Zonele cele mai aglomerate, pentru care trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare, sunt, la această oră, DN39, la Agigea, dar şi zona Carrefour dinspre Ovidiu.
Poliţiştii de la Rutieră se află în zonele aglomerate şi dirijează circulaţia, ne-a informat Cristina Vasile, purtător de cuvânt al Poliţiei Rutiere.
Pentru că este început de weekend, poliţiştii se aşteaptă la intensificarea traficului rutier, mai ales la intrările de pe Autostrada Soarelui.
Tone de alimente confiscate şi amenzi de 34.000 de lei la restaurantele de pe litoral.
Inspectorii sanitar-veterinari au controlat săptămâna trecută peste 90 de restaurante, fast-food-uri, beach baruri şi tabere şcolare din staţiunile Năvodari, Mamaia, Eforie, Costineşti şi Mangalia.
Condiţiile precare de igienă din bucătării, dar şi depozitarea improprie găsite au fost sancţionate cu amenzi de aproape 34.000 de lei.
7 tone de produse alimentare necorespunzătoare, în valoare de 58.000 de lei, au fost confiscate şi restrase de la vânzare.
Inspectorii ANSV le reamintesc turiştilor că au la dispoziţie pentru reclamaţii dispeceratul CALL CENTER, cu numărul gratuit de telefon 0800 82.67.87.
Bucureștenii sunt invitați astăzi, de la ora ora 20:00, la foişorul din Parcul Alexandru Ioan Cuza, la o seară de jazz şi muzică improvizată, în compania Mariei Răducanu. Aceasta abordează cu lejeritate şi eleganţă orice gen, de la doină la blues, jazz sau fado.
Sâmbătă, la început de august, iubitorii de folclor se pot delecta în Parcul Alexandru Ioan Cuza, între orele 18:00-20:00, cu muzică tradiţională în interpetarea lui Gelu Voicu şi a lăutarilor din Teleorman, iar duminică, 2 august, este pregătit între orele 18:00-20:00 un concert susţinut de „Armonia Band”.
Între orele 10:30-12:00, foişorul din Parcul Alexandru Ioan Cuza se transformă sâmbătă şi duminică în loc de distracţie pentru cei mici. Astfel, sâmbătă copiii pot participa la cursuri şi demonstraţii de dans, oferite de „Mondo Dance”, iar duminică aceştia se pot bucura de spectacolul interactiv „Călătorie cu zâne prin anotimpuri fermecate”.
Programul „Simfonii de vară” continuă şi în acest weekend în Parcul Colţea cu două concerte susţinute sâmbătă şi duminică, între orele 20:00-21:30, de cvartetele „Passione”, respectiv „Bella Musica”.
De asemenea, duminică, 3 august, de la ora 20:30, în deschiderea evenimentului „Cinema în aer liber” din Parcul Titan va cânta „Zoli TOTH Project”.
Numărul 3 mondial, Simona Halep, şi nr.29 în ierarhia WTA, Irina Begu, vor fi prezente la aceleaşi turnee pe hard din America, ce au loc în luna august.
Programul primelor două jucătoare de tenis ale României este următorul: Toronto – 10 august, Cincinnati – 17 august, New Haven – 23 august şi US Open, ultimul turneu de Grand Slam al anului, – 31 august.
La cele patru turnee din America de categoria Premier 5, vor fi prezente cele mai bune jucătoare din circuitul WTA. Simona şi Irina se pot întâlni cu Serena Wiliams, Maria Sharapova, Petra Kvotova, Caroline Wozniacki, Agnieszka Radwanska, Garbine Muguruza sau Victoria Azarenka.
După eliminarea din primul tur de la Wimbledon, Simona Halep va încerca să câştige cât mai multe partide pentru a se menţine în primele trei jucătoare ale lumii, iar Irina Begu aflată într-o formă foarte bună, va face tot posibilul să acumuleze victorii, pentru a urca încet dar sigur spre locul 20 mondial.
– Drumul Taberei, între str. Valea Argeşului şi str. Valea Ialomiţei – lucrări metrou;
– Bd. Bucureştii Noi, între str. Mitropolit Varlaam – str. Cricovului şi Intrarea Berheci – Pod Străuleşti (str. Slt. Constantin Godeanu);
– Bd. Eroilor Sanitari între Piaţa Operei Române şi Bd. Eroilor.
Briecomandăm conducătorilor auto să circule cu atenţie şi să respecte semnificaţia indicatoarelor montate temporar în zonele menţionate.
LUCRĂRI:
– Şos. Iancului şi Şos. Pantelimon;
– Piaţa Sudului;
– Bd. Liviu Rebreanu;
– Str. Valea Ialomiţei;
– Str. Râul Doamnei
SEMAFOARE DEFECTE:
– bd. Alexandru Averescu – bd. Ion Mihalache;
– şos. Mihai Bravu – bd. Ferdinand I.
ACCIDENTE RUTIERE:
În ultimele 24 de ore au fost înregistrate 10 accidente rutiere, în urma cărora 2 persoane au fost rănite grav, iar alte 9 rănite uşor.
Limuzine, șoferi care știu limba engleză, cazare de 5 stele sau apă de FIJI sunt doar câteva dintre solicitările headline-urilor de la UNTOLD Festival.
Organizatorii UNTOLD Festival au primit din timp informațiile pentru crearea condițiilor obligatorii necesare artiștilor de top care concerteaza la Cluj.
Riderele au minimum 10 pagini și conțin și cerințe normale, dar și mai puțin obișnuite. Headline-rii de la Untold Festival aterizează cu avioane private la Cluj.
Printre pretenţiile acestora se află exclusivităţi precum apa de Fiji, dar și lucruri normale ca: apartamente de lux, securitate în backstage, limuzine, şoferi, spune Bogdan Buta, directorul festivalului.
Untold Festival, unul dintre cele mai mari festivaluri ale României din acest an, are ca headline-ri artişti precum David Guetta, Avicii, Armin van Buuren și Dimitri Vegas & Like Mike.
„Imposibila rachetă” – așa numește presa internațională motorul nou creat de inventatorul britanic Roger Shawyer.
Dacă ar fi instalat pe un aparat de zbor capabil să ajungă la Lună, drumul parcurs s-ar desfășura într-un timp record – patru ore.
Mulți specialiști s-au declarat sceptici cu privire la posibila lui punere în aplicare.
Este, de fapt, vorba despre un dispozitiv care funcționează pe bază de propulsie, fără combustibil.
Mai simplu, în spate se aruncă materie, iar aparatul de zbor este împins în față cu viteză.
Fizicianul Andrei Dorobanțu consideră că această descoperire va face posibilă proiectarea și construcția vehiculelor cu decolare și aterizare pe verticală, în primă etapă.
” E vorba de o transformare directă a energiei electrice în propulsie, asta însemnând că trebuie să am o reacție, practic, fără să am combustibil, pentru că ceea ce a prezentat inventatorul a fost că o să folosească energie solară într-o incintă închisă, într-un vas. Creează un câmp extrem de intens de microunde, cum sunt cele de la cuptorul la care ne încălzim mâncarea. Ele, având o energie foarte mare, se zbat în incinta asta și ciocnindu-se de pereți înainte și înapoi, nava este împinsă cu viteză subluminică „, a explicat Andrei Dorobanțu, fizician la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele.
A 11-a ediţie a festivalului “Folk You! Florian Pittiş” are loc între 30 iulie şi 1 august pe plaja din Vama Veche.
Intrarea la “Folk You!” este libera. VIDEO LIVE AICI
Festivalul Folk You! a fost lansat în anul 2005 la Vama Veche de Florian Pittiş, când regretatul artist a declarat deschisă “mişcarea de rezistenţă împotriva prostiei revărsate”.
Radio Constanța este partener media al evenimentului.
Iată programul recitalurilor:
Joi, 30 iulie
CĂTĂLINA BEŢA
FOLK FRATE
GYURI PASCU & VLADY CNEJEVICI ŞI TEO BOAR
ALEXANDRU ANDRIEŞ
ALINA MANOLE
DUCU BERTZI
ADA MILEA, ANCA HANU, CRISTI RIGMAN, BOBO BURLĂCIANU
MIRCEA VINTILĂ & BRAMBURA
OCS
CELELALTE CUVINTE
____________
Vineri, 31 iulie
TEODORA BUCIU
LAURA MEŞTEREAGA
ADRIAN IVANIŢCHI
MIHAELA POPESCU
ANDREI PĂUNESCU
COSMIN VAMAN, ALEXANDRA ANDREI & TRUPA SPAM
VASILE ŞEICARU
DINU OLĂRAŞU
POESIS
BYRON
VIŢA DE VIE
IRIS
____________
Sâmbătă, 01 august
CLAUDIU PĂLĂLAE (CÂŞTIGĂTORUL TROFEULUI FOLK U FLORIAN PITTIŞ 2014)
TATIANA ŞI MARIUS OJOG (FOX STUDIS)
MARIA GHEORGHIU
ADI SĂRMĂŞAN
ZOIA ALECU
EMERIC IMRE & JIMI EL LACO
FLORIN CHILIAN
DAN ANDREI ALDEA
NICU ALIFANTIS&ZAN
PASĂREA ROCK
Descoperirea a fost făcută în Brazilia, datorită unei poze, publicate pe Facebook, de un iubitor al naturii.
Noua specie a primit numele de Drosera Magnifica, pentru că este cel mai mare tip de plantă din familia Droseraceae de pe continentul american și al treilea la nivel mondial.
Frunzele pot ajunge la 24 de centimetri, au aspect de tentacule și sunt impregnate cu o substanță lipicioasă, cu care sunt prinse insectele.
Planta a fost fotografiată în 2012 de un brazilian, Reginaldo Vasconcelos, care a postat imaginea pe Facebook.
Poza a fost văzută de Paulo Gonella, cercetător la Universitatea din Sao Paulo și colaborator al Grădinii Botanice Nymphenburg, din orașul german Munchen.
Cu ajutorul datelor furnizate de Vasconcelos, omul de știință a localizat planta și a început să o cerceteze, împreună cu alți doi cercetători, un american și un german.
Rezultatele studiilor lor au fost publicate într-o revistă de profil.
Oamenii de știință consideră că Drosera Magnifica este o plantă „amenințată cu dispariția”, potrivit criteriilor Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Pompierii militari de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dobrogea” au intervenit în această după amiază în cazul unui înec.
Victima a fost scoasă din apă de salvamari dar medicii din ambulanţa sosită la faţa locului nu au putut să o readucă la viaţă.
Eugen Teodorovici, a discutat, ieri, cu reprezentanții românilor care au credite în franci elvețieni, despre o posibilă soluție pentru cei care întampină greutăți la plata ratelor, după ce moneda din Țara Cantoanelor s-a apreciat brusc la începutul anului.
Reprezentanții clienților au prezentat un set de propuneri, cele mai importante fiind acordarea unui discount de minim 25% şi includerea creditelor cesionate de bănci în străinătate, a declarat, preşedintele Asociaţiei Utilizatorilor Români de Servicii Financiare, Alin Iacob.
” Până luni vom trimite către minister forma propusa de Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare și Grupul Clienților cu Credite în CHF, apoi ei îl vor trimite băncilor și BNR, se vor face adnotări, iar după forma agreată în comun se va publica proiectul pe site-ul ministerului până la finele lunii august, astfel încât să intre în dezbatere în Parlament în septembrie”, a declarat Andreea Cristoforidis, unul dintre reprezentantii Grupului.
În principiu, Teodorovici a fost de acord cu unele schimbări aduse de reprezentanții românilor cu credite în franci elvețieni legii inițiate de fostul ministru al Finantelor, Darius Valcov.
Una dintre ele a fost eliminarea plafonului de venituri, stabilit initial la 3.000 lei/luna net, urmând să se stabilească dacă va fi introdus în schimb un grad de îndatorare maxim luat în calcul în cazul fiecărui debitor.
Proiectul de lege vizează conversia creditelor imobiliare din valută în lei, cu un discount din partea băncilor de 15% din valoarea în lei după conversia împrumutului, pe care statul îl va garanta în proporție de 50%.
Inițiativa se refera la monedele care s-au apreciat cu peste 50% fata de leu de la momentul acordării creditului până în prezent, ar urma să aibă o perioadă de un an, iar valoarea garanțiilor ar ajunge la un miliard de lei.
Fiecare lună calendaristică include o noapte cu Lună plină, dar, întrucât ciclul lunar şi anul calendaristic nu sunt chiar perfect sincronizate, la aproximativ fiecare trei ani, o lună calendaristică include două nopţi cu Lună plină.
Satelitul natural al Terrei nu va avea o nuanţă albastră pe 31 iulie, denumirea fenomenului având legătură doar cu apariţia a două Luni pline în decurs de 31 de zile.
Evenimentul are loc la aproximativ 3 ani și va putea fi admirat la Observatorul din Constanța din cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii, de la Delfinariu.
Consilierii municipali au adoptat cu 37 de voturi pentru, din 44 de aleși prezenți, un proiect de hotărâre prin care se alocă peste 2,7 milioane de lei din fondul de rezervă aflat la dispoziția primarului Capitalei pentru amplasarea în Piața Presei a Monumentului Luptătorilor Anticomuniști ”Aripi”.
Monumentul este compus din trei aripi de oțel inoxidabil, cu o înălțime de 24 de metri și o greutate de 100 de tone.
Acesta va fi adus de la Ploiești, unde a fost realizat, și va fi amplasat în Piața Presei, unde va fi construit un soclu special.
De la începutul istoriei sale, în anul 2004, monumentul a costat aproximativ 2 milioane de euro.
Tot în ședința de astăzi, consilierii municipali au adoptat un proiect de hotărâre privind înființarea a încă patru puncte de informare și documentare ale Primariei Municipiului București, asemenea celui care funcționează deja pe Bulevardul Regina Elisabeta, vis-a-vis de sediul istoric al Primăriei Capitalei.
Punctele de informare vor fi înființate în sectoarele 2,3,4 și 6 și vor costa 2 milioane de lei. Scopul înființării acestora este de a oferi cetățenilor posibilitatea de a avea acces mai ușor la informații, de a putea depune petiții către diferitele servicii ale Municipalității, fără a se mai deplasa până în centrul orașului.
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită pe copiii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani la un nou modul al Școlii de vară, în cadrul căruia vor învăța cum să-și alcătuiască propriul insectar.
Albina, fluturele, rădașca, musca, gândacul de bucătărie, lăcusta, libelula sau puricele, arată foarte diferit unele față de celelalte, dar, cu toate acestea, toate sunt insecte, având corpul format din trei părți, prezența a trei perechi de picioare, și a unei singure perechi de antene sunt câteva din detaliile care ne pot convinge că sunt insecte. Acestea sunt printre cele mai diverse grupe de animale din lume, cunoscându-se până în prezent peste un milion de specii, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din numărul total al tuturor speciilor cunoscute de pe Pământ.
Insectele trăiesc în medii de viață variate, putând fi întâlnite aproape peste tot, în sol, în apă și în aer, din zonele ecuatoriale până la poli, pe corpul sau în corpul plantelor și animalelor din jurul nostru, chiar și pe corpul sau în corpul nostru.
Copiii vor învăța să alcătuiască și să organizeze colecții cât mai complete din punct de vedere științific. De asemenea, după acest modul, ei vor știi care sunt metodele cele mai potrivite pentru prinderea, prepararea și conservarea diferitelor insecte, astfel încât să-și poată alcătui propriul insectar!
