Banii aduc fericirea?

Publicat de Andra Radu, 16 septembrie 2022, 12:54

Consumerismul și materialismul au devenit instrumentele de interes ale vesticilor, Occidentului și țărilor civilizate. În același timp, spiritualitatea și dezvoltarea interioară sunt interesele Esticilor, Orientului și țărilor slab industrializate, crede psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

„Interesele noastre actuale sunt căutările primare, instinctuale ale omului, venite din educația socială, sistem, mediu cultural, scopuri familiale etc. Aici în Occident, consumerismul este un mod de viață, care absoarbe toate intențiile și dorințele noastre. Invazia reclamelor, mall-urilor, pieței de desfacere, gusturilor chimicalizate, mofturilor trupești, ne fac să ne rotim într-un cerc vicios care ne păstrează proaspeți și hotărâți să lucrăm pentru bani, nu pentru evoluție. Banii aduc Fericirea atunci când scopul cu care îi cheltuim este mai mare decât interesul personal. Orice altă dorință de avuție materială este un capriciu, instinct și factor de mărire a egoului, iar astfel de atitudini îl îndepărtează pe om de el însuși”, consideră psihologul Alexandru Pleșea.

Când aduc banii cu adevărat fericirea?

Specialistul este de părere că banii aduc într-adevăr fericirea atunci când cei care muncesc, nu o fac doar pentru ei înșiși, ci și pentru cei de lângă.

„Un cadou pentru mama ta, o bucurie unui copil, o masă oferită unui prieten, o donație făcută celor cu handicap, o călătorie pentru familia ta, un acoperiș celor nevoiași, etc. Banii aduc Fericirea doar când căutăm să servim viitorul nostru și al celor din jur. Servirea viitorului este observația spre unde ne îndreptăm și ce scop avem. Dacă cei mai mulți dintre noi căutăm să avem un acoperiș deasupra capului, este doar pentru că așa am văzut la părinții noștri și la societate. Această puternică programare ne face să muncim toată viața pentru asta”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

Banii aduc fericirea doar la cei care știu ce vor face cu ei

Totodată, psihologul este de părere că stările necontrolate și capriciile noastre ne fac să îi cheltuim pe lucruri care își pierd valoarea după un timp scurt. Dacă știm ce vom face clar cu banii, munca noastră începe să prindă un sens mai puternic.

„De exemplu, familia e bine, eu la fel, banii îi cheltuim pe ce ne place și vrem, dar dacă la cineva din familie apare vreun cost de spitalizare și e nevoie de bani, efortul depus pentru muncă va crește considerabil. Cei mai mulți oameni care înțeleg fluxul banilor, se comportă ca și cum nu ar avea. Nu pentru faptul că sunt zgârciți, ci pentru că înțeleg că fără un scop mai mare decât cel personal, nu pot câștiga mai mult”, continuă specialistul.

Sintagma „Banii nu aduc fericirea” este pentru cei care înțeleg greșit fericirea.

„Fericirea nu este o stare dependentă de factorii exteriori, ea este o voință care apare din interior. Fericirea este puterea de a oferi mai mult decât ai primit. Continuitatea acestui proces este mediul în care Fericirea poate fi menținută. Orice altă formă de Fericire este identificată cu egoul și nu este decât confort, plăcere, dorință, capriciu, moft sau interes”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Ajutându-i prea mult pe alții, nu mai avem timp să ne ajutăm pe noi!

Publicat de Andra Radu, 20 februarie 2022, 17:55

În natura relației există ceea ce se numește: capacitatea de a soluționa problemele, sau în limbajul nostru, „iscusință nativă”. Mulți o învață, însă puțini o dețin în caracterul lor. Cei care o învață dezvoltă și exagerarea ei, în care „pot rezolva toate probleme altora” și nu mai lasă pe nimeni apropiat să se descurce prin a căuta soluții.

În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, aceștia devin un fel de „erou” sau salvator pentru cei de lângă el. Această tipologie, diametral opusă cu naturalul de a ajuta, doar atunci când ajutorul este cerut, duce la o caracteristică nouă, aceea de a opri pe cei apropiați să se descurce prin „iscusința lor nativă”

„Cu toate că, la prima vedere, această tipologie de “om săritor” și “iscusit la toate” este de apreciat, chiar invidiat pe alocuri, el nu face decât să oprească, prin funcția care se numește “ignoranță” pe cei apropiați lui să găsească propriile lor soluții, adică de “a-și pune grăsimea din cap, sau creierul, la treabă”. Programul social, numit “altruism”, educat din toate familiile care ne-au oferit suport emoțional de mici, s-a instalat cu repeziciunea unui fulger, prin însuși exemplul altora în fața noastră.

Nu știm să spunem NU unui apropiat, pentru că apare teama de a fi respins de acesta pe viitor. Această incapacitate de a “a refuza” devine un bagaj greu de dus la drum lung. Un astfel de om devine sclavul propriilor lui convingeri și valori implementate în el, fără ca el să știe că îi sunt oferite ca program social, și având cu deplină și de neînțeles convingere, că asta e natura lui. Un astfel de om este greu de schimbat și de pus în poziții de conducere sau de a deveni un lider”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Ajutându-i prea mult pe alții, nu mai avem timp să ne ajutăm pe noi

Mai mult decât atât, specialistul este de părere că această tipologie este ghidată de societate să ajute atât cât își întinde plapuma și în general, să-și vadă de treburile altora din jurul lui, și mai puțin de ale lui.

„Câți oameni oare nu am văzut, care obosesc, se spetesc, se consumă pentru toți ceilalți din jurul lor, doar din cauza programului social repetat, fără să se ocupe cu adevărat, conștient și sârguincios de propria condiție. Oare un astfel de om nu bănuiește că ajutându-i constant pe alții, nu mai are timp pentru el însuși? Vindecarea unui astfel de comportament este dezvățarea programului social repetat, numit “altruism” și incorporarea disponibilității în comportament pentru acolo unde ar fi nevoie de el.

