Silviu Gimiga: Noi construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor

Publicat de prosavioleta, 1 octombrie 2024, 11:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule colonel Gimiga, nu doar pentru că acum, în septembrie, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea drumului vestit Transfăgărășan, vom vorbi despre arma geniu, sunt destul de puțini oameni care știu că, de fapt, acest drum a fost în mare parte realizat de către geniștii militari. Începem invers. Începem de azi și vom vorbi despre ce a fost acum 50 de ani. Ce înseamnă astăzi arma geniu?
Silviu Gimiga: În general, este o armă greu de accesat de către militari, deoarece nu înseamnă numai ordine și disciplină, ci și inginerie, anumite cunoștințe din toate domeniile chimiei, biologiei și altor materii pe care le facem în colegiile și academiile militare. Militarii geniști sunt o armă de sprijin de luptă și de-a lungul timpului au fost implicați în majoritatea activităților de amploare desfășurate de Armata României pentru țara noastră. Și mă refer aici, după Transfăgărășan, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului, la unul din tronsoanele Autostrăzii Soarelui, la construirea metroului bucureștean și a altor drumuri de importanță deosebită, care erau considerate, și sunt și astăzi, infrastructuri strategice neapărat necesare pentru apărarea colectivă a țării. Arma geniu primește misiuni din ce în ce mai complexe, care poate nu se văd ca acelea din trecut, dar ajută foarte mult la desfășurarea activităților Armatei României pentru obiectivele la care este angrenată, și mă refer aici la pandemia de COVID, unde am construit un spital militar în 2 săptămâni, cu efortul mai multor structuri, am construit o bază militară, să zicem așa, asemănătoare teatrelor de operații Afganistan și Irak, unde majoritatea militarilor implicați în acea lucrare au desfășurat misiuni complexe de-a lungul timpului; crearea unor noi unități militare în care ne antrenăm alături de militarii parteneri din Alianța NATO, și mă refer aici la Poligoanele Cincu, Smârdan de la Galați, Poligonul Babadag.
Cristian Dumitrașcu:  Este un episod pe care ni-l propunem, în care să vorbim și despre prezent, dar și despre trecut, despre tradiție, pentru că la armată, și nu doar, tradiția este cea de care și în care ne ancorăm, ceremonia care a fost acum câteva zile la Poarta Geniștilor și la Poarta Întâlnirii, acolo unde colegul meu colonelul Florin Șperlea, redactorul-șef al ‘Observatorului Militar’, a vorbit cu câțiva dintre artizanii, din păcate, din ce în ce mai puțini, dintre artizanii construirii Transfăgărășanului și revenim.

Vince Deszo: Unitatea noastră, din care am făcut parte, a venit în 19 ianuarie 1971 cu 25 de cadre, din care mai trăim eu şi domnul colonel Coman, care am lucrat direct cu utilajele. Era un comandant de pluton la utilaje. Fiind condiții grele, era necesar ca să fie atacat din două părți – și din partea de sud, și din partea de nord. Utilajele nu se puteau aduce decât prin demontare în partea de jos, iar pe partea de sus cu mecanici și montam la loc și dădeam drumul la producție. Toate au fost numai utilaje românești. Aici ce s-a făcut prototipul buldozere 6500. În ’73 a venit o delegație din Polonia și când a văzut în ce condiții se lucrează, a făcut contract imediat acolo jos, la hotel – 300 de buldozere.
Nicolae Coman: Colonel Coman Nicolae. A fost foarte greu, nicăieri, în tot parcursul Transfăgărășanului, nu găsesc sector așa de greu. În partea cealaltă era efectiv prăpastie și la mijlocul prăpastiei, pe coasta aia trebuia să deschidem drumul. Când au reușit să urce buldozerele să se întâlnească ele, lamă în lamă, atunci am fost bucuroși și am știut că am deschis drumul. Au aflat și cei de jos, pentru că a fost o bucurie și am strigat „Ura” de aici, cred că o jumătate de oră. Am comandat o companie de la Batalionul de Pionieri, plus întăririle cu tehnică de la celelalte subunități. Și aici am rămas 2 ani. I-am spus la nepotul meu, care are acum 20 de ani, i-am spus: „Frăție, nu poți să vii cu mine acum, dar gândește-te la împlinirea a 100 de ani, vei avea 70, și să vii să le povestești celor care participă că bunicul tău a deschis drumul în sectorul Poarta Întâlnirii.
Cristian Dumitrașcu: Am revenit aici, în studioul Agenției Media a Armatei. Domnule colonel Gimiga, Armata României, în ultimii 15 ani, a cunoscut în sfârșit o dezvoltare din punctul ăsta de vedere. Este absolut vizibilă înzestrarea pe care o are armata. Se întâmplă și în arma geniu?
Silviu Gimiga: Sigur că da. O serie de militari îmbrățișează arma geniu pentru complexitatea ei și normal că acești oameni, inteligenți aș spune eu, fac orice este posibil pentru a atrage fonduri financiare pentru a achiziționa tehnică și tehnologie, astfel încât să fim interoperabili cu celelalte armate din cadrul Alianței, în special cu unitățile militare din arma geniu. Avem programe majore la nivelul Statului Major al Forțelor Terestre care funcționează, avem un program de mare vizibilitate la nivelul Alianței NATO, unde avem un reprezentant care negociază posibilitatea achiziționării împreună a tehnologiilor emergente existente pe piața mondială și cred că suntem pe un tren ascendent, astfel încât noua generație de geniști să beneficieze de tehnologii mult mai performante chiar decât cele pe care le avem acum.
Cristian Dumitrașcu:  Este un concept interesant, pentru că arma geniu este una costisitoare și pentru că sunt utilaje care implică mari costuri, ați spus că e un plan de achiziție împreună, la nivel NATO.
Silviu Gimiga: Da.