O echipă internaţională de astronomi a detectat, în premieră absolută, o auroră în atmosfera unei pitice cenuşii aflată la aproximativ 18 ani lumină distanţă, în constelaţia Lyra, conform BBC.
Această auroră este asemănătoare celor boreale dar de milioane de ori mai strălucitoare.
O pitică cenuşie este un obiect substelar cu o masă mai mică decât este nevoie pentru a menţine reacţia de fuziune nucleară pe bază de hidrogen în nucleul ei.
Diferenţa dintre aurorele terestre şi cele de pe pitica cenuşie sunt legate de culoare.
Aurora piticei cenuşii are o strălucire roşiatică din cauza hidrogenului din atmosfera sa.
Pe Pământ aurorele sunt de obicei de culoare verde, în urma interacţiunii dintre electronii din vântul solar şi oxigenul din atmosfera terestră.
Oamenii de ştiinţă nu înţeleg însă cum se formează aurorele piticei cenuşii, o stea eşuată care nu are în apropierea sa astronomică nicio altă stea care să emită vânt stelar.
Este posibil ca particulele ionizate care provoacă efectul de auroră în contact cu câmpul magnetic al piticei cenuşii să provină tot de pe această stea eşuată, conform lui Littlefair.
O altă ipoteză constă în existenţa unei planete nedetectate sau a unui satelit în apropierea piticei, de unde ar proveni materia ionizată care oferă efectul de auroră – o parte din aurorele giganticei planete Jupiter sunt produse în acest mod, particulele ionizate fiind emise de vulcanii de pe una dintre lunile sale, Io.
De asemenea, această descoperire îi poate ajuta pe astronomi să înţeleagă mai bine natura piticelor cenuşii.
În prezent există două tabere, una care susţine că piticele cenuşii sunt mai apropiate de stele şi una care susţine că ar fi mai degrabă nişte planete foarte mari.
Patricia Maria Ţig s-a calificat în premieră în sferturile unui turneu WTA, ieri, la Baku.
Românca a învins-o pe ucraineanca Olga Savciuk cu 7-5, 6-4.
Ţig (21 ani, 154 WTA), venită din calificări, s-a impus într-o oră şi 18 minute în faţa unei adversare mai experimentate, Savciuk (27 ani) ocupând locul 283 în ierarhia mondială, după ce în 2008 era pe 79.
Patricia a debutat recent pe tabloul unui turneu WTA, la BRD Bucharest Open, unde s-a oprit în optimile de finală, iar acum, la Baku, a făcut un pas mare spre intrarea în top 100 WTA.
Ţig şi-a asigurat un cec de 6.175 dolari şi 78 de puncte WTA, iar în sferturi o va înfrunta pe croata Donna Vekic (19 ani, 140 WTA). Aceasta va fi prima confruntare dintre cele două.
Românca va juca astăzi şi în sferturile probei de dublu, alături de japoneza Misa Eguchi, împotriva principalelor favorite, rusoaicele Margarita Gasparian/Alexandra Panova.
Turneul de la Baku este dotat cu premii totale de 226.750 dolari.
O nouă mină a fost deschisă vizitatorilor în Salina Turda
Mina Ghizela a stat închisă multă vreme și nu a fost inclusă în circuitul salinei după ce aceasta a fost modernizată cu fonduri europene, în urmă cu cinci ani.
Administratia salinei a luat decizia deschiderii Minei Ghizela, care a fost supusă în prealabil unor amenajări datorită faptului că în Cluj sunt așteptate zilele acestea peste 250.000 de persoane care participă la Festivalul Untold.
Despre Mina Ghizela se spune că datează de pe vremea romanilor se precizează pe site-ul salinei.
În anul 2008, Salina a intrat într-un amplu proces de modernizare și amenajare în cadrul programului PHARE, în valoare de 6 milioane de euro, fiind redată circuitului turistic la începutul anului 2010.
Salina Turda a fost, în timpul exploatării, una dintre cele mai importante ocne de sare din Transilvania.
După modernizare, salina a devenit unul dintre cele mai importante și mai vizitate obiective turistice din regiune.
Accesul turistilor în Mina Ghizela se va face prin achitarea unui tarif suplimentar biletului de intrare, în grupuri de maxim 15 persoane însotite de ghid.
A treia ediţie a Festivalului Strada Armenească se va desfășura în perioada 7-9 august 2015, în cadrul complexului armenesc (curtea interioară a Bisericii Armenești, sediul Uniunii Armenilor din România, Muzeul Dudian, Centrul Cultural Armean și Strada Armenească).
Festivalul este plin de suprize, de la spectacole de teatru şi concerte de muzică tradiţională şi modernă la film şi obiceiuri armeneşti sau bucureştene. De la expoziţii de fotografie la descifrarea artei scrisului cu caractere armeneşti. De la restaurante şi cafenele cu produse specifice arealului gastronomic armean şi bazarul plin cu de toate, cu iz de mirodenii orientale şi parfum de cafea la ibric la dansuri tradiţionale armeneşti, greceşti, evreieşti şi sublimarea lor în modernitate realizată cu multă măiestrie de romi.
Vizitatorii vor putea gusta bucate armeneşti în cadrul restaurantului cu specific şi vor putea savura tradiționala cafea la nisip. De asemenea, locuitorii capitalei vor avea ocazia de a descoperi o mică parte din Armenia în cadrul bazarului, de unde îşi vor putea achiziţiona bijuterii, obiecte de ceramică, ţesături armeneşti, obiecte handmade, dar şi cărţi, icoane sau ilustraţii cu motive armeneşti. Nu vor lipsi nici activitățile dedicate celor mici, aceștia fiind invitați să participe la ateliere precum: pictură, creaţie şi imaginaţie, lego mecanic, 3D printing etc, în spațiul amenajat pentru ei.
În cele trei zile ale festivalului vizitatorii vor putea admira interiorul Bisericii Armene şi vor putra afla câte ceva despre istoria armenilor, despre limba lor şi despre felul în care scriu şi îşi transformă literele în obiecte de artă.
Nivelul și debitul Dunării au scăzut alarmant din cauza secetei și se îndreaptă spre minime record.
Fluviul măsoară astăzi 95 de cm la Galați, cu 5 metri sub cota de atenție.
O situație gravă este și la punctele de trecere cu bacul la Tulcea și Galați, unde mașinile au așteptat ore în șir pentru a traversa Dunărea.
Din cauza cotelor foarte scăzute, bacurile nu au putut fi încărcate la capacitate maximă.
Dunărea a scăzut foarte mult din cauza lipsei ploilor, iar debitul fluviului este la jumătate, astfel ca în mijlocul albiei au apărut insuliţe de nisip.
Autorităţile se aşteaptă ca Dunărea să atingă la Galaţi, în perioada 3-4 august, o cotă apropiată de valoarea de 70 de centimetri, din cauza secetei.
În 2003, s-a înregistrat la Galați un minim istoric al nivelului Dunării, de 69 centimetri.
În sfârșit începe! Cel mai mare eveniment muzical din istoria Clujului de butează joi, 30 iulie, la Cluj Napoca.
Capul de afiș fiind ținut, în prima zi, de Dimitri Vegas & Like Mike, Lost Frequences, ATB, Tom Odell, Duke Dumont, dar și românii Șuie Paparude.
Informații din culise, infotrafic, meteo, atmosferă și tot ceea ce trebuie spus despre UNTOLD, aflați la Pulsul zilei, doar la Radio Cluj, oan air (95,6 FM-la Cluj) sau online AICI.
Și dacă e festival, festival să fie!
Pe aerodromul Măgura, lângă Sibiu începe, tot joi, Airfield Festival: 95 de trupe, 4 genuri muzicale, parașutism, planorism și plimbări cu balonul cu aer cald; iar la Zalău, primele cohorte ocupă deja orașul pentru Festivalul Roman.
Pacienţii recurg tot mai mult la terapiile alternative în timpul tratamentelor alopate.
Un studiu al cercetătorilor americani din Portland (Statele Unite) demonstrează că mulţi pacienţi care suferă de dureri cronice folosesc chiropractica (tehnica ce corectează problemele articulaţiilor, n.tr.) şi acupunctura pe lângă tratamentele alopate, fără a-şi informa însă medicul despre acest lucru.
Recurgerea la soluţii alternative, mai ales pentru reducerea durerilor, este din ce în ce mai frecventă în ultimii 15 ani.
Lipsa de comunicare dintre medicul curant şi terapeut rămâne însă o problemă. Efectiv, mulţi specialişti sunt convinşi că un protocol bine gândit între cei doi specialişti ar da rezultate foarte bune. Un studiu efectuat de cercetătorii de la Kaiser Permanente Center for Health Research din Portland aduce informaţii esenţiale pentru această dezbatere. Rezultatele publicate în revista The American Journal of Managed Care scot în evidenţă faptul că mulţi pacienţi suferind de dureri cronice sunt în căutarea unor tratamente complementare pentru a le completa pe cele prescrise de medicul alopat.
Aşadar, o discuţie cu pacientul despre folosirea acupuncturii sau a chiropracticii poate oferi informaţii esenţiale pentru optimizarea îngrijirilor. De asemenea, medicii alopaţi trebuie să se gândească la stabilirea unei comunicări directe cu terapeuţii pentru a permite o mai bună coordonare şi o potenţială ameliorare a îngrijirilor acordate pacienţilor, conchid autorii studiului.
Părinţii tulceni reclamă faptul că secţia duce în continuare lipsă de medici iar pe timp de noapte, asistenţa medicală nu este asigurată.
Cei trei medici care ar fi trebuit să vină de la Bucureşti s-au răzgândit.
Însă, în urma întâlnirii cu părinţii tulceni, s-a decis aducerea a trei absolvenţi de medicină din Constanţa, fără rezidenţiat, care să suplinească absenţa medicilor specialişti.
Teodorescu a dat asigurări că cei trei absolvenţi de medicină din Constanţa vor ajunge săptămâna viitoare la Tulcea, însă nu au parafă şi nu vor putea elibera reţete.
Preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea s-a aflat ieri, la Ministerul Sănătăţii, pentru a încerca să rezolve problema secţiei de Pediatrie.
Judeţul Tulcea are în funcţiune doar două staţii de pompare a apei pentru irigaţii.
Una dintre ele a fost pusă în funcţiune abia zilele trecute după ce s-a cerut intervenţia Enel pentru conectarea ei la reţeaua electrică naţională.
Cealaltă staţie de pompare iroseşte apa de irigaţii pe un drum judeţean şi astfel pune în pericol circulaţia autovehiculelor.
Nici în amenajarea Sarichioi, cel mai mare bazin legumicol din judeţ, staţia de pompare nu a fost pusă în fucţiune. Asta pentru că Organizaţia Utilizatorilor de apă şi ANIF-ul se judecă pentru unele restanţe de anul trecut.
Fostul cinematograf ‘Republica’ din Constanţa se va numi Jean Constantin – dau din nou asigurări autorităţile locale, care au explicat de ce în acest momenţ pe frontispiciu scrie Centrul Cultural „Republica”.
Reprezentanţii Consiliului Judeţean spun că lucrările de reabilitare se fac cu bani europeni, iar în dosarul trimis spre aprobare Uniunii Europene în urmă cu mai bine de 5 ani nu apărea numele actorului constănţean.
Fostul cinematograf va deveni un centru multifuncţional educativ pentru tineret iar inaugurarea este programată în luna decembrie.
Investiţia se ridică la aproximativ 3 milioane de euro, bani europeni.
Primăria Tîrgu-Mureș organizează, până cel târziu în data de 10 august, o dezbatere publică privind activitatea combinatului Azomureș.
Sunt invitate la discuții persoanele fizice, juridice sau ONG-urile interesate de această chestiune.
Edilii locali cred că un dialog sincer și direct poate duce la soluții reale în această problemă care îi privește pe toți locuitorii orașului.
Viceprimarul municipiului Tîrgu-Mureș, Claudiu Maior:
”Noi am invitat la un dialog. În nici un caz noi nu suntem organ de anchetă, nici nu putem amenda, nici nu putem trimite control. Singurul lucru pe care putem să-l facem înainte de a se organiza orice miting, orice eveniment, este să pornim de la un dialog sincer și direct pentru că până la urmă cred că găsirea unor soluții reale în această problemă vor fi tot discuțiile și factorii implicați trebuie să stea față în față și să discute. Primăria va fi doar un mediator. Dar, în același timp, pentru noi cel mai important este sănătatea orașului și sănătatea cetățenilor.”
Pentru ca întâlnirea să decurgă într-un mod eficient, fiecare participant trebuie să se înscrie la dezbatere până marți, 4 august, pe adresa de e-mail primaria@tirgumures.ro.
Pe lângă intenția de participare, trebuie specificate și temele ce vor fi aduse în discuție, dar și numele persoanelor care vor face prezentarea.
Selecţionata tricoloră a pierdut, joi dimineaţă, cu scorul de 30-20 în faţa Franţei, într-un meci din faza sferturilor de finală a Campionatului Mondial de handbal masculin, pentru jucători sub 21 de ani, din Brazilia.
Adrian Rotaru şi Nicuşor Negru au fost principalii marcatori ai echipei ţării noastre, cu 5, respectiv 4 goluri. România va juca în continuare pentru locurile 5-8, primul meci fiind programat vineri seara, contra Suediei. În semifinale, Franţa va întâlni Egiptul, iar Germania va primi replica Danemarcei.
În data de 29.07.2015, ora 18:15, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe DN 13 A, în afara localităţii Fîntânele, din judeţul Mureş, un tânăr de 27 ani, din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş, pe fondul altor preocupări în timpul mersului, a părăsit partea carosabilă, intrând în coliziune cu un copac de pe partea dreaptă a sensului de mers.
În urma accidentului conducătorul autoturismului a decedat, iar o tânără de 22 ani, din Ghindari, jud. Mureş, pasageră pe locul faţă dreapta al autoturismului, a fost rănită grav.
În data de 29.07.2015, ora 16:20, pe DJ 151 D, în localitatea Foi, un tânăr, de 34 ani, din Gheorghieni, judeţul Harghita, cu autoturismul, pe fondul altor preocupări în timpul mersului, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a părăsit partea carosabilă, intrând în şanţul din partea dreaptă, unde a lovit un cap de pod.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală gravă a unei femei de 40 ani, din Gheorgheni, judeţul Harghita, pasager pe locul dreapta faţă al autoturismului.
Nouă români din zece nu au fost la un control dermatologic în ultimul an, deşi peste 50 la sută dintre aceştia sunt conştienţi de faptul că aluniţele pot reprezenta un pericol pentru sănătatea pielii , arată un studiu al Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer, citat de Mediafax
81 la sută dintre tinerii cu vârste între 18 şi 30 de ani nu îşi verifică aluniţele de pe corp, un procent la fel de ridicat (73 la sută), fiind înregistrat şi pentru categoria de vârstă peste 30 de ani.
Tinerii, în mod special, nu obişnuiesc să îşi protejeze pielea atunci când se expun mai mult timp la soare sau când practică sport în aer liber.
Acestea reprezintă doar o parte din rezultatele chestionarului online „Cum se protejează românii de soare?”, realizat de către asociaţia menţionată , în luna iulie a acestui an.
Melanomul este o forma agresivă de cancer cutanat, care se poate dezvolta de la o aluniţă.