Din nefericire, din cercetările mele, “altruismul” programat nu poate fi dezvățat, mai ales de cei trecuți de 45 de ani. Repetiția acestuia a fost de prea multe ori și sistemul nervos este dator pe viață repetiției. Un astfel de om, nici dacă ar ști că oprește pe altul să creeze ceva, sau nu lasă pe altul să găsească propria soluție, tot nu s-ar putea opri din altruism și ar face tot ce poate, pentru a nu-l lăsa pe cel din fața lui să creeze ceva. Înțelegerea la “de ce ajut” poate fi o soluție. Poate cea mai bună. Ea va aduce un răspuns intern, de la care poate pleca fiecare în cum și când oferă ajutor cuiva”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Cauze pentru care nu avem echilibru când dorim!

Publicat de Andra Radu, 11 decembrie 2021, 16:32

Din cauza sarcinilor de peste zi, care în lumea contemporană ne sunt din ce în ce mai multe, ajungem ca pe unele să nu le putem acoperi și astfel apare un sentiment de neputință.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, echilibrul este rezultatul unor acte și fapte pe care fie le-ai ales tu, fie ți s-au întâmplat. Din cele pe care le-ai ales tu, poți prelungi echilibrul, însă, din ce se întâmplă, adică ce vine din afara ta spre tine, nu prea putem schimba nimic.

„Dovadă este atunci când ești într-o companie plăcută este și alegerea celuilalt să stea cu tine. Dar când ești singur și ai nevoie de echilibru pentru cele încă 12 sarcini pe care ți le-ai propus peste zi, ce faci în acest sens?

Cu mulțumiri alese pentru toți aceia care mi-au pus răbdarea la încercare și care mi-au dat suficient de mult de muncă cu mine însumi, asumându-mi să nu mă comport asemenea lor, am învățat că echilibrul este mai rar decât un diamant. Prin toți oamenii pe care cândva nu-i agream, am ajuns, nu doar să mă gândesc la ei și la limitele lor, dar să și pun umărul în viața acestora”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

8 cauze pentru care nu avem echilibru când vrem:

1. Am prea multe obișnuințe vechi și prea puține noi.
2. Instalez gânduri ca planuri și nu realizez faptele gândurilor (tot din obișnuință).
3. Aștept ca viața să-mi dea altceva decât am acum și nu fac nimic pentru asta.
4. Mă nemulțumesc lucrurile din exterior care sunt neconforme cu ce îmi este mie bine.
5. Produc teamă față de ce este nou, neriscând ca sa ajung la curaj.
6. Pierderea bunului-simț: să mă comport cu altul cum îmi doresc să se comporte și el cu mine.
7. Digitalizarea în detrimentul proceselor naturii și al actelor naturale.
8. Resping ce vine către mine de la unii oameni dragi, pentru că eu știu mai bine.

„Echilibrul este suma pașilor pe care îi facem moment cu moment, acum și acum, în orice lucrăm, ascultăm, ajutăm sau acționăm. Devierea de la acest moment, în orice altă speculație mentală despre trecut sau viitor, care în mod automat apare din circuitul obișnuit cu care mintea s-a hrănit, este deformarea realității din fața noastră, care ne atrage pentru că nu avem disciplina, observația și controlul activității noastre psihice”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Societatea actuală ne „obligă” să cerșim validare!

Publicat de Andra Radu, 5 decembrie 2021, 17:30

Deformarea comportamentelor noastre a început când, mulți fiind, era greu să mai vedem exemple de integritate și virtute în jur. A devenit greu să-i găsim pe aceștia. Prin nelocalizarea lor am dedus să preluăm din cei mai apropiați nouă care, și ei la rândul lor, au imitat atitudini din cei apropiați lor.

În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, una dintre atitudinile copiate, care este în detrimentul nostru, este dorința de a fi importanți în viața cuiva sau a ne ridica pe noi înșine când nu primim sprijin din jur.

Specialistul este de părere că facem asta prin a ne mări doza de înfumurare, pentru a arăta altora ce putem, știm sau avem, iar rezultatul dorit este să primim un răspuns care să fie profitabil nouă – iar asta se numește validare.

„Din tainele acestei validări putem să vedem că multe din acțiunile noastre sunt pentru a demonstra sau a arăta ceva cuiva ce nu ni se cere să facem. Diferența este pentru cine ajutăm? De dragul altora sau pentru a primi aplauzele altora că noi am făcut-o? Într-o astfel de deformare trăim, când vrem validarea sau aplauzele altora, pentru că așa știm că au făcut și alții. Noi nu putem să măsurăm rezultatele altora decât prin experiență vie și de asta nu ne gândim la efectele acțiunilor noastre.

Egoul este partea care se formează, prin malefica dorință concurențială, încă de mici copii, unde este un sistem ierarhic, adică unul mai bun și mai tare decât altul. Posibilitatea unui om să fie sănătos în aceste condiții dispare, iar din acest motiv multe din religiile lumii ajută la demontarea dorințelor pântecelor, sinelui inferior, mândriei sau înfumurării sociale care ne sunt obstacole în calea obținerii de sănătate mentală, fizică și emoțională”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Societatea actuală ne „obligă” să cerșim validare

Totodată, specialistul afirmă că, în cultura contemporană, dorința de validare duce la înșelat, mințit, ascundere, influențare și toate sunt decizii care duc într-un final la suferință. Iar prin suferință, omul se autoreglează, pentru că se întregește cu puterea să nu mai decadă în aceste atitudini artificiale.

„Dorința de a primi validare crește în copiii care văd alți copii mai protejați, avuți sau fericiți. Prin imitare, cei mici vor dori să primească și ei ce au văzut la alt copil. Creștem cu aceste alegeri și, fiind mari, devenim sclavii acestor atitudini necorespunzătoare și deficitare pentru creșterea noastră spirituală. Eliminarea dorinței de a primi validare este intrinsecă și se face prin a face bine aproapelui tău fără să aștepți și chiar să respingi orice rezultat sau răspuns ar fi de la el.

Eliberarea de a trăi în condiția: tu îmi dai, eu îți dau, este unul din pașii importanți ai eliminării dorinței de validare. Un alt pas pentru eliminarea acestei trăsături generatoare de malformație comportamentală este dezvoltarea lumii interioare, nu a celei exterioare. Lumea interioară este compusă din observația și controlul la ceea ce fac, simt și vreau acum, în ciuda experienței, trecutului sau condițiilor din afara mea, iar prin acest exercițiu, vom observa o extraordinar de fericită împlinire față de ajutorul oferit sau primit”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Efecte ale pandemiei în interiorul omului!

