Eroii de la Sevilla ’86

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:15

Teodor Avramescu (reporter): Domnule Radu 2, ce a însemnat totuși câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu dumneavoastră în echipă?
Marin Radu II: Au trecut anii, dar noi totuși am rămas cu amintirile frumoase, am rămas cu acea perioadă în care fotbalul românesc reprezenta ceva, mai ales la nivel internațional.
Teodor Avramescu (reporter): Care a fost atuul echipei?
Marin Radu II: O echipă bună, cu fotbaliști buni, antrenori buni. Am avut toate condițiile de care aveam nevoie pentru a face performanță, un colectiv unit, un colectiv care a știut să gestioneze momentele astea importante și, ați văzut și dumneavoastră, în finală am câștigat Cupa Campionilor Europeni.
Teodor Avramescu (reporter): Ați intrat pe parcurs în acea celebră finală. Dacă trebuia să executați lovituri de la 11 m, aveați emoții, erați un bun trăgător de la 11 m?
Marin Radu II: Într-adevăr am fost introdus să încerc să bat primul 11 m. Eram un specialist în executarea loviturilor de la 11 m. M-am simțit foarte obosit atunci, că am intrat neîncălzit și am refuzat pur și simplu să bat eu primul. Nea Emi s-a cam supărat pe mine și avea dreptate. Îmi pare rău că totuși n-am avut curajul ăla să execut primul penalty. Dar a fost mai bine până la urmă.
Teodor Avramescu (reporter): Domnule Lăcătuș, ce se mai poate spune după 38 de ani despre această seară memorabilă din 7  mai 1986?
Marius Lăcătuş: Putem spune încă o dată, și nu mai noi, faptul că am reușit cea mai mare performanță din fotbalul românesc și cred că va fi foarte, foarte greu ca cineva să mai ajungă în situația în care să cucerească trofeul Cupa Campionilor şi rezultatele obținute de Steaua în acea perioadă sigur că ne-au făcut mândri şi pe noi și pe toți suporterii noștri, conducerea clubului.
Teodor Avramescu (reporter): După ce ați câștigat Cupa Campionilor Europeni- Super Cupa a părut mai ușoară, erați mai încrezători?
Marius Lăcătuş: Bine, nu poți să spui în momentul când joci contra unei echipe cum este… cum era Dinamo Kiev, era o echipă foarte puternică, dar faptul că ai câștigat Cupa Campionilor, sigur că îți dă mai multă încredere.
Teodor Avramescu (reporter): Sensei, mulți dintre jucători au spus sub acoperire că de fapt cel mai mare adversar ați fost dumneavoastră care i-ați chinuit cu pregătirea fizică, e adevărat?
Tudorel Stoica: De chinuit nu știu dacă i-am chinuit de făcut, am făcut suficient de multe lucruri ca să putem ajunge acolo unde am ajuns. Acum, mie nu mi-au spus, înseamnă că au fost chiar sub acoperire.
Teodor Avramescu (reporter):  Care era cel mai harnic și care era cel mai chiulangiu?
Tudorel Stoica: Nu mi s-a întâmplat niciodată să am cu cineva vreo problemă sau ceva, toți au muncit, toți au făcut, mai ales când și-au dat seama că lucrurile evoluează pozitiv și că făcând treaba asta, au de câștigat. Toți au venit în întâmpinare… eu eram acolo.
Teodor Avramescu (reporter): Dumneavoastră erați răspunzător numai cu partea fizică sau și cu partea psihologică imprimată din artele marțiale?
Tudorel Stoica: Suntem primii în lume care am făcut pregătire psiho-fizică și pregătire cu altcineva venind din alt domeniu, pentru că până la noi, până când Steaua, mă rog, a făcut acest lucru cu mine ca preparator psiho-fizic, toți ceilalți, absolut toți ceilalți şi oriunde, şi în toate sporturile erau antrenorii secunzi care făceau pregătirea fizică, iar cea psihologică, în general se consideră că antrenorul principal este cel care știe atât de multe lucruri încât face de toate. Nu e adevărat. În general sunt oameni care sunt mai bine pregătiţi și trebuiesc lăsaţi să-și facă treaba.
Teodor Avramescu (reporter): Domnul Valentin, când ați simțit că această cupă poate ajunge în vitrina Stelei?
Valentin Ceauşescu: ’84 -’85 când am și venit la echipă.
Teodor Avramescu (reporter): Ce ați găsit când când ați venit la echipă?
Valentin Ceauşescu: Era formată și juca foarte bine, a rămas doar să-i conving pe ei.
Teodor Avramescu (reporter): Şi cum i-aţi convins?
Valentin Ceauşescu: Din vorbă în vorbă. Încetișor cu răbdare.
Teodor Avramescu (reporter): Cu cine aţi mai rămas în legătură, în acești ultimi 38 de ani?
Valentin Ceauşescu: Cam cu toți jucătorii, cu toți care au fost care mai sunt.
Teodor Avramescu (reporter): A fost vreunul care în acea perioadă a încercat să vă ceară ceva deosebit?
Valentin Ceauşescu: Da, îmi aduc aminte de Majearu, a zis să-l ajut cu carnetul de conducere și i-am zis: ”asta nu, niciodată!”.
Teodor Avramescu (reporter): Acest trofeu am putea spune că o bucățică mică vă aparține și dumneavoastră. Ce vă aduceți aminte fix după ce a apărat Duckadam ultimul 11 metri.
Valentin Ceauşescu: Să-mi aduc aminte ceva? Nu era nimic. Eram bucuros că am câștigat, deși eram trist că n-am câștigat înainte.
Teodor Avramescu (reporter): Știați că Iordănescu va dori să intre pe parcursul meciului? La dvs a venit informația asta?
Valentin Ceaușescu: Știam că o să intre, pentru că l-am convins.
Teodor Avramescu (reporter): Dumneavoastră ați fost cel care l-a convins?
Valentin Ceaușescu: Da.
Teodor Avramescu (reporter): Au trecut 38 de ani de când ați câștigat Cupa Campionilor Europeni. Ați fost schimbat, v-a părut rău că n-ați bătut 11 metri?
Victor Pițurcă: Nu știu, după ce s-a terminat meciul normal că mi-a părut rău. Nu știu cum mă simțeam atunci, fiindcă nu-i convenea nimănui să execute penalty. Era foarte, foarte dificil momentul, adică… De fapt, s-a și văzut că au fost emoții, fiindcă a ratat și Miți Majearu, a ratat și Loți (n.r. László Bölöni). După ce i-a văzut Lăcă (n.r. Marius Lăcătuș), că au dat șuturile alea slabe, a luat decizia să șuteze foarte tare și a deschis drumul spre victorie. Eu cred că aș fi bătut, fiindcă eram unul din executați, deci eram obligat. Adică Loți Bölöni știu sigur că zicea atunci că nu vrea să execute, fiindcă el nu executa penalty.
Teodor Avramescu (reporter): Din toată campania ați marcat multe goluri, care vă este cel mai drag?
Victor Pițurcă: Toate golurile au fost importante și cel cu Kuusysi, fiindcă ne-a dus în semifinale și cel din semifinale, fiindcă jucam contra unei echipe foarte, foarte puternice, foarte bune. Mie, dacă ar fi așa, eu cred că golul întâi cu Anderlecht a fost un gol foarte, foarte frumos și în același timp foarte important, fiindcă a deschis drumul spre victorie. Totuși, Anderlecht, atunci, la ora aceea, era una din echipele de club cele mai bune din lume.
Teodor Avramescu (reporter): După ce ați câștigat Cupa Campionilor Europeni a părut mai ușor meciul din Supercupa Europei cu Dinamo Kiev?
Victor Pițurcă: Dinamo Kiev era supranumită „echipa secolului”. Ziarele franțuzești nu ne dădeau nicio șansă. Ei câștigaseră, mi se pare, Cupa Cupelor de o manieră categorică, nu știu cu cine au jucat, cu o echipă franceză parcă, și aveau într-adevăr în componență jucători extraordinari și toate aceste lucruri pe noi ne-au motivat foarte mult, ne-am concentrat foarte tare și am reușit victoria mai ușor decât s-ar fi părut, am câștigat, în comparație cu meciul din Japonia. Nu ne-a prins atât de bine pregătiți de joc, nu am fost conectați la miza acelui joc și pe urmă mi-am dat seama cât de important era și acel trofeu, fiindcă atunci eram socotiți cea mai bună echipă din lume.
Teodor Avramescu (reporter): Duckadam a apărat ultimul 11 metri, ce făceați în acel moment?
Tudorel Stoica: Înainte de 11 metri am avut încredere în el și i-am spus că o să apere 11 metri. Și eram acolo cu toți băieții la grămadă, ca să zic așa, speram să reușim să facem marea performanță pe care am și realizat-o, de fapt.
Teodor Avramescu (reporter): Pe tot parcursul, până în finală, care a fost meciul care v-a dat cel mai mult încredere că puteţi să câştigaţi trofeul?
Tudorel Stoica: Meciul cu Anderlecht, pe care l-am câştigat cu 3-0 la Bucureşti şi a fost unul dintre cele mai bune meciuri ale noastre. Ultimul meci cu Anderlecht, așa cum am spus, a fost bomboana de pe colivă.
Teodor Avramescu (reporter): Dumneavoastră erați căpitanul. Cum vă impuneați în vestiar în fața jucătorilor care erau și prieteni?
Tudorel Stoica: Noi am fost toţi prieteni, nu am fost căpitanul echipe și nu mă impuneam eu în vestiar. Eu mă consider căpitanul echipei pentru că la începutul meciului alegeam terenurile. În rest, nu pot să spun că mă impuneam, că nu era normal să… aveam antrenori care ne dădeau indicații, pe care îi respectam și datorită faptului că ne-am respectat între nori și am reușit aceste mari performanțe, pentru că noi vorbim numai de Cupa campionilor, dar noi am câștigat și super Cupa Europei, dacă exista vară câștigam și cupa intercontinentală și am mai jucat și o semifinală și o finală, care sunt lucruri extraordinare pentru o echipă din estul Europei, prima echipă și cu jucători români, numai jucători români și să ținem cont că am câștigat Cupa Campionilor în Spania, cu Barcelona, nu cu orice echipă și nu oriunde, deci la ei acasă și e un lucru foarte mare. Meritul câștigării Cupei Campionilor este al conducerii ministerului, conducerii tehnice, conducerii medicale, al domnului Valentin și al echipei noastre și nimeni din echipa noastră nu a avut un merit în plus față de ceilalți, toți au același merit și din cauza asta am și reușit să câștigăm.
Teodor Avramescu (reporter): Să fie ăsta atu-ul cu care Steaua a dominat cinci-şase ani de zile?
Tudorel Stoica: Atu-ul a fost prietenia dintre noi, faptul că nimeni nu a vrut să fie mai presus de celălalt și ne-am respectat și valoarea noastră, valoarea jucătorilor.
*

Ştefan Ciochinaru: „Întrebarea cea mai importantă pentru noi, românii, este: ce lecție învățăm noi din ceea ce se întâmplă în Ucraina?”

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:13

Cristian Dumitrașcu (realizator): În discuțiile noastre mai vechi, de la „Jurnal militar” apreciați că este o schimbare de paradigmă în ceea ce privește apărarea, după vechea strategie, apărarea întregului popor, care, se știe de multă vreme, nu doar în cultura noastră organizațională și militară, față de războaiele moderne, unde statele occidentale au fost implicate și unde e altceva, out of area, cum s-a exprimat generalul Pop.
Ştefan Ciochinaru: Da, da.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Credeți că Occidentul a învățat lecția asta? Este pe cale să o învețe?
Ştefan Ciochinaru: Domnule Dumitrașcu, Occidentul a învățat bine lecția. El are, de fapt, multe lecții bine învățate. Întrebarea cea mai importantă pentru noi, românii, este: ce lecție învățăm noi din ceea ce se întâmplă în Ucraina? Vedeți, noi încă nu avem actualizată Legea apărării, ceea ce este o problemă foarte gravă. Discutam chiar acum două zile cu câțiva ofițeri din teritoriu și ei nu înțelegeau, de pildă, de ce nu poate să existe un soldat voluntar care nu are zece clase. Soldatul trebuie să care mitraliera, să sară în șanț și să tragă. De ce trebuie să aibă zece clase? Sau liceul? Este legea veche, legea este depășită. Noi avem nevoie de soldați, avem nevoie de soldați la firul ierbii, așa cum avem nevoie și de baterii Patriot sau de armament, alt armament ultramodern. Ce lecție învățăm noi, cum apărăm această țară, cât de bine suntem pregătiți? Vedeți, președintele statului, aflat la Washington, ne vorbea despre faptul că trebuie să fim echipați, că trebuie să avem o producție internă suficientă.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre asta vorbim.
Ştefan Ciochinaru: Că trebuie să alocăm sume mai mari pentru industria de apărare, dacă vrem un sistem funcțional și acesta trebuie să aibă o logistică pe măsură. Războiul este aici, la frontiera noastră, nu în altă parte.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ați spus despre Patriot. Sunt convins că aveți o părere și o poziție interesantă în ceea ce privește eventualitatea aceea în care am putea să trimitem un Patriot în Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: Nu că am putea să trimitem, trebuie să trimitem, trebuie să trimitem. Sunt cred că peste 100, poate chiar 200 de baterii Patriot în Europa, unde nu este nevoie de ele. Nimeni nu amenință în momentul de față țările aflate în liniile trei și patru. În schimb, este nevoie de ele mâine dimineață în Ucraina. Noi avem o baterie Patriot funcțională, operaționalizată, cum spuneți dumneavoastră, militarii, avem încă trei în curs de operaționalizare și încă trei în curs de livrare. Putem să ducem o baterie Patriot în Ucraina și eu am propus și, iată, profit de amabilitatea dumneavoastră pentru a reitera această propunere, ca bateria Patriot donată de România Ucrainei să meargă să apere Odesa – Odesa, care, știți foarte bine…
Cristian Dumitrașcu (realizator): Înţeleg unde bateţi.
Ştefan Ciochinaru: Are un trecut în trecut cu Armata Română și iată ce arc peste timp, ce închidere a parantezei istorice am putea să facem trimițând această baterie românească să apere Odesa. Odesa, în Al Doilea Război Mondial, amintesc ascultătorilor, a fost bombardată de Armata Română.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Care credeți că este decalajul – că tot ați ajuns acolo și am ajuns acolo cu discuția, către Ucraina și către Odesa – decalajul, din păcate, creat de aceste luni foarte lungi în care Ucraina nu a avut de niciunele, acest ajutor american, când credeți că ar putea să echilibreze situația?
Ştefan Ciochinaru: Va fi foarte dificil. Probabil undeva spre sfârșitul verii se va echilibra situația. Șapte luni de inactivitate a Statelor Unite în susținerea efortului militar ucrainean contează. A schimbat, practic, a inversat cursul lucrurilor pe front. Ucrainenii au cedat, au fost obligați să cedeze inițiativa armatei ruse. Armata rusă are în acest moment inițiativa în Ucraina. De aceea o primă etapă – și probabil că dumneavoastră știți mai bine decât mine – va fi de oprire a acestei inițiative, după care, de inversare a trendului. Nu va fi simplu, dar nu este imposibil, atâta vreme cât lumea liberă va sprijini constant și cu ceea ce trebuie Ucraina, pentru că, repet, Ucraina până acum a primit doar atât cât să nu piardă. Nu a primit ce avea nevoie ca să câștige.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Aminteați despre lumea liberă – ce ne facem noi cu vizita asta recentă a președintelui Chinei într-o lume semi-liberă, să zicem, și chiar în lumea liberă, la Budapesta?
Ştefan Ciochinaru: Interesele chineze vizavi de Uniunea Europeană sunt uriașe. Ați văzut că, după vizita din Franța, unde a fost și președinta Consiliului European, acolo a fost o întâlnire foarte importantă. Xi Jinping s-a îndreptat către Belgrad și către Budapesta. Nu întâmplător, sunt cele două porți de intrare în Europa ale economiei chineze. Comentatorii francezi vorbeau de caii troieni, referindu-se, în special, la Ungaria, calul troian al Chinei în Europa, dar Ungaria este și calul troian..
Cristian Dumitrașcu (realizator): Al rușilor, sigur.
Ştefan Ciochinaru: …al Rusiei în Europa și în NATO. Lucrurile sunt foarte delicate. Are loc o confruntare la nivel global. Am văzut, comentariile nu împărtășesc optimismul lor. China are interese economice foarte puternice în Europa, dar Xi Jinping, personal, nu îl va abandona pe Vladimir Putin și va continua să îl susțină. Nu sunt vremuri ușoare, sunt vremuri grele, vremuri complicate, însă, din fericire, potențialul și valoarea economică și militară și științifică a lumii libere este foarte mare, este doar o chestiune de mobilizare. Este adevărat, uriașul se mobilizează mai greu, dar odată mobilizat, nu va mai putea fi oprit.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, ați mai spus și acum, în contrapartidă, către final – că mai avem vreo două minute și un pic – există și momentul, la poziția totalmente opusă a președintelui Macron, care a fost singurul din toată lumea liberă care a pus problema că trebuie să apere Ucraina și altfel decât până acum.
Ştefan Ciochinaru: Da, și președintele Macron a lansat un semnal extraordinar de important atunci când a vorbit despre posibilitatea de a se trimite trupe europene în Ucraina. Lumea n-a înțeles semnalul președintelui francez, domnia sa, în subtext, a spus următorul lucru: dacă nu-i oprim pe ruși în Ucraina, va trebui… și nu le dăm ucrainenilor ce le trebuie, pentru asta va trebui să ne trimitem băieții noștri să-i oprească pe ruși și atunci, ca să nu ajungem într-o astfel de situație, trebuie să dăm Ucrainei tot ajutorul de care are nevoie acum, nu peste șase luni.
Cristian Dumitrașcu (realizator): De aceea sunt atât de importante exercițiile care se întâmplă în zilele astea în România?
Ştefan Ciochinaru: Da, sunt foarte importante, sunt extrem de… sunt un semnal. Pe lângă pregătirea pe care o dobândesc militarii noștri împreună, este și un semnal foarte important că NATO este pregătită, în orice moment, să răspundă unei eventuale agresiuni a Federației Ruse.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc foarte mult pentru intervenția din seara asta de Radio România Actualități. Ne mai auzim și dimineață, la Jurnal Militar și la TVR1, la ProPatria, pentru că avem nevoie ca cei care ne ascultă, cei care sunt acasă, unii dintre cei care ne ascultă, poate au și altfel de informații, nu sunt preveniți de faptul că uneori citesc sau ascultă știri care nu sunt deloc adevărate. Această problemă este una reală și mai mare decât își pot unii închipui și dumneavoastră ați militat mereu pentru ca oamenii să fie îndreptați către o zonă corectă.
Ştefan Ciochinaru: Este război, domnule Dumitrașcu, ei își fac treaba lor, trebuie să ne-o facem și noi.

Misiuni internaționale

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:10

Teodora Mazere (realizator rubrică): Deschidem rubrica de astăzi cu povești din Portugalia de la militarii Batalionului 22 Infanterie Romanați, care, timp de două săptămâni, s-au antrenat alături de partenerii portughezi, slovaci și spanioli în cadrul exercițiului Orion 24. Desfășurat în poligonul Santa Margarida, exercițiul a vizat, printre altele, antrenarea în vederea planificării și desfășurării operațiilor de luptă pentru a crește gradul de cooperare și interacțiune într-un mediu multinațional. Este cea de-a treia participare pentru militarii caracaleni la exercițiul Orion 24.
Locotenent Ștefan Iancu, comandantul plutonului românesc: Acomodarea a cuprins briefinguri despre măsuri de siguranță, facilitățile puse la dispoziție în bază, urmând ca apoi să executăm recunoașteri în teren pentru desfășurarea activităților ce au fost întreprinse în cadrul exercițiului.
Teodora Mazere (realizator rubrică): Rămânem în sfera exercițiilor internaționale și vorbim despre participarea unui pluton din cadrul Regimentului 307 Infanterie Marină la cel mai impresionant exercițiu al Comandamentului Flotei Marine Italiene, Mare Aperto 2024. Startul exercițiului, la care își dau concursul peste 9.000 de militari din 22 de țări, a fost dat în portul Pireu din Grecia, urmând ca pe parcursul a patru săptămâni să ajungă în Italia și apoi în Spania. Militarii români acționează în cadrul unei grupări de infanterie marină, alături de partenerii italieni și spanioli. Cu amănunte, vine căpitanul Lucian Caliceanu, comandantul plutonului participant la exercițiul Mare Aperto ’24.
Lucian Caliceanu: Misiunea de desantare începe cu pregătirea misiunii, pregătirea personalului, executarea îmbarcării şi debarcării cu mijloace de debarcare: bărci rapide de asalt sau vehicule de desant. Desantarea într-un raion, după care executăm activități specifice. Reporter: Următoarea oprire o facem în Polonia, unde România participă, din anul 2017, cu efective pentru consolidarea flancului nord-estic al Alianței. La două săptămâni de la preluarea misiunii, artileriștii antiaerieni focșeneni au intrat în linie dreaptă cu pregătirea.
Teodora Mazere (realizator rubrică): Cu detalii, vine locotenentul Valentin Alexandru, ofițerul de informare și relații publice al celui de-al 15-lea detașament românesc dislocat în cadrul grupului de luptă din Polonia.
Valentin Alexandru: Detașamentul de Apărare Antiaeriană „Sky Guardians” a atins capacitatea operațională finală. Pentru aceasta am executat trageri cu armamentul ușor de infanterie și trageri reale cu complexele antiaeri Ghepard.
Teodora Mazere (realizator rubrică): Ajungem în Republica Centrafricană, unde contribuţia României la misiunea Uniunii Europene a fost suplimentată din luna decembrie cu un pluton aparținând Batalionului 22 Vânători de Munte Cireșoaia din Sfântul Gheorghe. Operaţia Uniunii Europene acordă sprijin autorităților centrafricane din domeniile consiliere strategică și educație pentru forțele de securitate ale Republicii Centrafricane. Căpitanul Florin Nicoară, comandantul structurii de vânători de munte.
Florin Nicoară: Este foarte greu să te descurci aici, că lucrurile sunt foarte scumpe, iar raportat la nivelul de trai pe care îl au și banii pe care îi câştigă, vorbim de niște munci uzuale, este foarte greu de trăit, dar oamenii sunt fericiți şi asta arată cât de mult înseamnă pentru ei lucrurile mărunte și faptul că duc o viață liniștită. Îi vezi cu zâmbetul pe buze. Și pentru noi e foarte impresionant acest aspect.
Teodora Mazere (realizator rubrică): Încheiem rubrica de astăzi cu o veste de peste Atlantic, din baza Sheppard din Texas, unde cei doi locotenenți români, aflați la programul NATO comun de pregătire a piloților, au avut primul zbor în simplă comandă cu aeronava T-38. România face parte din acest program din anul 2016, fiind al 14-lea stat acceptat.