Frecvent, melanomul a fost cauzat de arsurile solare, ca urmare a expunerii necontrolate şi prelungite la soar.
Se înregistrează o incidenţă a persoanelor diagnosticate cu melanom malign, în creştere în ultimii 25 de ani – spun specialiştii. Medicii recomandă autoexaminarea şi controlul periodic al aluniţelor , la dermatolog , cu ajutorul dermatoscopului.
Rectorul Universităţii ”Ştefan cel Mare” (USV), prof.univ.dr.ing. Valentin Popa, este al doilea sucevean înscris în ”Cartea de onoare a valorilor bucovinene” de la Prefectura Suceava, ceremonia de acordare a diplomei de excelenţă desfăşurându-se în cadrul şedinţei Colegiului Prefectural de miercuri.
Decizia cu privire la realizarea unei ”Cărţi de onoare a valorilor bucovinene” i-a aparţinut prefectului Constantin Harasim, iar rectorul USV a fost înscris în această carte pentru activitatea de profesor universitar, dar şi pentru modul în care conduce instituţia academică suceveană.
”Am dorit să omagiem astăzi (n.r. – miercuri) o personalitate deosebită, recunoscută în învăţământul universitar sucevean, profesorul Valentin Popa, cadru didactic de valoare deosebită pentru Universitatea Ştefan cel Mare, care şi-a desfăşurat activitatea timp de peste 25 ani într-o şcoală adevărată de ingineri, specialişti deosebiţi şi totodată caractere puternice. Activitatea ştiinţifică împletită cu cea didactică ca profesor vă recomandă ca un specialist de renume în domeniul universitar. V-aţi remarcat printr-o bogată activitate didactică şi de cercetare în domeniul tehnic, de-a lungul anilor, care v-a adus un prestigiu ştiinţific şi managerial recunoscut de comunitatea academică din ţară şi străinătate. Experienţa şi cunoştinţele dumneavoastră contribuie la o bună vizibilitate a universităţii sucevene în parteneriate viabile şi eficiente”, a spus Harasim.
Prefectul a arătat că, pe 7 iulie, la USV a avut loc un eveniment în premieră pentru România, respectiv întâlnirea şefilor de stat din Republica Moldova şi România, ocazie cu care preşedintele Nicolae Timofti a primit titlul de Doctor Honoris Causa, la ceremonia de decernare a distincţiei participând omologul său român Klaus Iohannis.
Valentin Popa a spus că este onorat şi primeşte această distincţie în numele întregii comunităţi academice sucevene. El a precizat că, pe lângă vizita celor doi şefi de stat, USV a găzduit anul acesta un alt eveniment important, şi anume şedinţa comună a trei Curţi Constituţionale, din România, Republica Moldova şi Lituania, la Suceava fiind prezenţi preşedinţii celor trei instituţii. El a menţionat că şi acest eveniment este unic în istoria învăţământului superior din România.
Osemintele a patru englezi din elita primilor colonişti sosiţi în Virginia (estul Statelor Unite) în secolul al XVII-lea au fost descoperite şi identificate într-un sit istoric din Jamestown, descoperirea fiind considerată ‘majoră’ de către arheologi, relatează miercuri AFP.
O parte din osemintele unui preot anglican şi a trei personalităţi militare au fost găsite îngropate în ceea ce a fost cea mai veche biserică protestantă din Statele Unite (1608-1616), unde se desfăşoară de mai mulţi ani săpături arheologice.
‘Este o descoperire majoră, aceşti patru oameni sunt cele mai vechi personalităţi dezgropate în America’, a declarat pentru AFP Jim Horn, preşedinte al asociaţiei istorice ‘Jamestown Discovery’. ‘Au fost pierdute pentru istorie timp de 400 de ani, iar descoperirea osemintelor dezvăluie noi date despre viaţa, moartea şi importanţa religiei într-una dintre cele mai importante colonii engleze’ din America, au spus presei oameni de ştiinţă de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală şi ‘Jamestown Rediscovery Foundation at Historic Jamestown’.
Cele patru personalităţi, cu vârste cuprinse între 24 şi 39 de ani, făceau parte din elita acestei prime colonii permanente de englezi, aflată la sud de Washingtonul modern şi primele, în afara unui jurist proeminent exhumat recent, care au fost identificate cu ajutorul tehnologiei moderne şi a cercetărilor în arhive britanice. Reverendul Robert Hunt, primul preot anglican din colonie, şi căpitanul Gabriel Archer făceau parte din prima expediţie de colonizare, din 1607, comandată de căpitanul John Smith, salvat de indiana Pocahontas, potrivit unei legende popularizate de un film de desene animate.
Teatrul Municipal „Bacovia” organizează în perioada 1-16 august 2015, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Bacău, cu sprijinul investitorilor locali şi naţionali, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Artele Spectacolului Theaterstock („Theaterstock” –International Arts Festival Bacău 2015), cel mai mare eveniment cultural al Moldovei, dedicat comunităţii locale şi naţionale, tuturor iubitorilor de teatru, muzică, literatură şi urban-art.
Conștient că sprijinirea „Theaterstock”-Bacău, prin mijloacele de care dispunem (ca organizație media), reprezintă o investiţie în prezent şi viitor – în prezentul şi viitorul culturii, al comunităţilor locale şi naţionale, în prezentul şi, mai ales, în viitorul turismului cultural din regiune, în prezentul şi viitorul economic, Radio Iași este implicat ca partener media în desfăşurarea festivalului, un sprijin esenţial, indispensabil la început de drum, o declaraţie de încredere că municipiul Bacău, regiunea Moldovei, România pot schimba în bine lumea în care trăim.
*
FOTO CU SPECTACOLE CARE VOR PARTICIPA LA THEATERSTOCK
În fiecare joi seară, după cum deja sunteți obișnuiți, vă prindeți în hora tradițiilor românești. În emisiunea din această seară, începând cu ora 21 și 3 minute până la 22, vorbim despre tradițiile specifice Ținutului Vrancei. Primul interlocutor este interpreta de muzică populară Maria Murgoci, director artistic alAnsamblului Folcloric “Țara Vrancei”, Focșani.
Maria Murgoci ne aduce argumente concrete despre istoricul ansamblului (înființat în primăvara anului 1995), despre repertoriul acestuia, dar și despre mărcile identitare pe care le are Vrancea – Miorița, Chipărușul etc..
Pe parcursul anilor, ansamblul folcloric a participat la manifestări naționale și internaționale în state precum: Turcia, Irak, Siria, Iordania, Franța, Ungaria, Austria, Italia, Grecia, Belgia, Suedia, Norvegia, Cehia, Germania. Un alt invitat al emisiunii este Liviu Nedelcu, director al Centrului Cultural Vrancea. Liviu Nedelcu ne vorbește despre atribuțiile instituției pe care o coordonează, iar apoi ne aduce detalii concrete despresecțiile externe – meșteșuguri tradiționale (dogărie mică, instrumente populare, măști populare, sculptură populară, țesături populare, cusături populare) din unele comune ale județului Vrancea (Nereju, Spulber, Mera, Soveja, Bârsești, Jitia, Câmpuri, Vintileasca), secții unde lucrează meșterii populari (Tudorița Lupașc, Toader Tulache, Șerban Terțiu, Ionel Ene, floarea Țapor, Maricica Mărășteanu, Stana Apostu Georgescu) care au ca obiectiv principal educarea, respectiv învățarea copiilor locului din tainele meșteșugurilor tradiționale. Practic, acestea sunt subiectele emisiunii Tradiții (h. 21 și 3 minute – 22, AM și FM), din ziua de 30 iulie a.c., emisiune pe care nepărat trebuie să o ascultați.
Specialiştii consideră că imnurile au reprezentat/reprezintă expresia populară şi muzicală a supra-eu-rilor colective, un „mod de operare” simbolic, alături de eroi şi povestiri legendare, stindarde, monede, embleme şi monumente care încearcă să exprime personalitatea colectivă, a popoarelor şi în ultimă instanţă a naţiunilor.
Cuvântul „imn” provine din limba latină, „hymnus”, la rândul lui împrumutat din greacă, „hymnos”, însemnând „cântec de biruinţă”.
Imnurile naţionale au apărut mai ales în perioadele formării statelor naţionale, având ele însele un caracter eminamente naţionalist. Dintre imnurile naţionale din ţările Uniunii Europene (UE), cel mai vechi aranjament muzical a fost compus în Ţările de Jos (1548), iar cel mai „nou” în Malta (1922). În majoritatea cazurilor, textele au fost ulterioare muzicii, iar, în prezent, melodiile apar mai des utilizate decât textele, deşi ambele sunt adoptate concomitent (prin reglementări legislative).
Date istorice legate de imnurile de stat
Ţările UE
Muzica
Text
Data adoptării actuale
1. Austria
1791
1946
1946
2. Belgia
1830
1960
1860
3. Bulgaria
1885
1885
1964
4. Cipru
1823
1823
1865
5. Danemarca
1835
1819
1835
6. Estonia
1848
1867
1990
7. Finlanda
1848
1846
1867
8. Franţa
1792
1792
1795
9. Germania
1797
1841
1922
10. Grecia
1864
1823
1865
11. Italia
1847
1847
1948
12. Letonia
1873
1873
1990
13. Lituania
1898
1898
1991
14. Luxemburg
1864
1859
1895
15. Malta
1922
1922
1964
16. Marea Britanie
n.
n.
1745
17. Polonia
n.
1797
1926
18. Portugalia
1890
1890
1910
19. Republica Cehă
1834
1834
1993
20. Republica Irlanda
1907
1923
1926
21. România
1848
1848
1990
22. Slovacia
n.
1844
1993
23. Slovenia
1905
1844
1989
24. Spania
1761
nf.
1770
25. Suedia
n.
1844
nf.
26. Ţările de Jos
1568
n.
1932
27. Ungaria
1844
1823
1844
Imnul UE
1823
1785
1972
1 Referinţele pentru muzică şi texte privesc anii în care ele au fost realizate de autorii variantelor actuale ale imnurilor naţionale. n.=date necunoscute ; nf.=în cazurile Spaniei şi Suediei, textele imnurilor naţionale civile nu sunt oficiale; Cipru a preluat imnul naţional al Greciei; Estonia şi Finlanda au acelaşi imn, dar cu versuri diferite.
Din tabelul de mai sus, se verifică următorul fapt: cea mai mare parte a imnurilor naţionale au fost realizate în perioade pre- şi post-revoluţionare din istoria celor 27 de ţări membre ale UE. Acesta este principala «marcă» istorică a mesajelor imnurilor de stat (preponderent războinice), provocatoare în mod direct sau induse subliminal în acest sens. Încă de la „inventarea” acestei forme de cultivare, menţinere sau incitare a spiritului naţionalist, care este imnul oficial de stat, acesta a reprezentat unul din principalele simboluri ale identităţii unui popor şi prin intermediul căruia era comunicată poziţia lui în sistemul lumii2. Pe de o parte, întreţinerea unui „foc” patriotic făţiş sau ascuns a avut un rol important în perioadele dificile prin care au trecut multe din ţările europene, confruntate cu războaie de independenţă şi cu lupte de păstrare a fiinţei naţionale întregite. Pe de altă parte, aşa cum textele biblice – apărute în urmă cu peste 2.000 de ani – sunt considerate drept caduce de liber cugetători, tot aşa există vii polemici actuale, după care imnurile naţionale ar avea acelaşi caracter caduc în prezent. Mai jos prezentăm câteva poziţii dilematice privind mesajele directe sau subliminale pe care le „inculcă” imnurile naţionale, în condiţiile noilor realităţi ale integrării ţărilor europene în marea familie a UE, sub flamurile perfecţiunii şi în ritmurile „Odei bucuriei”.
Tipuri de mesaje transmise subliminal prin imnurile de stat
„Curriculum ascuns”– este expresia care, aplicată la procesul de educaţie din instituţii formale de specialitate şi din societate, se referă la ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare directe sau indirecte, ale unei persoane sau colectivităţi, explicite sau implicite, rezultate din însăşi ambianţa educaţională din organizaţii, din spaţiul comunitar şi din influenţa fizică şi psihică a educatorilor sau a diverselor grupuri de influenţă, toţi aceşti factori naturali şi umani putând conduce la obţinerea docilităţii celor educaţi3. Termenul de curriculum ascuns poate fi însă folosit în orice proces de manipulare (negativă) sau persuasiune (pozitivă) a persoanelor, indiferent de vârstă, atâta vreme cât acest proces are loc într-un cadru organizat, instituţionalizat, având ca scop îndoctrinarea, influenţarea sau obţinerea unui efect subliminal dorit, de fidelizare sau control al personalităţii individuale şi / sau colective. Psihosociologii consideră că odată cu imnurile naţionale sunt create şi premisele constituirii unei „transe socializante, în care spectatorul se identifică cu eroii, prin mijloace conjugate cu discursul inteligibil, cu gestica, decorul şi muzica”4. Există, în acelaşi timp, puternice legături între imnuri şi religie. În mod concret, „limba oficială” a imnurilor naţionale cuprinde cuvinte luate din panoplia religiei: „sfânt”, „Dumnezeu”, „divin”, „sacru”, „pur”, „Patrie”, „Naţiune”, „cetăţean” etc.5. Alte formule incitative şi „scenarite verbale” sunt concretizate în culorile drapelului naţional sau ale unui partid anume, ori în semnul crucii. De exemplu: roşuleste reprezentativ pentru comunişti ori socialişti, dar are şi semnificaţia „sângelui vărsat” în steagurile din 23 de state membre ale UE, verdele este asumat de ecologişti, dar are şi sensul de „bogăţie naturală”, dată de Dumnezeu (în cazul Italiei, Republicii Irlanda, Bulgariei şi Ciprului), tricolorul cu semnificaţii asupra fiecărei culori diferite de la ţară la ţară etc.).
Semnul crucii este consemnat pe steagurile Belgiei, Danemarcei (cruce de culoare albă, pe fond roşu, despre care se crede că „a căzut din cer”, în cel mai vechi steag european, datând din sec. XIV), Irlandei (pe stemă şi pe drapel), Luxemburgului, Poloniei, României şi Ţărilor de Jos (însoţite de săbii, iar în cazul ţării noastre se adaugă scuturile şi buzduganele), Maltei, Portugaliei, Cehiei, Slovaciei, Lituaniei, Marii Britanii, Spaniei, Suediei şi Ungariei. Unele imnuri îndeamnă populaţia la acţiuni, precum: „Hai”, „Deşteaptă-te”, „Sus”, „Să pornim”, altele invocă eroi naţionali sau transnaţionali, entităţi absolute, superioare etc.6 În ţările cu regim monarhic, eroul salvator este invariabil regele sau regina, în altele lideri politici transnaţionali, dar mai ales naţionali: Napoleon Bonaparte, Kosciusko, Czarniecki şi Dabrowski în cazul Poloniei (primul a fost făuritor al unor legiuni poloneze organizate de luptă), Scipio Africanul în cazul Italiei, ori Dumnezeu însuşi (cazul imnurilor Marii Britanie, Maltei, Ungariei etc.), alte figuri legendare, chiar comune în ţări vecine, dar cu misiuni controversate (zeiţa Freya are drept „casa preferată” Danemarca, ea urmând însă a face rău duşmanilor, chiar vecini şi care şi ei cred în această zeiţă scandinavă; „umbra” lui Matei Corvin – Mátyás, în l. maghiară – este invocată atât în imnul României cât şi în cel al Ungariei).
Partidele româneşti folosesc şi ele intens simbolurile religioase: PD-L intonează refrenul „Noi murim spre a ne naşte…Ca Isus în zi de paşte”, PSD utilizează un aranjament componistic după imnul UE („Colţ de rai, cu soare sfânt”), PNL indică şi prin săgeată ajutorul Celui de sus: „Deasupra mea doar Dumnezeu va sta”, „PNG-ul transmite rugăciunea „Doamne ocroteşte-i pe români” etc.
Curriculum-ul ascuns este cu atât mai puternic marcant pentru persoane sau colectivităţi cu cât la cunoştinţa marelui public este adus faptul că la aranjamentele muzicale ale imnurilor naţionale au contribuit personalităţi muzicale remarcabile ori autori religioşi: Beethoven (actualul Imn al Europei unite), Berlioz (o orchestraţie nouă pentru imnul Franţei), Mozart (imnul actual al Austriei), Haydn („Cântecul Germanilor”), Lully şi Haendel („God Save the Queen” – imnul Marii Britanii), Gounod (imnul Vaticanului), muzică religioasă cu autor necunoscut pentru imnul actual al României etc. Astfel de precizări măresc impresionalitatea publicului, fie şi prin pomenirea acestor personalităţi celebre, ele însele fiind simboluri ale muzicii universale de cea mai mare valoare.
Asocierile muzicii cu aspectele psiho-etnice sunt practic necunoscute, deşi unele dintre ele au fost studiate, mai ales prin prisma aspectelor politice implicate în perioada nazismului. În acest sens, este citat cazul celebrului neuropsihiatru austriac de origine evreiacă Sigmund Freud, care a fost profund mişcat de muzica lui Joseph (Franz) Haydn, auzind imnul ţării care l-a adoptat, imn intonat de un regiment vienez, în timp ce îşi sorbea cafeaua împreună cu studenţii lui, pe terasa de la Ringstrasse. Puţin mai târziu după acest moment emoţionant, marele psihanalist a fost nevoit să se refugieze la Londra, pentru a scăpa de persecuţia nazistă, în 19387.
Nivelurile de angajament patriotic ale imnului naţional sunt atât de puternic impregnate de naţionalism colectiv, încât atingerea însemnelor, percepută ca ameninţătoare sau cu tentă sfidătoare a acestui simbol, este văzută ca infamie, care afectează nu doar o persoană, ci însăşi fiinţa naţională (exemplele cele mai cunoscute sunt, în România, folosirea imnului, asociat cu drapelul maghiar în judeţele Covasna şi Harghita, cu ocazia zilei naţionale a Ungariei, în SUA cazul Roseanne, iar în Franţa cazul Gainsbourg8).
Specialiştii în „decodarea” mesajelor propagandistice-manipulatorii din imnurile naţionale, cum este cazul lui Ceahotin, consideră că acestea sunt utilizate pentru a „stimula” declanşarea extazului patriotic şi combativ, mai ales prin asocierea cântecului cu versurile războinice, pe un fond emoţional. Asocierile pot continua prin alte simboluri de aceeaşi valoare emoţională: stema ţării, drapelul, folosirea fanfarelor militare în perioadele de sărbători publice cu valoare naţională (ziua Patriei, a Eliberării de sub diferite „juguri” străine etc.). „Pentru a completa panoplia propagandei, putem evoca simbolul sonor, aşa cum este imnul naţional, care declanşează adesea un reflex gestual. Majoritatea popoarelor exprimă respectul pentru cântecul lor patriotic oficial, ridicându-se în picioare, altele ducând mâna la inimă, arătându-şi ataşamentul sentimental pentru ţara lor”9.
În afara preponderenţei apelului la asocieri – ale imnurilor de stat, sloganurilor, cântecelor patriotice ori altor simboluri de ordin politic, dar având substrat de fidelizare sau îndoctrinare – cu mobiluri legate de planul afectivităţii, se apelează şi la asocieri pe un fond de condiţionare atitudinal-cognitivă. Psihologul G. Razran a confirmat pentru prima dată ipoteza după care prin asocierile cântecelor ori sloganurilor politice cu o condiţionare alimentară se poate ajunge la efecte pozitive sau negative, în funcţie de interesele politice aflate în joc10.
În recentele alegeri politice uninominale din ţara noastră (noiembrie 2008) candidaţii au fost sfătuiţi (de marketerii politici străini, în special americani) să continue şi să dezvolte practicile asocierii alimentare tradiţionale (mai ales cu mici şi bere), cu imnul de stat, pentru a fideliza votanţii din circumscripţii electorale în favoarea lor, cunoscând apetitul alegătorilor români pentru astfel de „pomeni electorale” din alte perioade electorale (mulţimi adunate în restaurante sau în parcuri pentru a cânta „Deşteaptă-te Române” înainte şi după o masă copioasă oferită gratuit).
„Transa” în care intrau mulţimile înfierbântate de lideri politici sau militari, ori de către manipulatori specializaţi în războiul psihologic, prin intonarea imnului naţional, au fost verificate „pe viu” mai ales cu ocazia revoluţiilor. Nu întâmplător „La Marseillaise” a fost folosită atât de rezistenţii francezi contra monarhiei din perioada 1792-1795, cât şi de apărătorii monarhiei din aceeaşi perioadă finală revoluţionară (aşa-numiţii Les Vendéens, dar cu versuri potrivite scopului lor: „La arme Poitvins ! Faceţi batalioane ! Înaintaţi, sângele albaştrilor va înroşi ogoarele voastre!”11.
Acelaşi imn (deşi al Franţei), datorită caracterului său incitativ la acţiuni de masă, a fost folosit şi cu alte prilejuri revoluţionare transnaţionale (de exemplu, la diversele revoluţii din perioada pre- şi post 1848, cu ocazia revoluţiei ruse din 1917, de către revoluţionarii spanioli din 1931, iar în zilele noastre de unii politicieni ori tineri, cum ar fi cazul protestatarilor chinezi pentru democraţie din Piaţa Tian’an-men din 15 aprilie şi 4 iunie 1989).
Cazurile recente cele mai cunoscute, de utilizare propagandist-electorală a imnurilor naţionale, au fost ale celor două candidate reprezentând partidele stângii din SUA şi din Franţa, ori ale liderilor unor partide extremiste, precum Frontul Naţional condus de Jean Marie Le Pen, din Franţa12), prezentate pe larg în mass media.
Ne aducem aminte că la Revoluţia română din 1989, imnul naţional „Deşteaptă-te Române”, deşi nu mai fusese intonat de multă vreme, era cântat de cetăţeni pe străzi, cu versurile originale.
În campanie electorală de la euro-parlamentarele din România anului 2009, toate partidele româneşti participante au intonat imnul naţional, urmat de cel european şi de cel al fiecărui partid, la toate marile acţiuni regionale sau judeţene transmise de televiziuni.
Tipuri de imnuri din punctul de vedere al mesajelor ascunse
După 1870, spune profesorul francez de istorie contemporană Didier Franfort, în momentul afirmării pe scară largă a naţiunilor europene, muzica şi textul imnurilor naţionale au început să-şi afirme funcţia naţionalistă, în conformitate cu care ele ar corespunde „sufletului” unui popor, transmiţându-i sentimentele de apartenenţă13.
O primă clasificare a imnurilor naţionale din 15 ţări europene, din punctul de vedere al momentului apariţiei lor, a fost efectuată de Gunther Eyck, în 199914:
1. Imnuri conservatoare(Ţările de Jos, Marea Britanie şi Danemarca): proslăvesc continuitatea şi stabilitatea guvernamentală, „establishment-ul”;
2. Imnuri revoluţionare de rezistenţă, în plan intern („La Marseillaise” – Franţa, „Dabrowski Mazurca” – Polonia, „A Portuguesa” – Portugalia şi „Amhran na/bh Fiann” – Republica Irlanda): reclamă schimbarea societăţii existente prin orice mijloace;
3. Imnuri revoluţionare de eliberare, în plan extern(Himnusz – Ungaria, imnul norvegian, al Greciei şi al Belgiei): urmăresc formarea unor sentimente care să înflăcăreze lupta naţională pentru eliberarea ţării de sub diferite juguri străine;
4. Imnuri ale unificării(al Germaniei şi al Italiei): vizează unirea unor entităţi separate, dar considerate a fi părţi ale unui „trunchi” comun al ţării;
5. Imnuri ale satisfacţiei(al Suediei şi al Luxemburgului): preamăresc frumuseţi naturale sau construite de „mâna omului”, caracteristice ţării şi cu care oamenii se mândresc.
Analizând imnul naţional al Finlandei, Eero Tarasti consideră clasificarea de mai sus ca nesatisfăcătoare, întrucât s-a bazat exclusiv pe funcţiile de ordin social-istoric şi politic ale imnurilor, neluând în consideraţie şi alte criterii15. Am fost însă preocupaţi de identificarea unui alt criteriu de clasificare – după predominanţa mesajelor războinice, pacifiste ori cu mesaj bifurcat (mai ales cu încărcătură religioasă) şi am împărţit astfel imnurile celor 27 de ţări membre ale UE în 3 categorii:
Imnuri cumesaje (predominant) războinice(9 ţări: Franţa, Germania, Grecia, Italia, Polonia, Portugalia, Republica Irlanda, Belgia şi Cipru);
Imnuri cumesaje (predominant) pacifiste(12 ţări: Austria, Marea Britanie, Republica Cehă, Suedia, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta şi Spania – aceasta fără text);
Imnuri cumesaje (religioase) bifurcate, ambivalente(6 ţări:Danemarca, Ţările de Jos, Ungaria, Slovacia,Slovenia şi România).
Imnurile cu mesajerăzboinice,agresive – indiferent dacă se referă la rezistenţa faţă de duşmanul intern sau la mişcările de eliberare naţională contra duşmanului extern, se adresează marilor mulţimi, chemate la luptă sub toate formele. Referindu-se implicit la utilizarea de simboluri precum imnurile războinice, cu ocazia unor discursuri aţâţătoare ale liderilor de opinie, psihosociologul francez Gabriel Tarde făcea următoarea constatare, la începutul secolului trecut: „Mulţimea, chiar compusă dintr-o majoritate de oameni oneşti, poate să se lase antrenată în diverse crime pasionale, poate avea accese de alienare homicidă momentană”16.
Mai aproape de timpurile noastre, dictatorii cunoscuţi pentru nocivitatea acţiunilor lor şi-au manifestat adesea făţiş preferinţele sau antipatiile pentru anumiţi autori de muzică, în funcţie de mesajele pe care presupuneau că le transmit prin creaţiile lor, promovându-le sau respingându-le. De exemplu, Hitler a preferat muzica lui Richard Wagner (mai în glumă, mai în serios, în filmul „Morţii misterioşi din Manhattan” actorul şi regizorul american Woody Allen exclama: „De fiecare dată când îl ascultam pe Wagner, îmi doream să invadez Polonia !”), pe când Stalin a condamnat muzica lui Dmitri Şostakovici, considerând-o ca producătoare de haos.
În imnul francez se vorbeşte de arme, batalioane şi „un sânge impur care îmbibă ogoarele”17, de cohorte de străini care ar face legea pe pământul Patriei, fiind de aceea considerat ca incitând la xenofobie. Imnul a fost compus de Claude-Joseph Rouget de Lisle la Strasbourg, în noaptea de 25 / 26 aprilie 1792, la comanda primarului oraşului (baronul Frédéric de Dietrich), imediat după declararea războiului cu Austria. Fiind scris ca un mesaj de război, titlul iniţial a fost “Chant de guerre pour l’armée du Rhin” (în româneşte: „Cântec de război pentru armata de pe Rin”). La 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de soldaţii republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, de acolo venindu-i numele de „Marseillaise”.
În 2005, prin „Legea Fillon” (după numele prim ministrului de atunci), în învăţământul preşcolar şi primar a fost introdusă obligativitatea copiilor de a învăţa imnul de stat, sub îndrumarea educatorilor (de altfel această obligativitate a fost preconizată încă în 1944).
Deşi în prezent se cântă doar un cuplet din 12, acesta îndeamnă la violenţă, vorbind de cetăţeni transformaţi în soldaţi şi care sunt chemaţi să facă manevre militare, ţinând sus steagul plin de sânge al patriei (practic îndemnurile la atac sunt opera creatorului imnului, căpitan în armata franceză:Cupletul 1 – „Haideţi fii ai Patriei / ziua gloriei a sosit. / Tirania este contra noastră. / Steagul însângerat este ridicat (bis)./ Auziţi în campaniile noastre / cum urlă aceşti soldaţi cruzi ?/ Ei vin până şi-n braţele voastre / să vă ucidă copiii şi soţiile / Refren: La arme cetăţeni, / formaţi batalioane. / Mărşăluiţi ! Mărşăluiţi ! / pentru că un sânge impur / îmbibă ogoarele noastre”.
Cele două simboluri asociate (cântec revoluţionar – revoluţie) sunt considerate ca fiind caracteristice acestei ţări18.
Referindu-se la ritmul muzicii, ex-preşedintele Valery Giscard d’Estaign considera că acesta ar trebui scăzut, revenind-se altfel la forma originală de executare a piesei.
Imnul Germaniei este „Das Lied der Deutschen” („Cântecul Germanilor”), scris în 1841, pe o melodie compusă în urmă cu 44 de ani de Franz Joseph Haydn, a făcut parte dintr-un cvartet de coarde. Iniţial acest cântec a fost folosit drept imn al împăratului Francisc I al Austriei, numit „Gott erhalte Franz den Kaiser” (”Dumnezeu să-l aibă-n pază pe împăratul Franz”). El a devenit imn naţional oficial german abia în 1922, dar după 1991 se interpretează doar al treilea cuplet. Primele două cuplete nu sunt interzise, dar nu sunt oficiale, deşi sunt folosite pe stadioanele de fotbal. Primul este considerat ca fiind de sorginte extremistă – care începe cu „Deutschland, Deutschland über alles” – şi era interpretat nu în sensul înţeles iniţial de „Germania înainte de toate”, ci în acela de „Germania deasupra tuturor”, fiind adesea utilizat în acest din urmă sens de nazişti, în perioada celui de-al doilea război mondial. Al doilea cuplet nu mai corespunde graniţelor actuale ale Germaniei unite. Trebuie precizat totuşi faptul că în condiţiile în care imnul german este intonat în forma sa actuală oficială, el ar putea fi lesne catalogat drept unul pur pacifist (Strofa a 3-a, care se interpretează în prezent: „Unitate, justiţie şi libertate, / pentru patria germană ! / Să râvnim acest ţel / frăţeşte, cu inimă şi braţ ! / Unitate, justiţie şi libertate, / sunt zălogul fericirii. / Înfloreşte în strălucirea acestei fericiri. / Înfloreşte, patrie germană – bis)”.
Dacă însă se păstrează tonalitatea şi textul naţionalist iniţial, atunci el rămâne în categoria imnurilor cu tentă războinică.