Publicat de Andra Radu, 14 noiembrie 2021, 16:22 / actualizat: 14 noiembrie 2021, 18:22

Frica generată prin toate mijloacele de comunicare, tradiționale sau moderne, ajunge, poate de cele mai multe ori fără să vrea acest lucru, la fiecare receptor, iar acesta se conectează instant, fără prevenirea viitorului său sacru, la vibrațiile, cuvintele, manifestările și experiențele trăite de cei care le emit.

În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, aceste lucruri pe care o minte neatentă le-ar numi purtări de grijă ale societății pentru mine, nu sunt altceva decât, la o analiză atentă, măsuri de îngrijire pentru naivitatea, obediența și sedarea celui care urmărește frecvent ce mai zic știrile sau cuvintele altora despre pandemie.

„Acest segment social al spectatorilor acestui teatru nu face decât să ignore aspectele științei antice care se numea în trecut: implementare de idei subliminale în mintea altuia ca și cum ar fi ale lui.

Acum, pentru că metoda actuală de informare este orientată, prin repetiție, spre crearea unei realități dorite de cei care o promovează, resursele omului rămân în așteptare până când repetiția s-a instalat în automatismele și obiceiurile sale. Acestea devin astfel luate în calcul, fără critica, analiza sau judecata omului. Această tranchilizare cu sedative informaționale este înecarea oricărei șanse de a ajunge sănătos la mal, adică de a scăpa din infernul apelor adânci.

Orice om cu „toate țiglele pe casă” sau un om de la țară fără carte, care încă nu a încasat sutele de știri pandemice, ar mai fi o șansă de instrucție pentru colectivul său. Dar cum acesta, probabil, este îmbibat cu toate bârfele vecinilor săi, nici el nu mai are șanse să expună adevărul, obiectiv”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Mai mult decât atât, specialistul consideră că verificarea știrilor pandemice este măsurată prin viu grai și de teroarea promovată din rândurile cunoscuților, iar pe acest fond omul devine labil emoțional și ajunge să cultive în el capacitatea de a crede tot ce zboară, fără să aibă vreun habar să facă vreun efort să afle cu adevărat de ce, prin ce și cum a murit aproapele lui de acest malefic virus.

Astfel, psihologul Alexandru Pleșea ne prezintă 10 efecte ale pandemiei asupra psihicului nostru, nu doar pe termen scurt sau mediu, ci și pe termen lung:

1. Diagnosticul este mai dur decât realitatea faptică a unei boli – de ce? Pentru simplul fapt al acceptării sale de om, de la cineva superior și autoritar: doctor.

2. Pandemia cu cât mai mult este promovată prin repetiție, cu atât mai mult prinde putere și este acceptată în mintea celui care a repetat informația.

3. Labilitatea emoțională este determinată de distanțarea socială – de ce? Prin frica instalată că altul ar putea avea sau genera vreo problemă.

4. Frica destabilizează și descurajează cea mai rafinată și puternică energie din om, capabilă de creație fizică: sexualitatea.

5. Distanțarea celor vaccinați de cei nevaccinați, ca măsură de inventare a unui nou și neproductiv tip de judecată și neiubire între semeni.

6. Cu cât sunt mai crude dramele pandemice promovate care vând rating, cu atât mai puține soluții crezute de cei care au verificat.

7. Timpul petrecut pe Social Media – instrument de pierdere a autorității și integrității interioare, pentru că ajunge comparația să energizeze trăsăturile interne.

8. Ne scriem mai des, ne vedem mai rar: lipsă de percepții, lipsă de hrană pentru simțuri, drumul anevoios și sigur spre solitudine și tristețe.

9. Joburile online din Occident – care produc spațiu pentru lumea a treia (Africa și Orientul estic) să intre în funcțiune la munca brută occidentală, fapt care afectează sănătatea fizică a celor care stau doar la laptop din lumea occidentală.

10. Evitarea oricărui mijloc de comunicare informațional face spațiul intern plin de bucurie, fericire, recunoștință, ușurință, plănuire, organizare, logică și creativitate – iar toate acestea creează tunelul de siguranță prin care omul poate trece dintr-un punct în altul, ieșirea din pandemie, cu un sistem imunitar puternic, curaj dobândit și stabilirea unui scop care să-l țină pe om activ și alert.

Depresia pune stăpânire pe oameni!

Publicat de Andra Radu, 29 octombrie 2021, 10:30

Depresia și demența sunt principalele boli mintale la nivel mondial: 47 de milioane de oameni cu demență și circa 300 milioane cu depresie.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, omul european și american este influențat de programele de reacție ale altora, de mediul social, de factorii biologici (ADN, gene, chimia creierului), de experiențele trecute (abuzuri sau traume), cât și de istoria familiei (dacă cineva a avut boli mintale sau nu). Toate aceste influențe sunt aparent neobservabile, ele contribuind profund la atitudinea omului în prezent.

„Toți factorii care îl deranjează pe om, se numesc factori negativi. El observă tot ce nu îi place, nu vrea, nu se simte confortabil, nu acceptă, se enervează, supără, amână deciziile, se frustrează de ce zice sau face altul, se stresează cu gânduri viitoare sau păreri ale altora, se închide față de el și de cei apropiați.

Toate aceste comportamente sunt reacții ale omului, care el crede că sunt normale. Ele, prin repetiție și neobservare sunt ușa spre nebunie. Traumele, abuzurile, despărțirile și alte întâmplări emoționale sunt evenimente care cauzează reacții ulterioare. Ele duc spre nebunie DOAR dacă sunt neobservate și nestăpânite. Totuși, dacă omul face efortul atenției în moment, a observării de sine, punându-se voluntar mai des în slujba altora, el poate evita comportamentul și emoțiile negative”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Nebunia, noul pericol al societății moderne

Totodată, specialistul este de părere că stresul, grijile, incertitudinile, îngrijorările sunt situațiile care, prin proces repetat, colorează cu negru viața omului.