Exercițiul NATO Defender 24

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:07

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii fac o demonstrație de forță și își testează capacitatea de a interveni rapid în Europa. Navete de luptă, armament și mii de soldați americani au traversat Atlanticul spre Europa pentru exercițiul NATO Defender 24. Exercițiul se desfășoară până la sfârșitul acestei luni, cu participarea a peste 17.000 de militari din Statele Unite și 23.000 din 20 de țări aliate și partenere. Antrenamentele avut loc în cadrul a trei exerciții distincte: Saber Strike, Immediate Response și Swift Response, la care Armata Română participă cu 2.300 de militari, într-un scenariu care cuprinde și operații de desant aerian. Defender 24 este complementar Steadfast Defender, cel mai mare exercițiu militar al Alianței de la Războiul Rece și demonstrează capacitatea Statelor Unite de a desfășura rapid forțe în Europa pentru a apăra interesele de securitate al Americii și fiecare centimetru din teritoriul NATO, a declarat generalul Terrell Williams, comandant al Forțelor Terestre Americane pentru Europa și Africa și al Comandamentului Terestru Aliat.

Guvernul a modificat Acordul României cu Republica Moldova privind cooperarea în domeniul militar

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:05

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Acordul României cu Republica Moldova privind cooperarea în domeniul militar a fost modificat. Guvernul a aprobat noi prevederi prin care cele două părți se vor sprijini, în condiții de reciprocitate, în toate aspectele referitoare la pregătirea și participarea la misiuni și operații în cadrul coalițiilor multinaționale sub egida Organizației Națiunilor Unite, OSCE, NATO sau Uniunii Europene. Cooperarea în acest domeniu include sprijinul logistic, transportul, serviciile de telefonie și internet, sprijinul financiar, medical și evacuarea în situații de urgență. Sprijinul și serviciile se vor acorda în aceleași condiții ca și cele aplicabile propriului personal participant la misiuni sau operații desfășurate în afara teritoriului statelor celor două părți, se mai arată într-un comunicat al Guvernului României.

Ministrul britanic pentru forțele armate Leo Docherty în vizită oficială în România

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:03

Olivia Bucioacă (realizator rubrică) : Aflat într-o vizită în România, ministrul britanic pentru forțele armate Leo Docherty a avut o întrevedere cu secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale Simona Cojocaru și cu șeful Statului Major al Apărării generalul Gheorghiță Vlad. Agenda întâlnirii a inclus subiecte privind relațiile de cooperare militară, asigurarea securității euroatlantice, dar și o serie de elemente care vor sta la baza pregătirii viitoarelor decizii la summitul NATO de la Washington, din iulie. Referindu-se la securitatea din regiunea Mării Negre, Simona Cojocaru a arătat că, în contextul războiului de agresiune al Federației Rusia în Ucraina, regiunea țării noastre este de importanță strategică pentru întreaga securitate europeană și euroatlantică. Ideea a fost confirmată de ministrul Leon Doherty în baza de la Mihail Kogălniceanu, acolo unde s-a întâlnit cu piloții britanici care execută misiuni de poliție aeriană
Leo Docherty: Sunt o serie de lucruri pe care le putem decide bilateral, dar și în cadrul NATO, pentru a ne asigura că flancul estic este întărit și tocmai de aceea noi am luat măsuri semnificative în ceea ce privește poliția aeriană. Contribuția noastră pe cerul României și deasupra Mării Negre, în ansamblu, este însemnată. Este o mare problemă în prezent în ceea ce privește minele și nevoia de a avea măsuri potrivite pentru anihilarea acestora și lucrăm intens împreună pentru acest lucru.

Președintele Klaus Iohannis este deschis discuțiilor ca România să sprijine Ucraina cu un sistem Patriot

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:01

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): România ar putea ceda Ucrainei unul dintre sistemele sale de apărare aeriană Patriot. Este o ipoteză avansată de președintele Klaus Iohannis în urma vizitei sale în Statele Unite ale Americii. Decizia nu poate fi luată decât în urma consultării Consiliului Suprem de Apărare a Țării. România are patru astfel de sisteme, dintre care unul a fost deja testat, iar celelalte trei sunt în stadii avansate de operaționalizare. În varianta luării unei astfel de hotărâri, sistemul pentru Ucraina ar fi unul dintre aceste ultime trei, a precizat Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis: Este o discuție destul de intensă despre cine poate să ofere sisteme Patriot Ucrainei. România dispune de astfel de sisteme și atunci, sigur, am fost întrebați și noi. Şi președintele Biden a adus această chestiune în discuție și am spus că sunt deschis.
Va trebui să discut eu acasă, în CSAT, să vedem cum putem să punem problema, ce putem să oferim și, evident, ce putem să primim, în schimb, pentru că este inacceptabil să rămână România fără apărare antiaeriană

Conducerea Ministerului Apărării Naționale a stabilit cu delegația asociațiilor de rezerviști o serie de măsuri

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 11:55

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Conducerea Ministerului Apărării Naționale s-a întâlnit, joi, cu reprezentanții structurilor asociative ale personalului militar în rezervă și în retragere. Discuțiile au vizat probleme punctuale, cum ar fi corelarea componentei corespunzătoare soldei de grad din pensia militară cu solda de grad a militarilor în activitate, modul de stabilire a impozitului lunar pentru pensiile militare de stat, creșterea calității asistenței medicale și situația ajutoarelor stabilite la trecerea în rezervă sau direct în retragere. Ministrul apărării, Angel Tâlvăr, și șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, au stabilit cu delegația asociațiilor de rezerviști o serie de măsuri privind îmbunătățirea dialogului între instituția militară și structurile militarilor în rezervă, iar consultările dintre părți să aibă un caracter periodic, pentru a putea asigura eficiență eforturilor de soluționare a problemelor ridicate.

Ziua Victoriei în Europa, Ziua Europei și Ziua Independenței Naționale a României

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 11:45

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Ziua Victoriei în Europa, Ziua Europei și Ziua Independenței Naționale a României au fost marcate prin ceremonii militare în municipiile reședințe de județ și localitățile din țară unde sunt monumente dedicate acestor evenimente. În capitală, festivitățile au avut loc la Monumentul Eroilor patriei din fața Universității Naționale de Apărare. la 10 Mai 1877 moțiunea privind proclamarea independenței de stat a României, adoptată de Adunarea Deputaților și de Senat, a devenit lege prin promulgarea ei de către domnitorul Carol I. Ziua Independenței Naționale a României este sărbătorită începând din anul 2022, la data de 10 Mai, în urma adoptării Legii numărul 189 din 08/07/2021 și este zi de sărbătoare națională.

Andrei Stoica: Pot să spun că există o latură mai delicată, dar noi suntem militari, trebuie să respectăm anumite regulamente. Ziua trebuie să fii militar, iar seara trebuie să fii sportiv şi acest lucru nu trebuie să te împiedice cu nimic.

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:40

Reporter: Gabriel Stan – Cât de greu este să te împarţi intre viaţa de militar şi cea de civil, ţinând cont că în ambele părţi dai tot ce e mai bun din tine?
Andrei Stoica: Pot să spun că există o latură mai delicată, dar noi suntem militari, trebuie să respectăm anumite regulamente. Ziua trebuie să fii militar, iar seara trebuie să fii sportiv şi acest lucru nu trebuie să te împiedice cu nimic.
Reporter: Gabriel Stan: Cum au fost meciurile? Care a fost cel mai intens? Presupun că cel din finală, dar şi până acolo ai avut adversari redutabili.
Andrei Stoica: Într-adevăr, în Italia, unde am luptat pentru centura mondială ISKA. Am fost chemat „carne de tun”, s-a accidentat adversarul, iar noi am fost chemaţi pe ultima sută de metri. Neavând mari şanse, am fost surpriza serii, pot să spun. În momentul în care am intrat în sală, toată lumea ne huiduia, nu ţinea nimeni cu noi, dar spre final, cand am produs surpriza, toţi suporterii ucrainianului s-au dat de partea noastră. De la bun început, am văzut în acel meci o oportunitate foarte mare pentru mine și nu aveam cum să ratez acea centură. Am mers acolo pe totul sau nimic. Știam că dacă duc meciul la puncte, nu am nici o șansă să câștig, dar știam că dacă dau knockout, centura o să vină cu siguranță la mine.
Reporter: Gabriel Stan: Spune-mi despre meciul cu spaniolul pe care o să-l ai pe 26 aprilie. Cum îl vezi ca adversar?
Andrei Stoica: În momentul în care lupt cu un adversar, îl văd cel mai bun, cel mai pregătit, cel mai motivat. Îi tratez pe toți cu aceeaşi seriozitate și niciodată nu subestimez pe nimeni. Maestrul Mocanu, el studiază adversarii, el face tematica pentru meci, o pregătim la sală, analizăm ce greșeli face, unde lasă mâna jos și asta lucrăm tot timpul și în meci punem în aplicare.
Reporter: Gabriel Stan: Te pregătești să devii în 10-15 ani antrenor? Ți-ai dori să ai o academie unde să-ți crești tineri de perspectivă?
Andrei Stoica: Da, cu siguranță, de ce nu? Chiar în timp, poate, nu se știe niciodată, o să am propria sală, propriii elevi, să le dau din experiența mea, să le împărtășesc din tot ce am învățat eu până acum și să creăm noi campioni.
Reporter: Gabriel Stan: Ai rămas vânătorul de knockouturi?
Andrei Stoica: Da, întotdeauna eu caut knockoutul, totul sau nimic.
Cătălin Moroşanu: Mă numesc Cătălin Moroșanu, sunt promotor Dynamite Fighting Show. În același timp sunt și antrenor, dețin două săli de arte marțiale în București.
Reporter: Gabriel Stan: Îți e dor să mai intri în ring?
Cătălin Moroşanu: Da, îmi este dor, dar dorul ăsta mi-l sting făcând antrenamente la sălile mele. De exemplu, vinerea, la Romexpo este ziua de sparing, miercurea la Chiajna este zona de sparing și tot timpul mă duc să mă lupt, îmi face plăcere să trăiesc acea senzație.
Reporter: Gabriel Stan: Am privit în camera la tine acolo, multe trofee, multe istorie în spate. Ți-aduci aminte de vreun meci care te-a marcat, care ți-a rămas așa în memorie?
Cătălin Moroşanu: Am multe meciuri care m-au marcat. Cred că cel mai important meci a fost în 2008 sau 2007, nu mai țin minte, vezi că îmbătrânesc… împotriva lui Erhan Dennis, ăla a fost un meci foarte greu. Gândiți-vă că am fost primul român care s-a luptat într-un turneu K1 și atunci am deschis porțile către drumul luptelor internaționale. Și așa toți luptătorii din România au mers pe acest drum și meciul ăla care deschide drumul este cel mai greu, pentru că e cea mai mare presiune. Dacă pierdeam meciul ăla, poate nu mai eram în momentul de față aici şi să îmi luați acest interviu.
Reporter: Gabriel Stan: Vorbim acum de Călin Petrișor. Cum îl vezi campion european, campion mondial, ce ar trebui să mai facă să urce în carieră?
Cătălin Moroşanu: Călin Petrişor are toată capacitatea să facă performanță. Gândiți-vă că are o vârstă fragedă, are 25 de ani. Un sportiv își atinge maturitatea în jurul vârstei de 30, se duce până în 35, deja la 35 trebuie să se retragă. Deci are tot timpul de lume să facă performanță. Este promițător, eu lucrez cu el, are toate șansele să ajungă foarte sus. Îmi doresc foarte mult ca românul nostru Călin Petrișor să aducă performanță, să fie cel mai bun și mă bucur că am contribuit la succesul lui, pentru că, până la urmă, cam toți luptătorii din promoția Dynamite Fighting Show au ajuns să se lupte în străinătate. Deci noi suntem o rampă de lansare internațională pentru sportivii din România. Şi cred că ne facem treaba foarte bine, promovându-i, dându-le credibilitate pe plan internațional. Și până la urmă, asta facem și ne-am făcut treaba foarte bine.
Reporter: Gabriel Stan: Ala de pe 26, cu ibericul David Navarro? Cum va fi meciul?
Cătălin Moroşanu: Sincer, îl văd pe Călin favorit, doar că ibericii, mai ales dacă vine prin organizația ISKA, sunt foarte bine reprezentați și mereu trebuie să fii în gardă sau „arm!”, cum e în armată, că trebuie să fii pregătit că vin luptători foarte bine pregătiți și nu mai poți așa, îi iei dintr-un sat sau dintr-un oraș sau… nu mai, vine ăla care e nu știu ce campion acolo, în zona lui. Deja s-au schimbat rutele luptătorilor, sunt foarte buni, să-l iei dintr-un coș, vezi pe care-l alegi și-l aduci România să se lupte.
Reporter: Gabriel Stan: Îl ajută oarecum și disciplina din armată să-și mai dozeze din starea lui de spirit rebelă, poate și datorită vârstei?
Cătălin Moroşanu: Clar că armata disciplinează și cred că ar trebui să avem mai mulți sportivi şi care ar trebui promovați. Este imaginea armatei, până la urmă, în momentul când intră în ring, este soldat și mai ales acum, cu ce se întâmplă în lume, ne-am dori să avem sportivi care să reprezinte armata, să-i înveţe pe ceilalţi soldaţi să fie într-un fel.
Reporter: Gabriel Stan: El este singurul militar din echipa ta?
Cătălin Moroşanu: Da, el e singurul militar. Mai avem câțiva sportivi care s-au angajat în alte instituții militarizate, dar cel mai celebru clar că este Călin Petrișor.
Cioranu Adrian: am gradul de maior, sunt şeful de Stat Major al Batalionului 921 Sprijin.
Reporter: Gabriel Stan: Cum îl tratați pe Călin Petrișor, în paralel cu ceilalți colegi? Există diferențe între el și ceilalți colegi?
Cioranu Adrian: Nu, în niciun caz, nu facem diferențe. Eu sunt chiar dur cu el, având în vedere că este și luptător și este subordonat.
Reporter: Gabriel Stan: Ați fost la competiții la care a participat Călin până acum?
Cioranu Adrian: Bineînțeles! Am fost la gale înainte să fie el militar în cadrul batalionului nostru. Chiar era puștan, avea undeva la 15 ani. Am fost la o gală de-a unui alt coleg și întâmplător era și el acolo. Cu timpul, a venit la noi la unitate. Oricând, orice sportiv e binevenit în armată și mai ales că amândouă disciplinele se bazează pe corectitudine și exigență.
Mocanu Daniel: Agent șef principal de poliție Mocanu Daniel, Poliția orașului Găești, formațiunea Rutieră și antrenor de kickboxing.
Reporter: Gabriel Stan: Ce vă vedeți mai întâi, polițist sau antrenori de kickboxing?
Mocanu Daniel: În primul rând am fost polițist, după aceea antrenor de kickboxing. Dar și aici există o poveste, pentru că întâi am fost sportiv, după aceea am fost polițist și abia după aceea antrenor de kickboxing.
Reporter: Gabriel Stan: Vorbim de Călin Petrișor, unul dintre cei mai importanţi elevi pe care îi aveți în școala dumneavoastră. Acum 2 ani de zile vorbeam pentru prima dată și spuneam că el a început, e o carieră lungă în care avea multe, multe de dovedit. După 2 ani de zile, care ar fi o mică concluzie pe care am putea s-o tragem?
Mocanu Daniel: Concluzia este una singură: Petrișor este pe drumul corect, a făcut absolut toți pașii corecți pe care ni i-am propus noi, în sensul că în acești 2 ani de zile în care noi nu am vorbit el a reușit să câștige atât titlul de campion european, versiunea ISKA, una dintre cele mai puternice versiuni de kickboxing mondial, cât și anul trecut, în toamnă, titlul de campion mondial, a aceleași promoții. Asta înseamnă deja, el, cu pași mici, dar corecţi, se îndreaptă către topul în ceea ce privește lumea kickboxing-ului. Urmează cât de curând niște surprize deosebite pe care le pregătim.
Reporter: Gabriel Stan: Vorbim și de meciul de pe 26 aprilie cu acel luptător din Spania. Cum îl vedeți?
Mocanu Daniel: Gândiți-vă că este deținător de două titluri europene. Şi David Navarro vine în România să câștige. E un luptător mult mai înalt decât Petrişor, cred că are peste 1,82, 1,83 înălțime și nu o să fie un meci ușor.

Misiuni Internationale

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:27

Teodora Mazare (realizator rubrică): Sfârșit de misiune pentru artileriștii antiaerieni turdeni dislocați în cadrul Grupului de luptă din Polonia. După șase luni de instruire comună alături de partenerii americani, britanici, croați și polonezi,”Gheparzii transilvani” au predat, joi, misiunea colegilor focșăneni din cadrul celui de-al 15-lea detașament. România participă cu trupe la asigurarea prezenței înaintate consolidate a NATO în Polonia din anul 2017. Maiorul Radu Iancu, comandantul „Gheparzilor transilvani”, membri ai celui de-al 14-lea contingent românesc.
Radu Iancu: Experiența mediului internațional a reprezentat o adevărată provocare pentru detașamentul de apărare antiaeriană în rotația a 14-a. În ciuda faptului că majoritatea militarilor s-au aflat la prima experiență de acest tip, îndeplinirea sarcinilor în cadrul grupului de luptă s-a realizat la cel mai înalt nivel, dovadă fiind aprecierea tuturor națiunilor alături de care ne-am instruit.
Teodora Mazare (realizator rubrică): Coborâm spre partea sudică și însorită a continentului european, mai precis în Baza Aeriană Andravida din Grecia, unde s-a desfășurat exercițiul internațional „INIOCHOS”, România participând cu un detașament format din 40 de militari și trei aeronave F-16 aparținând Bazei 86 Aeriană Borcea. În exercițiu au fost implicate forțe aeriene din 14 state, care au avut posibilitatea instruirii și integrării operaționale în scenarii de luptă complexe. Conceput ca un exercițiu de nivel național, la 44 de ani de la înființare, INIOCHOS a avut anul acesta cel mai mare număr de avioane de luptă și elicoptere din istoria sa. Căpitanul Alexandru Berațco, pilot pe F-16, din Baza 86 Aeriană Borcea.
Alexandru Berațco: Această participare inaugurală a detașamentului român la exercițiul INIOCHOS cu avioane de luptă F-16, nu doar confirmă pregătirea și competența Forțelor Aeriene Române, dar și demonstrează angajamentul și contribuția la securitatea globală prin colaborarea internațională. Implicarea și munca întregii echipe din cadrul detașamentului au fost esențiale pentru succesul acestui exercițiu, de la piloți, la mecanici, tehnicieni, personal de comunicații de planificare, până și la acei ingineri de logistică. Fiecare au adus o contribuție la realizarea acestor obiective stabilite și la asigurarea unui mediu de operare sigur și eficient.
Teodora Mazare (realizator rubrică): Ultima oprire de astăzi o facem în Republica Centrafricană, unde, pe lângă acțiunile de consiliere strategică și educație pentru forțele de securitate, o atenție deosebită este acordată femeilor care poartă ținuta militară în această zonă, în sprijinul lor venind drepturile specificate de Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU. Această decizie expune necesitatea participării egale și implicarea deplină a femeilor în toate eforturile pentru menținere și promovare a păcii și a securității, precum și nevoia de creștere a rolului acestora în procesul de luare a deciziei cu privire la prevenirea și soluționarea conflictelor. Maiorul Alina Stoian, consilier de gen în Republica Centrafricană.
Alina Stoian: Totalul cursanților din Forțele Centrafricane, personal militar femei este destul de ridicat, 15%. Dorim să implementăm și să mentorăm femeile din forțele Armatei Centrafricane să urmeze o traiectorie ascendentă în carieră.

Militarii români vor participa la operațiuni militare în Orientul Mijlociu

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:25

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Președintele Klaus Iohannis a informat, printr-o scrisoare trimisă Parlamentului, că a aprobat participarea militarilor români la operațiunile militare coordonate de Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană împotriva rebelilor houthi în Orientul Mijlociu. Potrivit scrisorii adresată legislativului, până la cinci militari români vor putea lua parte la EUNAVFOR Aspides, operația de securitate maritimă a Uniunii Europene pentru asigurarea libertății de navigație în strâmtoarea Bab-el-Mandeb, strâmtoarea Ormuz, apele internaționale din Marea Roșie, Marea Arabiei și Golful Persic.
Klaus Iohannis a solicitat aprobarea Parlamentului României pentru participarea Armatei române cu până la trei militari, începând din acest an, la operația maritimă de tip coaliție ”Prosperity Guardian” lansată în 2023 sub comanda Statelor Unite în zona de responsabilitate din Marea Roșie, Golful Aden și teritoriul statului Bahrein.

Exercițiul Sea Shield 24

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:21

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Cel mai important exercițiu din acest an al Forțelor Navale Române a ajuns la final.  ‘Sea Shield 24’ a reunit circa 2200 de militari din 13 state aliate și partenere. Exercițiul s-a desfășurat întrunit cu participarea celorlalte categorii de forțe ale armatei și a avut un caracter interinstituțional prin prezența altor structuri ale sistemului național de apărare. Secvențele de instruire au avut loc în Marea Neagră, în zona costieră, pe fluviu și în Delta Dunării, și au urmărit combaterea activităților ilegale, controlul maritim și fluvial, căutare și salvare pe mare și asigurarea securității la nivelul infrastructurii critice. Seria Sea Shield a început în anul 2015 și contribuie la promovarea inițiativelor și intereselor României în plan regional și internațional, precum și la creșterea nivelului de interoperabilitate dintre forțele participante – am aflat de la comandorul Victor Durea, comandantul grupării de forțe constituită pentru acest exercițiu:
Victor Durea: În primul rând, ne-am străduit să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne instrui cât mai aproape de realitatea luptei contemporane. Am folosit resursele la maxim, reușind să atingem obiectivele stabilite pentru acest exercițiu, să identificăm ce am putea îmbunătăți în procedeele și tacticele pe care le aplicăm în acest moment în Forțele Navale Române și la nivel NATO și să dezvoltăm în viitor acest exerciţiu.

Întâlnirea conducerii MApN cu președinții comisiilor de apărare ale Parlamentului României

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:18

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, și șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, s-au întâlnit marți cu președinții comisiilor pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Parlament, senatoarea Nicoleta Pauliuc și deputatul Laurențiu Dan Leureanu. Agenda discuțiilor a fost axată pe identificarea soluțiilor de transmitere rapidă către legislativul României pentru dezbatere și adoptare a proiectelor de lege prioritare, necesare asigurării cadrului adecvat de acțiune pentru forțele și mijloacele Ministerului Apărării Naționale în actualul context de securitate. Au fost analizate, de asemenea, stadiul și perspectivele programelor de înzestrare ale armatei, precum și soluții care pot să decurge din derularea acestor programe pentru sprijinirea dezvoltării industriei naționale de apărare.