„Imnul spre libertate” al Greciei a fost scris de Dionysios Solomos în 1823, iar muzica a aparţinut lui Nikolaos Halikiopoulos Mantzaros (un muzician din insula Corfu, prieten cu Solomos). Este cel mai lung imn din UE (format din 158 de strofe), dar până în 1865 doar primele 24 erau cântate, pentru ca după această dată – şi în prezent – doar două strofe să rămână valabile când se intonează. Curriculum-ul ascuns din textul oficial cuprinde cu precădere mesaje ofensive, faţă de unii duşmani de altădată şi a căror comemorare ar asigura libertatea: „Te voi recunoaşte întotdeauna / după cumplita sabie pe care o porţi. / Aşa cum Pământul, prin a sa viziune de căutare, / tot aşa supravieţuieşti tu, prin spirit înţelept. / Fost-au grecii vechi a căror moarte / a adus la viaţă spiritul liber. / Acum, crescând cu valoarea antică, / lasă-ne să te slăvim, Libertate!”.
Imnul Italiei a fost scris de către studentul patriot, în vârstă de 20 de ani, Goffredo Mameli, în timp ce participa la o luptă efectivă împotriva Austriei, pentru unificarea şi obţinerea independenţei Italiei. Refrenul îndeamnă la «strângerea rândurilor în cohorte», contra duşmanului austriac: «Suntem gata de moarte, când ne cheamă Italia», în condiţiile în care «vulturul Austriei a băut sângele italienilor, al polonezilor şi al ruşilor», dar a sfârşit prin a fi jumulit, fără a apela la sprijin mercenar, ci prin spiritul de sacrificiu suprem al fiilor adevăraţi ai Italiei.
În 1989, psihanalista Lydia Flem, considera că există, în cazul imnului Italiei (ca şi al Belgiei), o similitudine între tema „unităţii” şi cea a „iubirii” care, asociate, măresc forţa naţiunii şi o fac de neînvins: „Unire şi iubire. / Arată popoarelor drumurile Domnului. / Jurăm să eliberăm pământul natal. / Uniţi întru Dumnezeu, cine să ne înfrângă?”19.
Imnul Poloniei („Mazurca lui Dabrowski”, scris de Józef Wybicki în 1797, cunoscut şi sub forma versului său iniţial: “Polonia nu-şi va pierde niciodată viaţa”), este unul cu o muzică ritmată şi cu un text foarte războinic, chiar revanşard: „…Ceea ce agresiunile străine au cucerit / vom lua înapoi cu sabia / Mărşăluişte, mărşăluieşte Dąbrowski (unul din liderii legiunilor poloneze, dar nu autorul textului imnului)… Nemţii şi ruşii nu vor rezista / când ne luăm săbiile / sloganul „Unitate şi ţară” este asumat de fiecare dintre noi. /Vom proclama la unison: Destul cu această sclavie ! / Avem coasele de la Racławice / şi pe Kościuszko, dorinţa lui Dumnezeu…”.
Imnul Portugaliei a fost scris de către Henrique Lopes de Mendonça (versuri) şi Alfredo Keil (muzică), în 1890, după resurgenţa naţionalistă provocată de „ultimatumul britanic” (pentru trupele portugheze, în vederea eliberării teritoriilor dintre Angola şi Mozambic), fiind adoptat ca imn republican şi, în final, de către noua Republică Portugheză în 1910, ca şi imn naţional, înlocuind „O Hino da Carta”, ultimul imn al monarhiei constituţionale din Portugalia. El incită mulţimile la folosirea forţei, aşa cum este exprimată şi intenţia imnului Franţei („Naţiune vitează”, „O, Patrie, aud vocea strămoşilor tăi iluştri care ne poartă spre victorie”… [refren: „La arme, pe pământ şi pe mare / contra tunurilor să mărşăluim, să mărşăluim. / Desfaceţi drapelul neînvins …]”).
Imnul Republicii Irlanda,scris în 1912 de Peadar Kearney şi cu aranjamentul muzical realizat de acelaşi Kearney împreună cu Patrick Heeney cu 5 ani în urmă, este în ton cu violenţele din ţară, care au dăinuit până în zilele noastre, fiind încărcat cu îndemnuri la luptă contra unui duşman perpetuu (versiunea în original în irlandeză a fost opera lui Bulmer Hobson, imnul fiind utilizat imediat de miliţiile „Voluntarilor irlandezi”): „Să cântăm un cântec, cântecul soldatului / [refren: Suntem războinici / cu viaţa pusă în slujba Irlandei]… În noaptea asta astupăm groapa pericolului, / în cinstea cauzei lui Erin, fie fericire, fie bunăstare, / în mijlocul urletului tunului sau răpăitului puştii… Taţii noştri s-au luptat înaintea noastră / şi au izbândit sub acelaşi steag / care flutură cu mândrie deasupra noastră. / Suntem copii ai unei curse în bătălie / care încă nu a cunoscut ruşinea / şi în timp ce mărşăluim, să ne înfruntăm duşmanul, / vom cânta un cântec de soldat / refren / Fii din Gael! oameni din Pale! ziua cea îndelung aşteptată începe, / liniile frontului din Inisfail o să-l facă pe tiran să se cutremure, / focurile taberei acum se sting. / Vedeţi în est o strălucire argintie, / afară aşteaptă duşmanul saxon. / Aşa încât cântaţi un cântec de soldat / refren”.
În aceeaşi categorie a cântecelor războinice pot fi încadrate şi imnurile altor ţări membre ale UE, precum: al Belgiei („ţie patrie, mamă dragă, îţi dăm sângele”), al regiunii spaniole autonome a Cataloniei20 („Catalonia triumfătoare / va fi din nou bogată şi prosperă. / Să terminăm cu aceşti oameni / atât de încrezuţi şi de aroganţi / Refren: Coasă bună ! / Coasă bună ! / apărători ai pământului! / Coasă bună ! / Acum e momentul, cosaşi. / Acum e momentul să fim alerţi, / pentru următoarea lună iunie / să ne ascuţim bine coasele”) şi alCiprului – acelaşi cu al Greciei.
Însumând numărul acestor ţări obţinem cifra 9, adică 33,3 % din totalul ţărilor membre ale UE, care intră în tipul de imnuri naţionale cu uncurriculum ascuns războinic.
Imnurile pacifiste sunt unele considerate drept „pastorale”, ori „nostalgice şi de invocare a dumnezeirii”, care îndeamnă la prietenie între popoare, în cazul ţărilor în care au fost concepute şi acceptate21. Ascultând acordurile molcome, însoţite de texte la aceste imnuri, din ţările pe care le prezentăm mai jos, remarcăm o vibrare mai degrabă în faţa elogiului vieţii şi nu pentru o apropiere de moarte, mesajele lor fiind purtătoare de sentimente optimiste, legat de bunăstarea patriei, nu în direcţia răfuielii cu fantomele trecutului, deşi toate aceste ţări au avut un trecut nu lipsit de primejdii.
Imnul Austrieise numeşte „Land der Berge, Land am Strome” („Ţară a munţilor, ţară pe malul fluviului”). Mozart a scris ultima sa lucrare completă: Freimaurerkantate [Cantata Masonică] KV 623, cu 19 zile înainte de moartea sa, survenită pe 5 decembrie 1791. O parte din ediţia tipărită a devenit ulterior cunoscută sub denumirea de Kettenlied KV 623a, căreia i s-a adăugat textul „Brüder reicht die Hand zum Bunde”. Cercetări recente ale unor muzicologi de prestigiu arată că această melodie, de fapt, nu îi aparţine lui Mozart, ci „Maestrului pianist” Johann Holzer (1753-1818), frate de lojă cu Mozart. Pe 22 octombrie 1946, prin hotărâre a Consiliului de Miniştri al Austriei, cântecul „Bundeslied”, de Wolfgang Amadeus Mozart, a fost declarat ca melodie a imnului naţional, cu versurile scrise de Paula von Preradović. „După al II-lea război mondial – consideră Josef Langer – imnul naţional al Austriei este probabil cel mai pacifist dintre toate imnurile din Europa”22.
Curriculum-ul ascuns din text cuprinde mesaje defensive, faţă de unii duşmani de altădată: „luptă” („mulţi s-au luptat pentru tine”), curajul de a se opune opresorilor, de a se apăra („ţară mult încercată”, „mult râvnită”, „fii măreţi”, „misiuni măreţe”), iar cele mai numeroase urmăresc inducerea ideii de mândrie naţională, datorată atât bogăţiilor naturale cât şi simţului frumosului, caracteristic acestei ţări: („munţi”, „fluviu”, „ogoare”), construcţii istorice religioase („catedrale”).
Imnul Marii Britanii –„God Save the Queen” (compus probabil în 1619, cu o primă publicare în 1744), nu are în curriculum-ul său ascuns decât mesaje pacifiste, deşi sunt invocate potenţialele victorii obţinute de imperiu sub conducerea înţeleaptă a suveranilor (rege ori regină), protejaţi de Cel de sus: „Dumnezeu să ne păzească milostiva regină, / mult să ne trăiască nobila regină. / Dumnezeu să ne păzească regina: / s-o trimită victorioasă, / fericită şi glorioasă./ Mulţi ani să ne conducă. / Dumnezeu să ne păzească regina, / cele mai alese daruri ce le ai, / îndurat să fii să i le dai. / Mult să conducă: / să ne apere legile, / să se dedice tot timpul naţiunii. / Cu o voce să cântăm din inimă: / Dumnezeu să ne păzească regina”.
Imnul Republicii Cehe („Kde domov můj ?” – „Unde este casa mea ?”), a fost scris de scriitorul-actor Josef Kajetán Tyl şi pus pe note de compozitorul-dirijor František Škroup, ca parte a comediei intitulată sugestiv „Fidlovačka, sau Fără furie şi fără bătaie”, fiind interpretat prima dată în 1834 la Teatrul de Stat din Praga (unde se vorbea totuşi de „rasa glorioasă a cehilor”). A devenit imnul oficial al Cehiei în 1918, iar după despărţirea de Slovacia, a păstrat prima parte din imn (a doua parte fiind cea a imnului acestei ţări cu care a fost unită – „Deasupra muntelui Tatra izbucneşte fulgerul”). Cuvintele-cheie din curriculum-ul ascuns sunt din repertoriul pastoral: „acest pământ ceh, casa mea”, „apă”, „păduri”, „paradis”. Nimic războinic în ceea ce cântă un ceh într-o festivitate naţională, intonând imnul său naţional.
Imnul civil (neoficial) al Suediei, scris în 1844 („Du gamla, Du Fria” – „Tu străveche, tu liberă”),care se cântă la manifestări de interes naţional, spune: „O, tu, Nordule frumos, liber, venerabil, / liniştit, vesel şi frumos,/ te salut, pe tine, ţara cea mai îndrăgită de pe Pământ./ Salut soarele tău, cerul tău, păşunile tale verzi./ Te odihneşti pe amintirile marilor zile de odinioară, / când numele tău era sărbătorit peste tot în lume. / Ştiu că exişti şi că mereu vei fi ceea ce ai fost odată. / Da, vreau să trăiesc şi să mor în Nord”. După cum se constată, toate cuvintele conferă, în sinteză, mesajele libertăţii într-o ţară care nu are duşmani sau în care nici măcar nu sunt pomeniţi (a se vedea şi spiritul de neutralitate al ţării, dar şi cel de ospitalitate faţă de străinii veniţi din alte părţi). De notat că deşi acest imn este pacifist, totuşi fiind repus în discuţie statutul său oficial de către o comisie parlamentară în 2000, aceasta l-a respins, ca fiind “inutil”. Pe lângă acest imn civil, există şi un imn regal al ţării.
În aceeaşi categorie a cântecelor pacifiste pot fi încadrate şi imnurile altor 8 ţări, şi anume: al Bulgariei (Brice Leboucq consideră că spre deosebire de imnurile celorlalte ţări slave, care „exaltă întotdeauna fibra naţională”, cel al bulgarilor „a ajuns să aibă, mai mult decât oricare alt imn slav, o gamă minoră armonică şi o cadenţă plagală tipică”23: „Mândrii munţi Balcani, / pe lângă ei Dunărea curge, / soarele răsare peste Tracia, / strălucind peste Pirin / Cor: Scumpă patrie, / eşti raiul pe pământ. / Frumuseţea şi farmecul tău / ah, nu se mai termină …”), al Estoniei („Tu eşti cea care îmi place cel mai mult, / scumpa mea patrie. / Dumnezeu să vegheze asupra ta, / scumpa mea patrie. / El să-ţi fie protector, / să te binecuvânteze cu bogăţia lui …”), al Finlandei(„ţară natală, cuvânt de aur”), alLetoniei(„Dumnezeu să te binecuvânteze, Letonie”), alLituaniei („lumina şi adevărul însoţesc acţiunile noastre,/ dragostea Lituaniei arde în inimile noastre / şi în numele acestei Lituanii / înfloreşte unitatea !”), al Luxemburgului,al Maltei, plus imnul fără text al Spaniei.
Numărând şi acest tip de imnuri, obţinem un total de 12, adică 44,4 % care au un curriculum ascuns aflat preponderent în sfera mesajelor pacifiste.
Imnurile cu mesaje mixte (impregnate cu un etos religios bivalent) sunt mai ales legate de sacralitate. Freud citează însuşi cuvântul „sacer” ca având semnificaţie bifurcată – însemnând în greaca veche atât „sacru”, cât şi „blestemat”24.
Pentru Sfântul Augustin, Calvin ori Martin Luther25, orice muzică ar avea ceva secret, care nu va putea fi aflat niciodată. Sfântul Augustin se temea de pericolul plăcerii pe care o presupune un imn, dar era, în acelaşi timp, fericit să guste din efectele benefice produse de acelaşi imn ascultat26.
Sunt autori, mai vechi sau mai noi, care văd în imnuri sau în instrumentele utilizate pentru incantaţii, mijloace de iradiere a unor puteri uriaşe: de ordin politic, moral, religios şi erotic. Aristotel considera flautul drept un instrument imoral, opus raţiunii şi care nu ar trebui să fie indicat educaţiei tinerilor27. Mai târziu, Biblia însăşi condamna flautul asociat cu ospeţele, asortate cu vin din belşug, asociere care putea conduce la robie, foamete şi secetă (Isaia, 5-12). Un alt punct de reper în ambivalenţa mesajului religios provine din dihotomiile tip ştiinţă-religie, ori raţiune-afect, legate de muzică, pornind şi de la cuvintele apostolului Pavel: „voi cânta cu sufletul, dar voi cânta şi cu mintea” (1 Corinteni, 14-15).
Filosoful şi pedagogul danez Kierkegaard vedea în muzică chiar o putere contrară moralei („o demonică absorbţie a dorinţei”, de exemplu în opera „Don Giovanni” a lui Mozart). El a mers până acolo încât a văzut în muzică o lucrare a Diavolului, considerând că ea reprezintă un mediu imperfect pentru a se ajunge la divinitate28. Alţii, din contra, au „văzut” în muzică o operă de relaxare, de binefacere şi chiar de vindecare (a se vedea „terapia Mozart”).
Părintele catolic francez J.-F.Senault arăta în 1641 (în lucrarea sa intitulată sugestiv „Despre folosirea pasiunilor”29), că există mai multe pasiuni(considerate ca mişcări ale unui apetit senzitiv cauzat de imaginarea unui bine sau rău aparent sau veritabil), care derivă dintr-o emoţie provocată de muzică, deşi toate au ca sursă Dragostea,ca punte între om şi Dumnezeu: Dorinţa (ataşarea de un obiect), Speranţa (promisiunea pentru succes în viitor), Mânia (dificultăţi cu cei care se opun satisfacerii unor nevoi personale sau colective), Cutezanţa (pregătirea pentru luptă, prin identificarea de arme ori de sprijin acordat prietenilor contra duşmanilor comuni). În cazurile descrise de părintele Senault era vorba de o trecere uşoară de la o stare pasională la contrariul ei, pornind chiar de la aceleaşi cauze, dar cu asocieri diferite: de exemplu, o mişcare ne apropie de Dumnezeu şi ne îndepărtează concomitent de Pământ, tot aşa cum înclinaţia pe care credem că o avem de a ne conserva este percepută de alţii ca tendinţă de distrugere (cazul unor popoare războinice, toate având ministere ale apărării şi nu ale războiului, dar toate conduse de generali, nu de civili), de asemenea, suntem fascinaţi şi de iubire şi de ură. Tot astfel, „dragostea de bine” este percepută ca „ură a răului”, prima fiind caracterizată prin blândeţe, cealaltă prin severitate.
Caracterul ambivalent al mesajelor cu conţinut religios a fost constatat şi de Scott Appleby. Acesta a observat că în conflictele moderne asimetrice (între state şi indivizi), în care este implicat factorul politic, prin localizarea credincioşilor într-un cosmos sacru, aceştia sunt „instruiţi” că vor fi recompensaţi pentru martirajul lor de însuşi Mântuitorul, caz în care sunt eliberate forţe impresionante din partea indivizilor şi grupurilor care sunt de acord cu acest martiraj30.
Sinucigaşii care au ratat în tentativele lor de a se arunca în aer odată cu bombele de care erau legaţi (la propriu) au povestit ulterior că pe lângă problemele lor existenţiale sau psihologice ori ale mediului lor, aşteptau momentul în care urmau să fie recompensaţi de Mântuitor pentru faptele lor sacre.
Naţionalismul a combinat o miză religioasă consistentă cu una politică impresionantă de-a lungul timpului, ea stând mereu pe umerii unor eroi glorioşi, cu aură de sfinţi, când pacifişti, când războinici (în funcţie de contexte) şi care ar simboliza fiinţa naţională întregită (în istorie adesea pierdută) şi identitatea colectivă.
Prin identitate naţională specialiştii înţeleg „menţinerea şi continua reproducere a modelelor de valori, simboluri, amintiri, mituri şi tradiţii, care compun o moştenire distinctivă a naţiunilor şi identifică indivizii acestora cu aceste modele”31.
Imnul Danemarcei are o parte din text apropiat aceluiaşi spirit pacifist ca şi al vecinilor lor suedezi, dar cealaltă parte aduce în memoria danezilor etosul religios bivalent (zeiţa Freya32), ca şi pe strămoşii vikingi („giganţii în armură” şi „tinerii viteji”). În rest, imnul laudă frumuseţile naturale ale ţării: „E o ţară minunată / care se întinde ca o pălărie cu boruri largi, / aproape de plaja sărată din Est (se referă la Marea Baltică) (bis). / Ea unduieşte în dealuri, văi / şi se numeşte vechea Danemarcă / şi este casa preferată de Freya (bis) / pe umerii căreia stă aşezat din vremuri imemorabile / giganţii în armură / odihnindu-se după război (bis). / Apoi îşi reia marşul / pentru a le face rău duşmanilor. / Acum îşi odihneşte oasele / în spatele mehirului de tumulus (bis). / Această ţară e şi plină de voioşie / căci marea se curbează, albastră / şi frunzişurile sunt atât de verzi (bis) / că nobilele femei, frumoasele fecioare / şi bărbaţii, ca şi tinerii viteji / trăiesc pe insulele danezilor. / Salut Rege şi salut Patrie ! / Salut fiecare cetăţean danez / care contribuie la mai binele său. / Vechea noastră Danemarcă va dăinui / tot atât cât fagii îşi vor arăta / vârfurile din valurile mării albastre (bis)”.
ImnulOlandei (Wilhelmus van Nassouwe”, sau prescurtat Het Wilhelmus – Cântecul lui Wilhelm) se încadrează exemplar în tipul curriculum-ului ascuns având mesaj ambivalent. Versurile datează din 1568, împreună cu o variantă franceză, aducând ofrande membrilor şi simpatizanţilor aşa-numitei «Case de Orania-Nassau» din Belgia şi Luxembourg («Oranje-Nassau» – familie domnitoare în sec. al XVI-lea). Autorul versurilor este posibil să fie poetul şi diplomatul Philip Van Marnix de St. Aldegonde, simpatizant al regelui Wilhelm de Orania33. Deşi a fost recunoscut ca imn al Ţările de Jos abia în 1932, el este considerat singurul imn adevărat al ţinuturilor olandeze (circulă şi alte variante). Imnul a fost scris deci în onoarea lui Wilhelm de Orania, în timpul revoltei olandeze împotriva Spaniei, acest prinţ fiind considerat de unii istorici drept fondatorul civilizaţiei moderne olandeze, «părintele Patriei». Emoţia produsă de imn este cu atât mai mare cu cât se cunoaşte tragedia acestui prinţ în istoria Olandei, el fiind asasinat la 51 de ani şi înmormântat în curtea princiară a Bisericii «Sfânta Agatha» din Delft (localitate înscrisă în circuitul turistic al oricărui program de marketing cultural actual din orice punct urban al Olandei din ultimile 30 de ani, biserica de aici fiind «sălaşul etern» al celor mai de seamă regi ai Ţărilor de Jos). Primele litere de la fiecare cuplet al textului original din neerlandeză formează împreună un acrostih – Willem van Nazzov.
Ca şi în cazul familiei imnurilor cu mesaj bifurcat, un fel de „Ianus imnic naţional”, îmbibat cu religiozitate (numele lui Dumnezeu apare de 5 ori în textul care este utilizat public, ca să nu mai vorbim de asocierea lui cu steagul olandez, acesta având nu mai puţin decât 68 de cruci), mesajele sale insistă asupra registrului afectiv patriotic (paşnic, unificator), dar şi revanşard subliminal, cu ajutorul Celui de sus (faţă de suveranul Spaniei invadatoare): „Mă numesc Wilhelm de Nassau / Sunt de neam germanic, din Ţările de Jos, / sunt fidel patriei mele / întotdeauna, până voi ajunge dincolo de viaţă. / Sunt prinţul de Orania / şi rămân liber, fără frică faţă de suveranul Spaniei / Mi-am păstrat onoarea, / mă tem doar de Dumnezeu, care este Stăpânul meu, / pe care l-am servit întotdeauna. / Am fost împins să fiu / fără popor şi fără patrie, / dar Domnul m-a făcut / o bună unealtă. / Aşa că aştept ca El să mă repună / să conduc ţara mea. / Încercarea prin care trec vă apasă / bunii mei oameni liberi, / dar Dumnezeu nu vă va lăsa / niciodată în amărăciune. / Aşa că cine-şi va da silinţa să-l iubească, / să-i amintească zi şi noapte,/ pentru ca şi eu să am puterea / de a vă avea în pază …”.
Mesajele profund religioase, pacifiste, se combină în acest imn şi cu un ritm alert, care îi conferă, în acelaşi timp, o tentă ofensivă, foarte îndrăgită de fanii echipei de fotbal a Olandei.
Imnul Ungariei este practic o rugăciune adresată direct lui Dumnezeu: „Doamne binecuvântează-l pe maghiar. / Cu îndurarea şi mărinimia ta / întinde asupra-i braţul tău păzitor. / În timpul disputelor cu inamicii săi / smulge-l din soarta rea, / adu asupra lui un timp de alinare. / Această naţiune a suferit pentru păcatele ei, / din trecut şi din viitor …”. Concomitent, imnul invocă puterea divină implicată în „punerea la încercare” a neamului pentru mântuire, cât şi pentru izbânzile din luptele contra duşmanului extern („Steagul nostru des l-ai înfipt / în şanţurile sălbaticilor turci … Şi ai eliberat trăsnetele tale / în norii tăi tunători, / întâi săgeţile jefuitorilor mongoli / le-ai şuierat deasupra noastră, / apoi a turcilor jug”).
Cum am mai spus, predominanţa eroismului nostalgic – mai apropiat de imnurile cu mesaj pacifist, decât de cele cu mesaj agresiv –, se constată şi la imnul Sloveniei („Dumnezeu să ne salveze pământul şi naţiunea / şi pe toţi slovenii oriunde ar fi, / care poartă acelaşi sânge şi nume, / pe care o singură mamă glorioasă o invocă. / Să iasă tunetul din ceruri./ Zdrobeşte şi loveşte duşmanul nostru…”), dar şi alSlovaciei (ca şi în cazul imnului Sloveniei este invocat tunetul fulgerului – de această dată din munţii Tatra – având menirea de a-i trezi pe slovaci, care până atunci dormitau profund –, dar fără mesajul războinic al vecinilor lor). Despre imnulRomânieivom vorbi în final.
În fine, efectuând o ultimă numărătoare, privind imnurile cu mesaje mixte, ajungem la cifra 6, adică 22,2% din totalul ţărilor membre, undecurriculum-ul ascuns este unul bivalent, cu încărcătură religioasă importantă, din care fiecare înţelege ce vrea, în funcţie de împrejurări.
Opinii pro- şi contra utilizării imnurilor de stat în public şi necesităţii de contracarare a efectelor considerate perverse, incitante la violenţă
Majoritatea specialiştilor în psihosociologie, dintre care pe unii i-am invocat şi noi mai sus, au atras atenţia că nu toate persoanele sunt susceptibile de a fi manipulate prin folosirea intenţionată a imnurilor naţionale, asociate cu alte simboluri de aceeaşi forţă afectivă ori atitudinal-cognitivă, pentru a aţâţa sentimente naţionaliste aflate în stare latentă. Totuşi, în condiţiile în care indivizii sau grupurile intră sub incidenţa unor manipulatori, cu diverse ocazii (mai ales de ordin politic), se impun câteva precizări legate de posibilităţile de contracarare.
În primul rând, există intenţii şi unele realizări de preîntâmpinare a unor potenţiale efecte perverse, chiar din partea factorilor politici individuali ori din instituţiile cu misiuni de realizare a politicilor educaţionale naţionale, din ţările membre ale UE. De exemplu, pentru a contracara astfel de efecte, incitante la violenţă în interpretarea imnurilor naţionale ale unor ţări, au fost folosite voci feminine ori masculine pacifiste: în cazul Marseillaisei Mireille Mathieu, Edith Piaf, Régine Crespin ori Michel Sardou, iar formaţia britanică The Beatles a folosit tema imnului francez ca introducere la celebra melodie „All You Need Love”. Teme din „La Marseillaise” se regăsesc în Concertul pentru pian şi orchestra nr. 25 de Mozart, în Uvertura 1812 a lui Ceaikovski, dar şi în bucata muzicală „It’s Good To Be The King” a lui Mel Brooks; s-au făcut apeluri şi la interpretări din partea unor personalităţi muzicale din muzica simfonică recunoscute de populaţie ca fiind pacifiste – pentru acelaşi imn considerat drept războinic: Placido Domingo, Roberto Alagna, ori Feodor Şaliapin. Însuşi Franz Liszt s-a oferit să cânte la pian imnurile naţionale ale Franţei şi Marii Britanii, Mario del Monaco a interpretat imnul Italiei, iar Jimmi Hendrix pe cel al SUA, pentru acelaşi scop educaţional: să diminueze din posibilele efecte xenofobe, prin manipulări ale factorilor politici din secolul trecut.
Alţii au folosit diverse ritmuri moderne, apărute în ultima vreme: aşa a fost cazul imnului Austriei, prin apelul la aranjamente pe ritmuri techno,din nou cel al Marseillaisei, prin apelul la interpretări din panoplia jazz-ului, ori a varieté-ului.
Totuşi, putem lesne constata persistenţa unor aspecte negative în contemporaneitate, dincolo de aceste eforturi, care sunt direct legate de folosirea imnurilor de stat în spaţiul public:
în legătură cu fanii echipelor naţionale sportive, mai ales tineri, se constată o recrudescenţă a violenţelor de pe stadioane, în speţă din partea huliganilor, la care contribuie şi mesajele subliminale ale imnurilor naţionale (mai ales când este vorba de diverse meciuri inter-ţări34); în plus, este considerată neindicată (chiar nocivă) utilizarea copiilor la prezentarea echipelor sportive tocmai pentru a interpreta unele texte războinice; în unele cazuri, cum este şi acela al echipei naţionale de fotbal a României, jucătorii s-au plâns de faptul că imnul ţării noastre nu ar fi suficient de ritmat – a se înţelege războinic – şi astfel, nu ar trezi emoţii puternice care să timoreze „adversarii” naţionalei tricolore
în legătură cu obligativitatea „învăţării controlate”, de către elevi şi tineri, a imnurilor în şcoli sau în alte instituţii (de îndoctrinare, cum ar fi inclusiv partidele politice ori lăcaşurile de cult), există riscul cultivării conştiente sau inconştiente a xenofobiei, pe un fond melodic şi textual „retradus într-o anumită direcţie”. Ca şi în cazul Austriei şi Franţei, există şi în România obligativitatea „învăţării imnului”, începând cu 26 august 1994 (prin Legea 27, art. 10, alineat g). Astfel, imnul ţării noastre se intonează la începutul programului zilnic în clasele primare şi gimnaziale şi se tipăreşte textul la începutul manualelor şcolare (citire, limba română şi limbile minorităţilor, istorie). În acest sens, există o mare răspundere din partea educatoarelor şi învăţătorilor de a prezenta copiilor adevărurile istorice despre ţara noastră în context european, de a cultiva atitudini prietenoase faţă de alte popoare din marea familie europeană, atitudini tolerante faţă de vecini şi faţă de orice străin, insistându-se mai puţin pe conflictele istorice şi mai mult pe realizările reciproce ori solidarităţile pozitive la nivel colectiv (a se vedea cazul recent al handbalistului român Marian Cozma ucis într-un orăşel din Ungaria şi faţă de care s-a manifestat o solidaritate transnaţională exemplară).
Învăţătoarea franceză Genestier Virginie35a publicat un studiu care a constatat de fiecare dată „mina serioasă” (niciodată veselă) a elevilor francezi din clasele primare care intonau imnul războinic francez. Împreună cu o educatoare din mediul rural, am experimentat şi noi cazul comparării mişcărilor pe care le efectuau preşcolarii din mediul rural românesc, în ritmul imnului „Deşteaptă-te române” şi în cel al „Marseillaisei”, rezultatele demonstrând că de fiecare dată când educatoarea le cerea copiilor să spună care din cele două imnuri era „simţit” mai războinic, aceştia indicau numai imnul francez36.
Natura însăşi nu poate regla pasiunile şi ambivalenţele determinate de un imn, de aceea adesea se face apel la aşa-numiţii „tribuni garanţi ai criticii”, persoanele raţionale, precum sunt liderii de opinie, educatorii din şcoli sau spin doctorii din politică etc. Unii manipulează (negativ) publicul, inducând pericole inexistente legate de străini, alţii realizează acţiuni de persuasiune (pozitive), în favoarea cetăţenilor. Denis Laborde dă ca exemplu pozitiv cazul „Imnului bucuriei” al lui Beethoven, devenit imnul Uniunii Europene37: câtă vreme majoritatea experţilor în muzică şi educatorii specializaţi vor asigura, prin expertiza lor recunoscută, că acest imn este unul pacifist (motiv pentru care a şi fost ales, nu întâmplător fără text), majoritatea celor persuadaţi – cetăţenii europeni – vor împărtăşi această opinie certificată.