„Tot efortul omului spre a manifesta pozitivitate, înțelegere, acceptare, toleranță, non identificare și energie, colorează în culori vii viața lui. Astfel, omul DECIDE în orice moment încotro se duce. Prin instinct, va reacționa negru, prin răspuns și decizie, spre culorile vii.

Omul leneș nu face nimic și așteaptă să cadă reacțiile și ajutorul altora peste el. Omul cu decizie face și nu așteaptă ca cineva să facă ceva pentru el, astfel el decide în orice moment ce vrea și cu ce scop.

Nebunia este momentul în care omul alege doar din confort și din lene. Împlinirea este momentul în care omul a ales să treacă prin efort interior din voia lui proprie. Nefugind și nemanifestând stres, griji și îngrijorări când momentele grele sau de cumpănă vin”, declară specialistul.

Psiholog: „Ne-am împrietenit cu mașinăriile și am uitat de oameni”

Viața socială, agitată și supusă căutărilor noastre, este un instrument care poate produce nebunie pentru că dispoziția noastră actuală este din ce în ce mai instinctuală.

„Pe vremuri, oamenii se ascultau activ, își ofereau timp, se relaxau, ofereau cadouri, păstrau timp de familie și prieteni, ofereau timp studiului, căutau munci fizice. Astăzi, multe din acestea au dispărut, în locul lor a apărut suportul electromagnetic, Tv, radio, internet, rețele sociale, comunicarea virtuală, lucru static, metropole, poluare, zgomot, haine și mâncare plastică, etc.

Un astfel de fenomen are nevoie de contra-balans, pentru ca toate funcțiile omului, mintea, inima și fizicul său, să progreseze odată cu dorința lui. Pentru a păstra sănătatea, omul poate înclina spre echilibrarea și păstrarea acestor funcții active, cât mai mult timp. Îmbrățișările, munca fizică, sportul, natura, cadourile, ajutorul voluntar, dormitul suficient, hainele din material natural, mâncatul natural (neprocesat, nerafinat, nepasteurizat) și nu în ultimul rând, observarea de sine ca disciplină mentală”, conchide psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

Cum ne afectează surplusul de grăsime?

Publicat de Andra Radu, 25 octombrie 2021, 08:30

Funcțile omului sunt cuprinse din trăsură, cai, vizitiu și stăpân. Doar stăpânul din om poate face ca omul să slăbească sau să elimine grăsimea, afirmă psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

„În această metaforă, vizitiul trăsurii este inteligența noastră, știe unde vrea să ajungă trăsura – corpul nostru. Însă cu cât mai grea e trăsura, cu atât mai anevoios este și drumul. Caii sunt emoțiile noastre, ei trag trupul în direcțiile dorite, spre realizări, împliniri, satisfacții. Vizitiul are abilitatea de a ne drămui viața prin pădurea urbană.

Oricât de puternici sunt caii – curajoase emoțiile noastre, vizitiul – deștept, inteligent și creativ, ambii se vor confrunta cu greutatea trăsurii, a corpului nostru: osiile neunse, bagaje în plus, rugină, lipsa curățeniei din ea, articulațiile, și așa mai departe. Aici apare Stăpânul, cel care a comandat trăsura, a cumpărat caii și a angajat vizitiul să lucreze. Stăpânul este Voință și Cunoașterea ta despre ține și toate”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că „trăsura” sau corpul nostru este afectat de grăsime doar în timp, prin:

• Sistemul cardiovascular care trebuie să lucreze sub presiune și un timp mai îndelungat – probleme vasculare.
• Plămânii lucrează mai greu să pompeze aerul – probleme respiratorii.
• Sistemul endocrin are de furcă constant cu procesarea dulciurilor – probleme hormonale.
• Arterele sunt mai încărcate și nu mai pompează sânge, în mod natural, spre inima.
• Pancreasul suferă de la orice dulce. În timp, apare diabetul, iar pancreasul nu se poate înlocui. Donatori sunt foarte rari.
• Grăsimea intră și în creier, apar atacurile cerebrale, deficiență de somn, depresia și toate afectează FIZIC creierul, mintea, rațiunea.
• Oasele, coloana, spatele, genunchii, încheieturile – suferă de la lipsa de nutrienți din corp, în special calciu.
• Simțurile dau rateuri. Nu mai simțim plăcerea unui masaj, unei melodii, îmbrățișări.
• Inflamarea și intoxicarea corpului de la zahăr / grăsimi îl fac pe om vulnerabil și arțăgos de la orice lucru mic – probleme relaționale.
• Declansatorii stărilor de nervozitate locuiesc în extra-grăsimea din corp.
• Zgomotul urban și gălăgia inutilităţilor din jur modifică reacțiile stimul – răspuns din creier.

Având extra grăsime în corp, omul este încătușat în reacțiile pe care nu și le dorește.

Leptina, estrogenii, androgenii sunt hormoni care sunt micşorati în cantitate de extra grăsime, extra zahăr, iar în cantitate mică, afectează memoria, concentrarea, creativitatea, funcțiile sexuale.

De ce se pierde energia noastră după ce reîncepem lucrul?

Publicat de Andra Radu, 20 mai 2020, 15:06

Dacă este să aruncăm o piatră în apă, ea ajunge mai departe sau mai aproape, în funcție de puterea (energia) cu care am aruncat-o. Fix la fel se întâmplă și atunci când ne apucăm (sau în cazul de față – ne reapucăm de lucru): energia o măsurăm dacă am terminat ce ne-am propus, iar în timpul acțiunii, această crește, scade sau rămâne constantă.

„Să presupunem că avem o idee sau, în speța de față, redeschidem o afacere sau diferite servicii pe care le oferim. Energia se măsoară în toate etapele planului, până la acțiunea finalizată a fiecărui punct din plan, iar toată acțiunea depinde de noi. Dar cum în multe din etapele planului mai depinde și de alții, de exemplu, să primim o hârtie de aprobare sau, în cazul de față – măsurile luate pe timpul pandemiei Covid-19, atunci energia noastră este consumată în așteptare, fapt care trage acțiunea în jos.

Aceste 2 acțiuni sunt: (1) activă – atunci când avem entuziasm, lucrurile merg ca pe roate, avem susținere, motivație, ne trezim dimineața, investim energia și resursele noastre și (2)  pasivă – atunci când așteptăm că alții să facă alte lucruri, când ne apucăm de o idee din plan și nu o susținem cum ne-am propus, când alții ne spun că nu va merge sau când nu avem banii exact cât ne trebuie să completăm o acțiune, când primim refuzul, când uităm, când ne luăm cu altele etc”, psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

În opinia specialistului, aceste acțiuni sunt omniprezente în activitățile omului, iar acestea se pot vedea în energia cu care începem ceva și în deznădejdea sau uitarea la ce ne-am propus să terminăm. Astfel, energia nu poate fi constantă pentru că omul nu este constant, acesta își schimbă punctele de vedere, gândurile și atitudinea în funcție de contextul din jur, iar el numește adaptare, dar în realitate este uitare.

„Pentru a lucra ca energia să fie constantă într-un plan, omul are nevoie să fie constant în acțiunile, cuvintele și faptele sale. Astfel, una precede pe cealaltă. Dacă vorbim una și facem alta, ne tragem singuri preșul. Investiția într-o acțiune este direct proportioanala cu cât de bine se cunoaște omul pe el însuși. Din acest motiv, cei în poziții cheie de conducere, leadership, terapie sau alte afaceri bine construite, sunt oameni care mai întâi au muncit cu ei înșiși și după aceea au ajuns la nivelul de unde să țină afacerea într-o energie constantă.

Aceste două acțiuni (activă și pasivă) sunt favorizate tot timpul de a treia, una care decide încotro o ia acțiunea. Astfel, în creștinism este Trinitatea, la chinezi – Yin – Yang care dau Dao, la hinduși – Shiva, Vishnu care duc la Brahman, la etrusci – Tinia, Uni și Menrva, la români = Jupiter, Minerva și Iuno, la egipteni era: Mut, Khonsu și Amon Ra, iar la mesopotamieni era: Sin (luna), Samas (soare) și Adad (forța supremă). Această forță cosmică se numea, în limbajul vechi, legea lui 3: o forța activă, una pasivă și una decisivă (neutralizatoare sau mediatoare)”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Cele trei forțe, așa cum le întâlnim în natură și în viața reală

1. Mama și tata au o discuție, apare copilul și readuce dragostea în inima lor;
2. Marfă oferită și cumpărătorul dornic, apar banii și se face trocul;
3. Sămânța care ajunge în pământ, dar pământul e prea dur. Apare ploaia sau soarele și o face stejar;
4. Îți place o fată, nu vrea să iasă cu tine în oraș. Apare un lucru comun, o rudă, prietenă, feedback despre tine din partea altuia și după va ieși;
5. Te rogi (activ) și apare un gând (pasiv). Îți aduci aminte de Dumnezeu sau stai cu mintea la gând (forța decisivă). Dacă dai energie gândului și ai „plecat” cu el, rugăciunea nu are valoare.

De ce se pierde energia noastră?

„Pierdem energia întrucât nu înțelegem și nici știm legea lui 3. Nu ne-a învățat nimeni cum s-o aplicăm. Spre exemplu: gândurile care sunt în afară la ce este în fața noastră sunt imaginație involuntară, utopie; emoțiile pe care le creștem, dar nu ne ajută, ca de exemplu: iritarea că nu primesc ceva; mișcările nenecesare pe care le facem, hrana care ne trage în jos, în loc să ne dea energie în plus etc.”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.

Izolarea, necesară omului

Publicat de Andra Radu, 16 aprilie 2020, 11:46

Izolarea, acest necesar spre liniștea și relaxarea fizică, ne-a oprit să mai construim în afară și ne-a determinat să învățăm să construim în interiorul nostru; cel puțin pe o parte dintre noi, iar pentru cei mai rezistenți dintre noi, vom învăța în timp din aceasta experiență ciudată.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, de când ne trezim și până când ne culcăm, puterea izolării ne ține mai atenți la noi decât înainte, așadar putem spune că există și părți benefice în această „mare” de întuneric în care ne regăsim cu toții de câteva încoace.

„Izolarea este un moment greu pentru noi, dar din discuțiile pe care le-am avut cu mulți prieteni și cunoștințe, am observa un lucru destul de interesant: oamenii au învățat să-și folosească din timp pentru a-și construi sinele interior și mai puțin timp alocă pentru construirea realității exterioare.

Cred cu tărie că, după terminarea perioadei de izolare, vom ieși cu toții mai învățați, mai recunoscători pentru ceea ce Viața ne oferă și mai iubitori de oameni și de comunicarea reală cu aceștia. Este destul de greu de recunoscut, mai ales din cauza circumstanțelor sumbre, însă cred că viața după izolare va fi mai frumoasă ca oricând”, explică psihologul Alexandru Pleșea

Cum ne organizăm timpul în … izolare?

1. Sfânta trezire de dimineață este binecuvântarea faptului că încă o zi ne mângâie existența, iar ca semn de recunoștință putem saluta cu deplină conștiinciozitate, Soarele.

2. Ne putem îndemna să ne punem trupul în mișcare timp de 15 minute, cu privirea ațintită spre geam către viața de afară: exerciții ușoare, ne întindem mușchii și flexăm ușor toate încheieturile.

3. Putem practica exerciții de respirație conștiente, deoarece acestea sunt producătoare de energie pentru ziua ce urmează.

4. O oră putem aloca timp pentru cititul unei cărți de mult uitată în bibliotecă.

5. 12 ore de tele-muncă – putem observa că de acasă muncim mai ușor, mai relaxați și chiar suntem mai productivi.

6. Opt ore de somn, ascultând muzică de relaxare și visând la o lume mai bună.

Izolarea este un bun necesar omului și un rău adus societății

„Societatea este compusă din alergătură, mișcarea și devotamentul oamenilor să-și ridice materia prin ea. Societatea beneficiază de grabă și rutină oamenilor, oferindu-le un vis care dispare pe măsură ce omul se apropie de sfârșit, acesta văzându-și viață din trecut, prin regrete sau victorii.

Măsura societății este omul, care doar prin propria lui putere poate face pentru el un bine acumulând, crescând, învățând și dăruind sufletului sau doar din ce are, știe și face. Doar așa alții pot învață de la el”, conchide psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

Noi suntem stăpânii telefonului și nu invers!