2,5 miliarde de euro pentru modernizarea Bazei 57 Aeriene de la Mihail Kogălniceanu

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:16

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Ambasadorul Statelor Unite ale Americii din România, Kathleen Kavalec, a vizitat baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, unde s-a întâlnit cu militarii americani și români staționați acolo. Kathleen Kavalec a arătat că prezența militarilor americani în baza de la Mihail Kogălniceanu reprezintă un simbol al angajamentului Statelor Unite ale Americii față de securitatea României și a Alianței:
Kathleen Kavalec: Sunt astăzi aici pentru că Statele Unite și România sunt parteneri strategici, iar vizita mea este menită să sprijine România în eforturile pentru modernizarea apărării, inclusiv în baza de la Mihail Kogălniceanu. Trebuie să remarc faptul că această bază găzduiește un contingent mare de forțe americane, iar militarii sunt primiți cu multă căldură și primesc sprijin de la gazdele române.
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu se află într-un program de modernizare și extindere în valoare de 2,5 miliarde de euro.
Comandor Nicolae Crețu, comandantul bazei: Îi datorăm foarte mult partenerului strategic Statele Unite pentru nivelul de securitate pe care România astăzi îl poate demonstra și, de asemenea, suntem împreună pentru a construi capabilități pentru viitorul nu doar al României, ci și al NATO în această zonă extrem de importantă, care astăzi concentrează atenția tuturor.
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Tot în baza de la Mihail Kogălniceanu au fost dislocate cinci aeronave Eurofighter ale Forțelor Aeriene Spaniole și un detașament de circa 70 de militari pentru misiuni de supraveghere aeriană, iar patru dintre cele șase avioane de luptă britanice aflate în țara noastră au fost repoziționate mai aproape de zona recentului atac cu drone și rachete al Iranului asupra Israelului.

Olanda trimite alte trei aeronave F-16 în România la Centrul de Instruire 16 de la Fetești

Publicat de gabrielasaksa, 22 aprilie 2024, 13:13

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Alte trei aeronave ale Forțelor Aeriene Olandeze au ajuns miercuri la Centrul de Instruire 16 de la Fetești. Cu una dintre ele a sosit în România și ministrul apărării din Regatul Țărilor de Jos, Kajsa Ollongren. Avioanele olandeze au fost întâmpinate în spațiul aerian românesc de două aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române. La bordul uneia dintre ele s-a aflat ministrul român al Apărării, Angel Tîlvăr. Aeronavele au aterizat în Baza 86 Aeriană de la Fetești, unde cei doi oficiali au discutat despre situația de securitate din regiunea Mării Negre. Ministrul Tâlvăr a declarat că Centrul European de Pregătire 16, găzduit de țara noastră, va permite atingerea standardelor de instruire ale aliaților și partenerilor NATO.

Angel Tîlvăr: Onorăm și am onorat curajul și determinarea piloților care ne asigură de acolo, din aer, libertatea, pacea și liniște. Considerăm Centrul European de Pregătire pentru F-16 o realizare importantă și un punct nodal pentru securitatea regională.
Reporter: În Centrul European de pregătire de la Fetești sunt acum opt aeronave F-16 olandeze folosite pentru instruirea piloților români și din țările aliate și partenere. Kajsa Ollongren a reafirmat sprijinul Olandei pentru întărirea flancului de est al Alianței Nord-Atlantice.

Kajsa Ollongren: Avioanele F-16 sunt o dovadă a promisiunii că suntem dedicați să întărim flancul estic NATO și să susținem în continuare Ucraina și să antrenăm piloții ucraineni ca să își protejeze țara.
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Iar în România au ajuns încă trei aeronave F-16 din cele 32 achiziționate de țara noastră din Norvegia. Acestea vor completa Escadrila 48 Vânătoare a Bazei 71 aeriene de la Câmpia Turzii.

Determinarea – cheia succesului

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:36

Raluca Răileanu: Sunt căpitan Raluca Răileanu parte din Escadrila 712 Elicoptere Giarmata.

Livia Fartușnic: Vă rog să ne povestiţi parcursul dumneavoastră și de unde a început totul, de unde a început dragostea pentru armată, în primul rând?

Raluca Răileanu:  Dragostea pentru armată a început încă din copilărie. Eu sunt de loc din Brăila și zona în care locuiam era înconjurată de unități militare. Şi când aveau exerciţii, marșuri și treceau tot timpul pe strada din fața blocului și de fiecare dată eram nelipsită să-i privesc cum merg către poligon sau către unitate, și de atunci mi-am dorit să fac și eu parte din această categorie a forțelor armate.

Livia Fartușnic: Cum ați decis să urmați liceul militar?

Raluca Răileanu: Să merg la liceul militar m-am hotărât în clasa a VIII-a când au venit de la centrul de recrutare să ne prezinte oferta educațională și bineînțeles n-am stat pe gânduri prea mult, am mers, m-am înscris și am optat pentru Liceul Militar Dimitrie Cantemir de la Breaza.

Livia Fartușnic: Cum au fost anii de liceu? Adulţii își amintesc cu plăcere de perioada liceului pentru că se simt mai liberi. Cum a fost la dumneavoastră?

Raluca Răileanu: Nu pot să spun nici că a fost ușor, nici greu, a fost o schimbare, aia e clar, mergi de acasă, mergi într-un loc necunoscut, înconjurat de străini, de copii din toate colțurile țării, fiecare cu obiceiuri lor și cu tradițiile lor. A fost un pic greu în faza de acomodare, dar m-am adaptat cu succes şi am continuat cariera militară.

Livia Fartușnic: Și acum să trecem la cealaltă etapă din viața dumneavoastră, etapa de student, student militar. Cum ați ales Academia Forțelor Aeriene?

Raluca Răileanu: În liceu fiind foști absolvenți care erau deja studenți ai academiilor militare veneau ocazional la diverse activități, aniversări ale liceului și bineînțeles că ne povesteau din experiențele lor și cumva s-a înfiripat așa o pasiune pentru partea asta de aviație. Dar impactul cel mai mare l-am avut în momentul în care am mers în excursia de studii și am intrat pe poarta academiei şi am văzut elicoptere, avioane, rachete pe platoul academiei și am zis că aici vreau să vin. Am fost la toate, și la Sibiu, și la Marină, la Constanța și la școlile de maiştri și subofițeri, se face un tur al instituțiilor de învățământ.

Livia Fartușnic: Cum a fost perioada pe timpul studenției, ce dificultăți ați întâmpinat? Este o lume a bărbaților. Cum a fost acea perioadă?

Raluca Răileanu: Acum cred că e un pic depășită chestiunea asta cu o lume a bărbaților. Încă de când eram eu în liceu erau foarte multe femei în sistemul militar. Promoția mea, să spun așa, nu a întâmpinat o dificultate în adaptare fiind femeie, am mers normal, nu am simțit diferența asta de: tu nu poţi face pentru că ești femeie, poate mai mult el că e bărbat.

Livia Fartușnic: Cu siguranță un pilot nu uită primul zbor. Cum a fost în cazul dumneavoastră?

Raluca Răileanu: Într-adevăr a fost un zbor de neuitat. A fost în vara primului an de academie. Mi-am dat seama cât de mult trebuie să te pregătești și să înveți să poți face cu o oarecare lejeritate ceea ce ai de făcut. Chiar e deosebit, nu are un termen de comparație și senzațiile sunt pe măsură. Ziua aia întreagă a fost o zi plină de emoții, pentru că nu știam exact la ce să mă aștept. Una e să te pregătești la sol și să-ți faci în cap toți pașii pe care îi ai de urmat și pe ce să apeși, unde pui mâna, la ce să te uiți, la momentul în care te ridici de la sol, toată treaba asta te schimbă un pic. Nu mai ai aceeași viziune, până înveți, să-ți intri în mână. La sol, da, știi tot exact cât trebuie sau poate mai mult decât trebuie, dar în momentul în care te urci chiar se schimbă treaba. Sincer, primul gând să zic așa, când am fost la manșă am zis că nu știu dacă o să învăț vreodată exact cum trebuie să fac și dacă o să-mi iasă cum trebuie, pentru că aveam impresia că nu e suficient, oricât de mult aș face, dar ușor, ușor, prin pregătire și prin antrenament am trecut de etapa asta și am ajuns acolo unde trebuia să ajung.

Livia Fartușnic: Cum ați ales specializarea elicoptere?

Raluca Răileanu: În şcoala de aplicație, acolo unde făceam practica de zbor anuală, aveam colegi mai mari care erau la elicoptere și erau chiar lângă noi, lângă linia de avioane și tot timpul mă uitam mai mult către ei. Zgomotul era altfel, aparatul de zbor era altfel și cumva mi-a stârnit curiozitatea mai mult decât avionul în sine și am avut și ocazia „Ziua porţilor deschise” să urc ca pasager la bordul unui elicopter şi în momentul ăla m-am îndrăgostit de elicopter. Şi am zis că pe elicopter vreau să zbor în continuare.

Livia Fartușnic: Ați simțit vreodată diferență între dumneavoastră, pilot femeie, și colegii bărbați, mă refer în unitate? Mi-aţi spus că pe parcursul anilor de liceu nu ați simțit această diferență.

Raluca Răileanu: Chiar nu. De la bun început, student fiind, primul zbor, primele tangenţe cu aviația, chiar în nici un moment nu am simțit diferența asta. Am avut instructori deosebiți care ne-au tratat pe toți la fel, indiferent bărbat, femeie și și-au dat interesul să ne învețe pe toți cât de bine au putut.

Livia Fartușnic: Care sunt cele mai importante misiuni la care ați participat?

Raluca Răileanu: Toate sunt importate. Au fost exerciții mai aparte, exerciții naționale din cadrul NATO, Cross Landing, un exercițiu cu partenerii maghiari, un exercițiu anual care presupune evacuare medicală, căutare-salvare, un ajutor dincolo de graniță, un ajutor reciproc.

Livia Fartușnic: De ce calități are nevoie un tânăr pentru a deveni pilot?

Raluca Răileanu: Determinarea, să-și dorească foarte mult. Nimic nu-i posibil. Dacă îți dorești cu adevărat ceva și muncești pentru ceea ce îți dorești, cu siguranță vei obține.

Misiuni Internaționale

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:31

Teodora Mazăre (realizator rubrică) – Misiunea din Polonia a artileriștilor antiaerieni din cadrul celui de-al 14-lea detașament românesc se apropie de final. În cele cinci luni și jumătate, militarii turdeni au participat la exerciții în comun cu partenerii americani, britanici, croați și polonezi, în cadrul cărora au fost testate și validate tehnicile, tacticile și procedurile exersate în vederea îmbunătățirii coeziunii și creșterii nivelului de interoperabilitate între trupele membre ale NATO.

Căpitanul Andrei Gașpar, ofițer de Stat Major în cadrul Detașamentului ,,Gheparzii Transilvani”, dislocat în Polonia: Modul de viață este puțin diferit aici, cu schimbări cât se poate de rapide, cu nevoia de a avea un nivel de adaptare și un nivel ridicat la stres de asemenea, dar cu toate astea ne-am descurcat destul de bine. Având în vedere faptul că pe lângă activitățile de instruire sau exerciții multinaționale, în cadrul grupului de lucru organizăm foarte multe activități sportive.

Teodora Mazăre (realizator rubrică): Rămânem pe continentul european și ajungem în Balcani, mai precis Bosnia și Herțegovina, unde acționează elementul național de sprijin, structură generată de Comandamentul Logistic Întrunit și aflată sub coordonarea operațională a Comandamentului Forțelor Întrunite, având rolul de a asigura sprijinul logistic, sprijinul de comunicații, financiar și juridic pentru militarii care participă la Operația EUFOR Althea. Despre importanța desfășurării acțiunilor într-un cadru legal ne vorbește lcotenentul Andreea Axinte, consilier juridic în cadrul Elementului Național de Sprijin din Bosnia și Herțegovina.

Andreea Axinte: Consilierul juridic este important pentru a sprijini și a consilia personalul participant, de a asigura asistența juridică în ceea ce privește legislația națională, cât și modul de desfășurare a activităților și a executării misiunilor. Pe anumite domenii, cum ar fi cel al reclamațiilor, colaborăm cu Departamentul de Legal al EUFOR și astfel legăm relațiile și cu persanul din cadrul EUFOR pe partea de asistență juridică.

Teodora Mazăre (realizator rubrică): Ultimul popas de astăzi îl facem în Republica Centrafricană, unde Uniunea Europeană desfășoară din anul 2016 misiunea de instruire militară pentru susținerea reformei apărării, în carul unui proiect mai amplu al sectorul de securitate, în strânsă coordonare cu alte misiuni internaționale de sprijin. La această operație participă 13 țări, printre care și România. Misiunea urmează o abordare integrată, flexibilă și modulară în cele trei domenii în care este implicată de consiliere strategică, instruire operațională și educația.

Plutonierul Elena Stoleru, specialist în comunicații în cadrul Detașamentului de Protecție a Forței: Am avut ocazia să intru în contact cu situații cu totul și cu totul de altă natură comparativ cu ce suntem noi obișnuiți, bineînțeles, direcționate în zona culturii mai ales și a obiceiurilor, a tradițiilor pe care le întâlnim aici, și nu în ultimul rând a valorilor după care oamenii de aici, din diferite țări, proveniți din diferite medii de viață, cu diferite niveluri de pregătire profesională, ale educației sau ale nivelului bunăstării materiale, își ghidează cumva viața și își îndeplinesc credințele și aspirațiile sau idealurile.

Piloții militari români se vor antrena alături de aliații NATO

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:20

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): 12 aliați NATO, printre care și România, au convenit să-și extindă pregătirea aviației militare în cadrul alianței prin inițiativa „NATO Flight Training Europe”. Aceasta include plasarea a circa 50 de piloți elevi în patru locații, începând cu acest an, adăugarea a nouă campusuri noi de formare, precum și înfiinţarea unui organism consultativ dedicat industriei.
Programul își propune să schimbe fundamental modul în care aliații antrenează întreaga gamă de echipaje aeriene, inclusiv piloți pentru avioane, elicoptere și sisteme aeriene, pilotate de la distanță. Odată cu această creștere de facilități de instruire, mai mulți membri ai Alianței sunt așteptați să se alăture inițiativei în prima jumătate a acestui an.

Aeroportul Brașov devine și port aerian de debarcare pentru NATO

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:15

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Aeroportul Internațional Brașov urmează să își adauge o nouă facilitate menită să susțină Aeroportul Internațional Brașov . Responsabilii obiectivului, în parteneriat cu Grupul de Luptă Aliat de la Cincu, își propun să dezvolte, înainte de luna mai, a acestui an, un port aerian de debarcare care să permită aterizarea unor aeronave militare de mari dimensiuni. Luni, pe 25 martie, pentru prima dată de la înființarea misiunii Aigle în România, un avion militar de suport logistic a aterizat pe aeroportul în Brașov. Este vorba despre un Boeing CO-130 din dotarea Forțelor Armate franceze. Crearea noului port aerian de debarcare presupune anumite amenajări conforme cu provocările logistice actuale și are rolul de a reduce timpii de livrare. În prezent, militarii Grupului de Luptă desfăşurat la Cincu folosesc Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, din județul Constanța, aflată la o distanță de 10 ore de mers cu vehiculele militare.

Dezvoltarea cooperării politico-militare în Europa de sud-est

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:10

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): La Iași s-a desfășurat, timp de două zile, prima reuniune din acest an a Comitetului de Coordonare și a Comitetului Director Politico-Militar al Forței Multinaționale de Pace din Europa de Sud-Est. Cele două foruri sunt parte a procesului reuniunii miniștrilor apărării din Europa de Sud-Est, o inițiativă regională care contribuie la consolidarea relațiilor de colaborare politico-militară și menținerea stabilității și securității în această parte a continentului. România deține timp de doi ani președinția inițiativei la care sunt semnatare 15 state.
Simona Cojocaru, secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale și șef al Departamentului pentru Politica de Apărare, Planificare și Relații Internaționale: Vrem să coagulăm acel consens necesar între statele membre ale inițiativei, astfel încât să fim capabili ca în urma celor doi ani în care noi deținem președinția, să avem niște rezultate tangibile și să mergem până la urmă înainte cu această iniţiativă extrem de importantă.

România în NATO – 20 de ani

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:07

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Pe 29 martie 2004, România împreună cu Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia au devenit membre NATO. A fost cea mai consistentă extindere a Alianței Nord-Atlantice. În act context, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a efectuat pe 27 și 28 martie o vizită oficială în Slovenia, unde s-a întâlnit cu omologul său Marjan Šarec și a participat la o dezbatere cu tema „Înapoi la origini și apărarea colectivă, 75 de ani ai NATO”. Delegația Ministerului Apărării Naționale, din care a făcut parte și șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a asistat și la ceremonia oficială organizată cu ocazia împlinirii a 20 de ani când Slovenia este stat membru al Alianței Nord-Atlantice. Programul a mai inclus o vizită la Centrul NATO de Excelență pentru Vânători de Munte din această țară.

Generalul maior (r.)“ Victor Strîmbeanu: “A fost în România vreun referendum dacă intrăm sau nu în NATO? Nu. Tot românul voia, sau, mă rog, 90% voia atunci să intrăm în NATO.”

Publicat de gabrielasaksa, 1 aprilie 2024, 12:04

Victor Strîmbeanu: Eram comandantul bazei, dar până acolo, ca să pot să plec la post, s-au întâmplat niște lucruri. De exemplu, în ’95 am absolvit  în Statele Unite, în cadrul  University, cum îi spun ei acolo. 2000-2001 mi-am luat maseratul la britanici. Asta este un curs mai dificil, mai lung la Royal Military College of Science și, cum să spun, eram pregătit. Când au început să dea testele cine pleacă la post, eram deja în evidențele Statului Major General și în 2006 am plecat. Dar la aderare eram acolo, comandantul bazei, cu probleme de interoperabilitate. Asta a fost o altă epopee, aș putea să-i spun, realizarea interoperalității în forțele aeriene în ani parteneriatului și șansa a făcut să fiu și în acest grup. Era un grup de patru oameni. Cred că nu le-am cerut acordul, dar cred că nu greșesc dacă le spun, eram cu generalul Burhală,  și cu Ristea. Atunci toți aveam grade mici. Eu eram maior, respectiv locotenent comandor, ei căpitani comandări, după aia au ajuns generali. Şi am fost vârful de lance. Ni se spunea în aviație deja Delta Force, în sensul că, cum să explic pe scurt, că timpul ne presează. Noi eram din cauza restricțiilor bugetare și insuficienței resurselor zburam acolo în aerodromul nostru. Țara era împărțită în aerodromuri, procedurile noastre, zboruri insuficiente, orice misiune care te scotea din rutina asta era un risc. Aveai de dus un avion de la Bacău la uzină, făceai pregătire 24 de ore înainte, dădeai lucrare scrisă, te examina navigatorul unității ca să duci un avion de la Borcea la Bacău, la uzină. Ori noi atunci trebuia să plecăm de la Borcea la Timișoara la Brno, la Nürnberg și în Franța în aceeași zi pe căi aeriene, schimbând 30 operatori, vorbind cu ei în limba engleză, schimbând frecvențe și acolo trebuia să participăm la niște exerciții pentru care pur și simplu noi nu eram pregătiți. Dar ca să ajungem la interoperabilitate ne-am asumat aceste riscuri. Şi vă spun cu mâna pe inimă, a ținut Dumnezeu cu noi, pentru că puteam să ne rupem gâtul de 100 de ori în Franța, în Germania, în Slovacia, în Turcia, pe unde am fost această echipă. Ei, încet, încet am predat ștafeta către cei mai tineri și nu întâmplător eu am fost numit comandant la Borcea, Burhală la Bacău, lui i s-a propus la Câmpia Turzii, da, mă rog, n-a vrut să accepte, ca să ducem această experiență extrem de valoroasă pe care ne-am însușit-o, ne-am realizat-o cu atâtea riscuri, că au fost riscuri, când, poate altădată discutăm de particularitățile, unele plecau chiar de la posibilitățile avionului. Toți ăia operau cu avioane două, trei ore, noi trebuia să ne încadrăm în 30 de minute, când ăla îmi planifica o misiune în poligon, zice: merg pe un traseu la mică înălțime 30 de minute, faci un holding, nu știu unde, vii din partea… că se simula o situație tactică. După care în poligon trebuie să operezi 30-40 de minute. Şi noi îl ascultăm… Hello, noi 30 de minute trebuie să aterizăm. Şi planificarea lor se ducea în acer. Noi zburăm razant, ne ducem direct în poligon, în cinci minute ne-am făcut treaba și ne-am întors pentru că rămânem fără combustibil. Şi încă o dată, a ținut Dumnezeu cu noi, vă spun eu. Am reușit să facem, am făcut impresie foarte bună, nu că mă laud, scuzați lipsa de modestie. Astea ar trebui scrise, nu-mi ajunge timpul, să luăm benzile și toate… Dacă ați vedea benzile alea, ce se întâmpla în cabinele alea, că mergeam cu dubla la început. Eu eram pe engleză pe naviaţie, si de regulă zburam cu generalul Burhală. El era căpitan comandor atunci, făceam tandemul ăsta și ceilalți în formații. Dacă ați auzit benzile alea ce se întâmpla în cabina aia, ce tensiune nervoasă, ce explozii, ce descărcări ca să putem să lovim țintele, să simulăm lovirea țintelor în limbaj, după procedurile lor, în anii interoperalității, eu nu vorbesc acum, când avem piloţi şcoliți în Statele Unite, după procedurile în limba lor de la zero. Noi atunci eram, veneam din Tratatul la Varșovia cu…

Cristian Dumitrașcu (reporter): Cu şcoala de aviației rusească, cu toate cele.