Cristian Dumitrașcu:  Este și motivul pentru care aveți întâlniri destul de dese la nivelul Alianței, în diferite țări europene, cu specialiștii din NATO. Care a fost ultima întâlnire și cea mai, să zicem, interesantă din punctul dumneavoastră de vedere?
Silviu Gimiga: În fiecare an, reprezentantul armei geniu, și anume comandantul Brigăzii 10 Geniu, participă la un seminar de profil cu geniștii responsabili din fiecare țară membră NATO, unde se discută despre posibilitatea punerii împreună a tehnicii și tehnologiilor de geniu, astfel încât, în cazul unei amenințări asupra granițelor Alianței NATO, împreună să reușim să învingem, să acoperim toate cele patru domenii complexe ale armei geniu, și anume mobilitate, contra-mobilitate, menținerea capacității operaționale a trupelor, precum și sprijinul de geniu general al tuturor forțelor.
Cristian Dumitrașcu: Sprijinul de geniu general al tuturor forțelor – vă rog să dezvoltați!
Silviu Gimiga: Sprijin de geniu general înseamnă construirea unui spital ROL 2, așa cum am discutat mai devreme, înseamnă construirea de drumuri necesare asigurării mișcării forțelor pe câmpul de luptă, înseamnă instalarea unor poduri provizorii pentru trecerea marilor forțe luptătoare pe câmpul de luptă, precum și construirea de platforme, parcări și tot ceea ce este necesar pentru cartiruirea trupelor în caz de nevoie.
Cristian Dumitrașcu:  Ce lecții învățate sunt pentru geniști din războiul din Ucraina?
Silviu Gimiga: Foarte multe. E momentul să le introducem în regulamentele și manualele militare ale armei geniu. Sunt multe probleme pe linie de asigurare a mobilității, de asigurare a contra-mobilității, lucruri pe care nu le-am învățat din regulamente sau de la profesorii din academii sau colegii militare.
Cristian Dumitrașcu:  Sau nici măcar din lecțiile celui de-Al Doilea Război Mondial, de la care au trecut, iată, 80 de ani.
Silviu Gimiga: Îmbinarea acelor lecții identificate cu ceea ce am învățat noi cred că ne va aduce o plusvaloare într-un eventual conflict sau amenințare pe care o vom traversa vreodată.
Cristian Dumitrașcu:  Mie mi se pare, din ce-mi spuneți, că arma geniu e o armă atât de specială și de specializată încât selecția pare a fi, poate, cel mai greu de dus la bun sfârșit. Adică aveți nevoie de oameni specializați în domenii pe care nu le prea mai regăsim în România, pentru că știm că forța de muncă a plecat și ea în zone mai bine plătite.
Silviu Gimiga: În Academia Forțelor Terestre de la Sibiu, militarii de anul trei aleg această armă tocmai pentru complexitatea provocărilor cu care se vor confrunta în viitor și pentru faptul că această unică brigadă de geniu îți oferă niște satisfacții pe care la alte arme poate nu le întâlneşti. Și mă refer aici la infrastructura la care participi ca om care pune umărul la treabă și rămâne ceva în urma lui. Noi suntem una din armele care construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor.
Cristian Dumitrașcu: Pentru că suntem la finalul interviului, nu pot să nu vă întreb despre faptul că sunteți o brigadă unică în Armata României și că aveți subunități, aveți un batalion subordonat în capătul celălalt de țară, de la Brăila, de unde este brigada, până la Satu Mare, la Batalionul Tisa, sunt o mulțime de kilometri.
Silviu Gimiga: Aș zice că suntem mândri pentru faptul că suntem responsabili cu asigurarea sprijinului de geniu în toată România. Avem unități subordonate la Satu Mare, Alba Iulia, București și Brăila. În plus, avem în coordonare și direcționare și batalioane în alte localități, precum Deva, Buzău, pe care le coordonăm și cooperăm astfel încât toate lucrările de infrastructură necesare să se desfășoare în volum complet, la timp și de calitate. Când am ales această armă, am știut că este complexă, am știut că este posibil să lucrăm la lucrări de artă, ca și Transfăgărășanul, Canalul Dunărea-Marea Neagă sau Palatul Parlamentului. Fiecare dintre noi, când am ales, ne-am asumat o anumită responsabilitate. Și eu, personal, până acum nu am întâlnit pe cineva care să se plângă de acest lucru.
Cristian Dumitrașcu:  La final, ce pledoarie ați avea pentru tinerii care să zicem că s-ar putea gândi să bată la porțile Academiei de la Sibiu, Academiei Forțelor Terestre, sau la porțile altor instituții care pregătesc geniști?
Silviu Gimiga: Un tânăr militar ar trebui să aleagă arma geniu pentru că poate fi repartizat oriunde pe teritoriul național și poate că va primi repartiția acolo unde își dorește, are posibilitatea să-și dezvolte viața personală prin beneficiile pe care le câștigă. Cred că te simți împlinit atunci când poți să-ţi sprijini colegii din forțele luptătoare. Aș vrea să închei cu mottoul „Luptăm acolo unde ni se cere și învingem acolo unde luptăm”.