Specialişti din diverse domenii şi-au exprimat opiniile, în mod public, legate şi de imnul României, de exemplu oameni de cultură de marcă din ţara noastră, cum ar fi Neagu Djuvara, Nicolae Manolescu, Ion Caramitru, Cristi Puiu, Marie-Rose Mociorniţă, Florin Iaru, Johnny Răducanu38.
Cum sunt percepute astăzi mesajele imnului României ? Oferim mai jos câteva din opiniile recente ale acestor personalităţi culturale din ţara noastră:
Opinii negative: A.1. Gabriel Jarnea, 2006: radicalism identitar şi mesianism secular insurgent; opoziţii constitutive pentru identitatea românească: „viaţă-n libertate ori moarte” şi „să ne răpească limba, doar morţi numai o dăm”; voluntarism ineficient, nu proiect consistent de viitor, ci nevoie de a dovedi altora „că-n aste mâni mai curge un sânge de roman/(…) un nume de Traian” („dovezi de latinitate transformate în virtuţi sociale şi politice: reţetă românească de secol 19)”; „reflexe păşuniste violente, flăcăi viteji depozitaţi în coclauri, gata să sară în luptă, ca „lupii in stâne”, la primul sunet de corn, cu orice duşman desemnat ca atare; A.2. Johnny Răducanu: „Deşteaptă-te, române! nu este un imn. Este un cântec de luptă, a fight song, care vrea să trezească mămăliga românească …” etc.; A.3. Nicolae Manolescu: „Imnul nostru nu mi se pare potrivit din nici un punct de vedere. In primul rând că e un text care se referă la o deşteptare naţională, care era valabilă la mijlocul secolului XIX, dar care sună destul de curios la un secol şi jumătate distanţă de la independenţă. Iar muzica şi versurile au o formulă romantică la modă în secolul al XIX-lea. Alexandrinul romanesc folosit de Andrei Mureşanu are ritmica solemnă şi apăsătoare a marşurilor funerare. Eu aş prefera un imn cu un text modern şi cu o muzică mai potrivită zilelor noastre”.
În urma unei analize asupra textelor diverselor imnuri de stat din ţara noastră, comparativ cu cele din diverse ţări, Emanuel Bădescu se întreabă dacă România europeană se mai poate folosi azi de un text în care este vorba de duşmani şi de moarte39.
Opinii pozitive (mai numeroase): B.1. Neagu Djuvara: „Mie îmi place Deşteaptă-te, române! Mi-a plăcut dintotdeauna. Dar nu este mereu bine executat. Mie mi-ar plăcea să fie cântat mai marţial, mai bărbăteşte”; B.2. Ion Caramitru: „Deşteaptă-te, române! este mereu actual. Se mai toceşte el, dar, când e nevoie de o trezire la realitate, ne scutură şi ne spune: Române, trezeşte-te! Nu mai umbla cu mintea aiurea!”.
Imnul naţional al României are 11 strofe, iar conform noii legislaţii, numai strofele 1,2,4 şi ultima dintre ele sunt cântate la ocazii festive.
Nu am reuşit, cu siguranţă, în acest scurt articol să efectuăm o analiză completă asupra mesajelor subliminale de ordin educaţional, transmise prin imnurile naţionale ale ţărilor din UE, ca forme de manifestare a puterii politice, la nivel naţional şi internaţional. De aceea ne mulţumim, în concluzie, să atragem atenţia asupra necesităţii altor studii şi cercetări, mai ample şi mai complexe, asupra curriculum-ului ascuns din textele asociate muzicii imnurilor de stat, la care adesea se adaugă interese de ordin politic şi care pot deveni adevărate pericole publice, într-un context al „războiului” de supravieţuire, potenţat şi de criza economică mondială, ca şi de noile răbufniri ale partidelor extremiste din ţările membre ale UE.
Concluzia principală a studiului de faţă nu poate fi decât următoarea: cel puţin în politicile educaţionale ale ţărilor europene să fie adoptat modelul spaniol (fără text) sau cel suedez (fără text civil oficial, sau cu unul pur pacifist), vizând imnurile naţionale.
Având în vedere că din punct de vedere psihosociologic şi pedagogic a fost verificată (ipo)teza nocivităţii textelor imnurilor de stat cu conţinut războinic (parţial sau total în proporţie de 55,5%), adecvate doar vremurilor tulburi când au fost create, se impune ca o necesitate, fie schimbarea, fie renunţarea la mesajele lor iniţiale (poate chiar la toate textele din imnurile de stat ale ţărilor membre ale UE), acestea rămânând a fi incluse doar în cărţile de istorie.
*
NOTE
1 Alain Darré (1996), Prélude. Pratiques musicales et enjeux de pouvoir, Rennes, Presses Universitaires de Rennes, p. 15.
2 Karen A. Cerulo (1995), Identity Design: The Sights and Sound of a Nation, New Brunswick, New Jersey: Rutgers University Press.
3 E. Vallane (1991), Hidden Curriculum, in xxx (edited by Arieh Lewy) – The International Encyclopedia of Curriculum, Oxford New York: Pergamon Press.
4 Gilbert Rouget (1980), La musique et la transe, Paris: Gallimard, p. 23;
5 Michelle Biget (1989), Musique et Révolution française, Paris: Annales Littéraires de l’Université de Besançon;
6 Jacques Cheyronnaud (2002), La parole en chantant: musique et cultures politiques, Protée, Vol. 30, No. 1, pp. 79-94.
7 Cora L. Diaz de Chumaceiro (2001), A Note on Freud’s Reaction to the Music of His National Anthem, Journal of Poetry Therapy, Vol. 15, No. 2, p. 79.
8 Actriţa de comedie Roseanne Barr, în 25 iulie 1990, cu ocazia unui meci de baseball, între echipele Cincinnati Reds şi San Diego Padres, a fost invitată să cânte imnul SUA. În loc să ofere o versiune oficială a ritmului melodic, ea a preferat să „ţipe” imnul, stâlcindu-l în mod intenţionat. Opinia publică americană a considerat că actriţa (provenind dintr-o familie de evrei refugiaţi) a folosit prilejul pentru a batjocori acest important simbol naţional, determinându-l şi pe ex-preşedintele George W. Bush să denunţe fapta actriţei ca „dizgraţioasă”, iar o parte din spectatori să o ameninţe chiar cu moartea (1.600.000 de oameni au urmărit această emisiune, conform website-ului Youtube). Anterior acestui caz, versiunea reggae a Marseillaisei, înregistrată de Serge Gainsbourg în 1979, a fost denunţată şi ea ca o profanare. Polemica, lansată de Michel Droit în jurnalul francez «Le Figaro», a condus, în final, la concluzia că interpretarea a avut un caracter provocator (nu profanator). Alte adaptări au fost privite mai cu îngăduinţă, fără a fi percepute drept blasfemii: de exemplu, improvizaţiile din 1946 în cazul aceluiaşi imn naţional francez pe ritmuri de jazzde către chitaristul belgian de origine romă Jean «Django» Reinhardt şi violonistul francez Stéphane Grappelli; improvizaţia imnului naţional britanic din 1977 realizată de formaţia punk Sex Pistols, cu toboşarul îmbrăcat în drapelul britanic (piesa a fost interzisă de canalul TV BBC, deşi se situa pe locul 2 în topul muzical din insulă). Mai ales Roseanne şi Gainsbourg au fost «condamnaţi» de opinia publică mai degrabă pentru actul provocator intenţionat, ba chiar batjocoritor. În schimb, apărătorii acestora au încercat să explice necesitatea autonomiei câmpului de producţie culturală, fără însă a «zgândări» sentimentele naţionaliste de pe teritoriul unei ţări, mai ales dacă interpretul este alogen. Scandalurile au fost accentuate şi de reputaţia acestor celebrităţi, iar provocările au contat mai mult, pentru că dădeau impresia că interpreţii ignorau sau chiar dispreţuiau opinia publicului. Caracterul întărâtor era agravat şi pentru că interpreţii aveau pretenţia de a fi vedete naţionale autohtone – şi nu «străine», în pofida sfidărilor la adresa însemnelor naţionale din ţările care îi adoptau – Didier Francfort (2007), Le chant des nations, Paris: Hachette.
9 Serge Tchakhotine (1939), Le viol des foules par la propagande politique, Paris: Gallimard, p. 124.
10 G. Razran (1940), Conditioned Response Changes in Rating and Appraising Sociopolitical Slogans, Psychological Bulletin, 1940, Vol. 37, p. 481; G. Razran (1954), „The Conditionned Evocation of Attitudes” („Cognitive Conditionning?”), Journal of Experimental Psychology, Vol. 48, No. 4, pp. 278-282.
11 vezi Serge Tchakhotine, 1939, Ibidem, p. 129-130.
12 Candidatele stângii franceze şi americane la ultimele alegerile (Ségolène Royal, respectiv Hillary Clinton) au folosit imnurile de stat în campania electorală, ambele pierzând însă alegerile. Politiciana franceză cunoştea din familie impactul imnului naţional asupra maselor (tatăl său fusese locotenent colonel de artilerie de marină, decorat cu ordinul de Cavaler al Legiunii de onoare, el însuşi fiu al unui general de brigadă). Politiciana a dat tonul la Marseillaise tocmai când a vizitat oraşul Marseille, în 27 martie 2007, folosindu-se de simbolul afectiv al imnului, dar fără să-l cânte, lăsându-şi doar alegătorii să facă acest lucru. Hillary Clinton a folosit imnul SUA la alegerile primare din statul Iowa, cântându-l în mod neadecvat şi fără vlagă, ceea ce i-a dăunat în competiţia internă în propriul partid cu Barack Obama. La 1 mai 2007, Jean-Marie Le Pen şi adepţii Frontului Naţional s-au folosit, de asemenea, de imnul naţional în alegeri (pe site-ul acestui partid de extremă dreapta se găsesc şi astăzi imaginile de atunci, alături de varianta cea mai veche a imnului din Franţa). În acelaşi timp, constatările au dovedit un fapt şocant, chiar şi pentru publicul fidel: aceşti lideri politici nu cunoşteau ei înşişi textul, iar variantele lor melodice erau deplorabile (a se vedea şi cazul lui Traian Băsescu, actualul preşedinte care, fiind invitat în 2007 la emisiunea Realităţii TV „100 %”, a dovedit că nu cunoştea textul imnului naţional al României).
14 Gunther Eyck (1999), The Voice of Nations: European National Anthems and Their Authors, Newport, Connecticut & London: Greenwood Press, p. 39.
15 Eero Tarasti (1999), „Finland Among the Paradigms of National Anthems”, in xxx (edited by Tarasti, Eero) – Snow, Forest, Silence. The Finnish Tradition of Semiotics, pp. 108-125, p. 112.
16 Gabriel Tarde (1901), L’opinion et la foule, Paris: Felix Alcan, p. 202.
17 De notat că termenul de „impur”, în unele studii, nu este pus în legătură cu străinii, ci cu „trădătorii neamului”, din interior, în perioadele tulburi cu care s-a confruntat Franţa (Genestier Virginie, 2005, „L’enseignement de la Marseillaise a l’école: Comment peut-on enseigner un sujet que l’on ignore ou pour lequel on a des réticences ?”, Document: http://www.google.ro/Genestier+Virginie&hl, accesat în 23 mai 2009).
18 Elias Canetti (2008), Mulţimile şi puterea, Bucureşti: Editura Nemira.
19 Lydia Flem (1989), Alegro marziale (suivi des hymnes nationaux des douze pays de la CEE), Paris: Seuil.
20 De notat că imnul naţional oficial al Spaniei nu are text.
21 Michael E. Geisler (2005), „What Are National Symbols and What Do They Do to Use”, in xxx (M.E.Geisler, ed.) – National Symbols, Fractured Identities: Contesting the National Narrative, London: University Press of New England.
22 Josef Langer (1998), „Last in, First Aut? Austria’s Place in the Transformation of National Identity”, in xxx (Kriesi Hanspeter et al., eds.) – Nation and National Identity. The European Experience in Comparative Perspective,Zürich: Verlag Rüegger, pp. 153-174.
23 Brice Leboucq (2004), „Musique. Les hymnes: la marche ou le choral”, Études,Vol. 1, Tome 40, pp. 122-124, p. 123.
24 Sigmund Freud (1916), Introduction a la psychanalyse, Quebec: Chicoutimi (ediţie electronică, Document: http://classiques.uqac.ca/classiques, accesat la 23 aprilie 2009), p. 78.
25 „Nimic nu este mai strâns legat de cuvântul lui Dumnezeu, decât muzica” (apud dr. în teologie Richard Viladesau, 2000 – Theology and the Art: Encountering God Through Music, Art and Rethoric, p. 26).
26 Sfântul Augustin(2006), Confesiuni („Cartea a X-a – Desfătarea urechilor”, Cap. 33), Bucureşti: Editura Nemira.
27 Apud Albert L. Blakwell (1999), The Sacred in Music, Louisville: Westminster John Knox Press.
28 Derek Scott (2002), „The Power of Music”, in xxx (edited by Alan Blackwell & David MacKay) – Power, pp. 92-113.
29 J.-F.Senault (1987), De l’usage des passions, Paris: Librairie Arthème Fayard (1re édition: 1641).
30 Scott Appleby (2000), Ambivalence of the Sacred: Religion, Violence, and Reconciliation, Lanham, MD: Rowman and Littlefield.
31 Anthony D. Smith (2000), „The ’Sacred’ Dimension of Nationalism”, Millennium – Journal of International Studies, pp. 791-814, p. 796.
32 Freya este o zeiţă a dragostei şi a frumuseţii în pagânismul germanic şi în mitologia nordică în general, fiind regăsită în numeroase poveşti din acest spaţiu, echivalentă cu zeiţa Venus sau Afrodita la romani, respectiv la greci. În acelaşi timp, zeiţa este asociată şi cu bătăliile, cu războiul, în final cu moartea demnă.
34 În meciurile de fotbal ale Franţei cu Algeria (6 octombrie 2001), cu Maroc (noiembrie 2007) şi cu Tunisia (octombrie 2008), imnul francez a fost fluierat chiar pe Stade de France din Paris, ceea ce l-a determinat pe François Fillon, ministru al educaţiei şi prim ministru al Franţei în perioada 2004-în prezent, să propună „întreruperea meciurilor când imnurile naţionale, indiferent care sunt acelea, sunt fluierate”. „Este o lipsă totală de consideraţie, de respect pentru o naţiune”– a declarat preseiFillon(„Legea Fillon”, vizând „obligativitatea învăţării imnului în şcoli”, va fi promulgată în martie 2005 de Adunarea Naţională a Franţei; cu 2 ani înainte – la 24 ianuraie 2003 –, actualul preşedinte Sarkozi a propus amendarea ofensatorilor cu 7500 de euro, plus închisoare de 6 luni: http://www.sport365.ro – accesat în 22 mai 2009). Meciul dintre Elveţia şi Turcia, când fanii echipelor adverse au fluierat îndelung imnurile, ca şi cele inter-cluburi din zone autonome din diverse ţări (de exemplu, catalanii ori bascii în Spania, corsicanii în Franţa în primăvara anului 2002), ca să nu mai vorbim de strigătele cu sloganuri rasiste sau anti-semite (inclusiv în România), l-au determinat pe Joseph Blatter, preşedintele actual al forului mondial de fotbal FIFA să propună interzicerea intonării imnurilor pe stadioane.