Victor Strîmbeanu: Școala noastră a fost bună. Pe noi ne-a omorât lipsa de resurse. Când unui pilot de MIG-21 îi dai 10 ore de zbor pe an, cinci ani la rând, ăla e kamikadze, e kamikadze. Specialiștii spun că sub 70 de ore intrii în pământ din lipsă de antrenament. Şi noi am zburat ani, promoția mea, și înaintea mea și după mine pentru că au fost ultimii ani din regimul comunist și primii ani după când era o, în sfârșit. Încet-încet am intrat în normalitate.
Toată treaba aia noi am făcut-o atunci, și ulterior am predat ștafeta și la Borcea, și la Bacău, și pe la Câmpia Turzii și, încet-încet, au venit piloții tineri și s-a făcut această trecere să se zboare normal, operațional. Ca să fii interoperabil trebuie să fii în primul rând operațional în mediul tău național. După aia discutăm de interoperabilitate. Nu poți să fii interoperabil dacă tu nu ești operațional. Că în rest aviația este aceeași peste tot, la fel atacă și pilotul ăla…Mici diferențe de concepție, de întrebuințare a formațiilor, ce mijloace tehnice, de cercetare aeriană, de gestionare a spațiului aerian și așa mai departe. Ei, campania aia din anii parteneriatului a fost definitorie pentru noi și începutul Forțelor Aeriene. Și după aia au venit misiunile. Când am ajuns comandant de bază deja cam predasem ștafeta. În calitate de comandant de bază cred că a mai fost o singură misiune pe afară, în Franța, la un cooperative key, ceva, și după aia am trecut pe, hai să zicem, pe management. Eu am rămas pilot până la pensie și m-am încăpățânat să rămân. Uneori m-am luptat cu medicii, că, uitați, port ochelari, acum sunt la Techirghiol că am niște discuri comprimate de la suprasarcină, dar așa am vrut să…

Cristian Dumitrașcu (reporter):  De la suprasarcina din zborurile cu MiG-ul…

Victor Strîmbeanu: Din avion, da, suprasarcina fiind acea componentă din forța centrifugă din evoluțiile curbilinii care se adaugă la greutatea normală; ea are altă definiție, este portanță pe greutate. Crește portanța, greutatea și atunci factorul de suprasarcinp se duce la 5, 6, 7, 8 până la ruperea omului sau a avionului. Evident, trebuie să respect restricțiile. Și după asta au venit misiunile astea importante. Ajunsesem deja general și noi aveam la NATO o funcție de general, atunci, imediat după aderare. De fapt, România a avut de ales: o funcție cu două stele, dar la rotație cu Ungaria sau Cehia, cred, sau o funcție permanentă de o stea. Și România a mers pe funcție de permanentă de o stea; era vorba de director adjunct la celula de coordonare a parteneriatului. Au fost ani foarte provocatori, exista concepția „a, e viață dulce acolo, Victore, e viață de ieșit la pensie”. Domnule, m-a ținut viața asta dulce vrei șase luni, după care doi ani și jumătate SHAPE a intrat într-o reorganizare și a trebuit să transformăm această celulă de coordonare a parteneriatului într-o divizie de cooperare militară, una din cele cinci divizii ale SHAPE. Și am început să scriem… Și în țara ta și în în limba ta e greu să construiești o structură, darămite acolo, începând de la mission objective și să dezvolți în continuare compartimente, birouri, structuri, iar ăia nu se joacă. Noi aveam o funcție de un general pentru că la NATO regula era în general trebuie să ai cel puțin trei colonei în subordine. Ca să ai trei colonei, trebuie să ai cel puțin 25 de oameni în subordine. Deci ca să ai functie de o stea trebuie să ai 75 de oameni acolo. Nu se respectă regula de la pluton la pluton, e un comandantul-locotenent. Vorbim de un comandament aliat strategic. Și atunci asta era matematica, logica din spatele acestei… Și așa am ajuns acolo la prima funcție, după care, în sfârșit, m-am întors în țară, Afganistanul, și după aia a doua etapă, în care am fost reprezentant al șefului SMG la SHAPE. Să lămurim, NATO e condus de un nivel politic, nivel președinți, Consiliul Nord-Atlantic. În lipsa lor, sunt ambasadori. Următorul nivel politico-militar, tot la Bruxelles, unde sunt miniștrii apărării; în absența lor, că nici președinții, nici miniștrii, nici șefii apărării nu stau la Bruxelles, Ei au reprezentanți permanenți: ambasadori, respectiv milrep, respectiv ce-am fost eu – reprezentantul șefului Secretariatului Major General la SHAPE, la Comandamentul Aliat Suprem. Și acolo se întâmplă tot ce este important pentru destinul țărilor aliate în următorii 5, 10, 20 de ani, pentru că se lucrează cu bătaie lung. Structura NATO a evoluat foarte mult, era atunci… Mă rog, comandamentele strategice au rămas ACO, și ACT, ACO – în Europa și ACT – peste Ocean. Foarte logic, de altfel, că, din considerente strategice, dacă unul este lovit prin surprindere de o lovitură puternică nucleară, de exemplu, să nu rămână Alianța decapitată. Și aceste două comandamente se intersectau, în sensul că deși ăsta se numea ACO – Allied Command Operations – și gestiona operații și celălalt se numea ACT – Allied Command Transformation – și se ocupa de transformare. Transformarea e un proces continuu, altfel rămâi în urma părții adverse. Dacă nu-ți asumi această doctrină, pierzi lupta dinainte. Dar și ăla care făcea transformare făcea și 25% operație și cel care făcea operații 75% făcea 25% transformare. Și după care veneau comandamentele operative. La început era pe fiecare componentă. Ulterior, datorită acelor ani, magnificii ani ’90, care, din păcate, nu au durat, atunci toată lumea era fericită. Dispăruse imperiul diavolului, Uniunea Sovietică, lumea bipolară care a trăit sub spectrul distrugerii reciproce, conceptul MAD – mutually assured destruction, distrugerea reciprocă asigurată. Și coșmarul ăla se terminase, toată lumea era prietenă toată lumea, inclusiv rușii cu occidentalii, cu NATO, și chiar atunci s-a creat și NATO-Russia Council, și PJC-ul – Permanent Joint Council, și toate cele. Din păcate, anii ăia nu au durat. Și lucrurile s-au deteriorat. Dar în perioada aia NATO și-a restrâns foarte mult comandamentele. S-a ajuns în locul celor trei comandamente operative la acele component commands, care sunt încă, dar deja… Vedeți dvs., s-au întâmplat atunci evenimente.
Și pe primul mandat am avut, de exemplu, războiul din Georgia. Pe mandatul doi am avut Crimeea, la câteva luni, și după aia tot ce a urmat. Și NATO a trecut… Evident, sunt încă legat de un jurământ și nu putem vorbi de lucruri clasificate, dar o parte din măsurile luate atunci, asta a dat publicității, s-au luat două pachete de măsuri: de adaptare, de asigurare imediată și de adaptare pe termen lung. Multe lucrurile pe care le vedeți azi atunci au fost făcute, când s-a întâmplat să fiu și eu acolo, în perioada măsurilor de adaptare pe termen lung. Adică faptul că se mai deschide un comandament. Păi, România era… situația pe flancul de est era complet dezechilibrată. Polonezii aveau comandant de corp, România nu avea nimic. Eu am plecat cu mandat de la șeful SMG, la vremea aia, să obțin în primul rând un contingent suppleant pentru noi, că noi nu aveam nici din ăla, și după aia un comandament și… Și ce se întâmplă, era pace, erau liniștiți, erau „domnule, nu e necesar, veniți cu o analiză pertinentă de intelligence să vedem harta riscurilor, amenințările, dacă se jusatifică”… Dar astăzi avem comandament de corp. S-a echilibrat flancul estic. Dar am început atunci. Haideți cu un comandament de divizie… La sfârșitul mandalului meu aveam Multinational Division South – East – divizia multinațională de su-est, la noi, și care s-a transformat acum în corp. Și, încet-încet… Deci multe din măsurile pe care le vedeți, eu vorbesc acum din perspectiva României, vorbesc repede, că timpul este limitat și sunt atât de multe de spus și de explicat oamenilor, că mă doare, domnule, efectiv când văd efectele propagandei care prinde, propagandei din est, prinde la multă lume, din lipsă de informare. Multe din ce vedeți astăzi atunci s-au făcut. Face parte din acele măsuri de adaptare de termen lung. Măsurile de asigurare imediată sunt alea pe care le intuiește oricine: intensificăm cercetarea… Și astea sunt secrete, dar și-au pierdut relevanța.

Cristian Dumitrașcu (reporter): Cu asta voiam să mergem către finalul interviului, pentru că mi-ați mărturisit înainte de a porni înregistrarea că sunteți mâhnit de faptul că mulți români intră în jocul ăsta al știrilor false și al… Noi știm foarte bine ce este și de unde vine. Și inclusiv acea sintagmă „colonia americană”, chiar mi-ați spus că sunt oameni care plimbă cu vorbele rușilor…

Victor Strîmbeanu: E propaganda din est. Fenomentul e complex, autoritățile au un mic blam aici, o parte de vină, pentru că nu iau măsuri. Și, domnule, nu măsuri reactive. Haideți să trecem un pic în ofensivă, să trecem la informarea sistematică a oamenilor a ceea ce înseamnă… Ce se întâmplă, în țările celelalte mulți au făcut referendum: domnule, intrăm sau nu în Uniunea Europeană, intrăm sau nu în NATO? La noi s-a subînțeles. La noi dorința populară a fost extrem de mare – da cu Occidentul, da cu Uniunea, da cu NATO. Nu s-a pus problema. A fost în România vreun referendum dacă intrăm sau nu în NATO? Nu. Tot românul voia, sau, mă rog, 90% voia atunci să intrăm în NATO. Și astăzi, dacă facem sondaj, datorită acestei propagande, cărei propagande i-au căzut victimă mulți români din neinformare, și aici autoritățile au o parte de vină, o să constatați că procentul este îngrijorător. Și faptul că mișcările astea extremiste, inclusiv politice, au atâta aderență la populație, ce se întâmplă? Ei aruncă vina pe Occident pentru disfuncționalitățile economice, pentru neajunsurile astea. Tranziția n-a fost ușoară. A fost mai grea din cauza noastră, noi n-am gestionat-o. N-a venit nimeni, domnule, cu tancurile aici, cum a venit Uniunea Sovietică. Nu ne-a luat nimeni cu forța. Noi ne-am rugat să intrăm acolo și ei ne-au spus: domnule, intrați, și în NATO, și în Uniunea Europeană, dar uite care sunt criteriile. Îndepliniți-le, pentru că altfel dezechilibrați sistemul. E un sistem echilibrat matematic, și economic, și securitar, și intrați când sunteți interoperabili. Uitați, asta este conduita noastră. Asta nu înseamnă că ești colonie. Dacă ai fi colonie, ar veni o forță care să te țină… Noi dacă vrem să ieșim mâine, ieșim mâine. Dar ne e bine? Eu mă duc aminte că aveam inflația 120 în anii ’90 și eu ne-au spus: deficitul maxim la 3%. Cât ne-am luptat să obținem deficitul ăla? A, nu s-a făcut. Aș spune că ăsta e costul tranziției. Da, domnule, sacrificii, atâția oameni fără locuri de muncă, atâtea fabrici închise. Dar oamenii ăia uită niște lucruri: fabricile alea erau competitive, rezistau la economia de piață? Că asta ne-am dorit. Nu prea rezistau. Bun, aș zice: ăsta e costul tranziției. Dar avem exemplu Poloniei, care, în plină criză, atunci când nouă ni s-au tăiat salariile și pensiile cu 25%, ăia erau pe plus, profitau, tot din comunism venită, tot cu economie supercentralizată. Unde e diferența? Nu vreau să jignesc pe nimeni, în calitatea umană și în special în calitatea conducerii.

Simona Cojocaru: „În principiu, strategia noastră de apărare definește foarte clar faptul că această construcție strategică în care ne regăsim acum se bazează pe trei piloni: NATO, UE și Parteneriatul strategic cu SUA. Dar la fel de importante sunt relațiile cu statele partenere.”

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:57

Cristian Dumitrașcu: Doamnă secretar de stat, bine ați venit la „Interviul săptămânii”.

Simona Cojocaru: Bine v-am găsit. Îmi face mare plăcere.

Realizator: La mulți ani, pentru că a fost săptămâna femeii și iată un moment, cred, potrivit pentru a vorbi cu o personalitate din mediul militar, care este femeie.

Simona Cojocaru: Încă o dată vă mulțumesc. Da, rolul femeii s-a schimbat fundamental, asta e clar. Auzeam și declarații ale unor lideri și din România, dar și la nivelul Uniunii Europene, care spun foarte răspicat și cu putere faptul că femeile trebuie să își dobândească rolul clar în ecuația guvernamentală.

Cristian Dumitrașcu: Dvs aveți o carieră de peste 25 de ani în mediul militar, în Ministerul Apărării, și dincolo de această prezență care este firească și pe care spuneam că ne-o dorim cu toții într-o zi să fie și în România, în mediul politic, dvs ați luptat pentru drepturile femeilor și în mediul militar, aici, unde femeile au apărut nu de foarte mult timp, cred că sunt 20 și ceva de ani de când avem promoții de fete, și îmi amintesc o declarație în care spuneați și dvs, așa cum am spus eu mai devreme, că vă doriți să vedeți lideri militari cu grad de general femeie.

Simona Cojocaru: Mi-aș dori foarte mult. Ne mândrim cu o astfel de femeie generală. Acuma, în MApN avem o singură femeie general; au mai fost încă două în anii recenți, dar au trecut în rezervă. Avem nevoie de astfel de lideri pentru că s-a demonstrat că femeile au o capacitate de conducere, o capacitate managerială, o capacitate de negociere, uneori mult mai importantă decât cea bărbaților. Și nu o spun eu. Sunt statistici la ONU, statistici la nivelul Uniunii Europene și la NATO. Și,  da, tindem cu toții către această ‘gender balance’, cum se denumește, sau egalitate de gen. România, MApN are un lor extrem de important. Chiar anul trecut am prezidat, prin intermediul Departamentului pentru relație cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, o inițiativă extrem, extrem de importantă la nivelul ONU.

Vorbim cu toții de 2024 ca fiind un an aniversar. Urmează aniversarea celor 75 de ani de la înființarea Alianței Nord-Atlantice, urmează aniversarea celor 20 de ani de când România a devenit membru al NATO și Departamentul pentru Politica de Apărare aniversează 30 de ani de la înființare. Ca să fiu mai exactă, departamentul a început printr-o măsură extrem de curajoasă la vremea aceea, 1993 – se numea primul civil în conducerea Ministerului Apării Naționale, domnul Ioan Mircea Pașcu, la conducerea departamentului, care, de fapt, s-a coagulat în anul 1994. Deci, reținem aceste date: 1993 a fost numit primul civil, iar în 1994 a luat ființă propriu-zis Departamentul pentru Politica de Apărare. Eram undeva la 50 de ani după o perioadă în care Ministerul Apărării Naționale era compus exclusiv din militari. Ce înseamnă această numire? Înseamnă exercitarea controlului civil asupra forțelor armate. Un demers extrem de important, care avea să își dovedească utilitatea extraordinară câțiva ani mai târziu, atunci când România se angrena efectiv în bătălia pentru NATO – am reținut cu toții cum a denumit-o domnul ministru Ioan Mircea Pașcu. Pentru că era o condiție vitală pentru aderarea la Alianță acest control civil ferm asupra forțelor armate. M-am angajat în minister, am intrat rândurile armatei, dacă vreți, undeva în 1997. Femeile pe care le-am găsit eu atunci, ca să fac o paralelă și cu întrebarea dvs. anterioară, erau personal civil, dactilografe, responsabile cu întreținerea, cam ăsta era nivelul atunci, la acel moment. Am fost parte a unei generații, o generație de tineri care au intrat în minister ca parte a acestui control civil, a construirii organizaționale, dacă vreți, a unui nou concept în minister și iată că într-adevăr au trecut de atunci, anul acesta se vor împlini 26 de ani și sunt mândră de tot acest parcurs, pentru că am venit aici ca un expert și iată că astăzi conduc departamentul în care am intrat ca un simplu expert, femeie, la acel moment extrem de dificil şi complex, dacă vreți.

Cristian Dumitrașcu: E important că sunteți aici cu noi la interviu, ca om care ați participat la această construcție, și prima întrebare care îmi vin în minte acum este dacă atunci când spuneați că erați tineri experți intrați în armată, dacă acest model, care s-a dovedit de succes, iată, după 30 de ani, a fost inspirat din altă armată sau din alt model organizațional.

Simona Cojocaru: În mod cert, da. În ’94 România adera la Parteneriatul pentru Petru, atunci ne defineam opțiunea euratlantică, începusem acest drum, iar în 1997, atunci când la Summitul de la Madrid România nu a primit invitația de aderare, au fost doar trei state invitate, vi le reamintesc: Cehia, Polonia și Ungaria, care au aderat efectiv în 1999, la Summitul de la Washington, liderii de atunci au realizat că este foarte important să construim un departament pentru politică de apărare care să gestioneze acest parcurs al integrării. Și departamentul de care vorbim a avut un rol covârșitor în ceea ce privește negocierea aderării, acel membership, action plan – planul național pentru aderare, aducându-și, așa cum spuneam, o contribuție majoră. Și ajungem la Praga, în 2002, când România a primit invitația de aderare, alături de alte șase state, le denumim Big Bang Wave, adică cel mai mare val al lărgirii aliate, care s-a produs efectiv în 2004 la Istanbul.

Cristian Dumitrașcu: Este o situație grea de doi ani încoace și cred că nici dvs. la momentele de început, când spuneați că ați început construcția asta, nu v-ați fi gândit că am putea ajunge într-o situație reală de război la granița României. Sunt convins că ceea ce aveți de făcut este cu totul schimbat ca structură, ca importanță a muncii dvs. S-au înteţit, cred, toate bilateralele şi toate discuţiile au luat o altă turnură. Cât puteţi să ne spuneţi din această nouă paradigmă?

Simona Cojocaru: La ceea ce asistăm noi acum, prin războiul de agresiune dus de Federația Rusă în Ucraina, pentru noi nu este neapărat o noutate. Mă gândeam puțin mai devreme că la summitul de la Istanbul, atunci când noi am aderat efectiv la Alianță, Marea Neagră a fost inclusă printre subiectele acelei importante reuniuni. Bineînțeles că la momentul acela NATO se concentra asupra Afganistanului – eram după 11 septembrie 2001 -, se concentra asupra noilor parteneriate, noilor capabilități. Era acel concept de ” out of area missions”. NATO se deplasa spre est, centrul de greutate se deplasa spre est prin această includere a noi șapte protocoale de aderare la Tratatul de la Washington, 500.000 km² și 50 de milioane de locuitori se alăturau Alianței, într-o alianță care astăzi este foarte aproape să aibă 32 de membri, 32 de aliați.

Cristian Dumitrașcu: Peste un miliard de oameni.

Simona Cojocaru: Exact. Și, apropo, Alianța pleca în acest drum al celei mai de succes alianțe politico-militare în 1949, cu 12 aliați, deci o creștere exponențială, în decursul atâtor ani, 75 de ani, și acum suntem 32.

Spuneam că Marea Neagră era încă din 2004 pe agendă, pentru că noii aliați, cum este și cazul României, aduceau în NATO propria cunoaștere specifică a problemelor cu care ne confruntam, iar Marea Neagră era încă de atunci o zonă în care diferite amenințări se întâlneau, era un punct de inflexiune încă de atunci – dacă vorbim și despre Caucaz, mai departe Asia Centrală, Mediterana… Aveam un continuum care avea ca punct de inflexiune Marea Neagră încă de atunci. De aceea, România a continuat toți acești ani să fie avocatul unei prezențe sporite a NATO la Marea Neagră, al consolidării apărării pe flancul estic aliat ș.a.m.d.,

pentru că am fost vizionari. Am fost vizionari în a vedea faptul că… Da, Rusia în acel moment era partener strategic al Alianței și a fost foarte mult timp partener strategic. Inclusiv în conceptul strategic de la Lisabona, Rusia era definită ca partener strategic. Practic, se produce noul concept strategic de la Madrid, de acum doi ani de zile, în care Rusia este definită ca fiind cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa spațiului euroatlantic.

Cristian Dumitrașcu: Dar, ca să fim corecți, cred că schimbarea de paradigmă a venit de mai devreme, din 2008, de la Summitul de la București.

Simona Cojocaru: Exact. În 2008 am avut evenimentele din Georgia, ulterior am avut și atacuri cibernetice asupra statelor baltice. A urmat, bineînțeles, 2014. Deci, uite, suntem la aproape 10 ani de la anexarea ilegală a Crimeei, în 2014, și astfel de amenințări și de acțiuni militare au continuat în toți acești ani. Dar, practic, schimbarea fundamentală s-a produs prin conceptul strategic adoptat la Madrid și Alianța a adoptat măsuri fără precedent în ceea ce privește consolidarea capabilităților, consolidarea apărării și a descurajării. Ați asistat și dvs. la multe dintre aceste transformări și, spun foarte clar, cu preponderență după 24 februarie, când în România a fost dislocat în premieră Grupul de luptă cu capacitate ridicată de reacție, acel VJTF (Very High Readiness Joint Task Force – n.r.), cu Franța ca „lead nation”, și ulterior s-a creat grupul de luptă și, bineînțeles, toate aceste măsuri dedicate descurajării și apărării pe teritoriul național, dar și pe întreg flancul estic, ne demonstrează că Alianța este puternică și mai ales este determinată să facă față oricăror provocări, de oriunde ar veni acestea.

Cristian Dumitrașcu: Spuneați mai devreme că am fost vizionari, ceea ce și ministrul Pașcu spunea în interviul trecut, același lucru. Foarte puțini oameni se puteau gândi atunci la aderare, în 2004, că s-ar putea schimba atât de drastic contextul internațional. Şi prin prisma lucrurilor pe care dvs. le-ați făcut și ați construit în acești ani, credeți că 24 februarie ne-a prins pregătiți pentru un scenariu la care de la un anumit moment ne așteptam, sau am fi putut să facem mai mult pentru acest moment?

Simona Cojocaru: În mod cert, am fost pregătiți și suntem pregătiți. Spuneați și dvs. că nu doar 24 februarie este data de la care NATO a început o astfel de pregătire, România a început o astfel de pregătire. Nu, discutăm de ani întregi. Vă amintiți, după Crimeea, că pe teritoriul României s-au produs niște schimbări în ceea ce privește apărarea și descurajarea, s-au înființat structuri de comandă aliate, decizii foarte importante adoptate la Summit-ul de la Varșovia din 2016, am beneficiat de prezența aliată adaptată… Acum nu mai discutăm de așa ceva, discutăm de prezență înaintată pe flancul estic, discutăm de o cu totul și cu totul altă paradigmă, dar toate măsurile care au fost adoptate la nivel aliat au fost implementate în ani și, bineînțeles, o spune secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, că Alianța traversa practic cea mai importantă consolidare a părerii colective. Pentru că, vedeți, aceste state estice am intrat în NATO, în diferite cadre sau în diferite valuri de lărgire, pentru a fi parte a acestui concept extraordinar, fundamental: apărarea colectivă.

