Colacul de Sfântul Gheorghe
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 aprilie 2020, 05:00 / actualizat: 3 iulie 2023, 19:06
Dintre obiceiurile specifice sărbătorii de Sân-Gioz mulsul oilor şi colacul de Sf. Gheorghe sunt reper pentru viaţa pastorală, sărbătoarea fiind considerată „a ciobanilor”.
(varianta audio a rubricii)
În judeţul Mehedinţi, la Izverna obiceiul se desfăşoară la casă şi la sălaş. Până în răsăritul soarelui femeile deretică prin casă şi scot pe gard toată pânza albă, apoi împletesc colacul. Pun pe margini muguri de salcie şi în interior un ban de argint. Cu mâncare cu cobiliţa pe umăr merg la sălaş (la conac), unde sunt vitele. La fiecare poartă şi la ţarcul unde sunt clăile cu fâneţe se pun sălcii (ramuri împodobite, amintind de brăduţul de nuntă). Se mulg oile şi pentru prima dată se măsoară laptele. Apoi, membrii familiei se aşază pe prag (loc cu semnificaţii multiple, de separare a universului familial de „lumea întinată”) şi pun mâna dreaptă pe colac. Trag câte o bucată. Cel ce va găsi în bucăţica de colac banul va fi norocos şi sănătos. Colacul trebuie mâncat, nici-o firimitură să nu se piardă, ca să nu se risipească norocul. La sfârşit se tămâie locul şi membrii familiei se întorc acasă.
Mulsul oilor se face şi azi în zona de munte a Olteniei, respectându-se obiceiul în speranţa că astfel nu va fi luată mana vacilor.
Se mulge oaia peste colac, apoi peste o coroniţă din salcie şi busuioc legată cu arnici roşu. Se atinge şi ugerul vacii cu muguri de salcie sau ramuri verzi (proor) pentru a alunga duhurile rele. Sunt femei care ştiu cum se ia mana. În Mehedinţi, femeia pleacă la câmp în miez de noapte, nescoţând nici o vorbă, altfel vraja s-ar risipi. În locul cu verdeaţă multă, unde vin vitele la păscut, îşi leagă de piciorul stâng un secui şi umblă prin iarbă pentru a culege roua în secui.
Gestul este însoţit de cuvinte:
Plecai dimineaţa
Pe rouă, pe ceaţă,
Pe rouă nepăscută
Cu roua-n picioare,
Cu ceaţa-n spinare,
Cu secuiul legat
La piciorul al stâng.
Tur
Pur
La mine
La Opriţa
Ture
Pure
Că-l strânsei cu secuiul,
Îl strânsei
Şi laptele-i adunai.
Nu luai roua pe secui,
Ci luai laptele (cutării).
La ea apătos
Şi zeros,
Dar la mine untos.
La mine lapte gros
Şi la ea uscat.
A lua mana vacii este un gest ritual care nu-i aprobat de comunitate, pentru că nu-i bine a dori (şi a provoca) răul cuiva. De aceea secuiul e legat de piciorul stâng (de unde şi vorba): a călcat cu stângul, adică rău, necuviincios). Femeile ştiu însă să şi prevină luatul manei. De aceea merg cu vitele la păscut şi le lasă până târziu, le păzesc, iar în dimineaţa de Sfântul Gheorghe le ating cu proorul (ramurile verzi) peste uger. Proorul este sfinţit în biserică şi are puterea de a anula forţa malefică a vrajei de luat mana.
Riturile apotropaice şi cele magice tip mana sunt cunoscute şi în Timocul sârbesc şi bulgăresc.
Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune