Gheorghe Turda – cântecul şi voia bună de la Săpânţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2018, 13:15 / actualizat: 12 ianuarie 2018, 14:27

Născut în Săpânţa, celebra localitate din Maramureşul istoric, Gheorghe Turda a păstrat spiritul locului, pasiunea pentru cântecul vechi venit parcă din vremuri imemoriale şi voioşia specifică moroşanului. Iar Cimitirul de la Săpânţa, unul dintre monumentele din Maramureş cuprinse în patrimoniu UNESCO este liantul între Lumea cu Dor şi Lumea fără Dor. Întoarcerea în timp pentru a reconstitui poveştile unor cântece care au fost reţinute de generaţii şi identifică o voce, vocea lui Gheorghe Turda, este o incursiune în amintirile care fac plăcerea dialogului. Iar melodiile de notorietate, de la Tropotita din Săpânţa, la multceruta Bine joacă turdenii (cântec ce a dat şi titlul CD-ului (1978) şi până la melodia După pui de moroşan, toate argumentează impatul major pe care l-a avut prezenţa scenică a interpretului în ţară şi în străinătate.

A obţinut numeroase distincţii: marele premiu al festivalului internaţional de folclor de la Zagreb (1970), marele premiu al festivalului internaţional de folclor de la Izmir (1971), colierul de argint la festivalul mondial de folclor de la Dijon, Franţa ş. a. Primele înregistări au fost realizate la Radio Bucureşti în anul 1968 student fiind alături de ansamblul “Mărţişorul” condus de Dumitru Fărcaş.
Atmosfera muzicală a Maramureşului susţinută de mărturisirile lui Gheorghe Turda alcătuiesc o ediţie a emisiunii radiofonice Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Călindari cu gheţuri mari

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 ianuarie 2018, 05:00

În calendarul popular prima lună a anului se numeşte Ghenarie sau Genarie. Mai puţin a fost folosită denumirea de Călindariu, denumire ce aminteşte de anticele Kalendae Ianuarii, sărbători aflate la începutul anului calendaristic. Ştiu bătrânii că aşa cum erau Călindarii cu gheţile mari aşa urma să fie vremea în lunile de iarnă şi chiar de primăvară.

(varianta audio a rubricii)

Nu a fost ger în ianuarie? Atunci, spun bătrânii, va fi ger în martie şi aprilie. A fost un genar uscat şi geros? Atunci zăpada va veni în februarie! Dacă ianuarie a fost „moale, cu moină” se adevereşte vorba bătrânilor că va fi primăvară friguroasă şi o vară călduroasă. Previziunile bătrânilor s-au adeverit din vremuri imemoriale şi până azi. Tot bătrânii spun că atunci când găseşti în sobă, dimineaţa cărbuni aprinşi, nestinşi de peste noapte, atunci va fi ger. Şi femeile trebuie să aibă grijă, că pot influenţa mersul vremii: se spune „când se arde fundul ceaunului, făcând mămăliga, va fi ploaie”.
Vă prezentăm o minune, ca să ne fie viaţa o minune.

Căluşul de iarnă

Minunea de la Maglavit nu este doar Petrache Lupu, intrat în memoria colectivă drept Sfântul de la Maglavit. În această localitate, la începutul anilor 30 ai secolului XX, încă se mai desfăşura o sărbătoare populară cunoscută sub numele de căluşul de iarnă.

Având aceeaşi funcţie de „vindecare”, în acest caz a sufletului şi instaurare a bunei dispoziţii specifice unei sărbători creştine (Sfântul Ion), căluşul de iarnă se desfăşoară pe durata a 3-4 zile, între 6 şi 9 ianuarie. În satul Hunia, comuna Maglavit, după păzitul fântânilor, în seara de Bobotează se practica acest obicei inedit care avea aceeaşi recuzită ca şi a căluşarilor de la Rusalii. Ceata de căluşari era formată din 9 sau 11 tineri având roluri bine definite: vătaful şi un ajutor de vătaf, gogoroiul, mireasa, cumnatul de mână şi căluşerii. Gogoroiul avea aceeaşi misiune ca şi a mutului din ceata de căluşari: îndepărta mulţimea din calea dansatorilor şi deschidea poarta gospodăriilor. Era mascat, ca şi mutu, cu dinţi din boabe de fasole, nas din ardei şi faţa boită de funingine.
Încerca să-i încurce pe dansatori, în realitate însă era unul dintre cei mai vârtoşi căluşari şi succesorul vătafului: Mutu tace şi le face – se spune despre cineva care a prosperat şi la care nu s-ar fi aşteptat nimeni.
Rolul miresii era jucat de un bărbat travestit care primea darurile de la gazde: bani, carne, vin şi nelipsitul busuioc (simbol al sărbătorii Sântului Ion).
Cumnatul de mână purta ştergar şi ploscă. Rolul său era de a juca mireasa în Hora miresii sau Floricica şi tot el chema la horă:

Ţine hora tot aşa
Că vine şi mireasa

Căluşarii erau acompaniaţi de fluieraşii din sat. Cu darurile primite făceau mare petrecere. Gheorghe Colă, bătrânul de peste 80 de ani (la data consemnării, în anul 2000) mărturisea că momentul cel mai aşteptat de căluşari nu era jocul în sine, care se circumscria jocurilor specifice pentru sărbătoarea Bobotezei şi a Sfântului Ion, ci momentul în care tinerii căluşeri primeau de la fetele nemăritate mănuşi lucrate special pentru Căluşul de iarnă, cu ciucuri roşii din gogoşi de mătase. Erau un semn al dragostei nemărturisite care urma să se manifeste în câşlegii de iarnă.
Căluşul de iarnă de la Maglavit este o altă minune cu funcţie terapeutică: sufletul se vindecă cu bucurie şi haz într-o sărbătoare a întregii comunităţi.

Foto: pictură Aurel Băeşu

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ionuţ Fulea – întruchiparea muzicală a sentimentului de “Suflet de român”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 ianuarie 2018, 05:00

Ionuţ Fulea – întruchiparea muzicală a sentimentului de “Suflet de român”

Ionuţ Fulea este o voce remarcabilă a unui spaţiu muzical şi folcloric memorabil, Ardealul. Alba Iulia va fi locul în care se va forma, iar Sebeşul va fi locul care îl va defini, fiind locul naşterii sale. A iubit folclorul din copilărie şi va deveni un cunoscut interpret de muzică populară după ce va concerta alături de Nicolae Furdui Iancu şi orchestra “Crai Nou” (până în 1998).
Ionut Fulea este absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. In anii studenţiei, a cântat cu Ansamblul Românaşul şi tot în acea perioadă a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, sectia canto clasic.

În 2011 a înființat Uniunea Artiștilor Interpreți de folclor Muzical din România, alături de încă 23 artiști membri fondatori, printre care Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocşa, Nicoleta Voica, Traian Jurchela, Petrică Mâţu Stoian şi alţii. UAIFMR are ca scop sprijinirea exercitării drepturilor şi apărarea intereselor profesionale ale interpreţilor de folclor din România. Ionuț Fulea este președintele acestei Uniuni. Succesul repurtat pe scenele din România îl va face cunoscut şi dorit ca prezenţă muzicală în străinătate. Ionut Fulea a concertat în Statele Unite, în Germania, Mexic, Franţa, Olanda, Italia, Grecia, Belgia, Luxemburg, Austria, Ucraina, Serbia s.a.
Albumul de debut va fi şi istoria unui cântec cunoscut: “Toată lumea are-un dor”, cântec din repertoriul lui Felician Fărcaşiu şi interpretat de Ionuţ Fulea împreună cu Grupul din Orlat condus de cunoscutul dirijor Stelian Stoica în anul 1993.

Au urmat albumele ”Iubește-mă, mândră dragă”, ”La steaua care-a răsărit”, ”Nu-i lumina nicări” și ”Mândra mea, mândră de la Ciugud”.
Vă propunem o emisiune-portret în cadrul proiectului Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional, în care Ionuţ Fulea ne oferă detalii despre cariera sa muzicală, despre Uniunea Artiștilor Interpreți de folclor Muzical din România, al cărui Preşedinte este, despre proiectul-pilot prin care a propus introducerea folclorului în programa şcolară, despre “Suflet de român”.

Este Ionuţ Fulea interpretul, mentorul, animatorul cultural, modelul pentru cum trebuie să te apropii de muzica tradiţională: vibrând la fiecare inflexiune care denotă trăirea intensă a interpretării, asumărea textului şi transmiterea cu emoţia artistică irepetabilă.
Ionuţ Fulea impresionează prin calităţile vocale, prin ţinuta scenică a ardeleanului semeţ şi prin candoarea rostirii unor mărturisiri la care nici nu se gândea că le va face cunoscute celor ce vor să se apropie de frumuseţea folclorului muzical românesc trait intens prin actul creaţiei care nu are vârstă.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune.