Publicat de Andra Radu, 18 februarie 2020, 14:14

Peste 61% dintre locuitorii planetei dețin un telefon mobil, iar 45,12% au un smartphone. Cu toate acestea, cunoscutul psiholog Alexandru Pleșea afirmă că radiațiile electromagnetice pe care telefonul le primește de la aceste antene afectează în timp țesutul pe lângă care stă.

„De departe copiii sunt mai afectați decât adulții în folosirea excesivă. Sistemul lor nervos în creștere continuă este faultat de aceste radiații și țesutul lor celular sau osos nu se dezvoltă în parametri normali de creștere.

Acest lucru se observă, din păcate, cu ochiul liber: vedem tot mai mulți copii care nu reușesc să adoarmă nici după miezul nopții, mereu obosiți, care nu reușesc să se concentreze și care preferă să își petreacă foarte mult timp cu telefonul în mână”, explică psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

Radiațiile emise de telefon sunt cu „posibil risc cancerigen”

În 2011 Agenția Internațională de depistare și rezolvare a Cancerului a făcut public un studiu făcut pe un larg eșantion și a rezultat că radiațiile emise de telefon sunt un „posibil risc cancerigen”, fără să dea timp de folosire a telefonului și ce înseamnă „posibil”.

De atunci aceste feluri de studii au fost oprite aparițiilor mass-media din cauza modului în care oamenii vor interpreta aceste lucruri.

„Totuși, unii mai nerăbdători cu inima dintre noi, au început să vadă că telefonul mobil care stă lângă stimulatoare cardiace, defibrilatoarele implantabile și aparatele auditive cauzează interferențe și modificări ale acestora. Astfel, acestor aparate medicale scăzându-le puterea sau eficiența.

Un exemplu foarte des întâlnit este la avioanele care decolează și aterizează, unde o adunare mare de frecvențe emise de telefoanele noastre mobile pot afecta sistemul de recepție – transmisie a avionului, iar acesta nu va ști când să decoleze și pe ce pistă să aterizeze.

Un alt exemplu care ne face să scoatem capul pe fereastră când auzim, sunt accidentele rutiere, care conform ultimelor evidențe publice, s-au mărit în număr de 3-4 ori de când telefoanele mobile sunt folosite în mășină”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

Uităm că noi suntem stăpânii telefonului și nu invers

„Pe lângă „posibilele” efecte adverse ale acestuia, partea bună a telefonului este că stă unde îl punem noi, nu vine după noi, nu ne strigă. Noi alegem frecvența și durata folosirii acestora, iar efectele au puterea să schimbe la nivel celular, psihologic și evolutiv, mai multe aspecte de care nu suntem cunoscători…încă.

Măcar o dată pe an, timp de câteva zile, să ne deconectăm total de tehnologie, să petrecem timp de calitate în natură, alături de cei dragi, cu care să comunicăm verbal și emoțional, iar mai apoi putem să cântărim starea noastră psihică și mentală „post-cură”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.

Cum putem evita epuizarea?

Publicat de Andra Radu, 27 ianuarie 2020, 09:00

Oboseala este un stimul care îl anunță pe om să o lase mai moale și să se încarce. Aceasta este lipsa energiei și vine ca un semn de reîncărcare prin somn, mâncare şi calmare.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, datorită sau din cauza tehnologiei tot mai avansate din zilele noastre, oamenii obosesc tot mai mult mental, și tot mai puțin fizic, pentru că mintea lor este din în ce mai mult solicitată. Astfel, mentalul fiind obosit, va îngreuna sau încetini și funcțiile fizice. Până și mâncarea se digeră mai greu la un mental aglomerat.

„Prin celulele sale puse cap la cap, peste 50 de trilioane la număr, care se luptă secundă de secundă pentru bunăstarea noastră fizică şi psihică, corpul uman este precum o baterie, formată din mici acumulatori, care se poate descărca precum telefonul mobil. Dacă este folosit multilateral şi în exces, bateria se termină mai repede, iar dacă nu găsim momente când să ne încărcăm bateriile, corpul nostru va ceda.

Cantitatea de energie din corp este incorect distribuită și, mai rău, nu este colectată în mod corespunzător pentru că nu este un scop mai mare decât munca exterioară. Acești acumulatori apar descărcați sub forma oboselii pe care o avem după o zi cu mai multe evenimente fizice, emoționale sau procese psihice. Oboseala este resimțită, omul doarme și își revine”, explică psihologul Alexandru Pleşea.

Zece recomandări ale psihologului care ne vor ţine departe de epuizare

1. Evită mișcările fizice nenecesare (de ex: sportul doar ca să arați bine).
   2. Evită să te gândești aiurea, adică să stai în iluzii.
   3. Evită să te vezi cu oameni doar de dragul plăcerii.
   4. Evită să iei lucrurile personal.
   5. Evită să vorbești cu tine, prin dialog interior.
   6. Caută soarele și energia lui, eventual să te uiți și la el.
   7. Caută să vorbești doar despre ce contează, nu să pierzi vremea vorbind.
   8. Caută să dormi și mănânci doar cât este necesar.
   9. Caută trăirile, emoțiile pe care tu le vrei, nu cele care vin din afară.
   10. Caută să nu trăiești/gândești/funcționezi în extreme: bine – rău, cald – rece, pozitiv – negativ etc.

„Verificând aceste lucruri, oboseala se poate transforma, într-un anumit ritm, în energie, iar aceasta o poți folosi spre lucrurile care îți sunt ție utile sau frumoase în viață”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.

3 factori care ne ajută să învățăm rapid!

Publicat de Andra Radu, 31 octombrie 2019, 17:58

Procesul de memorare este direct proporțional cu intensitatea sau nevoința momentului. Uneori învățăm pentru că ne roagă sau ne obligă profesorul, alteori că vrem să reținem zile de naștere, alteori nume etc.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, memorarea este o acțiune mentală, emoțională și fizică. Astfel, avem capacitatea să ținem minte cifre și planuri cu mintea, trăiri și intensitate prin emoții, experiențe trupești prin creierul fizic.

„Fiecare eveniment din viața noastră este memorat de către una din aceste funcții: mentală, emoțională și trupească. Cel mai rapid se învață atunci când le pui pe toate în acțiune sau când se întâmplă să le folosești pe toate concomitent. De exemplu, dacă mergi la o gală / nuntă / eveniment și te regăsești cu prieteni (memorie emoțională), faci cunoștință cu oameni noi (mentală) și dansezi de rupi pantofii (acțiune fizică), atunci fii sigur că acel eveniment va rămâne viu în tine pentru mult timp de atunci încolo, și asta deoarece ți-ai folosit toate cele trei funcții”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

În viață de zi cu zi, aceste 3 funcții nu memorează toate simultan, deoarece nu sunt folosite toate simultan. E necesară o anume voință și aducere aminte pentru a completa o funcție cu celelalte două.

„De exemplu, vrei să înveți pentru examenul auto, memorezi mental, mișcările fizice le știi, coordonezi bine picioarele, atenția și mâinile. În acest context, mintea emoțională nu este pusă în funcțiune; însă ea, e util de știut, reține cel mai repede, cel mai mult ca durată și cel mai profund. Mintea rațională nu-și aduce aminte ce a gândit acum 3 minute, însă o trăire sigur da. Examenul auto ar avea șanse să fie luat mai ușor, dacă omul se duce într-o stare care îi place. Se simte bine, are chef, are energie, are talent sau pune trăire când e la volan. Își mai poate imagina că va salva vieți dacă învață să conducă. O astfel de imaginație voluntară va genera în viitorul șofer o memorie nouă, care îl va apropia de obținerea permisului de conducere. Studiile arată că cei care au talent la cântat și cânta în timpul examenului auto, șansă de reușită este de 99%”, explică psihologul.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că un alt mod de învățare rapidă este șocul sau o cumpănă de viață. Un moment dificil, o boală, pierderea cuiva drag, o lipsa acută de bani sau mâncare, produc schimbări în om prin intensitatea evenimentului neplăcut.

„Astfel de schimbări au făcut din leneși – zmei, din proști – isteți, cei din urmă au devenit cei dintâi. Oamenii bogați reproduc o asemenea experiență pentru a se auto-motiva în continuu. Chiar dacă experiență a fost acum 30 de ani, ei încă o mai reproduc mental și emoțional, pentru a se pune în mișcare, pe sistem turbo, în orice business s-ar implica”, conchide Antrenorul Minții.

Lipsa de încredere în sine se citește pe chip

Publicat de Andra Radu, 16 octombrie 2019, 13:25

Încrederea de sine este principalul obstacol în realizarea dorințelor oamenilor, iar efectele lipsei de încredere în sine se manifestă în 3 locuri: pe chip, prin fapte și prin iluzii.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, lipsa de încredere dereglează prezentul și viitorul omului, iar acesta poate ajunge să-și piardă familia, jobul și lucrurile dragi lui pentru că nu face efortul de a le menține, adică să investească energie și sugestii pozitive în ele.

„Astfel, omul care nu-și alege cuvintele interioare și trăiește în iluzii, va fi nemotivat și neantrenat pentru că sugestiile sale îi taie constant din orice elan ar avea. Omul care-și alege cuvintele interioare se apropie de realitate pentru că o modifică și o ajută prin însăși puterea cuvintelor sale. Omul care are încredere în el, înțelege că el este izvorul manifestărilor din viața sa. Omul care nu are, înțelege că alții sunt izvorul și alții trebuie să-i facă una sau alta. Prima merge spre sănătate, a două spre nebunie”, explică specialistul.

Lipsa de încredere a unui om este foarte ușor de identificat, deoarece se manifestă prin 3 modalități foarte vizibile din exterior:

1. Lipsa de încredere pe chipul omului.

„Musculatura feței, mișcările gurii, nasul, fruntea, sunt primele care se disting atunci când purtătorul nu are încredere în el: mușchii feței sunt mai încordați; mișcările gurii mai mici, nedeschizându-se gura suficient atunci când se vorbește, pare că bolborosește cuvintele; nasul care nu trage aer mai puternic, nevitalizând interiorul; fruntea care emite primele linii sau riduri de la atâtea momente de încruntare, dileme sau situații grele de viață”, afirmă psihologul.

2. Lipsa de încredere de sine prin faptele omului.

„Fără încredere, omul face mai puțin, iar cu încredere, mai mult. Încrederea este energia care materializează mai rapid dorința. În fapte, lipsa încrederii de sine se manifestă prin nematerializarea gândurilor și vorbelor, pentru că mintea este cea care pune piedică prin formarea ei precedentă: nu sunt suficient de inteligent, nu am suficiente resurse, nu mă simt competent etc.”, explică Antrenorul Minții.

3. Lipsa de încredere de sine prin iluziile omului.

„Aceasta este întâlnită la cei mai mulți oameni în lume. Încrederea de sine fără iluzii este să faci tot ce este mai bine pentru tot ce ai în fața ta. Încrederea de sine cu iluzii este să faci ce poți pentru ce este în fața ta, gândindu-te la altceva în timp ce faci (dacă speli vase, te gândești la planul de mâine; dacă muncești, te gândești la ieșirea de diseară etc). Un astfel de comportament este împotriva dorințelor reale de a materializa, pentru că mintea stă ocupată cu ce nu este în fața omului. Astfel, încrederea de sine este iluzie”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Bunul simț – forma prin care omul se depășește pe el însuși!

Publicat de Andra Radu, 8 octombrie 2019, 14:22

Natura lucrurilor este dată de interpretările omului, iar principiile noastre, poftele, dorințele, plăcerile, senzațiile, toate au caracter schimbător în funcție de interese. Mai mult decât atât, bunul simț este o stare a sufletului, trupului îi aparțin senzațiile și poftele, iar minții, inteligența.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, lucrurile fizice nu sunt date să atingă sufletul, acestea fiind în afara lui și rămân neclintite, pentru că lucrurile nu au simțăminte; însă oamenii și le atribuie prin atașament și le dau viață, iar interiorul omului devine sensibil și schimbător când lucrurile se strică sau dispar. Acest fapt înțeles ar salva mulți oameni de la depresie și anxietate.