Generalul maior Cristian Dan: Misiunea noastră este de a descuraja orice intenție ostilă, să ne asigurăm că cetățenii pot să ducă o viață normală

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 14:45

Cristian Dan: În primul și în primul rând îmi aduc aminte de oameni, de toți instructorii, profesorii pe care i-am avut și nu vreau decât să le spun în acest cadru că le mulțumesc pentru că m-au ajutat și au pus fundamentul la ceea ce sunt eu astăzi. Sunt mândru că sunt absolvent al Academie Forțelor Terestre, Institutul Militar de Infanterie Grănicer și Chimie, cum se numea atunci.
Cornel Mituț (reporter): Ce v-a ajutat mai mult, laboratorul poligonului sau sala de clasă de specialitate infanterie, chimie?
Cristian Dan: Nu, nu le poți vedea izolat, pentru că trebuie să le vezi împreună, ca un mănunchi, se completează reciproc. Nu poți să spui că asta a contat cel mai mult, dar cred că atât teoretic, cât și practic, fundamentele a ceea ce viitorul lider militar acolo stau și cred că asta este cel mai importantă parte. Mai înveți, pentru că în Liceul Militar eşti copil, ceea ce înseamnă camaraderia: să ai grijă de colegul din stânga, de colegul din dreapta.
Cornel Mituț (reporter): V-aș ruga, dacă ne ajutaţi, să facem un exercițiu de imaginație. Ce i-ar plăcea studentului Cristian Dan, astăzi general-maior, să audă, în calitate de student, de la un lider, de la un general, despre imboldul de a urma o astfel de carieră?
Cristian Dan: Păi, cred că, înainte de toate, mi-ar plăcea să-mi spună ce înseamnă viața reală, cum îi spun eu. Adică academia este ceva, dar o unitate luptătoare este altceva. Ăsta ar fi fundamentul. În al doilea rând să-mi spună spre valorile pe care ar trebui să le port în mine în așa fel încât să mă ajute în ceea ce voi face ulterior, să îmi spună că dacă în şcoală am avut colegi și prieteni mai ales, dincolo voi avea un pluton de care sunt responsabil. Și e vorba în primul, în primul rând, de oameni pe care trebuie să îi cunoști, să le cunoști problemele și provocările chiar din viața personală, pentru că viața personală, vrei, nu vrei, îți poate afecta activitatea la locul de muncă și, dacă vrei, și în luptă, dacă o extrapolăm până acolo. Să-mi spună că viața e o multitudine, îți aduce o multitudine de oportunități și că nu trebuie să vezi totul ca un zid și să te oprești. Să-mi spună că trebuie să gândesc și că părerea mea contează, că este așteptată de către șefii mei pe linie ierarhică. Să-mi spună că acolo nu am doar problemele mele personale de care trebuie să mă ocup, ci poate problemele întregului pluton. Să-mi spună că sunt responsabil în primul și în primul rând eu însumi de cariera mea individuală și că trebuie să îmi aleg un mentor care să mă ajute atunci când la ananghie am nevoie să iau o decizie dificilă și chiar să mă orienteze în carieră. Să-mi spună că viața la trupă înseamnă și sacrificii, că nu voi fi lângă familie, mama, tata sau dacă m-am căsătorit, lângă soție și copii, că uneori voi fi plecat, că uneori s-ar putea să plec în misiuni externe, că uneori va trebui chiar de acolo să mă ocup de problemele subordonaților pe care i-am lăsat acasă sau ale familiilor pe care le-am lăsat acasă, că armata înseamnă dăruire și camaraderie. Să mai îmi spună că deciziile se iau dacă ai un corp sănătos și o minte sănătoasă. Şi ce înseamnă asta? Că pregătirea fizică nu se oprește nici măcar la 51 de ani și că atunci când trebuie să iei o decizie este să îți înțelegi, provocarea, să te gândești la ea și să nu te grăbești în a lua acea decizie. Și poate și să-mi spună că deciziile nu se iau atunci când ești nervos sau supărat. Să îmi mai spună, legat de ce am spus anterior, că a greși e omenește, nu le știi pe toate.
