Theodor Pallady – pictorul care controla culoarea prin spirit şi raţiune
Publicat de Mihaela Costache, 14 octombrie 2015, 07:10
Theodor Pallady a avut ascendenţă nobilă, s-a născut în 1871, a fost crescut şi educat într-o familie veche de boieri din Moldova. Aşa s-a manifestat toată viaţa, ca un aristocrat, refugiindu-se în artă, pe care o consideră o necesitate, şi nicidecum o îndemânare.
Pallady a studiat până în 1889 ingineria la Politehnica din Dresda, luând în acelaşi timp lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, l-a sfătuit să plece la Paris. In capitala Franţei a lucrat în atelierul lui Jean Arman şi s-a înscris la Académie des Beaux-Arts.
În 1904 a revenit în ţară şi a expus la Ateneul Român şi la Saloanele Oficiale. A menţinut însă legatura cu Parisul, unde a deschis mai multe expoziţii personale. Strânsa prietenie cu pictorul francez Henri Matisse, cu care coresponda frecvent, a fost benefică de ambele părţi, în sensul unui schimb intens de opinii constructive.
Acesta este momentul în care Theodor Pallady îşi găseşte propriul drum. Moment în care lucrările lui devin ţinta criticilor de artă.
Mai multe pe EU aleg România.
Renumit datorită sculpturilor sale din bronz și fildeș, care reprezintă (în stilul „Art Déco”) dansatoare exotice, sculptorul s-a născut în 16 septembrie 1886 la Dorohoi si a trecut la cele veșnice pe 22 ianuarie 1947, fiind îngropat în cimitirul „Bagneux”, din sudul Parisului.
Astăzi vi-l prezentăm pe Constantin Artachino, un nonconformist elegant insa uitat in tara lui.
Biologul român care a dus faima României peste tot în lume, explorator al oceanelor îndepărtate şi al adâncurilor întunecate, creatorul unei ramuri ştiintifice şi al celui dintâi institut de speologie din lume. Aşa se poate rezuma în câteva cuvinte munca de-o viaţă a savantului românului.
Echipajul care a petrecut o iarnă întreagă la Polul Sud era unul internaţional, alături de Racoviţă la bordul navei „Belgica” au mai urcat, între alţii, medicul american Frederick Cook şi norvegianul Roald Amundsen. Expediţia polară avea să reprezinte punctul de cotitură al afirmării savantului Emil Racoviţă. S-a întors în Europa cu un material de studiu impresionant, mai amplu şi mai valoros decît cel adunat în toate expediţiile anterioare la un loc: 1200 de piese zoologice şi 400 de piese botanice, plus observaţiile detaliate asupra balenelor, focilor şi păsărilor din Antartica. Tot lui i se atribuie descoperirea unei specii noi de cetacee, balena cu cioc.
Avea în jur de 30 de ani, vârstă la care forţa creatoare este imensă, dar, era invalid de război… Pierduse mâna stângă în luptele de la Mărăşeşti şi, pentru el putea însemna sfârşitul carierei, pentru că era sculptor!