Donații pentru familii sărace din România şi Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 ianuarie 2018, 08:07 / actualizat: 6 ianuarie 2018, 9:20

După ce și în anii trecuți, în preajma sărbătorilor de iarnă și nu numai, oameni de bine din Micherehi au mers prin mai multe sate din România ajutând familii cu situație materială precară, aceștia au continuat și în acest an campania devenită deja o tradiție. De data aceasta, uniți sub egida Asociației „Miruna”, înființată anul acesta la Micherechi, ei și-au propus să ajute un număr și mai mare de familii, de aceea în luna decembrie, campania de împărțire a donațiilor a început în mai multe sate din Ungaria, după care a continuat în sate din Episcopia Aradului. Astfel, zeci de familii s-au bucurat de sărbători de cele necesare: alimente, legume, fructe, haine, dulciuri și jucării pentru copii, obiecte casnice, mobilă, etc. „Totul pentru a aduce o bucurie pe chipul acelor oameni necăjiți”, spune Robert Ruja, președintele Asociației „Miruna”, inițiator al acțiunii în urmă cu zece ani.

Campania de împărțire a donațiilor a avut loc anul acesta pe parcursul a două zile. Prima caravană cu alimente, dulciuri, jucării pentru copii și lucruri de uz casnic a pornit pe 16 decembrie, cu două mașini mari și cu 12 ajutoare, oameni gata să ajute de fiecare dată la nevoie. Au fost duse donații la familii sărace din Micherechi, Șercad, Crâstor, Mezőgyán, Geszt, Kötegyán și Újszalonta.

Pe 18 decembrie, când opt mașini mari și patru mașini mici au fost încărcate și au pornit spre România, nu mai puțin de 30 de persoane din Micherechi s-au alăturat caravanei cu multă emoție. A fost o zi în care și-au propus cu toții să aducă cât mai multe zâmbete și bucurii. Așadar, caravana a trecut pe la zeci de familii din Episcopia Aradului: la Hășmaș, Urvis de Beliu, Clit, Temești, Bochia, Tulca și în alte mici sate din zona localității Beliu. În fiecare localitate, caravana a fost întâmpinată de către preotul satului, care i-a îndrumat spre familiile nevoiașe. Au fost duse cinci tone de legume și zarzavaturi, 150 de cutii și 50 de saci de haine, 200 de pachete mari cu dulciuri pentru copii, alimente neperisabile peste 120 de pachete, multe jucării, televizoare, mașini de spălat, mobilier, etc.

„Pentru că frumoasa sărbătoare a Nașterii Domnului ne aduce multă căldură sufletească, ne încarcă cu tot frumosul care există pe lume, cu toată bunătatea, generozitatea, nu poate să ne lase indiferenți să nu ne gândim la cei nevoiași. În cei zece ani, în campaniile pe care le-am organizat până acum, am văzut oameni foarte necăjiți, de aceea în fiecare an înainte de Crăciun, gândurile și drumurile noastre duc spre copii, familii, carenu au cu ce să-și facă sărbătorile. Cutreierând satele în cei zece ani de când ducem donații în România, am văzut atâta sărăcie, atâtea suflete triste, am văzut poate prea multă durere, care nu ar trebui să fie… De aceea, campania noastră continuă și vom face de fiecare dată de sărbători ca să putem fi alături de ei, pentru ca darurile noastre să aducă lumina în casa lor. Sigur că nu avem atâtea forțe să punem stăpânire pe toată sărăcia care există, pe toate grijile și necazurile, dar suntem siguri că am putut alina înainte de sărbători măcar câteva suflete și am putut aduce fericirea acestor copii la care au ajuns jucăriile și dulciurile pregătite de oamenii care fac donații la asociația noastră. Doresc să mulțumesc și pe această cale tuturor celor care ne-au însoțit în caravana de anul acesta de împărțire a donațiilor, mulțumesc în numele asociației tuturor celor care au donat și îi rog în continuare să se gândească și pe viitor că mai există multe familii la care nu am ajuns încă, oameni care nu cer, dar care au nevoie de noi…”, ne-a mai spus Robert Ruja.

Imaginile realizate în campania de distribuire a donaţiilor pentru cei săraci şi necăjiţi vorbesc de la sine. Mulţumim Asociaţiei „Miruna” că le împărtăşesc şi cu cititorii „Foii româneşti”.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Asociația „Miruna”

Sfântul Ion, sărbătoare tradiţională

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 ianuarie 2018, 05:00

Sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul este mare sărbătoare. În noaptea de 6 spre 7 ianuarie în Oltenia se umblă cu colindul. Se cântă „colindele de patron”, vestite în zona Boişoarei, şi în Muscel. Se cântă şi cântece de dragoste: „În grădina lui Ion”, iar mai sus, în jurul Sibiului chiar romanţa: „Dac-aş fi o păsărică”, ori „Filomela”. În dimineaţa de Sfântul Ion se merge la biserică şi iordănitorii, cei ce au colindat, au urat şi au udat, după slujba de la biserică vor „învârti” pe cei ce se lasă uraţi astfel. Şi petrecerea va începe.

În credinţele populare româneşti de Bobotează femeia e mai importantă decât bărbatul! O dată în an! Pe vremuri chiar bărbaţii le dădeau bani şi bucate, ele organizau o petrecere pe cinste, numai între ele! Asta şi pe la olteni!
În Moldova până la începutul veacului XX în ziua de Sfântul Ion era sărbătoare mare numită tontoroiul femeilor.

Căci femeile puteau lipsi de acasă, chefuiau, se distrau în toată voia. Pas de ai fi făcut şi pe la olteni la fel! Cum să lipsească femeia noaptea de acasă? Dimineaţa când s-ar fi întors ar fi găsit „cocoşul” în pragul uşii şi cum ar fi văzut-o i-ar fi cutcurigat cântecul: Du-te, duce-te-ai, unde-ai fost! Si aşa de tare… că ar fi ştiut toţi vecinii! De parcă el „cocoşul” nu s-ar fi uitat niciodată la vreo „moţată” de prin vecini şi n-ar fi fost la împăunat pe gardul dinspre răsărit.! Da’ ar recunoaşte? Nici usturoi n-a mâncat nici pe-acolo n-a trecut! Bine e de ţinut minte că de Bobotează femeile sunt mai mari decât bărbaţii! Că e sărbătoare ţinută cu nelucru, că ogoarele trebuie păzite de „moţate împăunate”. De-aceea se ţine în casă apa sfinţită la Bobotează. Să se mai stropească uneori, când vin „negureţele”! Şi casa se va lumina.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Busuiocul de Bobotează

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 ianuarie 2018, 05:00

Ciclul sărbătorilor de iarnă are ca punct final Boboteaza, zi ce în mod firesc reuneşte motivele specifice zilelor de înnoire a anului şi este pragul între perioada de sărbători şi reintrarea în normalitatea vieţii, fără mese festive şi petreceri până în zori. Încep de fapt câşlegii de iarnă. Prin Oltenia băieţii şi spun cu năduf:

Bine că vin câşlegile
Să mărităm fetele.

Este ziua când se poate afla ursitul, se prind farmecele şi descântecele. În Ajun de Bobotează fetele de măritat aşteaptă nerăbdătoare preotul cu Botezul. După ce casa va fi sfinţită cu apă din căldăruşa preotului, din busuiocul cu care preotul a stropit fetele primesc o crenguţă. Jumătate o pun la straşina casei până a doua zi. Dacă va prinde „chidă” şi busuiocul va fi alb, este semn că viitorul soţ va fi bogat, dacă nu… nu. Dar nu se supără, că ştiu ele că dragostea îmbogăţeşte viaţa. Cealaltă jumătate de crenguţă de busuioc o vor aşeza pe pernă şi o vor înţepa cu acul, zicând:

Eu nu înţep perina,
Înţep soarta mea
În vis s-o visez
Aivea s-o văd.

Apoi vor pune busuiocul sub pernă. Se vor închina, ca să se ierte gestul ritual de „fermecătură”. Ce vor visa peste noapte, aceasta le va fi ursita. Dimineaţa, se zice, nu e bine să privească pe geam, că vor uita visul. Apoi vor povesti, ca să se-mplinească, să nu se răsucească „soarele”. Oricum, nu s-ar împlini dacă n-ar fi busuiocul! Apoi aşteaptă iordănitorii… cei ce au şi busuioc. Ei stropesc şi zic:

Să fie sănătos
Ca busuiocul vara.

Busuiocul dragostei se păzeşte ca şi apa la Bobotează. Se seamănă în Duminica Tomii, „ca să tragă unul la altul cum trage dragostea la busuioc”.
Busuiocul de la Bobotează aduce noroc şi sănătate, mai bune decât toate.
Foto: Rudorel Rusu

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sânvăsâiul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 ianuarie 2018, 05:00

Prima zi a anului este început de bucurie şi speranţă. Există credinţa că primul adună puterile creatoare, energiile benefice. De aceea se vorbeşte despre primul născut, despre primul an de viaţă al copilului, despre început ca prag al devenirii. Timpul se naşte, creşte, se maturizează şi moare. De aceea primii sfinţi din an sunt tineri, frumoşi şi iubăreţi, Sfântul Vasile, spre exemplu, iar sfinţii de la sfârşitul anului sunt bătrâni, moşi: Moş Nicolae, Moş Crăciun. Exuberanţei de-nceput îi urmează firesc, în trecerea timpului, înţelepciunea senectuţii. Una fără de alta nu este împlinire. De aceea se şi spune: „de-aş avea iar anii tinereţii”, dar, se-nţelege, cu mintea de la bătrâneţe.