Cornel Mituț (reporter):  Vă întreb acum, din toate aceste mărturisiri, ați avut ocazia să transmiteți dumneavoastră studenților, ați avut ocazia să povestiți informal studenților?
Cristian Dan:  Da, cred că informal da. Și aș spune că, în special în stagiile de pregătire, când am avut studenți venind în unitățile pe care le-am comandat, am ţinut neapărat să mă întâlnesc cu ei. Am făcut-o, cred că și poate că cel mai bine într-un cadru nu neapărat organizat, dar au fost anul III și IV de la Colegiul Militar „Ștefan cel Mare” și o fac de fiecare dată când am ocazia.
Cornel Mituț (reporter): Din punctul dumneavoastră de comandant al Corpului Multinațional de Sud-Est, care este feedback-ul sau colaborarea pe care o aveți cu Academia Forțelor Terestre? Ei sunt viitorii lideri NATO.
Cristian Dan: Făcând o paranteză aici, programul Erasmus a adus oportunități în a avea studenți din Academia Forțelor Terestre care studiază la diferite instituții militare de învățământ aliate, și nu numai sau a avea studenți străini aici și cooperarea este una normală, aş spune, bazată pe dialog, pe comunicare, pe sprijin reciproc în orice situație. Comunicăm și, de asemenea, participăm împreună și la activitățile de nivel garnizoană. Dar, îmi place să cred că există deschidere din ambele părți, că oportunitățile, dacă sunt descoperite, sunt analizate împreună și încercăm să sprijinim în cel mai bun mod posibil, mai ales în ceea ce privește educația viitorilor lideri ai Armatei României.
Cornel Mituț (reporter):  Domnule general maior Cristian Dan, o ultimă întrebare: Vă rugăm să ne spuneţi care este importanța Comandamentului NATO, de aici de la Sibiu, pentru România și pentru Alianță?
Cristian Dan:  Eu aș spune că este pilonul central al structurilor NATO pe teritoriul României și Bulgariei. Traduc asta în cuvinte simple. Suntem aici pentru a garanta siguranța cetățenilor din România și Bulgaria. Suntem aici pentru că împreună cu Armata Română, vorbim de teritoriul României și Bulgariei, să ne asigurăm că cetățenii României și Bulgariei pot să ducă o viață normală, să facă tot ceea ce poate un om să facă într-un mediu de securitate stabil. Pentru asta suntem noi aici, pentru că în primul și în primul rând ne gândim la cetățenii noștri. În al doilea rând, misiunea noastră este de a descuraja orice intenție ostilă, de unde ar veni ea. Dacă e să merg un pic în istorie, cred că un dicton latin spune că „dacă vrei pace pregătește-te pentru război”. Asta ce presupune? Profesionalism, dedicare, responsabilitate. Sunt comandantul unei echipe multinaționale, de oameni profesioniști care vin cu experiențe comune, pentru că vorbim de militari din țări aliate, care sunt parte a acestui comandament, care vin cu experiențe, cum spuneam anterior diferite, cu puncte de vedere diferite, dar asta nu face decât să aducă un element constructiv în ceea ce facem în fiecare zi, și știm ceea ce facem, suntem pregătiți și de ce nu, să răspundem oricărei potențiale agresiuni, dacă va fi nevoie. Simplu spus: știm ce avem de făcut, se poate conta pe noi și suntem doar niște membri ai comunității locale. Poate aș adăuga că avem tot sprijinul autorităților locale ca să ne integrăm, că suntem după orele de program, suntem și simpli oameni.

