Eugen Enea Caraghiaur
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 octombrie 2018, 10:07 / actualizat: 27 octombrie 2018, 13:45
Eugen Enea Caraghiaur este un nume insolit în istoria românilor, prin originea şi activitatea sa. Născut la 15 august 1923, în oraşul basarabean Comrat, fiu al profesorului Ştefan, principe de Panciu, şi al profesoarei de limba franceză, Alexandra Maria Iosefina, principesă de Dadjani, el face parte dintr-o familie cumană înnobilată cu titlul de principe, el însuşi fiind „The Kuman Royal Hause of Great Romania”. Şi-a făcut studiile în România, finalizate la Politehnica timişoreană, Facultatea de Mine Metalurgice (1943-1948), aprofundate la Universitatea din Roma, cursuri serale (1948-1949), Universitatea din Nancy şi la Sorbona (cursuri de doctorat). Este, ca profesie, inginer petrolist şi geolog minier.
La 19 aprilie 1951, decide să ia calea exilului, în Canada, funcţionând ca inginer geolog pentru „Sullivan Mines” din Québec (1951-1954) şi inginer consilier în explorări, prospecţiuni miniere, foraje de puţuri arteziene (1955-1978), devenind, ulterior, preşedintele consiliului Companiei „Can-Rom. Inc. Imobiliare” (1979-2004).
Cariera de inginer este dublată de cea de scriitor, devenind membru al Uniunii Scriitorilor din România şi Moldova, a fost membru fondator al Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români din Québec, fondator al revistei „Datina străbună” (Québec, 1973-1975) şi al ziarului „Dreptatea” (New-York, 1972-1980), oficios al Comisiei de reorganizare a PNŢ din refugiu. A debutat în 1951, în revista ARC a Asociaţiei Române din Canada şi a colaborat la revistele „Literatura şi Arta” şi „Telegraful român”. Este membru activ al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.
A fondat şi a prezentat emisiunile zilnice Ora de Televiziune în culori din Montreal (1984-1990) şi a sprijinit înfiinţarea postului de radio multietnic din Montreal, unde o oră de radio era dedicată românilor din diaspora nord-americană.
În Ţară, a participat la lupta antibolşevică, fiind condamnat politic de Tribunalul Militar din Timişoara. Motivul? Era preşedintele fondator al tineretului universitar al Partidului Naţional Ţărănesc, a condus greva studenţilor timişoreni, împotriva bolşevismului (introdus în ţară cu tancurile), a şovinismului şi revizionismului, organizată în paralel cu greva studenţilor clujeni, conduşi de studentul medicinist Valeriu Anania, viitorul mare teolog şi mitropolit al Clujului, Bartolomeu. În timpul misiunii arhimandritului Anania în SUA, Eugen Caraghiaur îl sprijină moral şi material, în finalizarea statutului Bisericii Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, în 1972, fapt consemnat ca atare de teologul român. În comisia pentru stabilirea acestui statut, Anania îl menţionează şi pe Eugen Caraghiaur: „Acesta din urmă, inginer petrolist şi cu dare de mână din Montreal, a anunţat că pune la dispoziţia comisiei vila sa din Lac David, în nordul Canadei, unde i se asigura şi menajul” (Valeriu Anania, Memorii, Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 401).
A luptat, în România, în clandestinitate din februarie 1946, după ultima întrunire a Delegaţiei permanente a PNŢ condusă de Iuliu Maniu, până la 23 august 1948, când a trecut înot Dunărea, pe la Cazane. A stat în detenţie la Cladovo, Pancevo şi Belgrad, apoi cu domiciliul forţat la Şabaţ, până la 22 octombrie 1948, când a fugit din Iugoslavia în Austria, fiind reţinut o lună în Campul I.R.O. pentru interogatorii enervante şi epuizante. La cererea consângenilor săi, Emil Ghilezan şi Cretzeanu, care locuiau la New-York, a fost eliberat, a trecut, tot clandestin, graniţa în satul sloven Crasna, care l-a predat autorităţilor italiene, ceea ce i-a adus o nouă încarcerare; învăţat cu clandestinătatea, trece din nou graniţa în Franţa, ajunge la Paris la 19 august 1948, aici simţindu-se, cu adevărat, liber şi de aici luându-şi zborul spre continentul nord-american.
O asemenea biografie impresionantă a avut şi preotul scriitor Constantin Virgil Gheorghiu, autorul celebrului roman Ora 25, ecranizat la Hollywood, cu regizor şi actori americani, în rolurile principale fiind Antonny Quin şi Liza Minelli, film prea puţin cunoscut în ţara sa.
Eugen Enea Caraghiaur are o impresionantă bibliografie literară şi istorică, peste 60 de volume, majoritatea fiind prefaţate de acad. Mihai Cimpoi şi prof. dr. Victor Crăciun, însoţite de cronici.
Eugen Enea Caraghiaur este o personalitate fascinantă, afirmându-se ca om de afaceri în Canada, istoric al cumanilor şi militant pentru refacerea hanatului în mileniul III, fiind şef al Casei Cumane. În aceste peste 60 de cărţi răzbate suferinţa unui om pentru înstrăinarea de România, pentru ocuparea Basarabiei de către bolşevici. Poeziile din Meteoriţii (1990), primul volum publicat în Ţară, exprimă aceeaşi suferinţă pentru istoria încrâncenată, în care „poeţii-eroi” sunt cei autentici şi, ca atare, ei nu trebuie sacrificaţi, poemele fiind comparate cu meteoriţii: „Pentru voi ridic cuvântul, peste timpuri, peste mare / pentru voi care plecarăţi arşi de valul cel de sare /pentru voi îndepărtaţii de meleagul cel ce frige /prins în iodul sărăciei, şi-al blestemului ce strânge”. Dorul şi patima nevindecabile străbat şi vol. Bugeac străbun (2007), poeme de un patriotism sincer, ardent, specific unui înstrăinat de graiul şi vatra străbună. Eugen Caraghiaur scrie un serial-fluviu „Lumini şi umbre”, în care apar romanele istorice cu tentă autobiografică, Visuri şi tentaţii (1997), Caleidoscopul amarului (1999), La răscrucea destinului (1999), Sub teasc (2000), Păienjeniş (2002), Spărgători de frontiere (2012). Istoria cumanilor este integrată istoriei românilor şi a celei europene, autorul prezentând şi lista tuturor marilor hani ai Cumaniei mari.
Pentru activitatea sa literară, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi Uniunea Scriitorilor din Moldova (condusă de Mihai Cimpoi) l-a onorat cu premii şi medalii, între care, la loc de cinste, figurează medaliile dedicate lui Eminescu, Unirii Principatelor, C. Brâncuşi, Mihai Viteazul, Podul de Flori etc.
La cei 91 de ani, Eugen Enea Caraghiaur este invidiant de tânăr şi energic.
Tudor Nedelcea, cercetător științific I, Institutul de cerecetări socio-umane ”C. S. Nicolaescu-Plopșor” Craiova al Academiei Române