(varianta audio a rubricii)

În prima zi din an îl cinstim pe Sfântul Vasile. Se crede că Sân Vasile este dintre „cei mai plăcuţi lui Dumnezeu”, făcător de minuni, păzitor de duhuri rele şi cu putere asupra necuratului. Moliftele (slujbele sale) se fac pentru alungarea demonilor şi se-ntâmplă în seara Sfântului Vasile.

Sânvăsâiul este patronul tinerilor. Imaginea lui în credinţa populară este elocventă: un holtei în putere, vesel şi pus pe chefuri, care face „pozne mari”, e împăratul iubirilor. După ce l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea o zi de bucurie, că el este cel dintâi sărbătorit „a luat un clopoţel şi a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-l ureze”. În prima zi a anului se duc nepoţii la moşi, pentru a-i da la grindă pe cei mici. Nu oricum, ci cu colacul moaşei împodobit cu bani, busuioc, aţă roşie. I se urseşte încă o dată noroc, bogăţie, frumuseţe „viaţă liniştită ferită de făcături, de deochi şi de alte negureţe ale vieţii”. Azi fetele de măritat nu uită să-i ceară Sfântului Vasile aflarea ursitului:

Sân Văsâi bălţat

Adă-mi un bărbat

Cât de blăstămat

Dar bine-ntremat.

De-ar şti ele că de la-ntrămătură şi blăstămătură se duce viaţa!

Foto:Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj 

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Matilda Pascal Cojocărița – un destin împlinit prin cântec și iubire

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 decembrie 2017, 08:10 / actualizat: 29 decembrie 2017, 10:13

Născută pe plaiuri molovenești, plecată pe drumul vieții pentru a se afirma prin strădanii susținute de pasiunea pentru cântecul popular românesc, Matilda Pascal Cojocărița a fost și a rămas frumusețea chipului care încântă sufletul. La 17 ani era aleasă frumusețea României, într-un concurs asemeni Concursului Miss România cu un subtitlu pe măsura vremurilor de atunci: ”Muncă, tinerețe, frumusețe”. O diferență de paradigmă astăzi, care însă nu poate anula valorile estetice și muzicale care s-au impus în pofida regimului comunist.

A fost și a rămas o femeie curajoasă și norocoasă: a avut curajul să-și ia băiețelul de câțiva ani și să plece dintr-o căsătorie care-i închidea orizontul afirmării profesionale și să-și alăture viața violonistului și dirijorului Ștefan Cigu, el însuși tată singur cu doi copii. Și-au unit destinele, au constituit de aproape două decenii poate cea mai frumoasă familie statornică și cu iubirea așezată candid pe chipurile lor care emană iubire și când evoluează împreună pe scenă, și când sunt singuri neobservați de lumea cea mare. Acesta este secretul dragostei lor: puterea de a da și a primi, de a se armoniza în cântec și familie, de a-și asuma grijile celuilalt ca și când bunul Dumnezeu, căruia îi mulțumim ”și de bine, și de rău”, trimite semn de credință întotdeauna unui cuplu, un el și o ea, care se simt jumătățile platoniciene menite să dea liniște și bucurie, prin pasiunea lor proprie și pasiunea pentru cântec, tuturor celor ce au buna inspirație să li se alăture.

Nu vin din lume cea mare, vin din locuri cu cântece care nu se uită, Matilda din Moldova, din Negreștii Vasluiului, de lângă tinutul Neamtului, iar Ștefan din Bistrița. Nimeni și nimic nu îi vor determina să părăsească orașul Bistrița. Matilda știe multe cântece vechi de la bunicul său, cunoscut rapsod de la Huși, iar Ștefan este mândru de bunicul lui, violonist-concertist, care a cântat în fata Kaiserului, la Viena, și la curtea noastră regală, Regelui Ferdinand și Reginei Maria.

Mândrii de obârșiile lor și mai ales de pasiunea pentru muzică, aceea care i-a unit și pe scenă, și în casa cu grădină din Bistrița, unde se împlinește familia în adevărata accepțiune a termenului, Matilda și Ștefan sunt efiigiile unui portret memorabil: o familie frumoasă cântând cu inflexiuni dumnezeiești și transmițând bucuria melodiilor la care ne reîntoarcem ori de câte ori dorim să trăim intens clipa în lume sau în lăuntrul nostru.

Vocea Matildei are acele inflexiuni care ilustrează frumusețea rostirii prin melodie și candoarea vorbelor topite în linii melodice menite să te facă să uiți de clipa ce se petrece și o dată cu ea și noi. Te domină prin prezența muzicală adaptată contextului și, mai ales, divesității cântecelor interpretate. Este un spectacol vizual și sonor completat de prezența proteguitoare a lui Ștefan Cigu, aproape de ea și, mai ales, de idealurile sale. Aceasta este imaginea familiei pe care o privim cu bucurie și dorim să fie exemplu de tenacitate, curaj și talent susținut de pasiunea pentru cântec pentru toți tinerii interpreți care intră într-o lume în care concurența, ajungerea pe podium și satisfacțiile profesionale efemere ar putea fi considerate reperele unei cariere.

În prag de An Nou, când timpul se degradează, îmbătrânește, și așteptăm ivirea Noului An cu speranță și bucurii, am fost convinși că mărturisirile Matildei Pascal Cojocărița despre cum se poate trăi frumos în familie și prin cântec pot constitui o imagine tonifiantă pentru a ne petrece frumos viața, cu mult curaj și pasiune, întotdeauna în doi, cu iubire, dăruind iubire. Căci dăruind nu sărăcești, ci te îmbogățești – sunt cuvinte ce vin din credință și sunt dătătoare de credință într-un destin împlinit prin dragostea pentru ce faci și pentru cei cu care îți trăiești viața călătoare/multpreatrecătoare.

Vă propunem o ediție a emisiunii Galeria interpreților de muzică populară la Radio România Regional cu Matilda Pascal Cojocărița, dorindu-vă un An Nou cu bucurii și împliniri!

O emisiune realizată de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

În aşteptarea Anului Nou

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 decembrie 2017, 18:45 / actualizat: 28 decembrie 2017, 19:50

Sfârşitul de An anunţă înnoirea timpului, iar în practica rituală încă reperabilă în satele din sudul ţării abundă gesturile însoţite de urări. Magia cuvântului este la rang de cinste.

Actele de propiţiere specifice trecerii în noul an sunt cuprinse în sistemul felicitărilor, al urărilor, prin care se „meneşte” ursita unei persoane.

În partea de nord a Olteniei, în Ţara Loviştei tema îngropării timpului vechi din care va renaşte cel nou este cunoscută sub numele de „îngroparea anului”. Şi azi bătrânii numesc Revelionul „îngroparea anului”. Este momentul petrecerilor, al meselor îmbelşugate stropite cu generozitate cu vin şi ţuică. Este o petrecere dionisiacă, de unde şi expresia adresată peste an celui ce a băut. I se spune! „Ai îngropat Crăciunul”.

Se crede că spre Anul Nou se deschide cerul de trei ori, repede, una după alta şi iar se-nchide. Iar înăuntru se vede o lumină foarte mare şi Dumnezeu cu sfinţii uitându-se la noi.

Dumnezeu îl vede numai pe cel ce este bun la suflet.

Se pune o dorinţă: să fie sănătate, noroc şi rai!

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Gala de premiere a naționalităților din județul Bichiș

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 decembrie 2017, 18:37 / actualizat: 28 decembrie 2017, 19:44

Teatrul Cervinus din Szarvas a găzduit joi, 14 decembrie, Gala de înmânare a premiilor pentru naţionalităţile din judeţul Bichiş, cu ocazia Zilei Naţionalităţilor.

Cuvântul de deschidere i-a reveni domnului Fülöp Attila, subsecretar de stat din cadrul Ministerului Resurselor Umane, responsabil cu naţionalităţile, sfera civilă şi cultele. Acesta a subliniat în cuvântarea sa faptul că în Ungaria trăiesc 13 naţionalităţi pentru care Ungaria asigură drepturi, cum ar fi: utilizarea limbii, posibilitatea educaţiei în limba maternă şi condiţiile necesare pentru păstrarea şi protejarea culturii specifice. Subsecretarul de stat a mai adăugat că, pe lângă sprijinul juridic, Guvernul maghiar contribuie financiar şi la îndeplinirea obiectivelor de naţionalitate. El a subliniat că în anul 2018 guvernul va aloca 10,4 miliarde de forinţi în acest scop. În judeţul Bichiş, anul trecut au fost oferiţi de către stat mai mult de 500 de milioane de forinţi pentru naţionalităţi, iar pe lângă aceste fonduri, trei instituţii vor fi reînnoite în judeţ din fonduri obţinute prin proiecte.