Mircea Geoană a vizitat Academia Forțelor Terestre și Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est

Publicat de Gabriel Stan, 3 iulie 2023, 12:38

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, s-a aflat vineri la Sibiu unde a vizitat Academia Forțelor Terestre și Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est.

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană: Mă bucur mult să-i văd pe cei tineri și vizitez universități în România și în străinătate de fiecare dată.

Colegii mei sunt martori, nu există vizită oficială pe care o fac să nu mă duc să mă văd cu tinerii noștri, pentru că, până la urmă, pentru ei muncim și ei sunt speranța noastră.

Ce văd aici, la Sibiu, cu multă plăcere și eu spun asta, cred eu, de o manieră extrem de obiectivă, sunt elemente de vârf de gamă în ceea ce înseamnă educație militară, în ceea ce înseamnă comandamente NATO, ceea ce înseamnă grupuri de luptă multinaționale, cum va fi cazul la Cincu.

Este clar că România are, în multe zone, lucruri extraordinar de bine făcute și oameni extrem de dedicați. E nevoie doar de predictibilitate în resurse, în grija societății față de armata noastră, pentru a putea să facem peste tot la fel.

Deci, pentru mine, Sibiul este standardul, este etalonul și care sunt convins că și în restul țării, și în restul NATO vom avea elemente cel puțin la fel de de interesante ca cele pe care le avem aici.

Delegație NATO în vizită la Academia Forțelor Terestre

Publicat de Gabriel Stan, 17 octombrie 2022, 14:16

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Comandantul suprem aliat pentru transformare, generalul Philippe Lavigne, s-a aflat, în această săptămână, în România la invitația șefului Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu.

Cei doi oficiali au discutat în principal despre situația de securitate în regiune și despre adaptarea Alianței la provocările și complexitatea acesteia.

Generalul Petrescu a afirmat că reconfigurarea defensivă pe flancul estic al NATO a condus la întărirea postului de descurajare și apărare în această zonă a Europei.

Daniel Petrescu: Prezența aliată consistentă în regiunea Mării Negre este deopotrivă o consolidare a scutului aliat în această zonă și un accelerator al dezvoltării capabilităților naționale de apărare, inclusiv pe componenta creșterii capacității de reacție a structurii de forțe din Armata României.

Generalul Lavigne a apreciat că Europa este în fața celei mai mari provocări de securitate de după cel de-al Doilea Război Mondial și a evidențiat angajamentul României față de Alianța Nord Atlantică.

Philippe Lavigne: Întâlnirea de astăzi a fost o excelentă ocazie de a împărtăși viziunea noastră și să discutăm pe teme comune de interes.

Mă ajutați să înțeleg mai bine, la fața locului, perspectiva României. Capacitatea noastră de a lucra împreună, de a schimba informații și cele mai bune practici sunt cu siguranță puncte cheie pentru ca instrumentele noastre militare de putere să fie vigilente.

Vizita în România a șefului Forțelor Terestre din Regatul Țărilor de Jos

Publicat de Gabriel Stan, 5 septembrie 2022, 14:56

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Centrul Național de Instruire Întrunită din Cincu și Academia Forţelor Terestre de la Sibiu au fost vizitate de șeful Forțelor Terestre ale Regat Țărilor de Jos, generalul-locotenent Martin Wijnen, aflat în România la invitaţia șefului Statului Major al Forțelor Terestre, generalul maior Iulian Berdilă.

Cei doi oficiali au discutat în principal despre dezvoltarea cooperării și oportunitățile de colaborare în cadrul structurilor multinaționale dislocate în țara noastră.

Un subiect aparte a fost participarea militarilor din ce două țări la exercițiile bilaterale și multinaționale organizate în România.

Antrenament comun al rezerviștilor din România și din Statele Unite la Sibiu

Publicat de Gabriel Stan, 10 august 2021, 13:09

Timp de o săptămână, la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu s-a întâmplat un antrenament comun al rezerviștilor din România și din Statele Unite.

Este o primă misiune la scară mare care a fost dedicată rezerviștilor voluntari din România, și aici o să aflați din subiectul săptămânii, din interviul pe care l-am realizat seara târziu, chiar în curtea Academiei Forțelor Terestre, despre formatul MILCOMP, o competiție militară organizată anual de Confederația Interaliată a Ofițerilor în Rezervă, cea mai mare organizație a ofițerilor în rezervă din lume.

Am vorbit cu președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă, cu generalul-locotenent în retragere Virgil Bălăceanu, și cu unul dintre ofițerii voluntari în rezervă, cu sublocotenentul Bogdan Jar.

O să aflați cât de grele au fost probele pe care ai noștri le-au trecut împreună cu americanii, un program care include și o serie de cursuri Combat LifeSaver, la care au fost predate și exersate elemente de îngrijire a leziunilor provocate prin luptă în câmpul tactic. Îți propun,

Cristian Dumitraşcu (realizator): Invitaţi la ‘Subiectul săptămânii’, generalul locotenent în retragere Virgil Bălăceanu şi sublocotenentul în rezervă voluntar Bogdan Jar.

Suntem în curtea Academiei Forţelor Terestre şi asta pentru că aici s-a organizat în premieră o acţiune foarte interesantă, un schimb de experienţă cu voluntarii rezervişti din SUA.

Virgil Bălăceanu: Ar trebui în primul rând să mulţumim gazdelor – Academiei Forţelor Terestre.

Ar trebui să apreciem implicarea Statului Major al Apărării, în baza aprobării ministrului apărării, a Statului Major al Forţelor Terestre, Statul Major al Forţelor Aeriene şi, nu în ultimul rând, Comandamentului Logistic Întrunit, care s-au implicat în realizarea acestui antrenament comun al rezerviştilor voluntari români cu rezervişti americani. Contextul este legat de faptul că asociaţia pe care o reprezin – sunt preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România (AORR) – important este că AORR este membră a Confederaţiei Interaliate a Ofiţerilor în Rezervă şi confederaţia are mai multe domenii de activitate, printre care şi MILCOMP – Military Competition, care în realitate este un pentatlon cu probe extrem de provocatoare.

Am putea spune că pentru prima dată în istoria Armatei Române, în Sibiu, la Academia Forţelor Terestre, a fost organizat un antrenament comun româno-american, în cadrul unui pentalon al rezerviştilor.

E vorba de trecerea pistei CISM – pe înţelesul tuturor este o pistă standard a Consiliului Internaţional al Sportului Militar, 500 de metri, 25 de obstacole, proba de înot: 50 de metri cu obstacole.

În aceeaşi zi, pentru că am avut deschiderea marţi, dar tot marţi, după vizita Academiei Forţelor Terestre, echipele au început probele şi, printre altele, au fost făcut şi pregătirea în acordarea primului ajutor.

Ziua următoare, miercuri, a fost dedicată tragerii – s-a tras cu pistol, cu pistolul mitralieră, s-a tras viteză şi precizie; am continuat, că au fost activităţi de pregătire în fiecare zi marţi şi miercuri, pentru acordarea primului ajutor.

Pentru militarii noştri – e vorba de Combat Lifesavers – joi am avut o probă foarte interesantă legată de traseul aplicativ 12 kilometri, 10 puncte de control, aruncarea grenadelor.

Vom avea de asemenea un marş montan, 11 kilometri. Pe timpul acestui marş vom avea încă două probe: determinarea distanţelor prin procedee expeditive şi citirea hărţii şi tot în teren muntos, împădurit.

Pentru că detaşamentul de aici şi-a luat ca nickname simbolul lupilor carpatici, vom oferi celor care au parcurs aceste probe simbolul, ecusonul ‘Lupilor Carpaţilor’ şi, sigur, cred că vom încheia acţiunea cu acel salut prin sloganul pe care tot rezerviştii voluntari l-au adoptat: „Vincit qui se vincit”, pentru că întotdeauna trebuie să înţelegem că nu putem învinge decât învingându-ne prin noi înşine şi cei care au fost prezenţi aici, de vârste diferite, grade diferite, joburi diferite în viaţa civilă au realizat o comunitate.