„Zâmbetul, recunoștința și răbdarea sunt atributele bunul simț, iar cu ele putem pleca la orice drum în viață. Ele conduc omul prin toate obstacolele, furtunile, dezamăgirile. Ele sunt ca un extra-organ pe care noi trebuie să-l purtăm cu noi. Prin ele experimentăm liniștea vieții fără să mai fim tulburați de orice furtună din exterior. Astfel, mintea rămâne curată, limpede și atentă la ce are în față, nu la ce este în depărtare. Bunul simț, acest limbaj al sufletului crește până la ultima suflare, e o virtute care se dezvoltă doar din voință proprie. Bunul simț ne lipsește când suntem nemulțumiti. Observăm că toți suntem în căutare de o casă mai mare, o mașină mai mare, un job mai bine plătit, bani mai mulți, și lucrurile exterioare nu se vor sfârși niciodată, însă semnul care ne arată cât de mult bun simț avem, este în modestia și mulțumirea interioară și atunci când le avem și atunci când le pierdem, astfel rămânem imperturbabili”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Bunul simț este forma prin care omul se depășește pe el însuși

Răbdarea este o formă de bun simț pe care o experimentăm mai mult decât altele. Ea susține cauza dragostei pentru ceilalți, oferă timp și ajută la deschiderea inimilor și minților celor care o experimentează.

„Noi, oamenii, existăm unii pentru alții și bunul simț se observă când răbdăm pe cel de aproape, când îl ajutăm, când îi facem dreptate, când simțim ce simte el. Toți oamenii fac rău la un moment dat, de multe ori fără voie, răul fiind interpretat de către cei care nu înțeleg situația, iar aici gândește-te un pic, mulți s-au dușmănit, s-au bănuit, s-au înșelat, urât, luptat și toți și-au găsit sfârșitul, ajungând cenușă, așa sfatul meu pentru voi este să ne liniștim un pic și să oferim bunul simț sufletului nostru, cât și sufletului celor din jur, că doar toți venim din aceeași sursă”, conchide psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

Dușurile reci, benefice pentru sănătate!

Publicat de Andra Radu, 6 august 2019, 12:21

Pentru majoritatea oamenilor, doar gândul de a face dușuri reci îi face să tremure. Singura experiență cu dușurile reci ale omului de rând este atunci când cineva a folosit apa caldă în altă parte a casei si când cade curentul. Experiența relaxantă pe care o aveau se inversează şi urmează doar disconfortul, iritarea.

Cu toate acestea, potrivit psihologului Alexandru Pleşea, pentru unii dintre noi dușurile reci nu sunt chiar atât de rele – de fapt, am ajuns să ne bucurăm și chiar să le asteptăm cu nerăbdare.

“Adevărul este că au ceva primar și natural. Milioane de oameni din tările în curs de dezvoltare din lumea întreagă încă fac baie în apă rece în fiecare zi, iar predecesorii noștri au făcut asta timp de milioane de ani. Oamenii de știință au cunoscut beneficiile expunerii la rece de zeci de ani. Atletii de exemplu au folosit această metodă pentru a se recupera. În practică s-a descoperit că expunerea imediată la frig urmată de un program intens de exerciții fizice facilitează recuperarea cu eficiență. Un dus rece de 3-4 minute în fiecare zi iți poate oferi beneficii profunde de ordin psihologic și fiziologic”, afirmă psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

Totodată, specialistul crede că sunt cel puțin 6 motive pentru care dușurile reci ar trebui să intre în “meniul” nostru zilnic:

1. Reduce inflamațiile!

Terapia cu dușuri reci functionează prin redirecționarea sângelui de la zonele periferice spre vasele de sânge profunde, limitând inflamația și îmbunătățind circulația sângelui.

2. Stare de alertă!

“Dușurile reci te obligă să respiri adânc, iar efectul este că ridici nivelul oxigenului, iar creierul tău se trezește. Simultan corpul tău împinge sângele spre organe, rezultând într-o circulatie mai bună care echivalează cu efectul obținut atunci când faci exerciții moderate. Dacă ai sărit vreodată într-un lac înghetat, stii că nu ieși adormit dintr-o astfel de experiență”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

3. Arderea grăsimilor!

“Dușurile reci cresc rata metobolismului, care în timp are un efect benefic în capacitătile de ardere a grăsimilor. Ele stimulează producerea grăsimilor maronii sănătoase, diferite de grăsimile albe. Dușurile reci sunt asociate cu o talie mai subțire și moderează zahărul din sânge”, consideră specialistul.

4. Imunitate de fier.

“Există multe dovezi că expunerea repetată la rece ridică imunitatea. A fost legat de numărul ridicat de celule albe și de actvitatea limfocitelor cytotoxic T. Un alt studiu a vizat înotătorii care au fost expuși la rece în mod repetat, iar corpurile lor s-au adaptat la stresul oxidant. Rezultatul numit de oamenii de stiintă “întărire” este răspunsul în urma expunerii la presiunile naturale care face ca sistemul nervos să aibă o mai mare toleranță la stres și la boli”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

5. Stare de spirit îmbunătățită.

“Există dovezi de primă mână care sustin teoria că dușurile reci îmbunătătesc starea de spirit. De asemenea, există probe care sugerează că un duș rece – din cauza densitătii ridicate ale receptorilor de rece de pe pielea noastră – trimite un val de impulsuri electrice către creier, dând astfel un efect anti-depresiv”, spune specialistul.

6. O vointă mai puternică.

“Acesta este punctul cu cel mai mare impact dintre cele menționate. Am auzit poate că voința este ca un muschi, cu cât exersăm mai mult, va deveni mai puternică și avem o cantitate mică pe care o putem folosi în fiecare zi până se epuizează. Este adevărat și ca să ne întărim voința, un duș rece dimineața poate avea același efect ca 100 de flotări. Este greu la început dar vom ajunge să aşeptăm cu entuziasm această rutină, iar când vom privi în urmă peste 6 luni sau 1 an, vom realiza că am devenit un om nou. În cele din urmă, dușul rece este o atitudine nouă pentru sănătate pe care corpul o folosește pentru longevitate. Memoria vie, procesele și funcțiile interne, vindecarea proprie, recuperarea vitalității sunt cu adevărat menținute și ajutate prin voința celui care face câte un scurt duș rece pe zi”, conchide Antrenorul Minții.