Cristian Dumitrașcu: Apărarea colectivă este obiectivul principal și al activității dvs. în Departamentul pentru Politica de Apărare, Planificare și Relații Internaționale. Dar dincolo de întâlnirile pe care le aveți în această alianță fără egal în lume, sunt importante și acele întâlniri despre care spuneam mai devreme, în alte zone ale lumii, și, aparent, oamenii de acasă ar putea să spună: Dar ce ne trebuie nouă, stat din estul Europei, chiar dacă suntem în NATO, să stabilim relații bune cu India și Pakistanul, bunăoară, unde v-am sunat într-o emisiune?

Simona Cojocaru: În principiu, strategia noastră de apărare definește foarte clar faptul că această construcție strategică în care ne regăsim acum se bazează pe trei piloni: NATO, UE și Parteneriatul strategic cu SUA. Dar la fel de importante sunt relațiile cu statele partenere. Nu poți să rămâi angrenat într-un spațiu dimensional unic, cum ar fi NATO sau UE, fără a extinde aceste relații de parteneriat. De altfel, și la nivelul Alianței cred că ați văzut că la toate summiturile importante participă acele state denumite „Asia-Pacific”, patru: avem Noua Zeelandă, Australia, Coreea de Sud și Japonia, parteneri ai Alianței. În NATO există o rețea extraordinară de parteneriate, fie că vorbim de Dialogul Mediteranean, de Inițiativa de la Istanbul ș.a.m.d. Și vă mulțumesc pentru că mi-ați adresat această întrebare. Politica de apărare nu se circumscrie, așa cum spuneam, unui spațiu limitat. Noi trebuie să ne extindem această rețea de parteneriate și de aceea în ultimii ani am semnat acorduri de cooperare cu state ca India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, foarte recent ministrul apărării naționale a semnat un astfel de acord cu Marocul. Avem în pregătire astfel de acorduri cu state ca Tunisia, Indonezia. Ce înseamnă acest lucru atunci când tragem linie? O îmbogățire a politicii noastre de apărare, în care cooperarea internațională are un rol pregnant.

Mi-ați adresat mai devreme întrebarea referitoare la contactele pe care le-am avut anul trecut cu diverse state. Ce înseamnă acest proces de consultare? Înseamnă faptul că împreună cu partenerii noștri, împreună cu aliații, împreună cu statele membre UE, construim – construim cunoaștere, construim cooperare, construim relații bune și putem să mergem împreună în exerciții, putem să devenim interoperabili, putem să avem o armată modernă și flexibilă – și până la urmă, ce ne dorim cu toți? Să fim gata ca alături de aliații noștri să luptăm atunci când va fi necesar și să fim la fel de bine pregătiți ca și ei.

Cristian Dumitrașcu: Construiți până la urmă și acel soi de familiaritate între militarii Alianței.

Simona Cojocaru: Exact. Discutăm aici de o comunitate, de un club în care România a intrat și în care nu discutăm doar de deciziile de la masa aliată, de la Cartierul General de la Bruxelles; discutăm de participări în misiuni și operații, pentru că acolo testăm solidaritatea, testăm interoperabilitatea, testăm capacitatea de luptă. Și cred că vă amintiți că anul trecut România a găzduit o serie de exerciții extrem-extrem de importante. Unul dintre ele se numește „Saber Guardian”, la care au participat 10.000 de militari din state aliate și partenere, 5.000 fiind români, 5.000 fiind străini, şi acolo s-a demonstrat cu adevărat ce înseamnă să fii un aliat robust. Nu trebuie să spunem sau să includem aceste concepte doar în documentele pe care le pregătim la nivelul politicii de apărare, trebuie să le exersăm.

Cristian Dumitrașcu: Spuneați despre acest mare exercițiu: cu siguranță, au fost și femei – să încheiem către zona în care am început. Credeți că în România mai este loc de creștere pentru femeii în armată – ofițer, subofițer, maistru militar -, dar, iată, și în funcții politice?

Simona Cojocaru: Răspunsul este foarte simplu: da. Luptăm pentru asta. Avem nevoie de astfel de femei. De altfel, în Armata României sunt femei excepționale. Simona Măieran, femeia pilot care a adus o contribuție extraordinară. Știți că a pilotat o aeronavă de mari dimensiuni…

Cristian Dumitrașcu: Cea mai mare aeronavă NATO.

Simona Cojocaru: Cea mai mare, C 17 Globe Master. Ce dovadă mai mare putem avea că o astfel de femeie, militar român, poate să fie oricând la fel de bună ca și femeile din armatele statelor aliate?!

Cristian Dumitrașcu: Să nu uităm că ea a fost chiar prima femeie care a pilotat MIG-ul.

Simona Cojocaru: Exact. Noi, la departament – şi acum dați-mi și mie voie să închei cumva această aniversare de 30 de ani a departamentului – am alocat o importanță deosebită Smarandei Brăescu, o femeie erou, care știți că deține recordul mondial pentru cel mai înalt salt cu parașuta, în 1938. O omagiem an de an și, mai ales că traversăm acum o lună extraordinară dedicată femeilor, încă o dată ne aplecăm asupra memoriei acestor femei erou, omagiem și o altă femeie extraordinară, Elena Chiriță, o infirmieră care, undeva în anul 1944, a fost rănită în luptă, şi îi dedicăm această lună și acestei femei uimitoare.

Cristian Dumitrașcu :Nu putem decât să ne bucurăm că noi, cei de la agenția media a Armatei, avem reprezentată partea aceasta. Avem multe fete jurnalist, femei jurnalist, și militari și civili. Și dacă tot am ajuns aici, există un film făcut de colegii de la Studioul Cinematografic al Armatei despre Smaranda Brăescu. Îi invit pe toți să intre pe pagina de youtube a Studioului Cinematografic al Armatei.

Doamnă secretar de stat, la mulți ani pentru cei 30 de ani de departament, pentru toate lucrurile care ne unesc!

Simona Cojocaru: Vă mulțumesc și la mulți ani tuturor, în această lună dedicată primăverii, dedicată femeilor!

Misiuni internaţionale

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:51

Teodora Mzere (realizator rubrică): Anduranță este cuvântul acestei săptămâni, care caracterizează activitatea artileriștilor antiaerieni din cadrul celui de-al 14-lea detașament românesc dislocat în Polonia, astfel că primele zile ale lunii martie i-au găsit pe militarii turdeni într-un marș tactic de 20 km având drept scop menținerea capacității fizice și îmbunătățirea reacției la diverse incidente ce pot apărea într-o situație reală. O altă provocare la care au luat parte este competiția între națiunile participante la misiune, în cadrul căreia artileriștii români au avut de trecut probe atât de cultură generală, cât și probe fizice și tactice. Cu detalii vine locotenentul Maria Dohotar, ofițerul de informare și relații publice al Detașamentului „Gheparzii Transilvani”.

Maria Dohotar: Competiția aero PANTHER SHIELD, organizată la nivelul Grupului de Luptă, a fost cea care a încheiat seria activităților din această săptămână pentru „Gheparzii Transilvani”. Echipa detașamentului, formată din 20 de militari, a luat startul acestei competiții alături de celelalte echipe reprezentante ale națiunilor din cadrul grupului de luptă. Probele din cadrul acesteia le-au testat militarilor atât anduranța fizică, cât și cunoștințele de cultură generală.

 Teodora Mzere (realizator rubrică): Următoarele vești le primim din Republica Centrafricană, unde o parte din militarii Batalionului 22 Vânători de Munte Cireșoaia din Sfântu Gheorghe participă la Misiunea Uniunii Europene de Protecție a Forței. Și-au început mandatul în luna decembrie, urmând ca în luna iulie să se întoarcă înapoi în țară. Cu detalii despre membrii acestui contingent și misiunea pe care o desfășoară vine căpitanul Florin Nicoară.

Florin Nicoară: Undeva la 50% din militarii pe care îi am în subordine sunt la prima misiune, dar am și cealaltă jumătate, ceilalţi 50%, care au experiențe în teatrul de operație, fie în Afganistan, fie Irak. Este ceva diferit, este ceva loc pentru toți și încercăm să ne facem misiunea astfel încât siguranța personalului și a facilităților, să primeze în ochii noştri.

 Teodora Mzere (realizator rubrică): Revenind pe continentul european, mai precis în Georgia, unde s-a dat statul exercițiului Trojan Footprint 24, la care participă și România, alături de alte 12 state. Cu o istorie de 8 ani de zile, Trojan Footprint este cel mai mare exercițiu destinat forțelor pentru operații speciale, anul acesta desfășurându-se simultan în trei țări Georgia, Grecia și România. Cu amănunte vine colegul meu Constantin Herțanu.

 Constanti Herțanu: Desfășurată în perioada 4-15 martie de Comandamentul pentru Operații Speciale din Statele Unite ale Americii în Europa, Trojan Footprint 24 este un exercițiu conceput pentru a demonstra capacitatea Statelor Unite ale Americii, aliaților NATO și a națiunilor partenere de a răspunde hotărâtor oricărei amenințări din orice direcție. 2.000 de militari din Albania, Bulgaria, Franța, Georgia, Grecia, Italia Muntenegru, Macedonia de Nord, Portugalia, România, Spania, Regatul Unit și Statele Unite participă anul acesta la Trojan Footprintt 24, desfășurat sub umbrela exercițiul lui NATO Steadfast Defender 2024.

Exercițiul „Nordic Response 2024”

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:49

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Exercițiu de amploare al NATO în nordul Europei. 20.000 de militari din 13 țări aliate iau parte, până pe 15 martie, la exercițiul „Nordic Response 2024”, condus de Norvegia. Finlanda participă pentru prima dată de la aderarea la NATO la un antrenament de apărare colectivă cu peste 4.000 de militari. Ciprian Panga are detalii.

Ciprian Panga: Potrivit unui comunicat al Alianței Nord-Atlantice, circa 50 de nave, submarine, fregate, corvete și portavioane și peste 100 de avioane de luptă, de transport și de supraveghere, împreună cu elicoptere, vor fi implicate în manevre. Exercițiul demonstrează capacitatea operațională, coeziunea și voința NATO de a apăra întreaga zonă a Alianței, a precizat și armata finlandeză. Exercițiul face parte din seria „Steadfast Defender”, cel mai mare exercițiu NATO din ultimele decenii. În aceeași serie se înscrie și „Dragon 2024”, un adevărat test al armatei poloneze de a răspunde unei crize multidimensionale. La exercițiu Polonia participă cu 15.000 de militari, alți 5.000 aparținând altor nouă state membre NATO.

Comisiua Europeană propune un nou program pentru industria militară

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:46

Adrian Gâtman (realizator rubrică):  Comisia Europeană a propus impulsionarea cu cel puțin 1,5 miliarde de euro în următorii trei ani a industriei militare europene, pe care dorește să o încurajeze să își asume mai multe riscuri pentru a crește producția prin intermediul de achiziții comune sau avantaje fiscale. Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Securitate, a declarat că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a readus un război de mare intensitate în Europa. După zeci de ani de cheltuieli insuficiente, trebuie să investim mai mult în apărare și să o facem în comun și mai bine. Prin noul program, statele Uniunii sunt invitate să achiziționeze cel puțin 40 de procente din echipamentele de apărare la comun până în anul 2030. Tot până atunci, se are în vedere ca valoarea comerțului pentru apărare în interiorul Uniunii să fie de cel puțin 35% din valoarea totală a pieței europene în acest domeniu.

Exercițiul multinațional „Justice Eagle 24”

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:45

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti” a desfășurat în această săptămână în Centrul Secundar pentru Instruire din Babadag, județul Tulcea, exercițiul multinațional „Justice Eagle 24”. La antrenament a luat parte și o subunitate de militari din Armata Națională a Republicii Moldova. Una dintre secvențele exercițiului a avut loc la Topraisar, acolo unde militarii geniști din Brigada 9 s-au instruit împreună cu militarii americani dislocați în țara noastră. „Justice Eagle” este un exercițiu anual cu trageri de luptă reale, cu mai multe categorii de armament.

Maior Stoica Marian, comandatul Bataliunui 341 Infanterie Constanța și directorul exercițiului „Justice Eagle”: Desfășurăm partea principală, o tragere cu toate subunitățile Brigăzi 9 Mecanizate, cu secția de artilerie, cu tancurile T55 și cu infanteria îmbarcată și debarcată. Scopul exercițiul este a de demonstra interoperabilitatea cu partenerii prezenți în poligon, de a ne valida procedurile interne și de a aduce realismul luptelor în poligoanele de instrucție.

Exercițiu demonstrativ de poliție aeriană întărită

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:43

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Forțele Aeriene Române și cele turce, aflate în țara noastră pentru misiunile comune de poliție aeriană întărită, au desfășurat miercuri un exercițiu demonstrativ în Baza 86 Aeriană de la Fetești. Potrivit scenariului, avioanele F-16 au interceptat o aeronavă străină care a intrat în spațiul aerian românesc și care pierduse legăturile de comunicații. Procedurile NATO presupun un anumit mod de acțiune în astfel de situații, am aflat de la căpitanul Octavian Palferentz, pilot în Baza 86 Aeriană.

Octavian Palferentz: Este un proces treptat de escaladare a forței, în care se încearcă reluarea contactului radio cu aeronava respectivă prin diverse mijloace. În caz de ultimă instanță, efectiv sunt decolate avioane serviciului de luptă pentru a intercepta aeronava respectivă și pentru a obține cât mai multe informații.

Reporter: În Baza Aeriană de la Feteşti se află și un detașament al Forțelor Aeriene franceze, format din 40 de militari și trei aeronave Rafale, una dintre ele fiind folosită și în exercițiul de antrenament în comun cu piloții români și turci.

Octavian Palferentz: Am fost foarte bine primiți aici. Facilitățile sunt la standardele NATO. Este perfect pentru noi. Suntem deja obișnuiți cu pista și cu celelalte facilități. Avem tot ce ne trebuie pentru a ne antrena și a trimite în misiune avioanele Rafale.

Adrian Gâtman (realizator rubrică):  Misiunile comune de poliție aeriană întărită sub comandă NATO contribuie la creșterea capacității aliate de reacție rapidă și descurajare, iar prezența piloților francezi în țara noastră face parte din noul concept NATO de dislocare rapidă a forțelor, ne-a confirmat colonelul Corneliu Pavel, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale.

Corneliu Pavel: NATO implementează un nou concept, de redislocare cu termen scurt de notificare. Prezența militarilor francezi astăzi aici la Baza 86 Aeriană Fetești ne arată exact acest lucru.

Ministrul Apărării Naționale s-a întâlnit cu Șeful Gărzii Naționale din Alabama

Publicat de gabrielasaksa, 11 martie 2024, 11:37

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, s-a întâlnit marți, la București, cu noul șef al Gărzii Naționale a Statului Alabama, generalul de brigadă David Pritchett. Cei doi oficiali au discutat despre seritatea la Marea Neagră în contextul războiului din Ucraina și despre cooperarea româno-americană în domeniul apărării. Ministrul Tîlvăr a subliniat importanța măsurilor de întărire a monitorizării și securizării spațiului aerian al României și, implicit al NATO, atât prin eforturi în plan național, cât și prin cooperarea cu aliații. Delegația americană a vizitat și Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, unde s-a întâlnit cu militarii din contingentele aliate dislocate în țara noastră.

Republica Moldova va trece la un nou program cu NATO

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:44

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Republica Moldova va trece la un nou program individual de parteneriat cu NATO. Alianța Nord-Atlantică a inițiat un proces de reformare a parteneriatelor sale, introducând conceptul: „Un partener, un plan”, care prevede ca mai multe programe și instrumente de cooperare cu fiecare stat partener să fie încorporate într-un singur cadru. Amănunte ne aduce în continuare, Adrian Gâtman.

Adrian Gâtman: Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova va negocia prevederile noului document, care vor ține cont de schimbările din contextul regional de securitate și de desfășurare a conflictului militar din Ucraina.

Olivia Bucioacă (realizator rubrică):  Dorinţa părţilor de a-şi consolida legăturile vine ca urmare a presiunilor din partea Moscovei, a afirmat premierul moldovean Dorin Recean, într-o discuție cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. Moldova și-a exprimat disponibilitatea de a participa la misiuni internaționale și exerciții militare care să îi consolideze capacitățile și interoperabilitatea. Într-o declarație acordată pentru Europa Liberă, președintele Parlamentului, Igor Grosu, spunea că în Republica Moldova nu există premise acum, pentru a iniția dezbateri tranșante în societate și în mediul politic despre o eventuală aderare la NATO. Ultimele date din barometrul opiniei publice arată că doar 26,5% dintre moldoveni ar vota pentru aderarea Republicii Moldova la NATO, iar 54% ar vota împotrivă.

Uzina românească Automecanica Mediaș va fi preluată de concernul german Rheinmetall

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:42

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Concernul german Rheinmetall va prelua, cu o participație de 72,5 procente, uzina românească Automecanica Mediaș. După unitățile de producție deschise în Ungaria și Lituania, producătorul german va construi în țara noastră vehicule militare. Potrivit unui comunicat al companiei, la Mediaș vor fi fabricate camioane și remorci pentru uz militar. Pe termen mediu, potențialul anual de vânzări va fi de aproximativ 300 de milioane de euro. Directorul executiv al Rheinmetall, Armin Papperger, a declarat că preluarea va contribui la consolidarea capacităților defensive ale Uniunii Europene și NATO în flancul estic al Europei. Parteneriatul dintre compania germană și fabrica din România a început acum doi ani, de când operează împreună Centrul de Întreținere și Reparații pentru Vehicule Militare de la Satu Mare. -*Finlanda, țară care a aderat de curând la Alianța Nord-Atlantică, va participa la misiunile NATO de scut aerian în România și regiunea Mării Negre. Anunțul a fost făcut de ministrul finlandez al Apărării, Antti Kaikkonen,, care a declarat că vor fi puse la dispoziție opt aeronave de vânătoare și un detașament compus din circa 100 de militari. Misiunea aliaților finlandezi va începe în luna iunie și va include Poliție Aeriană, Patrulare și Instrucție în comun cu Forțele Aeriene Române și Bulgare. Pe lângă trimiterea de aeronave la misiunea din zona țării noastre, Finlanda va avea în acest an și un vânător de mine pentru misiunile NATO din Marea Baltică, în lunile aprilie și mai.

Armata recrutează soldați și gradați profesioniști

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:41

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Ministerul Apărării Naționale a demarat o nouă campanie de recrutare pentru posturile de soldați și gradați profesioniști. Pentru această serie sunt disponibile 5.100 de locuri în cele 41 de județe din țară și în municipiul București. Înscrierile se fac până la sfârșitul acestei luni direct la sediile unităților militare sau la birourile informare-recrutare de pe raza localității de domiciliu. Candidații trebuie să aibă cetățenie română, vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani și să fie absolvenți cel puțin ai primilor doi ani de studiu din învățământul liceal. Generalul de brigadă Constantin Spînu, consilier al ministrului Apărării Naționale.

Constantin Spînu: Armata Română, ca orice altă armată din lume, are nevoie în permanență să recruteze resursă umană. Este prima serie a acestui an. Vom avea mai multe serii. Acum, tinerii au la dispoziție, până pe 1 martie, cei care doresc să urmeze o carieră militară și să o înceapă ca soldat profesionist în Armata României, se pot înscrie direct la poarta unității la care doresc să se încadreze, însă pot să meargă și la centrele militare județene de sector, zonale, la birourile de informare-recrutare pentru obținerea de date suplimentare. Colegii mei îi așteaptă acolo pentru a le oferi aceste date.

România reprezentată la cel mai înalt nivel

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:39

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Miniştrii apărării din țările NATO s-au întâlnit de joi, la Bruxelles, unde au discutat despre măsurile de consolidare a posturii aliate de descurajare și apărare. Noile planuri de apărare a țărilor NATO – aprobate la Summit-ul de la Vilnius din luna iulie a anului trecut – sunt exersate în această perioadă în cadrul celui mai mare exercițiu al Alianței, din ultimele trei decenii, „Steadfast Defender”, a declarat secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. Oficialul NATO a mai arătat că în 2024 se așteaptă ca un număr record de state aliate să depășească plafonul de două procente din Produsul Intern Brut pentru apărare.

Jens Stoltenberg: De la momentul luării angajamentului pentru investiții în anul 2014, aliații europeni și Canada au contribuit cu peste 600 de miliarde de dolari pentru apărare. În acest an așteptăm ca 18 state aliate să atingă plafonul de două procente din Produsul Intern Brut pentru cheltuielile de apărare. În 2024, țările NATO din Europa vor investi în apărare un buget total de 380 de miliarde de dolari. Pentru prima dată, această sumă va reprezenta 2% din Produsul Intern Brut combinat.

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): La Cartierul General NATO a avut loc și o nouă reuniune a Grupului de Contact pentru Ucraina, condus de Statele Unite, dar și o întâlnire a Consiliului NATO-Ucraina. România a fost reprezentată la toate aceste reuniuni de secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale, Simona Cojocaru.

Florian Bichir: “Imperiul ăsta de lângă noi, indiferent cum s-a numit el, Ţarist, URSS, Federația Rusă, e un balaur care dacă nu mănâncă, moare. Așa se numește în diplomație obsesia rusească.”

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:34

Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Florian Bichir, bine ați venit la „Interviul săptămânii”!

Florian Bichir: Vă mulțumesc din suflet de invitație! Sunt onorat!

Cristian Dumitrașcu: Am avut multe discuții în direct, la radio, la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități. Am vorbit mereu despre acest pericol care vine de la est, iată, care în ultimii ani s-a și confirmat, pericolul pe care îl prevedeați în urmă cu câțiva ani. Este un subiect de interes pentru opinia publică românească și nu numai ce se va întâmpla de acum încolo, în funcție și de ce se întâmplă în Ucraina, evident, dar dincolo de emoția generală, cred că dumneavoastră puteți avea o perspectivă un pic mai rece, un pic mai calmă a istoricului care a mai văzut așa ceva. Și de aceea v-aș propune să începem printr-o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum, dacă ea există și știm că există, relația noastră mereu periculoasă, tensionată, cu Rusia.

Florian Bichir: Istoria ne-a obligat, domnule Dumitrașcu, la așa ceva. Imperiul ăsta de lângă noi, indiferent cum s-a numit el, Ţarist, URSS, Federația Rusă, e un balaur care dacă nu mănâncă, moare. Așa se numește în diplomație obsesia rusească. Dacă nu înghite ca rechinul se sufocă, moare. Obsesia asta vine în istoria românească de la 1700-1701, când un mare om de cultură, primul european român, putem spune, Dimitrie Cantemir, cel care înființează Academia Germană, după care Academia, iată, făcută tot de un român, cea de la Sankt Petersburg, academia rușilor, îl aduce pe Petru cel Mare, devenim vecini cu ei. De atunci, întreaga ecuație, dacă îmi permiteți termenul, a istoriei românești e legată de acest colos rus de lângă noi. Pentru că tot îl aminteam pe Petru cel Mare, legendarul lui testament, ţelul ar fi să cucerească Constantinopolul, să fie împărăția acestei lumi şi, iată, că ne lovim cu ei de la Cuza, că tot l-am sărbătorit recent, când Convențiunea de la Paris spunea, fiți atent ce interesant, despre cele două țări, provincii dunărene erau numite, Moldova și Valahia. De atunci e implicarea rusească în tot factorul ăsta și dacă e să fiu și mai scurt, avem istoriografic notat 12 invazii rusești. Că le spune sovietice, țariste, cum le spune. Alţii zic 13 acum dacă fac așa o…, dacă pui și decembrie ’89. Nu avem cum să nu ne împiedicăm de acest colos și să nu privim la care-i geostrategia lui, pentru că nu putem fi aici o țară ca Elveția, să fim neutrii, să fim bine cu toată lumea. Nu avem cum să fim bine. Putem să avem respect, dar ce se întâmplă cu Ucraina, iată, de doi ani e o agresiune fără precedent. Federația Rusă a recunoscut și granițele teritoriale ale Ucraina în 1991. Între timp s-au răzgândit, a luat Crimeea. Acum iar s-au răzgândit, au zis că e denazificare şi pentru a nu fi oprobiu public, deși există probe, ei îi spun operațiune specială. E o agresiune, iată, de doi ani. Eu vă spun cu sinceritate, că nu sunt o ”mama omida”. Am crezut că va cădea mult mai repede. E fabulos că au rezistat doi ani de zile. Nimeni nu se aștepta la efortul ăsta colosal. Și da, ca să vă răspund direct întrebării dumneavoastră, sociologic se măsoară necesitatea de pace a oamenilor. Oamenii vor pace, să spună băi, pe primul loc vor pace și zic lasă. Ne mai taie salarii, ne mai dau, ne mai asta, bă, dar să fie pace. E una din principalele condiții ale existenței umane, pacea.

Cristian Dumitrașcu: Dar nu pace cu orice preț.

Florian Bichir: Nu. Şi spunea un lord, un amiral britanic: „dacă vrei pace, pregătește-te de război”. E o chestie care se învață elementar şi în școli militare, şi în istorie. Se numește și descurajare, lucru pe care l-au făcut și americanii între timp. Îți arăt că sunt atât de puternic, încât nu are rost să te iei de mine. Pace în ce sens? Nu vedeţi că oferă Ucrainei cică pace, pace, dar în ce condiții pace? O treime din teritoriu e ocupat.

Cristian Dumitrașcu: Tot din perspectiva de istoric, credeți că în 2024 România, sub această umbrelă extraordinară de securitate, este în cea mai bună situație comparativ cu ce a fost până acum?

Florian Bichir: Da, de-a lungul anilor, pentru că suntem contemporani, am văzut și atâta lume ce ne trebuie nouă în NATO, ce cutărică. Iată, războiul din Ucraina. Încă o dată spun, de agresiune a Federației Ruse, demonstrează că România e cel mai puternic și în cea mai bună formă vreodată din condiţia ei. Niciodată nu am avut un partener de-a lungul istoriei atât de puternic, de hotărât și alături de noi. Niciodată România nu a dus-o mai bine din punct de vedere strategic şi militar ca în prezent. Şi lumea, mă bucur că populația a înțeles când a văzut ce pățește Ucraina și toți își fac cruce şi zic uite la ce a fost bun NATO. Dar trebuie să facem şi noi, trebuie să spunem sacrificiile noastre în privința înzestrării armate. O spun cu tărie, chit că sunt la dumneavoastră, că capacitatea de militari români este extraordinară. Ne batem de legal la legal cu americanii, ne lipsește tehnica. România de-a lungul istoriei a avut tot timpul o problemă de vitregiri. Au fost regimuri întregi care au căzut și când a ajuns cuţitul la os, de ce n-ați înzestrat armata? Heirupismul… așa trebuie, făcute toate echilibrat, încet, pentru că, iată, pericolul există. Suntem a doua generaţie post-război,  World War II, da, și credeam că totul e stabilit, totul e… Iată nu. Încă o dată vă spun, nu sunt o Casandra, dar când mi-am dat al doilea doctorat în științe politice şi am avut o secție, am dat-o cu generalul Ionescu și îmi propusesem alt subiect și-am zis nu, vreau să fac pe spaţiul rusesc.

Florian Bichir: Nu, păi Rusia e prietenă cu Occidentul. Deocamdată e prietenă, eu cred că balaurul se va întoarce. Și iată cum după 10 ani…

Cristian Dumitrașcu: Așa a fost, precum spuneați.

Florian Bichir: …am avut dreptate. Atunci se putea sta cu ISIS-ul și toți făceau pe frății musulmane. Și eu am zis:” nu, domnule, lasă-mă, pentru că presimt eu așa, din istoria mea, că e ceva ciclic și cred că o să mai avem toate de făcut cu Rusia – care era în momentul acela în genunchi. După Elțîn și după Putin, primele mandate, părea o țară căzută în genunchi. Erau cele patru puncte ale președintelui Putin: natalitate, investiții, tehnologie și părea că…. da, uite că agresiune asta dovedește că nu e Rusia care era odată sau marea sperietoare. Iată de doi ani, Ucraina ține piept cu orice preț, dar balaurul nu e mort.

Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Florian Bichir, după o lungă pauză – atunci când s-a început a moderniza și a se înzestra armata – nu ai cum să faci într-o zi chestia asta.

Florian Bichir: O să fiu foarte brutal și o să spun că Armata României merge foarte bine, dar a avut la începutul anilor ’90 niște sincope. Sper că vă aduceți aminte, România iese din Tratatul de la Vașovia în 1991. Până la aderarea la NATO, la această formidabilă Alianță – cea mai mare alianță militară din lume construită vreodată – Armata Română a suferit. Practic ca dumneavoastră, ofițerii, cadrele militare care sunt, războinicii care sunt…. ori, ei nu mai aveau niciun inamic, niciun scop, niciun nimic. A fost o zonă gri. Erau trimiși oameni pe loc, acasă. La ce ne trebuie armată? S-a făcut pace. Vedeți că astea sunt ciclice.

Cristian Dumitrașcu: Așa e.

Florian Bichir: Odată intrați în NATO, și măsurându-ne valoarea cu partenerii noștri, ne-am dat seama că e nevoie. Și încet-încet, eu zic că suntem pe făgașul cel bun. Și acum, o paranteză – o spun pentru așa-ziși analiști – chiar e război la granițe. Ei nu știu să citească o hartă. România are graniță cu Federația Rusă. Chit că maritimă, prin ocuparea Crimeei, avem. Deci, ce să vă spun? Și o să vedeți ce pățim în Marea Neagră, în acest lac rusesc când vor începe să bombardeze navele ucrainiene. Nu sunt o Casandra, dar vedeți că războiul chiar e la graniță. Adică nu e invenție, că e departe, mai e Ucraina între noi, că lumea a început încet-încet să se obișnuiască. Da, ne-a trezit pin sperieturi, inclusiv pe politicieni. Dacă știam, vă aduceam să vedeți – că nu vreau să fac politică – discusul: „Nu ne mai trebuie armată, nu ne mai trebuie nimic”. Când s-a născut balaurul ăsta, se băteau în Parlament și ziceau:” Ce F-16, domnule? Să luăm F-35″. Întrebam și eu pe cineva într-o emisiune: „băi, dar știi cât costă, ai?” A zis atunci: „hai că îți vindem și acelea F-16”. Deci nu se trezesc decât la astfel de inițiative. Armata, oricum, e pe numărul 1, ca încredere. Și vedeți că psihologic zici: „bă, dacă e ceva, intervine armata”, armata fiind singurul instrument de putere a statului care rămâne ultima fisură, ultima graniță. N-ați văzut că mulți dintre ei într-o schizofrenie de-astea poze … ziceau: „În cine aveți încredere? În armată. Dar, ai vrea să faci armata? Nu. Vine incediu, să vină armata. Vine inundația, să vină armata. Vine să ne apere că de aceea îi plătim pe ăia. Lumea știe că, știți că era și bancul ăla că: „cel mai bun vin e vinul gratis și degeaba. Cel mai prost e: vin ruși”, adică a rămas obsesia asta națională a noastră, să fim serioși.

Cristian Dumitrașcu: La Universitatea Națională de Apărare – fiind acolo conferențiar – din experiența de acolo, s-au schimbat bine lucrurile?

Florian Bichir: Să știți că eu cred că vin militari foarte bine pregătiți și sunt mulțumit de ceea ce facem. S-a schimbat mentalitatea. Înțeleg că și mulți participă în teatre de operațiuni, și îi felicit. Asta e o altă marotă rusească: că România nu se apăra niciodată în afară. Și când le spun „băi copii, noi am câștigat independența la Plevna – Plevna e în Ungaria. De aceea, am mers și în Afganistan. E o altă marotă rusească, asta: „bă nu, n-am părăsit, ne-am apărat pe aici. Nu, domnule, mă duc până în … . Calitatea e superioară dintre oameni foarte bine pregătiți, care vin și din liceele militare. Armata merge mult mai bine decât statul român, pentru că, prin aceste licee militare, recrutează cea mai bună formă. Nu există altă instituție care poate să facă ceva pentru oamenii care sunt niște genii. Dar sunt zone defavorizate, să zicem, rurale, mai sărace, mai cutărică…. Prin aceste licee militare iei niște oameni de excepție, dacă îi și înarmezi, le pui tehnică din asta, cred că nu vom fi în batalion acum, nu dau într-un imperialism românesc, dar cred că avem un viitor strălucit în ce privește siguranța națională. Da, și sunt foarte mândru de calitatea umană. Să vedeți cum încep să ne explice multi-rol, cum explică, cu multe variațiuni, cum facem jointuri cu parteneri străini. Vedem că sunt egali ca noi, de fapt. Nu din punct de vedere al armamentului. Dar, a crescut și mândria în ei. Te întorci din jumătate de operațiuni, în care zici că: „am reușit ce-au făcut americani, englezii”. Nu mai suntem..

Cristian Dumitrașcu: Ușor, ușor este și din punctul de vedere al armamentului.

Florian Bichir: Eu zic că a fost extraordinar, pentru că am rulat aproape toată armată în Afganistan. În 20 de ani, n-aveam unde merge să ne antrenăm. Una e să meargă în antrenament, în asta, și alta e să participe la un război.Eu cred că a dat o șansă fabuloasă Armatei Române. Și cei care au fost teatrele deoperațiuni în Irak Afganistan, Angola, sau în astea, sunt conștienți. Au venit și cu knowledge de acolo. Zice:” uite-mă, asta e, practica, așa fac ăia. De la cine să învăț? Vrei să jucăm noi doi numai dacii și romanii și să ne batem pe rând: o dată tu, o dată eu. Participi la teatre reale și atunci normal că știu că orice procedură au ăia „uite, cu armament, cum imediat mă raportez la partener,” astea sunt lucruri fabuloase. Dacă am avea și o clasă unică înțeaptă, nu doar acum cât e, că imediat o să le treacă asta. Se termină războiul din Ucraina și o să zică:” gata, nu mai avem nevoie de armată, am rezolvat și pe asta”. Iar ne bagă cu capul la …, iar pensii nesimțite.

Cristian Dumitrașcu: Spuneam despre studenții pe care îi aveți la Universitatea de Apărare.

Florian Bichir: Sunt foarte mândru de ei.

Cristian Dumitrașcu: Dacă le-ați împărtășit din experiențele rusești pe care le-ați avut. Cunoașteți bine spațiu de acolo. Ați fost în mai multe, să spunem, pelerinaje la cimitirele eroilor români.

Florian Bichir: Am fost şi la cimitire… Păi eu le spun, dar în funcție de curs, vedeți. Eu n-aș vrea să intru în zona militară, ca să nu supăr colegii. Eu predau geopolitică, relații internaționale și istoria…

Cristian Dumitrașcu: Dar sigur mai aveți discuții cu ei.

Florian Bichir: Da, discuții, dar în limita asta, nu, nu… Pe competențe militare, sunt niște colegi foarte bine pregătiți. Ei participă direct așa, dar ca geopolitică le spun, din experimentele mele, chiar și la fața locului, ca istorie predau foarte bine. Ce am păţit noi cu vecinii. N-avem niciun vecin bun, decât Marea Neagră, deși și-ăia ne mai rade faleza. Vorba lui Gheorghe Brătianu, enormul, care zice că noi suntem paraşutaţi. Ştiţi că ungurii ne trimit la sud de Dunăre, bulgarii încolo, ăştia încolo, păi e un miracol, noi suntem paraşutaţi din cer. Ăsta e miracolul. Le spun pe parcursul istoriei, uite, că nu ne-a vrut nimeni binele, uite cam care-i marota lor și fiecare stat, și mai ales ăsta rus, pe care îl cunosc ca istorie și zic eu, ca şi civilizaţie foarte, foarte bine, are niște clişee, înțelegeți, cum e politica americană. Fiecare stat are și devine predictibil. Visul lor e tot la gurile Dunării. Orice ne-ar spune, oricum s-ar numi de la Rasputin la Putin. Păi după abdicarea lui Cuza, în aprilie, ruşii dau o lovitură la Iași, da, ca să rupă unirea. E numit un prinț fantomă și se declară sucesiunea. Adică nu mai e unirea evidentă. Toți erau oamenii rușilor. Vorbesc de poporul moldovean, presa internațională, că armata a tras în oameni, minoritatea moldovenească. Deci practic sunt chestiunile astea de sute de ani. Deci ne-au lovit de la unire în permanență. Unire, 1907, o să vorbim, poate date… că, iarăși, sunt nişte…

Cristian Dumitrașcu: Şi acolo a fost…

Florian Bichir: Şi acolo. Înafară de tulburarea reală a țăranilor, au fost niște iconari, niște agenți ruși care au venit să-i instinge și explicau: bă, voi să n-aveți drepturi. Știți cum e dincolo la noi, în Basarabia? Ţarul face mâncare, țarina spală ismenele. Adică au fost niște provocări. Sunt specialist pe provocările astea ruse. Le-am învățat. Tatarbunar, dup-aia de-abia se formează România Mare, intră și fac primul război hibrid împotriva noastră. În 20 ne aruncă Senatul în aer. Lucrurile astea eu nu le pot uita din istorie. Nu le-am zis până în ’89 nu că nu avem o școală istoriografică extraordinară, dar nu puteai să scrii în manualele de istorie că marele frate URSS ne-a pus, ne-a prins, ne-a ciocănit de ne-a omorât. Dacă ştii să-i cauți, nu cum i-au șters din cărțile istorice. Scoteai rusu, ştii, scoteai rusul pe unde e rus şi hai, că-i dăm un pic de-o parte şi după vezi cum e, poporul a fost bun, ne-au ajutat, dar ei au greşit. Documentele rusești arată și acuma că dacă aveau o concepție corectă față de România, noi poate erau niște parteneri loiali. Independenţa o luăm şi cu ajutorul lor. Trebuie să o spun, am căutat telegrama aia… dar dacă nu ne întorceau spatele, după 400 de ani de turci păreau că sunt umani, creştini, ortodocşi ca noi, oastea creştină, făceau nişte, dar ei tot timpul ne-au văzut ca o gubernie, ca un spațiu pe care vor să-l înghită, nedându-ne nouă dreptul de a fi și noi drepți, în picioare, facem patria noastră, România, Dacia cum a fost la un moment dat provocarea să-i spunem Dacia, dar tot pașoptiștii au zis: România să vină de la Roma.

Cristian Dumitrașcu: Aș vrea să vă rog să le spuneți așa, din minte și din inimă, ce credeți dvs. că se va întâmpla? Sigur, nu sunteți, precum ați spus…

Florian Bichir: Nu sunt vreo ”mama omida”…

Cristian Dumitrașcu: Însă aveți experiență, puteți să faceți conexiuni.

Florian Bichir: Nu știm ce vom vedea, dar să știți că, cât va exista pământul, omenirea, națiunile astea, prietenia cu monstrul ăsta de lângă noi nu ne e benefică. Suntem mici. Şi dacă nu ne apără, într-adevăr, NATO e greu. Războiul e greu. Nu se face din filme. Să te duci acolo, să vezi suferință, lipsă de apă, lipsă… Păi ucrainenii au nevoie de 30-40 de ani să-şi reconstruiască țara. E pisată, e făcută praf. Nu știu, sunt întrebări la care nu vă pot răspunde, nu sunt futurolog, sunt istoric. Eu folosesc trecutul și de multe ori e dezagreabilă meseria mea, că îți aduc aminte de ce erori am făcut noi. Istoricii nu tot timpul sunt bine văzuți. Apelezi la ei, la astea, la sărbători. Ia zi-ne de Cuza, bag-o pe aia cu Carol, ce băiat deştept eşti, du-te acasă.

Cristian Dumitrașcu:  Domnule profesor Florian Bichir, vă mulțumesc mult pentru interviu!

Florian Bichir: Eu vă mulțumesc din suflet și ştiu că aveți un public select şi de-aia mi-am și permis să vin să vorbesc mai direct camarazilor, oamenilor care slujesc cu devotament România și în fața cărora mă înclin. Mulțumesc!

Misiuni Internaționale

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:32

Teodora Mazere (realizator rubrică): Un detașament din compunerea Brigăzii 8 Rachete Operativ Tactice, dislocat în Centrul de Instruire Grafenwöehr din Germania, reprezintă țara noastră la exercițiul multinațional „Dynamic Front 24”. Destinat instruirii trupelor de artilerie, cu accent pe creșterea interoperabilității structurilor multinaționale în vederea asigurării sprijinului prin foc în operațiile militare de intensitate ridicată, „Dynamic Front 24” face parte din prima fază a celui mai mare exercițiu NATO desfășurat în acest an, și anume, „Steadfast Defender”. Locotenent-colonelul Daniel Bornac, comandantul Batalionului 84 Asigurare Date „Mărăști” din cadrul Brigăzii 8 Rachete Operativ Tactice.

Daniel Bornac: În această activitate majoră de instruire sunt implicați peste 1.000 de militari, aparținându-i un număr de 24 de state aliate și partenere NATO. Literația din acest an include, pentru prima dată, implicarea Comandamentului Corpului de Dislocare Rapidă al NATO din Spania în asigurarea elementului de comandă control, precum și a unui flux informațional coerent și veridic din perspectiva tactică.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Din Germania poposim în Balcani, mai precis în baza Camp Butmir din Bosnia și Herțegovina, acolo unde acționează un pluton aparținând Batalionului 22 Infanterie „Romanaţi” din Caracal. Începând cu luna ianuarie a anului 2022, România a suplimentat contribuția la misiunea EUFOR ALTHEA cu un pluton care desfășoară misiuni în sprijinul autorităților locale, având ca scop menținerea unui climat de securitate și stabilitate. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când se desfășoară misiunea Uniunii Europene pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei, în baza unui mandat al Organizației Națiunilor Unite. Căpitanul Marinela Bivolanu, comandantul plutonului românesc din baza Camp Butmir Sarajevo.

Marinela Bivolanu: Ameninţări sunt în fiecare teatru de operaţii. Colegii care au fost înainte și-au dat interesul spre a ne instrui pe noi în misiunile pe care le avem de executat, astfel încât să nu existe probleme, să menținem și chiar să ridicăm imaginea României în cadrul operației.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Din baza Camp Butmir ne îndreptăm către Baza Bemowo Piskie din Polonia, unde un detașament de artileriști antiaerieni, aparținând Batalionului Trei „Potaissa” din Turda, continuă pregătirea alături de aliați în vederea asigurării prezenței înaintate consolidate în sistem rotațional, pe Flancul nord-estic al Alianței. Cu provocările acestei săptămâni ne ține la curent locotenentul Maria Dohotar, ofițerul de informare și relații publice al Detașamentul „Gheparzii Transilvani”.

Maria Dohotar: Exercițiile de rezolvare a unei situații tactice, precum și cele de antrenament în teren au fost cele care au dominat programul de înscrire al materiei de artilerie antiaeriană din cadrul detașamentului. Obiectivul acestor exerciții este menținerea nivelului înalt al pregătirii militarilor.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Părăsim continentul european și ajungem în Republica Centrafricană, unde un detașament de militarii români acționează în cadrul misiunii Uniunii Europene, care contribuie la reforma sectorului apărării din această țară. Începând cu luna octombrie a anului trecut, comanda acestei misiuni este asigurată de către generalul de brigadă Cornel Tonea-Bălan. Uniunea Europeană continuă să dezvolte angajamente și proiecte care includ acțiuni în domeniul educației și consilierii strategice pentru dezvoltarea unui mediu de securitate stabil și de lungă durată. Comandantul misiunii Uniunii Europene în Republica Centrafricană, generalul de brigadă Cornel Tonea-Bălan.

Cornel Tonea-Bălan: În ceea ce privește reforma sectorului de securitate, alături de noi există o misiune a Națiunilor Unite, numită MINUSCA. Există delegația Uniunii Europene, există o altă misiune a Uniunii Europene de consiliere – EUAM. Împreună încercăm să facem astfel încât această reformă să se realizeze și să se treacă peste dificultățile materiale care sunt extrem de mari, sunt importante, pot fi relevante, dar misiunea trebuie să continue.

Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:27

Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”!

Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de ceea ce facem la Ministerul Apărării și din perspectiva relațiilor internaționale!

Adrian Gâtman: Două sunt temele pe care vi le propun să le discutăm. Două evenimente foarte importante la care ați participat odată, miercuri și joi, la Roma, pentru ședința de guvern comună româno-italiană. Ați avut acolo convorbiri cu conducerea Ministerului Apărării din Italia, în calitate de membru al Guvernului României. Care sunt principalele puncte de interes asupra cărora v-ați oprit?

Angel Tîlvăr: Pentru mine a fost o întâlnire care era pregătită de o întâlnire anterioară pe care am avut-o la sfârșitul anului trecut, cu omologul meu, cu domnul Guido Crosetto. Am avut ocazia din nou la Ministerul Apărării din Italia să reluăm temele pe care le fixaserăm atunci ca fiind subiecte de interes, și anume o prezență sporită a militarilor italieni în România. Și aici am avut ocazia să le mulțumesc pentru faptul că piloții militari au asigurat serviciu de poliție aeriană pentru o perioadă în România, cu rezultate foarte bune și cu efecte foarte bune, ținând seama de specificul misiunilor lor. Pe de altă parte, am putut să vedem că avem opinii identice și viziuni identice, pentru că și eu și colegii mei italieni sunt membri în diferite, formate internaționali din care facem parte, la nivel politico-militar, fie la nivelul Uniunii Europene, fie la nivel NATO. Nu-i mai puțin adevărat că după discuțiile pe care le-am avut la minister, am participat la ședința comună în care, împreună cu premierul Ciolacu și cu doamna Meloni, am luat fiecare domeniu care a fost reprezentat de miniștrii de linie și am făcut o evaluare a discuțiilor bilaterale, punându-le în felul acesta în, să zicem, coșul comun al ședinței de guvern. Deci, cred că a fost o inițiativă bună, concretizată, din punctul meu de vedere, atât cu lucruri care țin de viziunea noastră comună, politico-militară, dar și cu lucruri complete, care țin de prezență militară, care țin de invitația adresată prietenilor italieni să fie mai prezenți în ceea ce privește procesele de achiziție sau de creare de locuri de muncă în România prin implicarea industriei de apărare.