La eveniment au fost premiate acele persoane sau grupuri ale naţionalităţilor, care au depus eforturi deosebite în domeniul păstrării culturii şi tradiţiilor. Înmânarea distincţiilor a fost făcută de către domnul Tolnai Péter, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bichiş.

Din partea comunităţii româneşti, în acest an a fost distinsă Asociaţia Culturală Română „Mihai Purdi” din Otlaca-Pustă pentru promovarea şi păstrarea tradiţiilor, limbii şi culturii româneşti. Asociaţia otlăcană s-a dovedit a fi în ultimii ani una dintre cele mai active organizaţii civile ale românilor din Ungaria, cu o activitate deosebit de variată şi intensă. Din partea organizaţiei au preluat acest premiu doamnele Elvira Ardelean şi Victoria Tokaji.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Maria Loga sau despre hăulita, cântecul gorjenesc de neiutat

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 decembrie 2017, 08:26 / actualizat: 27 decembrie 2017, 9:33

Maria Loga este una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică populară originară din Gorj. Statornică în viața ei, echilibrată ca o ”balanță”, neuitând niciodată că a pleca de acasă este gestul care te va face să ai nostalgii până la capătul vieții, Maria va rămâne în Gorj, la Drăguțești, și își va forma cariera muzicală având ca punct de sprijin chiar locul natal. Cântecul specific Gorjului, hăulita, cântec prelung și cu inflexiuni, nu poate fi interpretat de oricine și nici chiar de toate gorjencele. Trebuie să ai har, pământul să te simtă a fi de acolo și atunci din Înalt va picura în glasul dăruitor de armonii de neuitat acel fior generat într-un anume fel de hăulită. Maria a avut și are acele calități vocale prin care se identifică inconfundabil cu un loc geografic și cultural. Și mai are Maria o calitate evidentă: statornicia în viață și în carieră. A absovit Școala populară de artă din Tg.-Jiu și acum este profesor la această instituție, după ce a urmat cursurile Universității ”C. Brâncuși”, secția institutori de muzică. Iar palmaresul său este impresinonat. Vă oferim câteva repere: primul premiul îl va obține în 1976 la Festivalul ”Jiule pe malul tău”, în 1984 va fi laureată a Festivalului ”Maria Tănase” obținând Premiul de popularitate”. În 1985 va fi recunoscută ca valoare interpretativă și acasă, la cel mai mare festival al gorjenilor, unul dintre cele mai importante în plan național: Premiul al III-lea la Festivalul ”Maria Lătărețu”. În 1992 va obține locul I în cadrul ”Topului topurilor” la Radio București.

Vocea Marie a prins în timp acea patină a vremii, care ne dă convingerea că vocea rămâne amprenta personală a interpretului valoros indiferent de timp. Iar darul de a povesti al Mariei este apreciat în emisiunile radiofonice, acolo unde cuvântul trebuie să atingă inima pentru a nu se uita vreodată. Vă oferim o ediție a emisiunii radiofonice Galeria interpreților de muzică populară având-o protagonistă pe Maria Loga, una dintre Mariile Gorjului, care și-a ocupat locul binemeritat în arhiva sentimentală a iubitorilor de folclor și în galeria celor ce nu lasă cântecele de odinioară să se piardă în trecerea vremii.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Crăciunul în Oltenia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 decembrie 2017, 11:53 / actualizat: 25 decembrie 2017, 13:05

Sărbătoarea Crăciunului este momentul dezvăluirii multor reminiscenţe folclorice de ordin mitologic.

Bătrânul Crăciun apare în conştiinţa colectivităţii deopotrivă ca o semidivinitate arhaică şi ca o semidivinitate creştinizată.

(varianta audio a rubricii)

Datinile şi obiceiurile populare abundă la sfârşit de decembrie, având ca apogeu Noaptea de Anul Nou.

În spaţiul etnografic oltenesc sunt de reperat credinţe populare având ca suport material obiecte investite polisemantic.

„Colindele” sunt beţe confecţionate din lemn de alun, arbust cu semnificaţie magică. Acestea se taie înainte de Ignat, se pun la uscat până în seara zilei de Ajun (23 decembrie) şi se ornamentează prin afumare cu romburi albe şi negre, dispuse alternativ. Ele reprezintă opoziţia dintre lumină şi întuneric, viaţă şi moarte. În dimineaţa zilei de Ajun se înfig în morminte de către copii, ca liant între Lumea cu Dor şi cea fără Dor.

Băieţii au la ei fie o sticluţă de parfum (fie făină de grâu) şi stropesc fata cu care şi-ar dori să fie tot anul următor.

Bătrânele sunt atente să constate care fată nu-i admirată de nici un bărbat, necorespunzând astfel normelor de conduită şi criteriilor estetice, repere în mentalitatea satului patriarhal.

Oferirea în dar de colindeţi a merelor, precum şi punerea acestora în bradul de Crăciun trimit cu gândul la începuturi. Alături de brad şi stejar, reputatul etnolog Romulus Vulcănescu consideră mărul un pom sacru, dominând peisajul paradisiac. Raiul este imaginat ca un arbore cosmic cu mere de aur, sub care se găseşte adesea patul soţilor.

Un colind din zona Olteniei aminteşte această imagine:

La doi meri şi la doi peri

                                    Florile dalbe, flori de măr!

                                    E un pat mare-ncheiat,

                                    Cu scânduri dalbe de brad,

                                    Cu stâlpi strupiţi de fag.

                                    Iar în pat ce-i aşternut?

                                    Dar acolo cine-mi doarme?

                                    Doarme domnul ăstor case,

                                    Ăstor case luminate

Şi cu doamna dimpreună,

                                    Cu-ai lui mândri coconaşi,

                                    Că-s frumoşi şi drăgălaşi

                                    Cu chipuri de feţi-frumoşi,

                                    Iar din spate şi din piept

                                    Luna şi cu soarele.

La Argetoaia, în judeţul Dolj în Ajunul Crăciunului se practică un obicei inedit: clocitul. Pentru ca în ograda gospodarului să fie mulţi pui în anul următor, primului venit în Ajun i se cere „să clocească”. Acesta este aşezat după uşă şi rugat să stea liniştit câteva minute, aşa cum stă cloşca în cuibar. Şi, pentru a fi bună dispoziţie tot timpul în casa gazdei, oaspetele e invitat să cotcodăcească.

Fiind o mare sărbătoare de Crăciun nu se bea cu orice pahar, ci cu „paharul de zile mari”. Este de reperat expresia derivată din obicei: „Daţi-mi paharul Crăciunului”. Acest pahar se dă mai întâi preotului când vine cu Crăciunul, apoi beau şi oaspeţii. Paharul este ornamentat cu desene reprezentând pâinea şi viţa de vie.

Toate acestea se practică în credinţa că astfel se asigură bunăstarea şi fericirea comunităţii, valenţele apotropaice ocupând loc prioritar în susţinerea motivaţiei transmiterii peste timp.

Ca să-ți stea norocul în casă, trebuie să primești colindătorii!

Foto: din spectacolul Povești la gura sobei, Teatrul Național din Craiova, 2015

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

ALAIUL DATINILOR „DIN BĂTRÂNI, DIN OAMENI BUNI“ 2017

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 decembrie 2017, 10:40 / actualizat: 23 decembrie 2017, 11:45

Consiliul Judeţean Dolj şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj a organizat în perioada 18-19 decembrie 2017 ALAIUL DATINILOR „DIN BĂTRÂNI, DIN OAMENI BUNI” la Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri“ Craiova.

Publicul s-a bucurat, ca în fiecare an, de datini și obiceiuri scenarizate, aduse în scenă de grupuri, ansambluri și soliști vocali, din diverse colțuri ale țării, care promovează tradițiile specifice Crăciunului și Anului Nou.

Cu această ocazie a fost prezentată și o expoziție cu fotografii care ilustrează particularitățile și frumusețea datinilor de iarnă din județul Dolj, din arhiva C.J.C.P.C.T Dolj, precum și de o secvență de viață tradițională sub genericul „Dolju-n bucate“ de post.

În prima zi a manifestării folclorice pe scena Teatrului pentru copii și tineret ”Colibri” au evoluat mai multe grupuri și ansambluri din diferite zone etnofolclorice din țară: Grupul folcloric „GORJEANCA“, Târgu Jiu, Gorj, Ansamblul folcloric „LILIACUL“, Baia de Aramă, Mehedinţi, Octetul „LERU-I, LER“, Craiova, Dolj, Grupul „SOMEȘENII“, Cluj-Napoca, Cluj, Grupul vocal bărbătesc „BURNASUL” Alexandria, Teleorman, Grupul folcloric „BRATIA“, Vlădești, Argeș, Grupul vocal „DORURI SIBIENE“, Sibiu.

În cea de-a doua zi, alte ansambluri folclorice și soliști consacrați au făcut bucuria spectatorilor și au reamintit datini și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou:Ansamblul folcloric „HORA DESNĂŢUIULUI“, Bârca, Dolj, Ansamblul „TRANDAFIRUL“ al Casei de Cultură Dăbuleni, Dolj, Ansamblul Folcloric „DOR CĂLĂTOR“, Craiova, Dolj

Ansamblul de datini și obiceiuri populare „ROUA“, Cloşani-Padeş, Gorj.

Grupul vocal „STELUȚE DUNĂRENE”, Calafat, Dolj, Grupul de colindători „RAPSOZII DESNĂŢUIULUI“, Giurgița, Dolj, Ansamblul „FLORI DÂMBOVIŢENE“, Târgovişte, Dâmbovița

Soliştii vocali:

Mădălina STOICA, Manuela MOTOCU, Maria ROTARU, Liviu OLTEANU,Raluca MĂLĂESCU, Camelia CHIVU, Alexandru Ionuț LILEA

În întreaga țară se desfășoară asemenea evenimente folclorice menite să facă de neuitat sărbătorile de iarnă. Ceea ce nu trebuie să uităm despre această perioadă a anului și care sunt argumentele pentru care Centrele pentru conservarea și promovarea culturii tradițioanele din întreaga țară organizează aceste alaiuri tradiționale aflăm din următoarea însemnare:

”An de an, în luna decembrie, poporul român trăieşte intens bucuria Naşterii Domnului Iisus Hristos, dar şi a celorlalte sărbători ale iernii: Sf. Nicolae, Crăciunul, Sf. Ştefan, Anul Nou (Sf. Vasile), Boboteaza, Sf. Ioan. Fiecărei sărbători ale iernii îi sunt specifice anumite obiceiuri, care mai de care mai frumoase, obiceiurile de Crăciun detaşându-se prin amploare şi ritual, prin vechime şi continuitate. În luna decembrie şi începutul lui ianuarie fiecare casă, fiecare om – copil, tânăr, bătrân – trăieşte din plin momentul, bucurându-se fie de darurile lui Moş Nicolae puse cu sfinţenie în “ghetuţele curate” ale copiilor, fie de primirea colindătorilor de Crăciun sau a purtătorilor de tradiţii şi obiceiuri de Anul Nou, Bobotează etc.

În afara ritualului colindatului, specific Ajunului Crăciunului, și care este cel mai cunoscut, Oltenia are multe alte ritualuri dedicate celorlalte evenimente care întregesc ciclul sărbătorilor de iarnă.Toate aceste obiceiuri şi datini demonstrează continuitatea poporului român pe aceste meleaguri: “Irozii” sau “Vicleiul”, “Piţărăii” sau “Brezaia”, “Sorcova”, “Pluguşorul” sau ”Datul la grindă”, “Mersul la moaşă” sau “Iordănitul” etc.

Ritualul colindatului se desfăşoară începând din Ajunul Crăciunului (24 Decembrie), până în dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile, ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară. În seara zilei de 24 Decembrie, îmbrăcaţi în straie noi şi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră şi, după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii.

Cât despre toate celelalte “Irozii” sau “Vicleiul”, “Piţărăii” sau “Brezaia”, “Sorcova”, “Pluguşorul” sau ”Datul la grindă”, “Mersul la moaşă” sau “Iordănitul” toate sunt de fapt reprezentări cumva teatrale ale momentului Nașterii Domnului Isus Cristos sau urări de belșug și sănătate la trecerea dintre ani.”

Aceasta este prezentarea evenimentului pe care ne-a trimis-o însoțită de un colind doamna Amelia Etegan, manager al Centrului Județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Dolj .

Foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Tradiție și modernitate – Moș Crăciun în alb-albastru

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 decembrie 2017, 10:15 / actualizat: 23 decembrie 2017, 11:18

Venirea lui Moș Crăciun este o adevărată poveste. Moșul știe că vremurile s-au schimbat, că intrarea pe horn e o aventură și de aceea și-a schimbat mijlocul de transport. La Craiova a venit cu balonul cu aer cald. CLUB SPORTIV U CRAIOVA l-a invitat pe Stadionul Ion Oblemenco, cel mai frumos stadion din Craiova, din țară, din lume, zic oltenii.

Membrii Corului Facultății de Teologie a Universității din Craiova, dirijor preot lector dr. A. Mazilița au cântat colinde religioase.

Cei mai nerăbdători au fost însă cei mici. Corul Glasuri cristaline, coordonator prof. Iulia Manda și co-repetitor compozitorul Cristian Alivej, a fost invitat de onoare. În culorile alb-albastru ale Clubului Sportiv U Craiova, micile artiste au cântat spre bucuria publicului într-un spațiu de poveste SF.

Așteptăm intrarea pe stadion, pe unde intră VIP-urile fotbalistice.

Am găsit și Mascota Clubului Sportiv U Craiova. Moș Crăciun a fost informat de către organizatori că va avea o surpriză: vor trimite să fie adus de…un balon cu aer. Iar copiii se tot întrebă: unde este Moș Crăciun?

Moș Crăciun întârzie. Tensiunea așteptării dă fiori până și regizorilor. Compozitorul Cristian Alivej și  trimisul special al Moșului intră în panică.

Cântăm printre spectatori, așteptăm să vină Moș Crăciun.

Și a venit Moș Crăciun în alb-albastru. Lăsăm grija darurilor și imortalizăm momentul. Mă așez și eu lângă Moșu, doar, doar va avea o surpriză și pentru mine, îmi spune că la anul sigur nu mă mai uită.

Moș Crăciun în alb-albastru, întâlnirea cu echipa de fotbal a Clubului Sportiv U Craiova și Balonul cu aer cald sunt de neuitat.

Un moment unic, un Moș Crăciun modern în culorile emblematice pentru Clubul Sportiv U Craiova și Glasuri cristaline care uimesc cerul înstelat, de unde apare Moșul spre bucuria celor mici și celor mari! Felicitări organizatorilor, artiștilor mici și mari!

Sărbători cu bucurii!

Foto: Mihai Amzolini

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul a găzduit a 8-a ediţie Atelierul de traduceri literare din limba română în limba turcă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 decembrie 2017, 09:38 / actualizat: 23 decembrie 2017, 10:49

„Atelierul de traduceri literare din limba română în limba turcă” organizat de Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul împreună cu Asociatia Culturală Kalem a ajuns anul acesta la cea de-a 8-a ediţie şi s-a desăşurat în perioada 10–15 decembrie 2017, la sediul institutului. Traducătorii care au participat la această ediţie al atelierului sunt: Jenny Marilena Vișa, Alina Feiruz Gerez, Arzu Ören, Fidan Ekmez, Amira Syoufi, Bayar Abduraim, Monica Erenel, Denis Agiemin, Ghiulșen Iusuf Ismail şi Azel Mavi Anton. Proiectul a fost coordonat de Şeila Suliman de la ICR Istanbul.

În programul atelierului au fost incluse sesiuni de lucru pe textele traduse în prealabil de participanți şi o vizită la sediul Agenţiei Literare Kalem din Istanbul.

În deschiderea sesiunii de lucru dr. Nadia Tunsu, director al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul a vorbit despre obiectivele şi importanţa organizării acestor ateliere de traduceri literare.

Moderatoarea întrunirii Nermin Mollaoglu, co-fondator al Asociaţiei Literare Kalem, una din cele mai prestigioase de gen din Istanbul, în deschiderea sesiunii de lucru a vorbit despre, „Piața editorială turcească și responsabilitățile traducătorului”.

În cadrul sesiunilor de lucru au fost traduse capitole din următoarele opere ale autori contemporani, precum: Ligia Rușcu, „O dimineață la vânătoare” ed. Polirom, 2014; Matei Florian, „Cexina Catapuxina”, ed. Polirom, 2016; Iulian Tănase, „Teoria tăcerii”, ed. Herg Benet, 2015; Cristian Teodorescu, „Cartea pisicii”, ed. Polirom, 2017; Monica Săvulescu Voudouri, „Dacă treci podul Soweto”, ed. Tracus Arte, 2015; Simona Antonescu „Hanul lui Manuc”, ed. Polirom, 2017; Ion Groșan, „Lumea ca literatură”, ed. Polirom/ Polirom Yayınları, 2014; Radu Mareș, „Sindromul Robinson”, ed. Polirom/ Polirom Yayınları, 2014; Ana Maria Sandu, „Pereți subțiri”, ed. Polirom, 2017.

Proiectul continuă linia celor șapte ateliere de traduceri literare desfășurate între anii 2008 și 2017, ale căror rezultate au determinat publicarea de traduceri în limba turcă din operele lui Dan Lungu, Dumitru Ţepeneag, Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Florin Irimia, Norman Manea și Ioana Pârvulescu etc.și, totodată, impunerea de traducători români pe piața literară turcă.