Antrenamentele trebuie să fie extrem de stricte. Fac apel la cei care vor să devină rezervişti voluntari pe funcţii de soldaţi sau gradaţi, rezervişti voluntari rezervişti, maiştri militari sau subofiţeri rezervişti voluntari să se adreseze Biroului de Informare Recrutare de la centrele militare judeţene sau zonale, pentru că suntem în plină campani de recrutare, campanie care se încheie pe 13 august, şi le putem promite celor care vor să vină alături de rezerviştii voluntari în Armata României că acţiunile legate de pregătirea lor, activităţile vor fi din ce în ce mai interesante şi vor presupune şi o minte bună, dar şi multă adrenalină, din punct de vedere al provocărilor fizice şi psiho-morale.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Domnule general, mulţumesc. Aş vrea să îl întreb pe Bogdan Jar, aici de faţă, sublocotenent în rezervă, în primul rând care este jobul, aşa cum aţi spus, dumneavoastră, în viaţa civilă.

Bogdan Jar: De vreo trei ani sunt inginer la o multinaţională. Am fost manager de producţie aproximativ trei ani. Înainte de asta am fost plecat şi eu în străinătate, unde mi-am terminat studiile în turism management.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Şi cum de aţi vrut să veniţi la armată, să faceţi pasul ăsta către statutul de ofiţer rezervist voluntar?

Bogdan Jar: Tatăl meu a fost cadru militar, probabil văzându-l de mic mi s-a înfiripat acest sentiment, această afinitate pentru armată.

Viața te poartă pe diferite drumuri și după ce m-am întors din străinătate am aflat de proiectul ăsta, era la început și mi s-a părut interesant, chiar mă bătea capul la un moment dat să intru în sistem, doar că deja vârsta era un pic înaintată, școlile au o cerință de vârstă mai mică și am zis, ok, hai că voi încerca să fac lucrul asta.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Pentru că tot spuneți de vârstă, care dintre probe vi s-a părut cea mai grea din cele pe care le enumera președintele asociației?

Bogdan Jar: Greu de spus, pentru că într-adevăr toate probele sunt destul de grele. Nu pot să zic că am fost speriat de ele, dar pista CISM este una dintre cele mai tehnice probe care există, pista CISM și după aceea ar fi, din punctul meu de vedere, tragerea.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Pista CISM, de fapt, este dovada abilităților multiple ale militarilor, așa cum ar trebui să arate ele, nu?

Bogdan Jar: Absolut.

Virgil Bălăceanu: Sunt abilitățile motrice, dar sunt și abilitățile psihice legate de curaj, de o stare de îndrăzneală chiar.

Ar fi așa o recomandare, cu cât mai mult posibil ar trebui să investim ca aceste piste CISM să fie în unitățile noastre, ar trebui să fie o probă pe care s-o treacă toți militarii în activitate și toți militarii rezerviști voluntari.

Sigur că, acolo unde există pista CISM în unități, ea este utilizată și reprezintă fără doar și poate o provocare.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Vă mulțumesc și eu, domnilor. Subiectul săptămânii, dincolo de faptul că v-ați întâlnit aici cu cei mai buni, că așa ați spus, că au fost foarte buni americanii, subiectul săptămânii este și acela pe care le-ați amintit că în 13, ați spun, august…

Virgil Bălăceanu: … se închie campania de recrutare a tinerilor, băieți și fete, pentru categoria soldați gradați voluntari până la 50 de ani, pentru maiștri militari subofițeri, în mod deosebit dintre cei care au avut o carieră militară până la 55 de ani porțile birourilor informare-recrutare sunt deshise, îi așteptăm alături de noi, alături de viitorul corp al rezerviștilor militari din Armata României. Țara are nevoie de voi și din poziția de rezerviști voluntari.

2.570 de locuri scoase la concurs de unitățile militare de învățământ universitar, postliceal sau liceal

Publicat de Dan Boanţă, 9 februarie 2019, 13:34

Cei care vor să urmeze o carieră militară și vor să ajungă subofițeri, maiștri militari sau chiar ofițeri se mai pot înscrie până la 1 martie. Concret, cei care optează ca în viitor să aibă pe umeri trese de ofițer, au la dispoziție 893 de locuri. În primul rând, tinerii se pot înscrie la una din academiile categoriilor de forțe.