Adrian Gâtman: Știu că un punct de discuție a fost și procentul din Produsul Intern Brut al fiecărui stat membru NATO alocat pentru apărare. Iată, nu mai departe de două zile în urmă, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, anunța un număr record de state, 18, care au depășit acest procent. Evident, și România se numără printre ele.

Angel Tîlvăr: Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare, pentru că am ocazia să spun că România a depășit acest procent încă de acum șase sau şapte ani, anul trecut având chiar 2,5% din PIB, iar anul acesta în momentul de față 2,28, cu posibilitatea de a avea la jumătatea verii din nou 2,5. Deci noi n-am fost niciodată vizați de astfel de discuții, pentru că statul român, cetățenii României, prin intermediul parlamentarilor care îi reprezintă, care au aprobat bugetul pentru apărare, au înțeles nevoia de înzestrare și, iată, situația de securitate apărută în această perioadă la estul României ne-a găsit cu câteva echipamente care sunt de vârf din punct de vedere tehnologic și extrem de utile. Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani. Deci, România, din acest punct de vedere, a înțeles înaintea multora nevoia de înzestrare, pentru că regiunea Mării Negre este o regiune care ne-a îndemnat la un soi de prudență, care s-a concretizat în achiziții de acest gen.

Adrian Gâtman: Privitor la participarea trupelor atât din România, cât și din Italia în teatrul de operații din Balcanii de Vest. Cele două țări au poziții importante negociate acolo, în structurile de comandă ale misiunilor KFOR și respectiv EUFOR ALTHEA.

Angel Tîlvăr: Exact! În Bosnia-Herţegovina momentan avem Şeful Statului Major. La anul vom avea comanda misiunii, dar este și normal să o avem, pentru că avem cea mai mare contribuție la misiunea EUFOR ALTHEA. Deci, lucrul acesta vine și ca urmare a contribuție României și, ca urmare, a importanței pe care România o dă unor astfel de misiuni. Același lucru este valabil și în format KFOR în Priștina, în Kosova, unde am luat decizia la sfârșitul anului să mărim efectivul militarilor prezenți, având acum în jur de 250. Deci, România este adepta și a formalizat și a transformat în decizie ceea ce s-a discutat și la summit-ul de la Madrid, şi la summit-ul de la Vilnius, și anume o abordare de tip 360° și Italia, să știți că vede lucrurile asemănător cu noi. Şi ei consideră că prezența noastră acolo poate genera pace și stabilitate, ceea ce ne dorim.

Adrian Gâtman: Sunteți acum la Munchen pentru Conferința de securitate, cel de-al doilea eveniment important al agendei dumneavoastră din această săptămână. Care sunt elementele semnificative pe care le aveți în vedere acolo?

Angel Tîlvăr: Pentru cei care ne ascultă, vreau să vă spun că Formul de Securitate de la Munchen este probabil cel mai important eveniment în acest format din lume. Este la a 60-a ediție, cred, și întotdeauna parte de prezență începând de la șefi de state, premieri, miniștri ai apărării, șefi de state majore și terminând cu experți din toate domeniile, inclusiv industria de apărare, /…/ și aşa mai departe. Este o agitație permanentă aici, pentru că în marja acestui eveniment au loc foarte multe întâlniri bilaterale. Eu însumi, astăzi, am avut întâlniri bilaterale, pe lângă sesiunile plenare la care am participat, prima fiind încă de dimineață, dedicată relației între buget și componenta militară și nivelul de apărare strategică. Și aici am avut ocazia să reprezint o țară care și-a făcut datoria și din punct de vedere al bugetului alocat față de Alianță, după care am avut reuniri bilaterale cu omologul meu din Estonia, cu care avem două proiecte pe care le discutăm mai de multă vreme și pe care dorim să le consimțim și am avut o discuție substanțială împreună cu Şeful Statului Major care m-a însoțit pe subiecte pe care le avem pe agendă mai de multă vreme și care sper să se concretizeze. Am avut apoi două întâlniri cu mediul care ține de industria de apărare, și anume cu președintele Rheinmetall și președintele Lockheed Martin. Cu ambele companii, noi avem operațiuni de înzestrare sau de colaborare foarte, foarte importante și care au început de multă vreme. Nu vă ascund faptul că în ceea ce privește una din ele, dat fiind faptul că există o cerere foarte mare de echipamente militare și o producție care nu ține pasul cu cererea, din nou, așa cum am făcut-o și la Washington, din nou am pus accentul pe respectarea termenelor de livrare, pentru că este foarte important pentru noi ca stat stabil și predictibil în regiunea Mării Negre, fiind probabil unul din principalii donatori de securitate în regiune, să avem echipamentele necesare pentru a asigura securitatea rezilientă pe Flancul estic.

Adrian Gâtman: Domnule ministru, vă mulțumesc pentru toate aceste detalii! Vă mulțumesc pentru prezența la „Jurnal militar”!

Angel Tîlvăr: La revedere! Vă mulțumesc și eu!

Viceamiralul Mihai Panait: Sunt planuri integrate la nivel naţional, la nivelul Armatei României şi este important să putem dezvolta capabilităţile în toate domeniile, în domeniul antiaerian, la suprafaţă sau submarin, în toată zona de responsabilitate a Forţelor Navale Române

Publicat de gabrielasaksa, 30 ianuarie 2024, 11:31

Mihai Panait: Mulţumesc pentru invitaţie! Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu: Nu pot să nu vă întreb despre începuturile istorice ale Marinei Române. Sunteţi primul şef de categorie de forţe din 2024 care vine la interviu. În această săptămână am aniversat cu toţii Unirea de la 24 Ianuarie. Acolo este începutul României moderne, acolo, iată, la un an de la Unire, a fost un moment important şi pentru Forţele Navale de astăzi, pentru Marina Militară de atunci.

Mihai Panait: Este adevărat, 1860 reprezintă anul în care ia fiinţă structura noastră, Forţele Navale Române. Avem o tradiţie de aproape 164 de ani sub domnitorul Ioan Cuza. Deci se înfiinţează structura noastră de forţe, categoria de forţă Forţele Navale Române şi este important din punct de vedere al păstrării tradiţiilor, din punct de vedere al cunoaşterii istoriei, să ne amintim de fiecare dată că acum 164 de ani Marina Română, Marina Militară Română era constituită din cinci nave la fluviu şi un număr de 221 de militari.

Cristian Dumitrașcu: Forţele Navale, aşa cum se numesc ele acum, au participat la toate războaiele importante, la Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial, cu vestita Operaţiune 60.000, cu scufundarea Distrugătorului Moskva. Din acel moment ruşii n-au călcat pe lângă Constanţa până în 1944.

Mihai Panait: Dacă aţi adus în discuţie Operaţiunea 60.000, desfăşurată în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, am avut poate şi şansa, şi responsabilitatea să fiu comandantul Fregatei ‘Regele Ferdinand’ în cea mai importantă operaţie desfăşurată de către Forţele Navale Române după cel de-Al Doilea Război Mondial, Operaţia Unified Protector, în Marea Mediterană, pe coastele Libiei.

Cristian Dumitrașcu Şi apoi către emisfera sudică aproape aţi…

Mihai Panait: În anul imediat următor, în 2012, am condus fregata şi echipajul Fregatei ‘Regele Ferdinand’ pentru prima dată cu elicopter ambarcat organic la bordul navei în Oceanul Indian pentru lupta împotriva pirateriei, sub comanda Uniunii Europene.

Cristian Dumitrașcu: Aş vrea să începem de la acest grup operativ de combatere a minelor în Marea Neagră. S-a semnat de curând un memorandum la Istanbul pe înţelesul publicului. Ce aduce acest memorandum şi care sunt căile de acţiune?

Mihai Panait: Este o acţiune militară trilaterală. Un memorandum semnat la Istanbul în urmă cu două săptămâni de către miniştrii apărării celor trei state – Bulgaria, România, Turcia -, urmând să fie dezvoltat acest construct tocmai în ideea de menţinere a libertăţii de navigaţie în bazinul Mării Negre, de reducere a riscului pentru acest pericol al minelor derivante.

Cristian Dumitrașcu: Înainte de a trece la subiectul înzestrare pe care toată lumea îl aşteaptă şi suntem foarte interesaţi şi noi şi cei care ne ascultă, aţi avut o vizită de succes, s-a auzit, în Portugalia.

Mihai Panait: În această misiune am atins două obiective deosebit de importante. Primult obiectiv a fost cel de arborare, de ridicare a Drapelului naţional în cadrul comandamentului NATO, Strikfornato. Comandamentul NATO, , gruparea principală de lovire a Alianţei Nord-Atlantice este cea mai importantă grupare de lovire din cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Comandamentul se află în Lisabona, Oeiras din Portugalia. Este condus de către Comandantul Flotei a 6-a şi faptul că am reuşit să intrăm în acest grup important, aces grup select, să avem participare cu ofiţeri de stat major, cu personal de stat major în acest comandament, pe facilităţile pe care le deţine gruparea, inclusiv în România în momentul de faţă, este un lucru deosebit de important. Cel de-al doilea obiectiv a fost axat pe relaţia bilaterală cu partenerul portughez, cu forţele navale ale Portugaliei. Avem o dezvoltare deosebit de importantă, inclusiv prin pregătirea ofiţerilor şi a maiştrilor militari din cadrul Forţelor Navale Române în domeniul antisubmarin. Am desfăşurat un curs cu opt dintre ofiţerii şi maiştrii militari din Forţele Navale Române la bordul submarinelor portugheze, inclusiv cu misiuni de imersare a submarinului, misiuni reale ale submarinului portughez, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu personalul Forţelor Navale Române din 1994, de la ultima imersiune a submarinului ‘Delfinul’ pe care îl avem în dotarea Forţelor Navale Române. Dar nu numai domeniul antisubmarin. Există un comandament de excelenţă NATO, GEOMETOC, pe meteorologie şi oceanografie. Acesta este domeniul acestui centru de excelenţă şi România este naţiune contributoare. Suntem prezenţi acolo cu ofiţeri de stat major la post şi furnizăm cunoaştere, expertiză. Primim în acelaşi timp expertiză din partea acestui centru NATO şi doresc să aduc un exemplu concret: pregătirea şi dezvoltarea marşului de dislocare către ţară al Vânătorului de mine 270 ‘Sublocotenent Ion Ghiculescu’ s-a bazat şi pe prognozele pe care le-am primit de la acest centru NATO de excelenţă în buna măsură.

Cristian Dumitrașcu: Şi care vânător de mine, chiar acum câteva zile, a avut prima misiune.

Mihai Panait: Chiar ieri am finalizat această misiune. A fost prima misiune pe scenariu organizat de către flotă, astfel încât să putem să integrăm această nouă capabilitate, intrată în dotarea, în înzestrarea Forţelor Navale Române, cât mai repede în misiunile reale pe care le avem de desfăşurat în zona de responsabilitate în Marea Neagră pentru menţinerea libertăţii de navigaţie, în principal pentru că aceasta este cea mai importantă misiune pe care o avem în perioada aceasta.

Cristian Dumitrașcu: Venim către înzestrare şi către submarinul despre care vorbeaţi, lupta anti-submarin şi aş vrea, dacă se poate, să ne daţi veşti bune.

Mihai Panait: Nu pot să vă spun când vor intra noile submarine în dotarea Forţelor Navale Române în dotarea Armatei României, dar planurile există. Am fundamentat şi am argumentat pe analiza strategică a apărării necesitatea aceasta, pentru Forţele Navale Române şi pentru Armata României este o capabilitate deosebit de importantă. Eu, personal, ca şef al Statului Major al Forţelor Navale, sunt optimist.

Am avut şansa ca în ultimii doi ani să semnăm patru contracte importante pentru marina noastră, pentru Forţele Navale Române, pentru Armata României, pentru că suntem în structura Armatei României şi lucrăm integrat cu forţele terestre şi cu forţele aeriene. Şi atunci când mă refer la cele patru contracte importante mă refer la contractul pentru rachetele de coastă, sistemul de instalaţii mobile de lansare rachete de coastă, racheta NSM. De asemenea, în urmă cu doi ani /…/ şi anul trecut, în 2023, nu mai târziu, am reuşit să încheiem alte trei contracte pentru dotarea Forţelor Navale Române cu două elicoptere cu capabilităţi de luptă la suprafaţă, ceea ce se traduce că aceste elicoptere vor fi dotate cu rachete antinavă şi, în afara faptului că respectăm şi îndeplinim o ţintă NATO de capabilităţi pe constructul ţintelor de capabilităţi asumate de către România 2021, cu acest proiect, cu acest nou produs pot spune că readucem speranţa în aviaţia militară de marină. Un alt contract important este cel din domeniul infanteriei marine, şi mă refer la contractul pentru înzestrarea Regimentului de Infanterie marină cu 21 de AMPHIBIOUS assault vehicles. Sunt vehicule de asalt amfibii deosebit de necesare pentru dezvoltarea Regimentului de Infanterie marină.

Cristian Dumitrașcu: Zona lagunară, o zonă complicată, o zonă periculoasă care poate deveni periculoasă. Am văzut aceste vehicule, arată foarte bine şi am înţeles că sunt cu nişte capabilităţi absolut remarcabile.

Mihai Panait: În acelaşi timp, am pregătit, am fundamentat, avem planurile construite pentru noile capabilităţi pe care dorim să le aducem în Forţele Navale Române. Sunt planuri integrate la nivel naţional, la nivelul Armatei României şi este important să putem dezvolta capabilităţile în toate domeniile, în domeniul antiaerian, la suprafaţă sau submarin, în toată zona de responsabilitate a Forţelor Navale Române. Şi, atunci când spun de această zonă de responsabilitate, vorbim de cei 30.000 kmp în mare şi 15.000 kmp în zona terestră, în zona Dobrogei, în zona de responsabilitate fluvială. Aceasta este zona de responsabilitate a Forţelor Navale şi este important să ne dezvoltăm capabilităţile pe toate structurile pe care le avem organizate, astfel încât să putem să ne îndeplinim misiunile în totalitate.

Cristian Dumitrașcu: De aceea cred, având în vedere şi experienţa războiului de lângă noi, că acel program de rachetă de coastă nu reprezintă puţin lucru.

Mihai Panait: Este foarte important şi pe programul acesta, pe această rachetă modernă, este ultima rachetă care este apreciată ca fiind cea mai bună rachetă în momentul de faţă pe plan mondial. Ne dorim, de asemenea, să punem în practică, să realizăm programul de modernizare a navelor purtătoare de rachete, aflate deja în program de modernizare, de schimbare a turbinelor, pentru a asigura resursa pe modelul pe care am reuşit să implementăm acest construct la bordul fregatelor T22, vorbim de Regele Ferdinand şi de Regina Maria.

Realizator: V-aţi întâlnit cu studenţii, cu cadeţii din Forţele Navale? Închipuiţi-vă că suntem noi acolo şi că sunteţi în în amfiteatru. Le-aţi povestit vreodată despre un moment complicat, un moment pe care l-aţi rezolvat din postura de comandant de navă acolo, în misiune de luptă?

Mihai Panait: Da, de fiecare dată încerc să vin cu această practică, pentru că am şi un principiu că diferenţa între teorie şi practică este foarte mare, inclusiv cunoaşterea aceasta a operaţiilor, cunoaşterea războiului de multe ori este greu de realizat. Este greu să treci din bancă în realitate pe navă, pe mare sau pe fluviu şi să înţelegi ce înseamnă să trăieşti, să munceşti, să lupţi la bordul unei nave. Am încercat de fiecare dată să aduc în atenţia acestor studenţi, acestor viitori ofiţeri de marină sau maiştri militari de marină să înţeleagă că este o meserie grea meseria de marinar, dar este şi o meserie frumoasă, îţi aduce multe satisfacţii şi trebuie să înţeleagă şi ce înseamnă o evacuare de urgenţă de pe mare într-un teatru de operaţii ostil, în acelaşi timp să înţeleagă şi spiritul botezului marinăresc, de exemplu, ca să aduc şi partea frumoasă în discuţia meseriei noastre deosebit de atractive.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulţumesc tare mult, domnule viceamiral, şi cred că cei care ne-au ascultat se simt mai în siguranţă şi un pic mai optimişti.

Mihai Panait: Doresc să-i asigur că ştim să ne facem treaba, că asigurăm libertatea de navigaţie în zona de responsabilitate la mare şi la fluviu şi le mulţumim tuturor pentru colaborare şi pentru efortul întrunit pe care îl desfăşurăm.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulţumesc frumos.

Misiuni Internaționale

Publicat de gabrielasaksa, 30 ianuarie 2024, 11:23

Teodora Mazere (realizator rubrică): Un pluton aparţinând Batalionului 30 Vânători de Munte ‘Dragoslavele’ a participat timp de 2 săptămâni în Italia la exerciţiul ‘VOLPE BIANCA 2024’, sesiunile de antrenament fiind planificate şi conduse de trupele alpine italiene. Startul exerciţiului a fost marcat printr-un marş tactic pe schiuri pe distanţă medie, condiţiile meteo punând la încercare rezistenţa fizică şi psihică a luptătorilor. Rolul vânătorilor de munte români a fost acela de a intercepta şi nimici elementele inamice ce se retrag din zona de angajare a forţelor principale. Detalii ne oferă locotenentul Octavian Radu, comandantul plutonului românesc participant la exerciţiul ‘VOLPE BIANCA 2024’ din Italia.

Octavian Radu: Militarii execută sarcinile tactice încredinţate într-o bază de patrulare dispusă la o altitudine considerabilă, mai exact 1.900m care, alături de condiţiile meteo, creează un cadru pentru antrenarea trupelor alpine.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Rămânem pe continentul european şi ne îndreptăm spre nord-est, mai precis în Polonia, unde artileriştii antiaerieni din cel de-al 14-lea contingent românesc dislocat în baza Bemowo Piskie au ajuns la jumătatea misiunii. Săptămâna aceasta au pregătit tehnica în vederea participării la un exerciţiu cu trageri de lupte reale, în comun cu ceilalţi parteneri din cadrul grupului de luptă. Această activitate nu a fost singura provocare de pe agenda de instrucţie. Despre îmbinarea tehnologiei cu acţiunile de luptă ne vorbeşte locotenentul Maria Dohotar, ofiţerul de informare şi relaţii publice al Detaşamentului Românesc Gheparzii Transilvaniei. Maria Dohotar: Alături de militari polonezi, în cadrul brigăzii 15 mecanizată, ne-am antrenat în executarea tragerii cu armamentul de infanterie în diferite situaţii care simulau condiţiile specifice unui câmp de luptă modern.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Ultima oprire de astăzi o facem în Republica Centrafricană, acolo unde contribuţia României la misiunea Uniunii Europene a fost suplimentată din luna decembrie, cu un pluton aparţinând Batalionului 22 Vânători de Munte Cireşoaia din Sfântu Gheorghe. Operaţia Uniunii Europene acordă sprijin autorităţilor centrafricane în domeniile consiliere strategică şi educaţie pentru forţele de securitate ale Republicii Centrafricane. Prima mare provocare pentru vânătorii de munte a reprezentat-o adaptare la temperaturile ridicate din regiunea africană. Despre cum decurg acţiunile plutonului din Sfântu Gheorghe aflăm detalii de la căpitanul Florin Nicoară, comandantul structurii de vânători de munte.

Florin Nicoară: Părăsim baza în fiecare zi. Am militari care execută patrule în fiecare zi, am militari care escortează anumite persoane din cadrul misiunii pentru a-şi desfăşura activităţile în anumite zone ale capitalei Bangui.

50 de state continuă să sprijine Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 30 ianuarie 2024, 11:17

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Reprezentanţii celor 50 de state care fac parte din Grupul de Contact pentru Ucraina au transmis un mesaj de solidaritate şi unitate în continuare a sprijinului pentru ţara vecină. Reuniunea grupului a avut loc marţi, prin sistemul de videoconferinţă, şi a fost condusă de secretarul american al apărării, Lloyd Austin. În intervenţia sa, ministrul român al apărării, Angel Tîlvăr, a punctat eforturile ţării noastre în ceea ce priveşte instruirea militarilor ucraineni în cadrul misiunii europene EUMAM şi operaţie INTERFLEX, coordonată de Marea Britanie. Ministrul apărării a subliniat şi rolul important al Centrului European de Instruire F-16 din România, facilitate care ar urma să primească pentru pregătire şi piloţi ucraineni. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a arătat că, în afara contractelor în derulare, Alianţa a semnat achiziţia a circa 200.000 de proiectile calibru 155mm, în valoare de 1,2 miliarde de dolari pentru refacerea stocurilor ţărilor care furnizează ajutorul Ucrainei.

Prima misiune a Vânătorului de mine M270

Publicat de gabrielasaksa, 30 ianuarie 2024, 11:14

Olivia Bucioacă (realizator rubrică):  Vânătorul de mine M270, intrat recent în serviciul Forţelor Navale Române, a executat, joi, prima misiune specifică de monitorizare şi de cercetare împotriva pericolelor de navigaţie în Marea Neagră. Nava a fost integrată astfel în pachetul de forţă pus la dispoziţie pentru desfăşurarea de acţiuni de cercetare a spaţiului maritim din proximitatea litoralului românesc pentru identificarea minelor marine aflate în derivă. La misiuni au mai luat parte nava maritimă hidrografică ‘Căpitan comandor Alexandru Cătineanu’, o navă purtătoare de rachete, un remorcher maritim şi un elicopter IAR 330 Puma Naval. Misiunea se înscrie în seria acţiunilor desfăşurate în mod sistematic în zona maritimă de responsabilitate a Forţelor Navale. Am aflat de la comandantul vânătorului de mine, locotenent comandorul Denis Giubernea.

Denis Giubernea: Exerciţiul de antrenament pe mare a avut mai multe obiective, creşterea capacităţii de luptă a navei şi echipajului, concomitent cu instruirea celui de-al doilea echipaj şi executarea cercetării anti-mină pe drumurile recomandate şi pasele de acces din zona de responsabilitate a Forţelor Navale. Consider că am avut o zi de un real succes. Echipajul Vânătorului de mine s-a comportat exemplar, condiţiile hidrometeorologice ne-au au fost favorabile, iar toate activităţile au fost desfăşurate în siguranţă.