La finalul sesiunilor de lucru din cadru atelierului dr. Nadia Tunsu, gazda workshopului a precizat următoarele: „Traducătorii prezenți la această ediţie a atelierului au avut oportunitatea de a consolida şi aplica tehnici de traducere literară, dar și de a discuta despre problemele ridicate de traducerea unui text literar. Atelierul de traduceri se înscrie în categoria proiectelor strategice ale ICR Istanbul, un proiect de succes, cu rezultate vizibile și are menirea de a încuraja traducerile din autori români contemporani și de a susţine circulaţia operelor literare românești în spaţiul european şi internaţional. Cu precădere, scopul ICR Istanbul îl reprezintă stimularea interesului editorilor turci pentru creaţiile româneşti în vederea publicării acestora în limba turcă”, a conchis dr. Nadia Tunsu, director al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul.

Sub îndrumarea și la recomandările profesorilor universitari de limbă turcă și a Agenției Literare KALEM, ICR Istanbul își propune să formeze o nișă de traducători profesioniști specializați în traduceri literare.

La finalul atelierului va fi editat un volum care va conţine primele capitole din romanele unor scriitorilor contemporani români traduse în limba turcă, traduceri realizate în cadrul Atelierului de traducere organizat de ICR Istanbul, o scurtă biografie a autorilor şi prezentarea traducătorilor.

Ghiulşen Ismail Iusuf

Radio România Constanţa

Corul Pro Musica pune sub brad un compact disc cu colinde

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 decembrie 2017, 13:10 / actualizat: 19 decembrie 2017, 14:20

Recent în aula liceului românesc din Jula corul Pro Musica din Jula şi-a înregistrat cel de-al doilea compact disc, de această dată de colinde. A fost o muncă eroică depusă de membrii corului şi de dirijorul Adrian Bugyi, dar la finalul zilei s-au arătat şi roadele… cu asistenţa tehnică a colegului nostru Hegedus János am înregistrat 12 colinde. Preşedintele Fundaţiei Pro Musica, Ştefan Oroian, ne-a informat că proiectul a fost realizat cu ajutorul Autoguvernărilor Româneşti din Judeţele Csongrad şi Bichiş, a Autoguvernării de Naţionalitate Română din Jula, şi cu sprjinul Liceului românesc Nicolae Bălcescu, care a pus la dispoziţia coriştilor aula şcolii. Un interviu cu dirijorul Adrian Bugyi.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA, Emisiunile în limba română

Sacrificarea porcului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 decembrie 2017, 19:00 / actualizat: 17 decembrie 2017, 20:03

Din această zi şi până la Crăciun porcii sunt foarte trişti. Parcă ar şti că le-a venit vremea. Ca şi la oameni presimţirea că se apropie sfârşitul e o stare de preştiut, parcă ar şti şi trebuie să se pregătească. Din ziua de Ignat se adevereşte şi vorba: „Paşte fundul, Crăciun sătul”. După tăiatul porcilor se umple cămara gospodarului cu „bucături”, bucăţi de carne prăjite în untura de porc şi păstrate în garniţă.

(varianta audio a rubricii)

„Ignat, Ignat, porc umflat”  e o altă vorbă care aminteşte tot de prea plinul acestei zile, pentru cine are porc.

Se spune că la naştere o ursitoare, una din cele trei toarce firul vieţii. Peste ani firul trebuie îngrijit pentru a nu se rupe nefiresc. Cum anul e pe sfârşite, îmbătrâneşte, şi fuiorul îşi toarce firul, bine e să ne-amintim de Inătoare, nevasta lui Ignat.

În Oltenia prinderea şi înjunghierea porcului reprezintă un adevărat ritual. Femeile nu asistă, că sunt miloase şi dacă ţi-e milă de animal, se-ntăreşte carnea pe el. De unde şi vorba: Are şoricul gros, vorbă spusă unuia de care ţi-a fost milă şi te-a cam înşelat.

În Oltenia după sacrificare porcul e-ncălecat de un copil,  ca să-ţi stea norocul în casă şi să nu se strice carnea până la Crăciun. Şi cum, după înjunghiere se face animalului semnul crucii după ceafă, că aşa se-nchină răposatul, să te-mpaci cu despărţirea, tot aşa se face semnul crucii cu sângele porcului pe fruntea copiilor, ca să-ţi rămână semnul bun în casă, pe chipul cel mai curat, al copilului. Şi se spune: La anul şi la mulţi ani cu sănătate!

Pe vremuri se făceau opinci din şoriciul porcului, azi doar bidinele din păr de porc.

Bătrânele ştiu că trebuie să ferească grăsimea, să nu fure vreo fermecătoare şi din ea să facă mai apoi „din cele necuvenite”.

Şi nici băşica porcului nu e de lepădat. Copiii pun bănuţi în ea şi-i zornăie sub ninsoarea de gânduri bune a serilor la colindeţi.

Nevasta lui Ignat este Inătoarea. În credinţa populară este o femeie urâtă şi urâcioasă, opăreşte mâinile femeilor care torc în zilele până la Sfântul Ioan Botezătorul. Se zice că, dacă torc, „ridică furca împotriva crucii”  şi în consecinţă „li se torc zilele” (se scurtează). Doar de tors sunt păsuite, de făcut bucate şi curat şi de-ngrijit animalele de-au mai rămas prin bătătură, nu le scuteşte nici Sfintele sărbători.

Ignatul vesteşte sărbătorile cele mari!

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Serată tradițională de Moș Nicolae la Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 decembrie 2017, 11:39 / actualizat: 15 decembrie 2017, 12:51

Tradiţionala serată de Moş Nicolae din Seghedin, organizată de aproape patru decenii în orașul de pe Tisa a avut loc în seara de 8 decembrie. Este o întâlnire mult aşteptată în fiecare an de românii din oraş, şi nu numai, care oferă de fiecare dată un scurt program cultural, dar şi vestita mămăliguţă a la Câmpian. Evenimentul a fost organizat de Autoconducerea Românilor din Seghedin şi Autoguvernarea de Naţionalitate Română din judeţul Ciongrad. Pe lângă românii din Seghedin, Macău, Cenadul Unguresc şi Hódmezővásárhely, au onorat cu prezenţa consulii generali ai Roműniei la Seghedin şi la Jula, Daniel Banu, respectiv Florin Trandafir Vasiloni, dar şi profesorul Marius Grec de la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, vechi prieten al comunităţii românești din Ungaria. Programul cultural a fost oferit de violonistul Kosztándi István, concertmaistru la Orchestra Filarmonică din oraşul de pe Tisa şi de pianistul Benedekfi István, care au interpretat câteva lucrări româneşti de Constantin Dimitrescu, Ciprian Porumbescu şi Bela Bartók, şi de lectorul Szabó Zsolt de la Catedra de limba şi literatura română a Universităţii din Seghedin, care a vorbit despre… poetul naţional Mihai Eminescu. Când și cum a început această poveste – aflăm la începutul reportajului nostru de la președintele Autoconducerii Românilor din Seghedin, dr. Gheorghe Petrușan.

Interlocutori: dr. Gheorghe Petrușan, președintele Autoconducerii Românilor din Seghedin; Kosztándi István, concertmaistru la Orchestra Filarmonică din Seghedin; lectorul Szabó Zsolt; bucătarul-șef, jurnalistul Petru Câmpian

Text și foto: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Interculturalitate și interconfesionalism în Oltenia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 decembrie 2017, 07:17 / actualizat: 13 decembrie 2017, 8:26

Universitatea din Craiova prin Facultatea de Litere și Asociația Pedagogilor Creștini din România organizează joi, 14 decembrie 2017, ora 11.00 la Sala 420 dezbaterea cu tema Interculturalitate și interconfesionalism în Oltenia. Obiectivul principal al evenimentului este informarea publicului, a reprezentanților minorităților etnice din Oltenia, a reprezentanților principalelor culte creștine din Oltenia despre preocupările mediului academic și misionar privind susținerea și potențarea colaborării instituțiilor religioase, culturale și educaționale prin organizarea unor evenimente și programe specifice.

La dezbatere sunt invitați să participe reprezentanți ai minorităților etnice din Oltenia pentru a evidenția rolul pe care l-au avut asupra climatului socio-cultural din Oltenia. Evenimentul prefațează astfel Ziua Minorităților Naționale din România (aniversată în fiecare an în data de 18 decembrie).

În context va avea loc constituirea Asociației Pedagogilor Creștini Filiala Oltenia în prezența cadrelor didactice universitare de la Facultatea de Litere, Facultatea de Teologie, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, Facultatea de Drept, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Dolj, profesori de religie.

Evenimentul va fi onorat de prezența IPS acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Înalpreasfinţia Sa va primi titlul de MEMBRU DE ONOARE al Asociației Pedagogilor Creștini din România.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune  

La Templul Coral săptămâna a început cu istorie și aminitiri

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 decembrie 2017, 07:07 / actualizat: 13 decembrie 2017, 8:16

La Templul Coral săptămâna a început cu o adunare comemorativă organizată de Federatia Comunitatilor Evreiești din România, Forumul Bnei Brith și Comunitatea Evreilor din București pentru a cinsti memoria Majestații Sale Regele Mihai I.