Este vorba de Academia Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu”, Sibiu (264 locuri), Academia Forțelor Aeriene “Henri Coandă”, Brașov (184 locuri) și Academia Navală “Mircea cel Bătrân” (Secția Militară), Constanța (108 locuri). Concursuri de admitere mai organizează și Academia Tehnică Militară, București (219 locuri), Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București (8 locuri) sau Institutul Medico-Militar, București (110 locuri).

Cei care optează să devină maiștri militari vor avea la dispoziție 678 locuri în școlile militare din Pitești, Boboc sau Constanța. Trebuie subliniat că, la admiterea în școlile militare de maiștri militari, un procentaj de cel mult 25% din numărul de locuri este rezervat absolvenților din acest an ai colegiilor naționale militare.

Tinerii care vor să fie subofițeri ai Armatei Române au la dispozitie 399 de locuri în școlile din Pitești și Boboc. În fine, adolescenții care vor să urmeze cursurile unui colegiu militar au la dispoziție 600 locuri în liceele din Alba Iulia, Breaza, Câmpulung Moldovenesc, Craiova sau Constanța -120.

Criterii de recrutare

Pentru admiterea în învățământul universitar militar de formare a ofițerilor (cu durata între 3 și 6 ani) se pot înscrie elevii din clasele a XII-a, precum și tinerii care sunt absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat și care vor împlini cel mult 30 de ani (24 pentru piloți) în anul 2019. La admiterea în învățământul postliceal militar de formare a maiștrilor militari (cu durata de 2 ani) se pot înscrie elevii din clasele a XII-a, precum și tinerii care sunt absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat și care vor împlini cel mult 30 de ani în anul 2019. În fine, pentru admiterea în învățământul postliceal militar de formare a subofițerilor (cu durata de 1 an) se pot înscrie soldații/gradații profesioniști care sunt absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat și care vor împlini cel mult 35 de ani în anul 2019.

În plus, aceste cursuri mai pot fi accesate și de elevii din clasele a XII-a și tinerii care sunt absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat și care vor împlini cel mult 35 de ani în anul 2019. Pentru colegiile naționale militare (licee militare cu specializare matematică-informatică și durata de 4 ani) se pot înscrie elevii din clasele a VIII-a cu vârsta de cel mult 16 ani împliniți în anul 2019.

Cum se face selecția

Toți candidații vor începe cu vizita medicală. Dacă aceasta a fost trecută urmează depunerea documentelor necesare în dosarul de candidat (obligatoriu acte de identitate si de studii, cazier). Selecționarea candidaților recrutați constă în susținerea unor probe psihologice și fizice.

Candidații admiși vor participa, apoi, la concursul de admitere care constă într-un examen scris. Mai multe informații se pot găsi la birourile informare-recrutare din cadrul centrelor militare județene și de sector, unde candidații trebuie să se prezente cu documentul de identitate. Pentru liceul militar, trebuie să fie prezent unul dintre părinți sau tutorele legal.

Care este nivelul de salarizare

La nivelul ministerului Apărării solda lunară se compune dintr-o parte fixă alcătuită din solda de funcție, solda de grad, gradații și, după caz, solda de comandă și o parte variabilă compusă din indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.

În ultimii doi an, salariile în Armata Română au crescut substanțial. Astfel, în cazul unui subofițer, acesta a câștigat în decembrie 2018 suma de 2.440 lei. Plutonierii adjutanți principali sunt subofițerii care au solda cea mai mare încasând 2.576 de lei.

Trecând la corpul ofițerilor, un tânăr locotenent a încasat în luna decebrie a anului trecut suma de 2.971 de lei. Alte sporuri și beneficii Indiferent de grad sau funcție, la capitolul beneficii materiale ale militarilor profesioniști pot fi încadrate din acest an și diurnele duble pe care militarii le încasează în comparație cu alți bugetari.

Astfel dacă pleacă la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă angajatul beneficiază, pe perioada executării acestor tipuri de misiuni, de suma zilnică de 85 de lei.

Apoi, tot din acest an, militarii pleacă în concedii pe banii lor, urmând ca la întoarcere să deconteze cheltuielile în limita sume de 1.450 de lei. În plus, chiria sau rata locuinței este compensată de MApN.

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????