbătoare religioasă din luna Muharrem, „Aşura”. Evenimentul a fost organizat de comisia de religie a UDTR şi s-a desfăşurat atât la Constanţa, la sediul central al uniunii, cât şi la filialele UDTR din: Bucureşti,  Tulcea, Mangalia, Cobadin, Tuzla şi  Măcin. „Aşura” este primul eveniment religios din luna Muhharem, întâia lună a anului islamic.

Conform tradiţiei islamice, în această zi, musulmanii pregătesc desertul „aşure”  după o reţetă transmisă din generaţie în generaţie din care nu lipsesc minim nouă ingrediente:grâul, năutul,caisele uscate, migdalele, nuca, smochinele, alunele, apa de trandafiri şi stafidele.

„Aşura” este o sărbătoare a generozităţii ce îi apropie pe musulmani care reaminteşte de tragicului eveniment de la Kerbela unde nepotul Profetului, Huseyin, a fost martirizat în a zecea zi a lunii muharrem.

La evenimentul organizat de comisia de religie la Constanţa au participat:preşedintele UDTR, ing. Osman Fedbi, secretarul general, prof. Ervin Ibraim, preşedinta comisiei de cultură, Serin Türkoğlu, preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet şi preşedintele comisiei de tineret, Harun Osman. Printre invitaţi s-au numărat: subprefectul judeţului Constanţa, Levent Accoium şi inspectorul şcolar, prof. Icbal Anefi. În data de 30 septembrie, la Centrul de Educaţie şi Cultură al Uniunii Democrate Turce din România, desertul „aşure” a fost împărţit tinerilor din comunitate de către membrii comisiei de tineret a UDTR.