Posturi vacante de medici și asistenți medicali

Publicat de gabrielasaksa, 29 ianuarie 2024, 12:45

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Guvernul a aprobat scoaterea la concurs a 115 posturi vacante de medici și asistenți medicali pentru unitățile sanitare subordonate Ministerului Apărării Naționale. Măsura este necesară în vederea asigurării activității medicale conform standardelor medico-militare și normelor din structurile rețelei sanitare a armatei. Suplimentarea personalului medical în instituția militară este justificată și de situația geopolitică existentă, care implică prezența unui număr semnificativ, estimat în creștere, pe teritoriul țării noastre a unor militari din țările membre NATO. Posturile vacante sunt bugetate și se încadrează în cheltuielile de personal aprobate în buget.

Forțele Navale Romane au elicoptere noi

Publicat de gabrielasaksa, 29 ianuarie 2024, 12:43

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): România a achiziționat cu 150 de milioane de euro două elicoptere H215M Airbus cu capabilități de luptă antinavă la suprafață pentru Forțele Navale Române. Aparatele vor opera de la bordul Fregatelor ‘Regina Maria’ și ‘Regele Ferdinand’. În suma respectivă sunt incluse suportul logistic integrat pentru operarea aeronavelor și a sistemelor de armament, instruirea personalului navigant și asigurarea stocurilor de muniție pentru sistemele de luptă. Potrivit contractului, modernizarea și mentenanța celor două elicoptere vor fi realizate la IAR Brașov. Airbus Helicopters susţine că aeronava are posturi de pilotaj care asigură un plus de siguranță chiar și în cele mai dure condiții. Fiecare aparat poate transporta până la 22 de militari sau poate ridica încărcături externe de până la patru tone. Viteza standard de zbor este de 250 km/h, iar raza de acțiune depășește 650 km fără rezervoare suplimentare la o altitudine de peste 3.200 m

Steadfast Defender 24 – Cel mai important exercițiu NATO

Publicat de gabrielasaksa, 29 ianuarie 2024, 12:41

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): NATO lansează cel mai mare exercițiu militar de la încheierea războiului rece. În cadrul Steadfast Defender 24 se vor stimula scenarii care își propun să demonstreze capacitatea NATO de a consolida zona de responsabilitate a forțelor aliate din Europa. Adrian Gîtman a urmărit subiectul și vine cu detalii.
Adrian Gîtman: Exercițiul va arăta că NATO poate desfășura și susține operațiuni complexe timp de mai multe luni, în orice condiții, pe mii de kilometri din nordul Atlanticului până în Europa Centrală și de Est, se arată într-un comunicat de presă al alianței. Steadfast Defender este compus dintr-o serie de exerciții militare individuale mai mici, în care vor fi implicate 50 de nave militare, 80 de avioane și peste 1100 de vehicule de luptă. Manevrele se vor desfășura până la sfârșitul lunii mai și vor implica militari din toate cele 31 de țări membre NATO, a declarat generalul american Christopher Cavoli, comandatul suprem al Forțelor Aliate din Europa. „Steadfast Defender 24 va fi cel mai mare exercițiu NATO din ultimele decenii, cu participarea a aproximativ 90.000 de militari, a tuturor celor 31 de aliați și a partenerilor din Suedia. Alianța își va demonstra capacitatea de a consolida zona euroatlantică prin dislocarea forțelor din America de Nord. Această consolidare va avea loc în cadrul unui scenariu de conflict emergent, simulat împotriva unui adversar din vecinătate”.
Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Generalul Christopher Cavoli s-a aflat pe 22 și pe 23 ianuarie la București, pentru reuniunea oficialilor americani din regiune. În context, generalul american s-a întâlnit la sediul Ministerului Apărării Naționale cu șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, cu care a discutat, printre altele, despre proiectele de modernizare a bazelor aeriene de la Câmpia Târzii și Mihail Kogălniceanu.

24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române

Publicat de gabrielasaksa, 29 ianuarie 2024, 12:38

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Ziua Unirii Principalelor Române a fost sărbătorită miercuri în toată țara. Ministerul Apărării Naționale împreună cu autoritățile centrale și locale a organizat pe 24 ianuarie ceremonii militare cu ocazia împlinirii a 165 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească. În București, festivitatea a avut loc la Monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Dealul Patriarhiei Române. Tot în capitală s-a desfășurat o ceremonie în cadrul căreia au fost decorate drapelele de luptă ale Statului Major al Forțelor Terestre și Diviziei 2 Infanterie Getica. La Iași, manifestările au avut loc în Piața Unirii și la mormântul domitorului Unirii, aflat în biserica Mănăstirii Trei Ierarhi. Defilarea militarilor a fost însoțită de survolul avioanelor și elicopterelor Bazei 95 Aeriană Bacău. Și la Focșani, Ziua Unirii Principatelor Române a fost marcată printr-o ceremonie desfășurată în Piața Unirii, iar ziua s-a încheiat cu retragerea cu torțe a militarilor din garnizoană.

Generalul maior în rezervă Cătalin Băhneanu: „41 de ani au trecut ca o clipă”

Publicat de gabrielasaksa, 8 ianuarie 2024, 17:18

Cătălin Băhneanu: De când am intrat în liceul militar, din ’82 și până astăzi, doar 41 de ani.
Cristian Dumitrașcu: 41 de ani care au trecut ca o clipă?
Cătălin Băhneanu: La acest moment aș putea spune că da, ca o clipă nu întotdeauna frumoasă, dar productivă.
Cristian Dumitrașcu:  E interesant că vă asumați chestiunea asta. De obicei, oamenii, la final de carieră, mai toți vin să sublinieze lucrurile frumoase, lucrurile de reușită. Și dvs. ați spus chiar de la început că n-au fost chiar toate așa de ușoare.
Cătălin Băhneanu: Așa este, și este normal să ținem cont de tot ce a fost pe parcursul carierei. Nu am fost singuri, n-am putut să facem absolut totul singuri. Ba chiar aș putea să spun că n-am putut să facem nimic singuri. Armata este un lucru în echipă. Cine nu înțelege acest lucru are o problemă.

Cristian Dumitrașcu: Sunteți recunoscut ca unul dintre – și îmi permit eu să spun treaba asta, ca novice, ca om din afara aviației. Sunteți recunoscut ca o legendă a Forțelor Aeriene în ceea ce privește MiG-ul 21 Lancer. Ați pilotat MiG-uri și înainte să fie Lancer și voiam să vă întreb, acum, în acest moment important al trecerii în rezervă, când v-ați descoperit veleitatea unui pilot talent, dar un pilot care a muncit și care a știut poate dinainte că va fi unul dintre cei mai buni.
Cătălin Băhneanu: În primul rând, nu m-am considerat și nu am fost unul dintre cei mai buni. Sunt convins că înaintea mea au fost alți mult mai buni. Ce mi-a plăcut, să perseverez, lucru din aproape în aproape și, îmi place mie să spun, încadrarea în limitele proprii. Fiecare om are niște limite. Atât timp cât stai în limitele tale, totul este în regulă. Iar aviația este un microb, aș putea spune, este un drog, cel mai rău drog posibil. Rău însemnând bun.
Cristian Dumitrașcu: Este un drog pe care nu l-ați mai simțit din momentul în care ați părăsit baza aeriană. Ați fost comandant al unor baze aeriene.

Cătălin Băhneanu: Am fost comandant de bază aeriană 14 ani, 4 ani la Bacău și 10 ani la Borcea. Acest drog rămâne, până se termină fizic omul, drogul rămâne. N-ai cum să spui că te-ai lecuit sau că te-ai lăsat sau că nu-ți mai place. Nu. Problema este când transmiți aceste lucruri și celor din jurul tău. Și eu am o problemă din punctul ăsta de vedere, i-am transmis fiică-mi acest drog și acum am o problemă cu ea. Este atât de ahtiată de această specialitate, de acest domeniu, încât uneori nu știu ce să mă mai fac. Și am ajuns la faza în care vorbesc puțin ca să nu spun ceva rău ce ea ar ști mai bine decât mine.
Cristian Dumitrașcu: Este pilot de avion și fiica dvs?
Cătălin Băhneanu: Nu, ea a terminat facultatea la Universitatea Politehnică, facultate de Aerospațiale, inginerie și management aeronautic și a făcut deja un cult din lucrul ăsta și își dorește să ajungă să lucreze într-un aeroport.
Cristian Dumitrașcu:  Spuneați că ați inspirat, și știm asta, că ați inspirat multe generații de piloți, așa cum și dvs. ați fost inspirat de alții dinainte şi-aș aminti eu, dacă greșesc să mă corectați, l-aș aminti pe Dorel Luca, pe dl. Strâmbeanu și pe alții înainte şi, sigur că da, nu știu dacă l-ați cunoscut pe Doru Davidovici sau sigur că da, toată lumea știe despre Dorul Davidovici și i-a citit cărțile. Care dintre personajele din trecut v-au inspirat cel mai mult?

Cătălin Băhneanu: Pe mine personal m-au inspirat toți. Cu ghilimelele de rigoare am furat de la fiecare câte ceva. Au fost niște specialiști extraordinari. Generalul Luca a fost o somitate în materie, dar de la toți, de la fiecare ai de învățat câte ceva. Eu am fost un favorit al sorții și recunosc acest lucru. Probabil am fost în locul potrivit la momentul potrivit. Nu că aș fi avut eu cele mai bune veleități sau abilități, nu, dar am fost în anumite locuri când a trebuit. Am avut mulți colegi care aveau aceleași veleități ca și mine, poate chiar mai bune, dar eu am perseverat în acest domeniu și mi-a şi plăcut, mi-a plăcut foarte mult. Acum, dacă ar fi, m-aș apuca din nou.
Cristian Dumitrașcu: Spuneați că au fost alții care poate au avut abilități mai mari, mai multe decât dvs. Credeți că doar perseverența a făcut diferența?
Cătălin Băhneanu: Perseverența, rigurozitatea, oamenii pe lângă care am fost și momentele în care am fost.
Cristian Dumitrașcu: Este o relație specială întotdeauna între piloți și avionul pe care îl pilotează. Ştiu că aţi iubit foarte mult MiG-ul 21 Lancer și vă întreb foarte direct: considerați că ar fi fost mai bine să treceți în rezervă înainte de ieșire la pensie a MiG-ului?

Cătălin Băhneanu: Probabil că da, probabil că nu. De obicei, mie îmi place să spun că ceea ce ni se întâmplă este cel mai bine din ceea ce ni s-ar fi putut îmtâmpla. Nu noi hotărâm aceste lucruri. MiG-ul 21, acest avion a fost folosit la întreaga gamă de misiuni din aviație și nu numai. Doar parașutări nu am făcut din el, în rest am făcut absolut tot. La acest moment balanța s-a înclinat către F-16. Este bine ceea ce se întâmplă. Locul în care am lucrat foarte mult, la baza de la Borcea, înflorește la acest moment.
Cristian Dumitrașcu:  Sunteți un om credincios și nu neapărat din perspectiva asta am să pun întrebarea, dar le-aș pune pe același loc ca importanță: aviația, pilotajul, cât este fizică, cât este matematică, cât este Dumnezeu?
Cătălin Băhneanu: Este o întrepătrundere 100%. Nu există ceva care să nu poată fi demonstrat, inclusiv credințele, la acest moment sunt demonstrabile. Aviația, dacă nu ai una din cele enumerate de dvs. nu există restul, nu sunt celelalte. Noi spunem că dacă nu faci aviație cu inima, nu iese nimic. Asta implică credință. Nu am cunoștințele de fizică, de matematică și celelalte abilități, nu se poate întâmpla aviaţie, nu poate fi aviație. Aici mă refer la performanță. Colegii mei piloți râdeau de mine pentru că mereu le spuneam: piloți medii sunt pe toate drumurile, adică până la nota 7 sunt pe toate drumurile. Nu, noi trebuie să căutăm performanță, și avem. Cei care vin din spate, din urmă, sunt foarte buni. Încă o dată, încredere și iarăși încredere.

Cristian Dumitrașcu: Există o zicere, că avionul este cel mai sigur mijloc de transport. Şi aici vin și mă erijez în purtătorul de cuvânt al fricoșilor de înălțime și de avion. Sunt mulți cărora le e frică să zboare cu avionul, pentru că dintr-un accident de avion nu prea mai scapă nimeni. Cum v-ați împăcat cu această ipotetică sabie deasupra capului la fiecare decolare, fiind și pilot de vânătoare, făcând o chestiune periculoasă?
Cătălin Băhneanu: Ar trebui clarificate câteva chestiuni aici. Unu, într-adevăr, în aviația comercială transportul aerian este cel mai sigur, relativ la număr de călători și la distanța parcurs, statistic. Revenind la ce simți, n-am avut niciodată un dubiu cum că partea tehnică nu și-ar fi făcut treaba, adică să mă sui într-un avion care n-ar fi pregătit tehnic. Niciodată nu mi-am pus această problemă. În ultima perioadă am zburat elicopterul. Super aeronavă, este același lucru. Să nu cumva să înțeleagă cineva că elicopterul ar fi mai ușor sau n-ai avea satisfacție. Nu este adevărat! Satisfacție există și la elicopter, și am făcut foarte multe lucruri frumoase. Iar ultimul zbor din carieră l-am făcut cu elicopterul, într-un zbor de vis.
Cristian Dumitrașcu: Ați fost chiar pe deasupra Liceului Militar de la Câmpulung, am înțeles.

Cătălin Băhneanu: Acolo am început, în ’82, și acolo am terminat. O senzație care nu se poate reliefa, nu pot să vă spun ce am simțit, nu pot să vă spun lucrul ăsta, dar a fost ceva magnific, iar cei care sunt acum și conduc destinele acestei școli sunt de excepție. Nu ascund, comandant este colegul meu de clasă. Da, a fost o emoție – vă referiți la acel ”respect” scris din elevi pe platou, da, la momentul ăla am simțit că scap manșa din mână, dar am mers mai departe; o senzație extraordinară. Şi, încă o dată, acea școală este de o probitate profesională extraordinară.
Cristian Dumitrașcu: Ultima parte a carierei ați petrecut-o aici, unde ne aflăm când realizăm interviul, la Comandamentul Forțelor Întrunite, una dintre structurile moderne, interoperabile ale Armatei Române cu celelalte structuri din NATO și din alte organizații.
Cătălin Băhneanu: A fost o provocare. Nu eu am cerut să vin aici, în primul și în primul rând, dar mi-am dat seama că din punct de vedere al gândirii, genurile de armă nu au nicio problemă, deci se poate lucra în comun, este acea sinergie a faptelor care aici se vede cel mai bine. Suntem din toate specialitățile militare, dar am lucrat foarte bine. Această structură efectiv face legătura între nivelul strategic și nivelul tactic, adică între cel care gândește și cel care luptă. E foarte important.
Cristian Dumitrașcu: 2024, o nouă provocare pentru dvs., în rezervă. Cum vedeți primele luni dincolo de ceea ce ați făcut în ultimii 41 de ani?

Cătălin Băhneanu: Da, 41 de ani în armată și 37 de ani de zbor. Aş veni pe latura zborului, în care aici este posibil să fie problema. 37 de ani de zbor și 2.500 de ore nu le uiți chiar așa ușor, dar ceea ce nu ne doboară ne întărește. Vreau să mă odihnesc, vreau să citesc foarte mult, vreau să fac ceea ce n-am făcut până acum, să călătoresc când și cum vreau, pentru că lumea trebuie să înțeleagă că a fi în armată nu este atât de simplu. Cei care sunt în armată nu fac ce vor, ei sunt 24 de ore din 24, 7 zile din 7, deci ei nu fac ce vor. Cred că ar trebui să le arătăm mai multă încredere, mai mult respect, pentru a fi convinși că la momentul oportun vor face ceea ce trebuie.
Cristian Dumitrașcu: Dacă ar fi să vă gândiți la o noapte în care erați în misiune, așa cum v-am sunat acum câtva timp și îmi spuneați că tocmai ce vă întorseserăţi dintr-un tur al Dobrogei, fiind încă probabil la comanda unei baze aeriene. Ați participat și la misiuni de poliție aeriană, lucruri care nu sunt nici foarte publice și nici ușor de făcut și nici ușor de vorbit despre ele, dar aș vrea să rămânem la sfârșit cu o bucățică din sufletul dvs. așa cum erați acolo, repet, singur, la manşa MiG-ului, într-o noapte de decembrie, așa cum îmi amintesc eu, în misiunile astea despre care spuneați că vin când nu te aștepți, că așa e la armată, nu te întreabă, sună alarma și trebuie să pleci.

Cătălin Băhneanu: În general, lumea, populația vorbește de război, atunci când se vede, cum suntem acum. Vreau să vă spun că noi eram în acțiuni de luptă din 2004 în cadrul NATO și și dinainte de a fi în în NATO. Aceste misiuni de luptă putem să le numim ca fiind misiuni de război, pentru că în orice moment, tu fiind înarmat, poți să te confrunți cu un inamic care este și el înarmat, deci amândoi înarmați. Acestea sunt misiuni de luptă reală. Ca să ajungi acolo sunt diferite faze de trecut și care trebuiesc făcute cât mai bine, pentru că la momentul oportun nu ai foarte mult timp de gândire și de reacție. Deci cei care ajung să facă aceste misiuni au fost testați și răstestați, au fost verificați foarte bine. Pot să vă spun un lucru mai aparte, ei vin și cer: testaţi-ne, daţi-ne încredere că putem să facem ceea ce trebuie. Este foarte important, dar încă o dată, acele misiuni sunt misiuni de luptă. Lumea asta trebuie să înțeleagă. Nu doar atunci când se vede, nu doar atunci când un avion este dat jos de o rachetă de la sol sau din aer, nu. Aceste misiuni există tot timpul, iar ca spațiul acestei țări să rămână integru și în bună stare se datorează și celor din Forțele Aeriene.
Cristian Dumitrașcu: Un mesaj în mod tradițional, un om pleacă, altul vine, în mod natural, sunt trece în rezervă, sunt avansări, sunt oameni care vin și se uită cu respect către ceea ce ați făcut dvs. Și de aceea vă invit, la finalul interviului, să le adresați un gând, un mesaj din partea dvs. a generalui Băhneanu, care a inspirat mulți piloți de vânătoare, cu siguranță.
Cătălin Băhneanu: Să avem încredere în aviație, în Armata Română. Nimeni nu poate să facă nimic singur, este un lucru în echipă, dar dacă le arătăm această încredere, finalul va fi fericit. Sunt absolut convins și, încă o dată, viitorul sună bine. Depinde doar de noi, de încrederea pe care le-o acordăm, ca acest lucru să se întâmple.

Misiuni Internaționale

Publicat de gabrielasaksa, 8 ianuarie 2024, 17:15

Edi Nicola ( realizator rubrică ): Prima oprire din acest an o facem în Polonia, unde Detaşamentul de Apărare Antiaeriană Gheparzii transilvani, generat de Batalionul 3 Apărare Antiaeriană Potaissa din cadrul Grupului de luptă NATO din Polonia, îşi continuă misiunea. Militari din detaşament au participat zilele acestea la o competiţie sportivă la iniţiativa partenerului croat. Detalii ne oferă locotenent Maria Dohotar, ofiţerul de informaţii şi relaţii publice al Detaşamentului de Apărare Antiaeriană Gheparzii transilvani, rotaţia a XIV-a.
Locotenent Maria Dohotar: O echipă formată din cinci militari a reprezentat detaşamentul în cadrul unei competiţii sportive organizate de către partenerul croat la nivelul Grupului de luptă. Militarii au avut de trecut probe precum: identificarea în teren a unor puncte de trecere, tragerea la punctaj cu pistolul, escaladarea unui zid, traversarea unei zone contaminate, aruncarea grenadelor de mână la precizie şi traversarea pe frânghii a unui curs de apă.

Edi Nicola ( realizator rubrică ): Din Europa mergem pe continentul african, în Republica Centrafricană, unde o echipă a misiunii de pregătire a Uniunii Europene, condusă de comandantul forței, generalul de brigadă Cornel Tonea Bălan, a participat la un marș sportiv comun la finalul anului 2023, în capitala Bangui. Sportul ofițerilor este organizat și gestionat anual de Direcția Sporturilor Armatei Naționale a Africii Centrale. Acest eveniment a pus accent pe coeziunea și fraternitatea dintre Forțele de Apărare a Securității din Africa Centrală, pe de o parte, și partenerii militari internaționali, pe de altă parte. Amănunte despre această competiție ne oferă loctenent-colonelul Valentin Văileanu, șef comunicare strategică în cadrul misiunii.
Locotenent-colonel Valentin Văileanu: Participanții la marș, ministrul apărării naționale şi recunostrucția armatei, dl. Rameaux Claude Bireau, și şeful Statului Major al Forțelor Armate, generalul locotenent Zephlin Mamadou, și-au exprimat dorința de a continua dezvoltarea cooperării şi participării la activități în comun cu militari, pentru sporirea cooperării și credibilității forțelor care lucrează împreună, ca o expresie a forței, solidarității și afecțiunii fraterne.

Edi Nicola ( realizator rubrică ):  Pe final de rubrică, revenim în Europa și poposim în Bosnia și Herțegovina, mai precis în Camp Butmir din Sarajevo, acolo unde o companie românească participă la misiunea EUFOR Althea a Uniunii Europene. Ce îi așteaptă la început de an pe militarii români, ne spune locotenentul Daniel Rezeanu, ofițerul de informare și relații publice al detașamentului.
Locotenent Daniel Rezeanu: Începând cu data de 8 ianuarie, militarii companiei care se află în Serviciul de Protecție a Forței vor avea pentru două săptămâni o perioadă de pregătire care va include trageri, exerciții tactice și refacerea capacității operaționale, urmând ca după această perioadă să continue cu asigurarea serviciului de protecție a forței a bazei militare Camp Butmir.

Marea Britanie a preluat comanda Forței NATO de Reacție Rapidă

Publicat de gabrielasaksa, 8 ianuarie 2024, 17:11

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Comanda Forței NATO de Reacție Rapidă a fost preluată de la 1 ianuarie de Marea Britanie. Forța întrunită cu nivel de reacție foarte ridicată a fost constituită în anul 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea și a fost desfășurată prima dată pentru apărarea colectivă a Alianței, după ce Rusia a atacat Ucraina în februarie 2022. Nouă state membre ale Alianței contribuie cu trupe în cadrul acestei forțe, ale cărei efective terestre numără circa şase mii de militari. Comanda este deținută prin rotație de statele participante și se schimbă în fiecare an. Până la sfârșitul lui 2023, comanda Forței a fost exercitată de Germania.