Templul Coral s-a umplut în scurt timp de oameni de toate vârstele de la cei pentru care amintirea regelui Mihai este sinonimă cu cea a tinereții lor până la cei care au auzit de el întâi din povestirile bunicilor lor. Evenimentul desfășurat sub titulatura ”Regele Mihai I si evreii” a fost nu doar un gest de reverență față de Regele Mihai I și regalitate, ci și o adevarată lecție de istorie.

De altfel, în istoria României există multe momente și dovezi ale apropierii dintre regalitate și evreii din țara noastră. Doctor Aurel Vainer președintele Federației Comunităților Evreiești din România a amintit câteva dintre ele, cum ar fi donația Regelui Carol I pentru refacerea grabnică a Templului Coral care fusese supus unui atac antisemit; de asemenea tot Regele Carol I a dorit să acorde mai multe drepturi evreilor și a susținut această nevoie de încetățenire a acestora – evreii neavând până în anul 1923 regimul de cetățeni chiar dacă mulți dintre ei erau născuți în România. Evreii sunt recunoscuți ca cetățeni ai României din anul 1923 odată cu noua constituție, la conducerea țării fiind atunci Regele Ferdinand. De asemenea, numeroși evrei, care au fost pe câmpul de luptă în armata română, în primul război mondial, au fost decorați. Regele Carol al II-lea a încurajat prezența evreilor în economia, dar și în cultura românească. De altfel, în enciclopedia realizată de Fundația pentru Artă și Literatură Regele Carol al II-lea este arătată contribuția evreilor la dezvoltarea României. Dar tot în timpul lui Carol al II-lea, spre sfârșitul domniei acestuia, înaninte de abdicare, el a aprobat și primele elemente de legislație anti-evreiască. După abdicarea lui Carol al II-lea, Mihai I devine rege și își păstrează acest titlu, deși conducător al țării este mareșalul Ion Antonescu. Și chiar dacă prezența tânărului rege s-ar fi dorit oarecum cosmetică, prin prezența reginei-mamă Elena, dar și a caracterului regelui Mihai sfătuit în permanență de aceasta, evreii au putut beneficia de o ușurare a suferințelor lor. De altfel, regina-mamă Elena, a fost cea care a oprit deportările evreilor în Transnistria, ea fiind printre cei care au primit post-mortem titlul de ”Drept între popoare” conferit de Insitututul Yad Vashem din Israel în anul 1993.

Un rol important l-a avut Regele Mihai în viața evreilor, când, la 23 august 1944, citește la radio declarația potrivit căreia România rupe alianța cu Axa formată din Germania-Italia-Japonia și se alătură puterilor aliate Statele Unite ale Americii-Marea Britanie-Rusia-Franța. Din acel moment se schimbă și destinul evreilor din România, legile rasiale sunt abolite. Regele Mihai a fost cel care a semnat toate actele constituționale prin care evreii sunt repuși în toate drepturile lor cetățenești, inclusiv dreptul de proprietate.De altfel, el a fost cel care a sprijinit reintrarea în normal a vieții evreilor. De aceea, așa cum a precizat doctor Aurel Vainer, evreii din Romania îi vor purta veșnică recunoștință.

Apoi istoricul Lya Beniamin a arătat pe larg sprijinul acordat evreilor in timpul Holocaustului de către familia regală, întâlnirile dintre rabinul Alexandru Safran, dar și Wilhelm Filderman cu familia regală, precum si sprijinul adeseori tacit acordat de aceasta evreilor.

Apoi au urmat amintiri povestite de unii dintre participanți aflați în Templul Coral: de exmplu doctorul Alexandru Elias și-a amintit că grațierea, de la condamnarea la moarte pe care a primit-o la 17 ani pentru niște acuzații false, alături de alți elevi de la liceul Cultura a fost semnată de regele Mihai.  Au fost evocate amintiri foarte diferite, de la acte care purtau semnătura regelui Mihai și care, pentru familiile respective, au însemnat de multe ori schimbarea destinului, și până la întâlniri și interviuri realizate cu Majestaea Sa.

” De aceea, noi avem pentru domnia sa o amintire pe care o păstrăm extraordinară și o recunoștință. Noi aducem acum un omagiu de recunoștință regelui Mihai I pentru tot cea a făcut în anii domniei sale în favoarea vieții evreilor. Și au fost lucruri văzute și lucruri nevăzute, care, până la urmă, s-au simțit”, a mai spus președintele FCER.

Cristina Toma, redactor Radio România București fm

Spiridon făcătorul de minuni

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 decembrie 2017, 22:29 / actualizat: 11 decembrie 2017, 23:37

Mijlocul lunii decembrie e o perioadă de aşteptare Se aşteaptă marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Dar până atunci mai avem sărbători. Să ne amintim una dintre ele.

Spiridon făcătorul de minuni

Ziua de 12 decembrie este ziua unui sfânt care face minuni. Iar minunea este un fapt de care te miri, fie că-i de bine, fie că-i de rău. „Mare minune!” se miră bătrânele când nefăcutul se-mplineşte.

(varianta audio a rubricii)

Spiridon este protectorul cizmarilor, ciubotarilor pentru că se crede că el a făcut minunea, unealta cu care lucrează cizmarii. Oamenii îl serbează ca să-i ferească de minuni.^[1] Ca să fii în rândul lumii, nu-i nevoie de o minune, ci doar de bună cuviinţă şi credinţă.

Sfântul Spiridon îi ajută pe cei buni împlinindu-le gândul, făcându-le o minune. Şi îi pedepseşte pe cei ce nu l-au respectat schimbând lucrurile bune în rele.

În această zi se duce colac la biserică şi se face aghiazmă mică. Cu aghiazmă ca prin minune se „curăţă” locul de urâciuni. Este sărbătoarea cizmarilor şi chiar şi cântecele amintesc de Sfântul Spiridon:

Taică, Sfinte Spiridoane,

                        Fă-ţi pomană şi cu noi:

                        Rupe ghete la cucoane,

                        La boieri şi la ciocoi^[2].

În această zi se petrece, iar cizmarii glumesc, pentru că aşa trebuie ţinută ziua: cu voie bună. Pătroiracu, cizmar din Radoş, striga:

                            Hei papuc, papuc, papuc

                           Eu te-am făcut , eu te rup!

Cuvintele sunt spuse de Lică Lihoarcă de 95 de ani din Radoş. Bătrânii se petrec, cuvintele „cu miez” rămân! Că doar:

Cine a păţit multe,

                           Ştie multe.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Th. Speranţia, op. cit., VII, p. 298.

[2]Tudor Pamfile, op. cit., p. 256.

Astăzi dascălii nu mai sunt respectați… – de vorbă cu profesoara Anamaria Dulău din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 decembrie 2017, 08:17 / actualizat: 10 decembrie 2017, 9:18

Recent la Liceul românesc Nicolae Bălcescu din Jula a avut loc cea de-a cincea întâlnire a pedagogilor români pensionari din judeţul Bichiş. O iniţiativă de suflet venită din partea Autoguvernării Române din Judeţul Bichiş. Zeci de profesori pensionari din Chitighaz, Micherechi, Bătania, Leucuşhaz şi Jula s-au adunat în sala de spectacole a liceului, petrecând câteva ore plăcute, depănând amintiri… Acolo am întâlnit-o şi pe doamna profesoară Anamaria Dulău din Micherechi, pensionară de 10 ani, care şi-a dedicat întreaga viaţă educației copiilor.

Foto: învățătorul Gheorghe Dulău, tatăl Anamariei Dulău

Am stat de vorbă cu ea despre frumuseţile, dar şi despre provocările, greutăţile carierei de pedagog.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Basilica.ro

Forumul de Cooperare la Marea Neagră la Constanţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 decembrie 2017, 08:00 / actualizat: 10 decembrie 2017, 9:03

            În perioada 05-07.12.2017,  la Constanţa, a avut loc cea de-a XVIII-a Întâlnire Anuală a Şefilor Poliţiilor de Frontieră/Gărzilor de Coastă din statele riverane Mării Negre. Poliţia de Frontieră Română a preluat, pentru un an de zile, preşedinţia Forumului de Cooperare, aflându-se la al patrulea mandat.

            La activitate au participat şefii Poliţiilor de Frontieră/Gărzilor de Coastă ale statelor riverane Mării Negre (România, Bulgaria, Turcia, Ucraina şi Federaţia Rusă), însoţiţi de experţi naţionali.

Preşedinţia Forumului de Cooperare la Marea Neagră a fost preluată de către Poliţia de Frontieră Română, ocazie cu care inspectorul general, chestorul general de poliţie Ioan BUDA, a declarat că îşi propune, pe perioada mandatului de conducere a Forumului, identificarea unor noi metode de cooperare în vederea combaterii eficiente a infracţionalităţii transfrontaliere din zona Mării Negre,cu accent pe gestionarea fenomenului de migraţie ilegală.