36 Ion Boboc şi Ileana Ghionoiu (2009), „Rolul activităţilor muzicale în dezvoltarea personalităţii preşcolarilor”, Didactica, Rovimed Publishers, nr. 9, pp. 5-9, p. 9.
37 Denis Laborde (1994), „Des passions de l’âme au discours de la musique”, Terrain – Revue de l’ethnologie de l’Europe, pp. 79-92.
Atleta Georgiana Aniţei a adus delegaţiei României a doua medalie de aur la Festivalul Olimpic al Tineretului European, ediţia de vară, care se desfășoară la Tbilisi.
Atleta Georgiana Aniţei a adus delegaţiei României a doua medalie de aur la Festivalul Olimpic al Tineretului European, ediţia de vară, care se desfășoară la Tbilisi (Georgia).
Sportiva noastră s-a impus în proba de triplusalt cu 13m 50cm un nou record al competiţiei.
Georgiana Iuliana Aniţei a fost purtătoarea de drapel a Echipei Olimpice a României la ceremonia de deschidere a Festivalului și este totodată câştigătoarea medaliei de aur în proba de triplusalt, la Campionatele Mondiale rezervate juniorilor sub 17 ani (cadeţi), competiție desfășurată recent la Cali (Columbia).
Vă reamintim că cealaltă medalie de aur a României la FOTE fusese obţinută de înotătoarea Maria Claudia Gâdea (în proba de 400 m mixt).
Reprezentanţii filialei ieşene a sindicatului cadrelor medicale, SANITAS, au anunţat, dimineaţă, că sunt decişi să declanşeze ”forme de protest sindical severe” după data de 1 septembrie.
Viorel Tănase, liderul filialei judeţene a Sanitas, a declarat, pentru Radio Iași, că membrii sindicatului sunt nemulțumiți de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului prin intermediul căreia de la 1 august sunt majorate indemnizaţiile înalţilor demnitari.
Conform acestuia, este o ”sfidare” la adresa celorlalţi bugetari, cu atât mai mult la adresa salariaţilor din sistemul de sănătate şi asistenţă socială care au negociat în perioada iunie 2014 – iulie 2015 rezolvarea inechităţilor salariale existente şi apariţia unei Legi a Salarizării. Viorel Tănase:
CFR Călători ia în calcul posibilitatea rezilierii contractului încheiat cu firma care se ocupă de serviciile de salubrizare în trenurile de călători, în condiţiile în care societatea a mai fost notificată de câteva ori că nu îşi îndeplineşte toate condiţiile contractuale, informează compania într-un comunicat remis AGERPRES.
Conducerea CFR Călători a efectuat miercuri o acţiune de verificare şi control în ceea ce priveşte activitatea personalului feroviar şi condiţiile de călătorie din trenuri, fiind depistate astfel activităţi ilegale de comerţ şi nereguli în activitatea de salubrizare şi igienizare.
Trenurile verificate au fost IR 1645 Bucureşti Nord – Târgu Jiu, IR 1663 Bucureşti Nord – Iaşi, R 9003 Bucureşti Nord – Craiova şi IR 1892 Craiova – Bucureşti Nord.
‘Firma care realizează serviciul de salubrizare printr-un contract adjudecat cu respectarea prevederilor OUG 34/2006 va fi notificată, cum a mai fost şi cu alte ocazii, pentru remedierea aspectelor legate de dotarea grupurilor sanitare, curăţenie, etc. CFR Călători ia în calcul şi posibilitatea rezilierii contractului dacă nu vor fi îndeplinite condiţiile contractuale’, se menţionează în comunicat.
În vederea combaterii comerţului ilegal, CFR Călători va face demersuri către Poliţia de Transport Feroviar pentru intensificarea acţiunilor de control atât la urcarea în trenuri, cât şi în parcursul acestora.
‘Vom organiza periodic acţiuni de control şi de verificare a modului în care vor fi pregătite din punct de vedere tehnic şi sanitar garniturile trenurilor de călători. Vom lua măsuri operative de remediere, punctual, în funcţie de problemele identificate. De asemenea, se va acorda o atenţie sporită funcţionarii instalaţiilor de climatizare şi sanitare, precum şi bunei funcţionări a uşilor de acces şi intercomunicaţie, a sistemului de închidere/deschidere a ferestrelor, funcţionării prizelor electrice şi, în mod special, stării de curăţenie a vagoanelor (exterior, interior, cabine WC)’, a declarat Iosif Szentes, directorul general al CFR Călători cu ocazia acestui control.
În toamna acestui an, pe 27 octombrie, Water Park-ul din Craiova ar urma să fie finalizat, a dat asigurări constructorul pentru un ziar regional. După o pauză de peste șapte luni, muncitorii au revenit în șantier, pentru continuarea și finalizarea lucrărilor.
Water Park-ul nu va fi legat la canalizarea orașului, pentru că în zonă nu există canalizare. Se va face o stație de epurare proprie, montată în apropierea complexului, după care se va deversa în Jiu.
Water Park-ul din Bănie va avea și terenuri de sport, zona fiind aproape finalizată. Aici se pot desfășura sporturi specifice de sezon, fotbal pe plajă, tenis cu piciorul, volei.
Ordinea de zi a şedinţei nu a fost făcută publică. Este posibil ca Premierul Victor Ponta să nu participe la reuniunea CSAT, pentru că, de ieri, se află în concediu. Până pe 9 august, când va reveni în fruntea guvernului, atribuţiile sale au fost preluate de vicepremierul Gabriel Oprea.
Este a treia şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării condusă de şeful statului.
În urmă cu o lună, pe agenda CSAT a fost Strategia Naţională de Apărare, votată apoi în Parlament, precum şi problema defrişărilor ilegale.
La aproximativ 25 de kilometri de Timişoara spre Buziaş, se află localitatea Unip. Aici, în anul 2006 a fost descoperită singura cetate dacică de câmpie, pe dealul Cetăţuica. Zona a fost transformată în şantier-şcoală pentru studenţii din domeniu de la Universitatea de Vest din Timişoara şi nu numai, iar în fiecare an se fac se aduc la lumină noi elemente din istorie.
Recent, mai multe materiale care datează din Prima şi a Doua Epocă a Fierului au fost descoperite în şantierul-şcoală din localitatea timişană Unip.
Este vorba despre o locuinţă semi-îngropată şi vase de ceramică.
Situl arheologic de pe Dealul Cetăţuica din Unip este deschis în fiecare vară încă din 2006, însă descoperirile din acestă campanie ar putea fi cele mai importante de până acum.
Ascultați un reportaj în format audio, realizat de Alexandra Marian, pentru Radio Timișoara:
Potrivit site-ului romaniaregală.ro, cu ajutorul a cinci colaboratori, toţi localnici, obiectivul a fost adus la forma iniţială, pe care o avea în secolul al 18-lea când a fost construit. Micul Pavilion păstrează o mare parte din cărămizile şi pietrele originale, precum şi resturi din grinzile vechi de lemn.
Pe peretele interior se află o ceramică oferită în dar de Alteţa Sa Regală Principesa Muna Al Hussein, mama Suveranului Haşemit.
Ţiglele de pe acoperişul pavilionului datează din mijlocul secolului al 19-lea şi sunt de provenienţă austriacă.
Obiectivul a fost inaugurat de Principesa Moştenitoare Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae.
Micul Pavilion, construit la sfârşitul secolului al 18-lea, este una din cele mai vechi clădiri de pe domeniul Regal de la Săvârşin.
Timişoara va găzdui, vineri seara, un spectacol inedit. Este vorba de un joc de şah cu piese vii. Practic, în locul pieselor de şah, vor fi folosiţi oameni.
Evenimentul, organizat de Muzeul Banatului din Timişoara, va avea loc în 31 iulie, de la ora 19:00, în curtea Bastionului Theresia.
Spectacolul inedit, îşi propune să reînvie o parte din trecutul Timişoarei.
Jocul de şah, ce se va desfăşura în acorduri de muzică istorică, interpretată live, este inspirat din bătălia anului 1716, în urma căreia trupele habsburgice au eliberat cetatea Timişoarei de sub dominaţia otomană.
Scenariul, coloana sonoră şi ordinea de bătălie aparţin tinerilor artişti din trupa Peregrinii, iar actori vor fi tineri ai Fundaţiei Rudolf Walther – filiala din Timişoara. Accesul publicului este gratuit.
Ansamblul multifuncțional Openville, dezvoltat de grupul de companii Iulius, va cuprinde un parc de 55.000 mp și va avea, potrivit proiectului, 20.000 de arbuști și o mie de arbori.
Potrivit companiei, arborii și arbuștii au fost deja achiziționațo de la pepiniere din Italia.
Arborii şi arbuştii care vor înfrumuseţa ansamblul urbanistic au fost deja achiziţionaţi de la pepiniere din nordul şi centrul Italiei, unde vor fi îngrijţi până la plantarea în parc. Specialiştii au ales specii care să se adapteze uşor la clima din Timişoara.
Majoritatea arborilor au înălţimi mari, de până la 12 metri, printre aceştia numărându-se: paltini, cedri, brazi, molizi argintii, stejari, Metasequoia, Liquidambar (sau arborele de gumă) şi Ginkgo Biloba. Alţi copaci de înălţimi mari şi medii sunt: arborele lalea, pruni decorativi, magnolii, castani, Parrotia, carpeni şi fagi cu formă piramidală, arţari de diferite culori etc. Alte peste 100 de specii de arbuşti ornamentali prin formă, coloratura frunzelor şi a florilor vor înfrumuseţa spaţiul verde, printre acestea: azalee, hortensii, trandafiri, camelii, wisteria, buxus, călini, forsiţia şi multe altele.
Proiectul Openville este o investiţie în valoare de 220 milioane de euro a companiei Iulius Management Center, reprezintă un proiect multifuncţional de regenerare urbană. Creat după conceptul ‘lifestyle center’, Openville va reuni funcţiuni de office, retail, parc şi entertainment.
Spaţiul verde din Openville va fi cel mai mare parc suspendat din România, amenajat peste o dală urbană, fiind construit peste viitoarea parcare subterană a ansamblului.
Parcul Openville este conceput de peisagişti italieni şi români, aceeaşi echipă care a realizat şi spaţiul verde impresionant al ansamblului urbanistic Palas Iaşi, prin care s-a creat o superbă belvedere Palatului Culturii.
Patricia Maria Ţig şi japoneza Misa Eguchi s-au calificat în sferturile de finală ale probei de dublu din cadrul turneului de la Baku.
Ţig şi Eguchi au trecut în două seturi cu 6-2, 6-4, de perechea Iulia Beigelzimer/Cagla Buyukakcay (Ucraina/Turcia).
În sferturile de finală Patricia Maria Ţig şi Misa Eguchi, le vor întâlni pe rusoaicele Margarita Gasparian şi Alexandra Panova, cap de serie numărul unu.
Pentru calificarea în sferturi de finală la Baku, Ţig şi Eguchi au primit 60 de puncte în clasamentul de dublu şi un cec de 1.820 de dolari.
Turneul din Azerbaidjan este dotat cu premii totale de 250.000 de dolari.
Zeci de timişoreni au participat miercuri, în faţa Palatului Administrativ, la manifestările organizate cu ocazia Zilei Imnului Naţional.
‘Deșteaptă-te, române!’ a fost intonat de fanfara Garnizoanei, iar un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire a eroilor neamului.
Timp de câțiva ani, ‘Deșteaptă-te, române!’ a fost și imnul național al Republicii Moldova. În amintirea veşnicei legături cu românii de dincolo de Prut, Andreea Dalea, elevă la Colegiul Grigore Moisil a recitat poezia ‘Patria Română’ scrisă de regretatul poet basarabean, Grigore Vieru.
O gardă de onoare formată din militari ai Brigăzii 18 Infanterrie Banat şi detaşamente ale ISU şi Jandarmeriei a prezentat onorul şi a încheiat ceremonialul cu o defilare.
‘Deșteaptă-te, române!’ este imnul național al României, începând din 1990, fiind unul dintre simbolurile naţionale, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Competiție de ciclism – pe traseele montane din Bucegi.
Aproximativ 200 de bicicliști vor participa, sâmbătă, la „On Top of the World”, Bike & Run Fest.
O noutate a acestei ediții a evenimentului este faptul că va avea loc și un concurs pentru alergători.
Competiția este organizată de Asociția „Tabere cu Suflet”, în parteneriat cu Primăria Sinaia.
Concurenții înscriși la categoria mountain bike vor avea la dispoziție patru trasee, cu niveluri diferite de dificultate, respectiv Easy Ride – între Cota 2000 și Babele, Hobby Ride – între Sinaia și Cota 1400, Profi Ride – între Sinaia și Babele și Elite Ride – între Sinaia și Vârful Omu.
Și pentru alergători sunt pregătite două trasee: Easy Run, între Sinaia și Cota 1400, cu o lungime de 7,5 km și o diferență de nivel de 580 m, și HobbyRun, între Sinaia și Cota 2000, cu o lungime de 12,5 km și o diferență de nivel de 1.250 m.
Câștigătorii vor fi premiați în cadrul unei ceremonii ce va avea loc în fața Cazinoului din Sinaia.
Basilica Maria-Radna şi complexul monastic adiacent vor fi resfinţite, duminică, după realizarea lucrărilor de reabilitare.
10.000 de persoane sunt aşteptate duminică la Maria Radna, iar Liturghia va fi proiectată pe ecrane în afara bisericii, dar va fi transmisă în direct şi pe postul naţional de televiziune.
Sfânta Liturghie pontificală de la ora 11:00 va fi celebrată de Eminenţa Sa, cardinalul Joachim Meisner, arhiepiscop emerit de Köln, delegat extraordinar al Papei Francisc.
Vor particia 30 de episcopi si arhiepiscopi din Romania, Germania, Ungaria, Serbia şi Croaţia şi peste 100 de preoţi. Vor asista şi ierarhii ortodocşi: IPS Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, IPS Timotei Seviciu, arhiepiscopul Aradului şi PS Lukijan Pantelić, episcopul ortodox sârb al Budapestei şi administrator al eparhiei Timişoarei.
Lucrarile la Basilică nu sunt însă finalizate, marturiseste directorul de cancelarie partinene Nikola Lauş:
Colterm anunță că joi, 30 iulie, va fi întreruptă urnizarea apei calde la Punctul Termic 73, între orele 8:00 și 15:00.
Vor fi afectați consumatorii care locuiesc în imobilele de pe străzile: Lorena, Renașterii dar și imobilele în care funcționează Spitalul de Cardiologie, Liceul Energetic, Liceul Tudor Tănăsescu și Liceul Loga.
Colterm precizează că măsura este necesară pentru remedierea unei avarii.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Teatrul Municipal „Bacovia” organizează în perioada 1-16 august 2015, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Bacău, cu sprijinul investitorilor locali şi naţionali, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Artele Spectacolului Theaterstock („Theaterstock” –International Arts Festival Bacău 2015), cel mai mare eveniment cultural al Moldovei, dedicat comunităţii locale şi naţionale, tuturor iubitorilor de teatru, muzică, literatură şi urban-art.