            În cadrul acestei reuniuni, delegaţia Poliţiei de Frontieră din Bulgaria a prezentat raportul de activitate şi rezultatele înregistrate pe durata deţinerii preşedinţiei Forumului de Cooperare la Marea Neagră de către partea bulgară în cursul anului 2017.

            De asemenea, reprezentanţii tuturor structurilor participante au discutat despre dezvoltarea şi implementarea unui sistem comun de prevenire pentru detectarea timpurie a activităţilor ilegale pe Marea Neagră, precum şi despre acţiunile de cooperare propuse a se organiza în anul 2018, se arată în comunicatul de presă transmis de Garda de Coastă.

            Cât va deţine Preşedinţia, partea română va urmări dezvoltarea unei activităţi intense în planul cooperării, dezvoltării şi consolidării unor mecanisme eficiente de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate, inclusiv prin realizarea schimbului de experienţă şi de personal cu ocazia unor misiuni desfăşurate la bordul mijloacelor de mobilitate navală.

            După preluarea preşedinţiei Forumului de Cooperare, Inspectorul general, chestorul general de poliţie Ioan BUDA, a declarat „Cazurile de migratie pe care le-am avut, discutam de o ruta relativ tânără, ambarcaţiunile ajung în largâ în raza de acţiune a SCOMAR-ului sunt observate-Să nu uităm o chestiune importanța pentru noiâ că indiferent ce acţiune avem la Marea Neagră se transformă întro acţiune de salvare”.

            Aceste schimburi de experienţă şi întrevederi desfăşurate în cadrul Forumului de Cooperare la Marea Neagră (FCMN) reconfirmă pe deplin eforturile întreprinse pentru menţinerea zonei Mării Negre într-un spaţiu de stabilitate şi securitate.

În anul 2006, cu ocazia celei de-a VII–a Întâlniri a Şefilor Poliţiilor de Frontieră/Gărzilor de Coastă ale statelor riverane Mării Negre (R. Turcia), s-a elaborat Acordul de cooperare între Autorităţile de Frontieră/Gărzile de Coastă din statele riverane Mării Negre (Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia şi Ucraina), document care consacră Forumul de Cooperare la Marea Neagră în domeniul colaborării dintre Autorităţile de Frontieră din ţările riverane Mării Negre, obiectivul acestuia fiind să asigure desfăşurarea întâlnirilor, dezbaterilor, schimbului de informaţii şi experienţă, precum şi dezvoltarea ideilor şi principiilor de bază ale colaborării.

Ghiulşen Iusuf-Ismail

Radio România Constanta

Sfântul Nicolae

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 decembrie 2017, 05:00

Mic sau mare, trist sau fericit, fiecare aşteaptă momentul darului, al gestului dătător de speranţă şi pilduitor de sentiment. Iar darurile, atâtea câte sunt, încep să apară odată cu Sfântul Nicolae, având apogeu Noaptea de Anul Nou.

(varianta audio a rubricii)

Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae dezvăluie câteva credinţe legate de acest moment de referinţă în calendarul popular.
Moş Nicolae, denumire populară, a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creştin sinonim cu Sânicoară.
I se spune Moş lui Nicolae, pentru că nu e chiar un sfânt. Se crede că-i iscoadă a diavolului, dar apără corăbierii, soldaţii în război.
Copiii îl aşteaptă, pentru că le aduce daruri, dar se şi tem de el, pentru că-i pedepseşte, pe cei neastâmpăraţi. Curioşii îl pot vedea pe Moş Nicolae în noaptea de Anul Nou când cerul se deschide. El stă lângă Dumnezeu.
Fetele se gândesc la el cu speranţă şi chiar spun o rugăciune:

Sfinte Nicolae, chiabur mare
Pune munţilor hotare
Şi dă ruble ferecate
Fetelor nemăritate.

Aşa se rugau fetele din Dolj, surprinse de folcloristul N. I. Dumitrescu. Cele ce vor să-şi vadă în vis ursitul pot în această zi să ducă la biserică un strop de colivă. Apoi să o aducă acasă şi să o pună la icoană. În seara de Sfântul Vasile să o ia, să o pună pe masă împreună cu două lumânări şi o sticlă cu vin sau cu apă. Să se roage să vadă în vis chipul viitorului bărbat. Dar nu trebuie să vorbească cu nimeni. Când se vor trezi, de vor merge la oglindă, vor vedea chipul ursitului. De Sfântul Nicolae se crede că ziua începe să se mărească puţin. Se spune că se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace. Este dezlegare la peşte, ulei şi vin, iar în calendarul popular sărbătoarea este cunoscută sub numele Sân-Nicoară, Sf. Niculae sau Crăciunul Copiilor.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Festivalul – Concurs Naţional „Maria Tănase”2017 pe primul loc în Proiectul „10 festivaluri naţionale”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 decembrie 2017, 15:50 / actualizat: 18 decembrie 2017, 17:52

În contextul organizării în întreaga ţară a festivalurilor –concurs naţionale de folclor constatăm cu bucurie că Festivalul – Concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase”2017 s-a detaşat evident printr-un format al manifestărilor circumscrise festivalurilor, care are toate calităţile unui eveniment folcloric de excepţie şi se plasează, după părerea noastră, din acest punct de vedere, al complexităţii concepţiei organizatorice, pe primul loc în plan naţional.
Festivalul concurs este în primul rînd cadrul competiţional pentru reperarea şi valorizarea tinerilor interpreţi, cei ce se prezintă cu un repertoriu autentic interpretat în manieră personală. Este, în al doilea rând, cadrul de dezbatere pe teme folclorice şi al lansărilor de carte cu tematică folclorică, un detaliu de complementaritate necesar înţelegerii tradiţiei şi contemporanietăţii în volume propuse spre receptare într-un anume timp cultural. În al treilea rând, cu prilejul festivalului se organizează, de obicei şi o expoziţie de costume populare sau de obiecte tradiţionale.
Este festivalul folcloric şi locul de reunire a specialiştilor în etnomuzicologie, etnologie, etnografie şi folclor, specialişti pe care îi reperăm în calitate de membrii ai juriului festivalului. Cu aceste trei cadre de valorizare am încadrat în proiectul derulat de Departamentul Studiourilor Regionale al Societăţii Române de Radiodifuziune sub genericul „10 festivaluri naţionale de folclor” manifestări de o înaltă ţinută artistică. Am constatat însă că un festival naţional, primul din ţară (înfiinţat în 1969 la Craiova) a avut o componentă de complexitate în plus: Colocviul ştiinţific „Maria Tănase”, sesiune de comunicări ştiinţifice, la care au participat, încă de la prima ediţie din 1969, reputaţi specialişti muzicologi şi folclorişti. În urmă cu doi ani, la ediţia precedentă a festivalului, directorul Festivalului Naţional „Maria Tănase” (numim pe scurt), doamna prof. Amelia Etegan, a dorit reluarea organizării acestei sesiuni ştiinţifice, pe care noi am numit-o „Colocviul ştiinţific Maria Tănase 2015”. La ediţia din acest an Centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale Dolj, organizatorul manifestării, a publicat volumul colocviului, inaugurând seria „Valorificarea patrimoniului cultural imaterial” şi introducând această serie în circuitul editorial naţional. Cu toate aceste argumente valorice, Festivalul – Concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase”2017 se poziţionează onorant pe primul loc în ierarhia celor 10 festivaluri naţionale. Un efort de echipă, un rezultat de excepţie!
Vă oferim câteva imagini din istoricul acestei manifestări folclorice, ediţia desfăşurată în perioada 13-17 noiembrie 2017:

Colocviul ştiinţific „Maria Tănase” 2017

Lansarea seriei „Valorificarea patrimoniului cultural imaterial” şi a volumului „Colocviul ştiinţific „Maria Tănase” 2015”

Expoziţia de costume ale colecţionarelor Sofia Negoescu şi a tinerei Marinela Coluna Pereanu din comuna Gogoşu, jud. Dolj

Trofeul Festivalului Maria Tănase 2017 – Alexandra Chira, Sălaj

Laureata Alexandra Chira şi Preşedintele executiv al Juriului, prof. univ. dr. Niţă Frăţilă (Serbia)

Juriul Festivalului Maria Tănase 2017

O preselecţie dificilă

Membrii juriului

Discuţii informale după jurizare

Proiectul „10 festivaluri naţionale de folclor” a fost difuzat la radiourile regionale din Reţeaua Radio România Regional a Societăţii Române de Radiodifuziune şi la Radiodifuziunea ungară, MTVA, emisiunile în limba română, făcând astfel cunoscuţi tinerii interpreţi de muzică populară, repertoriul folcloric autentic şi evenimentele circumscrise manifestărilor folclorice competiţionale.

Foto: Romeo Matei şi Laura Pumnea

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune