Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic

Publicat de Gabriel Stan, 20 mai 2024, 18:26

Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie mai largă de exerciții partea Defender 24, cel mai mare exercițiu din acest an al armatei americane în Europa, la care participă peste 40.000 de militari din 20 de țări aliate și partenere.

În cadrul secvențelor desfășurate în țara noastră, circa 2.000 de parașutiști militari din Franța, Germania, România, Spania, Statele Unite ale Americii și Țările de Jos au desfășurat Operația Aeropurtată Multinațională Joint Forcible Entry, care a inclus și misiuni de desant al parașutiștilor și desantare de tehnică militară.

Secvența principală a avut loc luni, pe 13 mai, în zona Bazei 71 Aeriană din Câmpia Turzii.

Operații similare au avut loc în această perioadă și înalte cinci state aliate și partenere – Estonia, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Polonia și Suedia, realizându-se astfel cea mai mare operație de desant din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Vom afla despre cum se lucrează la scenariile unor astfel de exerciții, cum sunt conectate aceste antrenamente din toată Europa, dar și despre întoarcerea la abordarea clasică a aducerii acțiunilor militare, împreună cu generalul de brigadă Daniel Pop, locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Terestre. Un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Defender 24 – mare exercițiu, care se desfășoară anual în toată Europa. Defender, un exercițiu care vine nu doar să arate, ci chiar să instruiască oamenii pentru ce este mai rău, mai ales într-o asemenea perioadă, ultimii 3 ani. Ce este de fapt acest defender, iată, integrat și structurat pe mai multe exerciții în această perioadă?

General de brigadă Daniel Pop: Defender Europe reprezintă un complex de exerciții anual, planificat și condus de către Comandamentul Forțelor Terestre Americane din Europa și Africa, care se desfășoară în fiecare an, cu preponderență pe evenimentul principal, pe aripa de sud a Alianței sau pe aripa de nord a Alianței.

Doar că vă aduceți aminte, anul trecut, Defender 2023 a avut ca eveniment principal Saber Guardian, care s-a desfășurat aici, la noi, în România, cu o participare de peste 9.000 de militari străini. Iată că anul acesta, având în vedere că efortul principal al Alianței este pentru probarea reacției în partea de nord, evenimentul principal a avut loc în partea de nord, respectiv, pe teritoriul Poloniei și a noilor membri ai Alianței.

Rămâne bineînțeles ca una dintre secvențe, pentru că vorbim de trei secvențe, ca și în fiecare an – de Swift Response, Immediate Response, Saber Guardian, care are loc în România, sau Saber Strike, care are loc în partea de nord a alianței – să vedem secvența care se întâmplă pe teritoriul României.

Dacă vă aduceți aminte, undeva prin luna ianuarie, a fost un complex de întrebări adresat de către opinia publică, cum este de altfel și normal, de ce România nu participă la cel mai mare exercițiu NATO? Răspunsurile noastre în acea perioadă au fost doar: răbdare, răbdare, răbdare.

Toate aceste exerciții din cadrul Alianței sunt construite într-un continuu, care vin probabil din anul anterior sau din exercițiile de nivel strategic din anul respectiv. În momentul din ianuarie, ca să zic așa, în momentul respectiv, România era angajată doar coobservator, fiind considerată în scenariu doar o națiune afectată.

Iată că în a doua parte a anului, efortul vine pe partea de sud a Alianței, cu acest exercițiu Swift Response, care încearcă să pună în balanță reacția din partea de nord cu reacția din partea de sud, arătând astfel că Alianța este activă pe întregul front sau pe întregul flanc al său.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Și de data asta, iată, România își dovedește și acea calitate tot mai des amintită și de furnizor de securitate, nu doar de eventuală țară afectată.

General de brigadă Daniel Pop: Așa este și efortul principal pentru noi în acest an este și în ceea ce privește facilitățile ca națiune-gazdă pe care le putem pune la dispoziția aliaților noștri, pe care, în caz de nevoie, trebuie să-i găzduim.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Ar fi interesant pentru ascultători să înțeleagă ceea ce ar putea să pară destul de complicat, un Defender 24 cu mai multe etape, cu mai multe să le spunem subscenarii. Ar fi interesant de văzut cât de eficienți putem fi, pentru că sunt și niște evaluări după aceste exerciții și ce reprezintă de fapt rezultatul final.

General de brigadă Daniel Pop: Întregul construct al exercițiilor din cadrul Alianței, și automat și la nivel național, sunt desfășurate într-un continuu, un continuu în care pleacă de la o dilemă strategică sau de la o problemă militară operativă, astfel încât să putem să ne antrenăm resursele din toate domeniile, în toate mediile, fie că vorbim de domeniile operaționale sau funcționale, fie că vorbim de mediile maritim, aerian și terestru.

În cazul nostru, vorbim despre o reacție în cadrul mediul terestru, cu sprijinul celorlalți colegi de la celelalte categorii de forțe. Și aici o să vedem o resursă semnificativă de aviație, atât din partea Alianței, cât și din partea națională.

Sigur că evaluările fiecărui exercițiu constau și stau la baza planificării exercițiilor următoare, a problemelor de experimentat sau de verificat și cuantificat pentru exercițiile care urmează în anii următori sau în ciclurile de pregătire următoare.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Lecții învățate, așa cum știm cu toții.

General de brigadă Daniel Pop: Da, cred că trebuie să schimbăm un pic paradigma aici și să nu vorbim doar de lecții învățate.

După cum vedem, întreaga Alianță spuneam anul trecut că trece printr-un proces amplu și foarte brutal de transformare, datorat și mediului de securitate actual, și faptului că ne aflăm într-adevăr într-o situație de criză majoră, cum nu ne-am mai întâlnit de la Războiul Rece încoace, şi atunci automat trebuie să ne adaptăm și noi formele și metodele de pregătire și, ca urmare, vom încerca să trecem la lecții învățate și un pic la amintiri, ca să zic așa, și la aducere aminte.

Pentru că de la un concept de, să zic așa, ‘out of aria’ (în afara ariei) pe care l-am cunoscut în Armata României și practic în întreaga Alianță în ultimii 10 ani, cu acele misiuni în teatre de operații din Afganistan, Kosovo, Bosnia-Herţegovina sau Irak, iată că ne întoarcem înapoi la planurile de apărare.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): La sfârșit, domnule general, aș vrea să vă invit să le vorbiţi oamenilor care ne ascultă, pentru că nu se întâmplă foarte des, dar atunci când se întâmplă, sigur, este vizibil și este cumva pentru unii înfricoșător să vadă atâtea forțe deplasate, tehnică militară, oameni, iată, cel mai mare desant de la al Doilea Război Mondial încoace, ce ar trebui să ştie oamenii de acasă și la ce să se aștepte?

General de brigadă Daniel Pop: Că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Ne pregătim ca în orice moment să putem să generăm un mediu sigur şi de securitate, în care ei să-și poată desfășura activitatea zilnică.

Acesta este rolul nostru și pentru aceasta ne pregătim zi de zi. Toate mișcările de tehnică, fie că vorbim de tehnică terestră sau aeriană, în perioada următoare, desfășurate pe teritoriul României, sunt doar în legătură și în concordanță cu scenariul acestui exercițiu.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): A fost generalul de brigadă Daniel Pop, locuitorul șefului Statului Major al Forțelor.

Angel Tîlvăr: Sunt optimist în ceea ce privește faptul că de la an la an, Armata României va avea echipamente de mai bună calitate și de înalt nivel tehnologic

Publicat de Gabriel Stan, 15 ianuarie 2024, 14:34

Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a fost invitatul lui Cristian Dumitrașcu la Interviul Săptămânii, într-un dialog despre oamenii din armată, programele de înzestrare dar și despre rolul și locul României în ceea ce privește relațiile militare internaționale în regiune, dar și în lume.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit în studioul Agenției Media a Armatei! Bună ziua și La Mulți Ani!

Angel Tîlvăr:  La Mulți Ani! Bun găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): 2024, un început de an cu particularități pentru că avem un război la graniță și pentru că oamenii care sunt acasă și ne ascultă sunt foarte interesați de domeniul acesta de securitate. Care sunt principalele planuri de acțiune ale armatei in 2024?

Angel Tîlvăr:  Cel mai mult ne interesează situația celor care lucrează în cadrul Armatei României. Pe lângă faptul că suntem interesați de achiziționarea echipamentelor necesare îndeplinirii obiectivelor pe care le avem, aceste echipamente au nevoie de un personal calificat și un personal care să aibă un nivel de trai bun, care să le permită să se concentreze asupra misiunilor pe care le au de îndeplinit.

Anul trecut, în ciuda faptului că s-a vorbit mult despre plecările din sistem, care sunt o realitate, am avut totuși o ușoară creștere, de 400 de persoane. Diferența între cei care au ieșit din sistem și cei care au intrat, au intrat 3100 de oameni, dintre care 1100 ofițeri, 400 maiști militari, 1600 subofițeri.

Au ieșit 2700 de persoane, 800 de ofițeri, 300 maiștri si 1500 subofițeri. Nu stăm bine în ceea ce privește soldații gradați, și anume avem 2300 de intrări și 2400 de ieșiri. Am acordat o mare atenție și învățământului militar. Este un proces continuu. Prezența noastră în multe locuri în care aveam ocazia să prezentăm cariera militară și să vorbim despre ea a fost una crescută.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O măsură importantă a fost aceea de mutare a selecției în orașele de reședință, descentralizarea, care a avut rezultate imediate.

Angel Tîlvăr: Da. Descentralizarea. Inclusiv la Ziua națională a României. prezența a fost foarte mare la ceremonie și interesul tinerilor a fost unul extraordinar.

Au existat foarte multe discuții, chiar lângă tehnica pe care Armata României a prezentat-o, cu ofițerii noștri care au fost acolo, au interacționat cu publicul și din acest punct de vedere avem semnale relativ bune.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ne așteptăm la o serie pozitivă în ceea ce privește înzestrarea?

Angel Tîlvăr:  Înzestrarea este un proces care ține de felul în care Armata României, categoriile de forțe se poziționează față de nevoile pe care le au. Înzestrarea nu este un proces ad-hoc, este un proces care are la bază mecanisme interne serioase, validate, omologate, care duc în final la decizia de a achiziționa un echipament sau altul. Sunt echipamente care nu pot fi obținute de pe un an pe altul sau în același an.

Este vorba de intervale de timp destul de mari pentru echipamentele de înaltă tehnologie și, din acest punct de vedere, subliniez încă o dată cât de important a fost faptul că un număr de ani, alocarea din PIB a 2% s-a văzut și iată acum avem echipamente care fac diferența aici, pe flancul estic, în context aliat, și mă refer aici la Patriot, la Himars.

Am avut suportul Parlamentului României pentru a ni se aproba achiziționarea unor echipamente de care avem nevoie și pot să dau aici exemplul celor 32 de aparate F-16 care urmează să ne fie livrate. Primele trei au venit pe 29 noiembrie.

Sunt optimist în ceea ce privește faptul că de la an la an, Armata României va avea echipamente de mai bună calitate și de înalt nivel tehnologic. Tancurile Abrams reprezintă un mijloc militar care este așteptat și dorit de către categoria Forțelor Terestre.

Ne aflăm în plin proces de stabilire și a detaliilor și a lucrurilor care țin de nivelul discuțiilor tehnice. Același lucru e valabil și pentru Piranha 5, 224 de unități, care vor implica și industria națională, pentru că o parte din componentele și din ansamblul care formează acest echipament va fi fabricat în România.

De fapt, este o dorință a noastră de a implica cât mai mult industria națională. Menționând încă o dată, pentru cei care ne ascultă, că industria de apărare nu este în portofoliul Ministerului Apărării, este în portofoliul Ministerului Economiei, noi fiind beneficiari și lucrând foarte îndeaproape cu colegii noștri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecem la un subiect de mare interes, acela al securității în zona Mării Negre. Relațiile internaționale, relația foarte bună pe care o avem cu țările NATO.

Angel Tîlvăr: Vreau să interpretăm relațiile bune pe care România le are în cadrul NATO, citindu-le în cheia faptului că militarii români, de-a lungul vremii, și-au dovedit buna pregătire și faptul că sunt militari de nădejde în diferitele situații în care au fost puși.

Reputația pe care militarii români și-au câștigat-o se bazează în primul rând pe munca și pe pregătirea lor, pe pregătirea pe care au primit-o atunci când se instruiau pentru misiunile viitoare, dar și pe calitățile personale pe care aceștia le au. Deci, recunoașterea de care ne bucurăm și care mă face și pe mine să fiu mândru, este o recunoaștere bazată pe eforturile pe care aceștia le depun.

Se discută foarte mult despre prezența militară pe flancul estic și în România. Avem în jur de 1400 de militari la Cincu, în cadrul grupului de luptă unde națiune cadru este Franța, avem la Mihail Kogălniceanu, avem și în alte părți din țară, la Craiova. În același timp, și militari români participă în diferite alte locuri pe glob în misiuni care țin fie de NATO, fie de ONU.

Deci suntem și o țară care primește, pe lângă garanțiile de securitate consfințite de tratate și de Alianța Nord-Atlantică, suntem și donatori de securitate, iar în regiunea Mării Negre, România s-a profilat ca fiind una din țările importante și stabile și care are ingredientele unui aliat de nădejde.

Acesta este și motivul pentru care avem acces la tehnologii de vârf în ceea ce privește echipamentele militare. Suntem prinși în funcții de comandă în cadrul Alianței și cred eu că suntem pe un drum bun.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La viitoarele ministeriale NATO veți discuta despre măsuri speciale în ce privește granița de est a NATO.

Angel Tîlvăr: Întotdeauna granița de est a NATO, mai ales în contextul în care ne aflăm, a reprezentat unul din subiectele clar asumate la astfel de ministeriale. Dar acest format nu exclude importanța pe care o dăm și altor formate în care ne întâlnim.

Nu foarte târziu ne vom vedea din nou la Ramstein, unde vom discuta despre Ucraina și despre ce se poate face pentru a-i ajuta. Vom discuta din nou despre regiunea Mării Negre și vreau să salut și prin intermediu dvs. că un document important, Black Security Act, a fost susținut și a fost trecut de Parlamentul Statelor Unite, de Congres și el va contribui, zic eu, substanțial, mai ales că este un document care integrează, pe lângă componenta militară, și componentă economică, componentă strategică, un lucru foarte bun pentru noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Oamenii care ne ascultă se pot simți în 2024 măcar în aceeași stare de siguranță pe care au avut-o în 2023?

Angel Tîlvăr: Eu cred că anul 2023 a fost un an în care românii și-au putut desfășura activitatea în pace și în ceea ce îmi place mie să spun într-o stare de normalitate. Cred că aceasta este și misiunea principală pe care o armată o are și anume generarea și garantarea unei stări de normalitate în care oamenii să poată să se bucure, să poată munci, să poată avea evenimente de familie, să-și poată petrece concediul, lucru care îmi place să cred că în România s-a întâmplat în 2023.

Nu e mai puțin adevărat că evenimente, incidente care au fost și mă refer aici la prezența minelor pe Marea Neagră, au fost evenimente care erau stârnit îngrijorare, resturile de drone care au căzut pe teritoriul României și chiar dacă nu au produs niciun fel de pagubă materială sau umană, Doamne ferește, ele au generat îngrijorare și reacția noastră în raport cu situația. Mă refer la reacția armatei, care și-a mărit prezența din punct de vedere al felului în care putem depista mai repede o astfel de situație, în care putem reacționa, în care putem prealerta ș.a.m.d.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ultimul subiect pe care vă rog să îl abordăm este legat de personalul Armatei. Vorbeați despre o îmbunătățire a condițiilor de viață și de lucru.

Angel Tîlvăr: Depinde foarte mult de noi, depinde de legislație, depinde de posibilitățile pe care un stat le are, pentru că vă dați seama că suntem și noi limitați de buget.

Bugetul, oricum pentru armată a fost unul generos și vreau să mulțumesc cetățenilor acestei țări pentru faptul că au înțeles nevoia de înzestrare și nevoia de a avea un corp profesional atât de aplicat. La Vilnius s-a decis ca plafonul minim să fie 2% noi îndeplinind acest criteriu de vreo 7 ani. Anul trecut am avut 2,5%, anul acesta sperăm ca la jumătatea verii să atingem din nou 2,5%. Ieșim din buget acum 2,28%.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): 2% 2,5% sigur, e un buget generos, precum spuneați, însă în mare parte el vine către înzestrare.

Angel Tîlvăr: Înzestrarea este importantă, dar funcționarea instituției este importantă pentru că nu vreau să reducem Armata sau Ministerul Apărării doar la înzestrare.

Ministerul Apărării înseamnă foarte multe domenii. Înseamnă învățământ, înseamnă sănătate, înseamnă cultul eroilor.

Armata României reprezintă un element complex pe care noi trebuie să-l gestionăm într-o manieră care să satisfacă toate nevoile și să păstrăm și echilibrul necesar.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc pentru interviu.

Angel Tîlvăr: Și eu vă mulțumesc și, prin intermediul dvs. urez tuturor un An Bun și gânduri bune! Vă mulțumesc.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc.

Consiliul NATO-Ucraina s-a reunit pe 10 ianuarie la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 15 ianuarie 2024, 11:52 / actualizat: 15 ianuarie 2024, 13:02

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): Consiliul NATO-Ucraina s-a reunit miercuri la Bruxelles, ca urmare a recentelor atacuri aeriene ale Federației Ruse împotriva localităților și infrastructurii ucrainene.

Întâlnirea s-a desfășurat la nivel de ambasadori ai statelor aliate și cu prezența, prin sistemul de videoconferință, a comandantului forțelor aeriene și a ministrului adjunct de interne din țara vecină.

Aliații au condamnat utilizarea de către forțele rusești a rachetelor balistice provenite din Coreea de Nord și a dronelor din Iran. În cadrul consiliului a fost reafirmat angajamentul de a consolida și mai mult apărarea Ucrainei.

Germania i-a livrat recent sisteme de apărare antiaeriană Patriot și Skynex și rachete suplimentare IRIS, iar Regatul Unit trimite aproximativ 200 de rachete.

Membrii alianței au precizat că vor continua să ofere Ucrainei asistență militară, economică și umanitară. Consiliul NATO-Ucraina a fost creat la Summit-ul NATO din iulie 2023 și servește drept forum pentru consultări comune și luare a deciziilor.

Radu Tudor: Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României, iar acesta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată ci o țară aliată NATO

Publicat de Gabriel Stan, 19 decembrie 2022, 11:20

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru a înțelege și mai bine despre ce se întâmplă, pentru a înțelege lumea în care trăim, de câțiva ani deja, încoace, la „Subiectul săptămânii” dezbatem problemele cele mai importante, întâmplate în săptămâna pe care o încheiem sau în proximitatea acesteia. La telefon este analistul militar, jurnalistul Radu Tudor. Bună dimineața, domnule Tudor!

Radu Tudor: Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Avem subiecte importante săptămâna asta. V-am rugat să intrăm și să dezbatem pentru oamenii care ascultă la Radio România Actualități și pentru a înțelege lucrurile, cum spuneam, un pic mai bine, avem mai multe subiecte.

Să vedem câte reușim să abordăm. Este o știre îngrijorătoare cu care aș vrea să începem. Ministerul rus al Apărării programează opt teste de rachete strategice pentru 2023. Apare și pe site-ul dumneavoastră și pe toate agențiile de știri. Cum să ne raportăm față de această intenție?

Radu Tudor: Suntem avertizați, domnule Dumitrașcu, că Rusia își propune să fie la fel de agresivă și de amenințătoare și în 2023.

Speranța că războiul se va termina, că la Moscova a reuși să apară măcar un firicel de rațiune, din păcate, nu se confirmă și, mai mult, comandantul Forțelor Strategice ale Federației Ruse spune că apariția acestor noi rachete vizează distrugerea sau străpungerea scutului de apărare antirachetă al NATO.

Știm bine, elemente discutul antirachetă se află și pe teritoriul României, la Deveselu. Ori, această retorică, NATO are apărare eficientă, dar noi vrem să o distrugem, este doar într-o logică agresivă, într-o logică războinică. Nimeni, niciodată, din NATO, nu a amenințat Rusia, de la terminarea Războiului Rece, de la căderea comunismului. În schimb, Rusia continuă să aibă această retorică și, mai mult, această acțiune agresivă.

Suntem avertizaţi că vor să ameninţe NATO în mod concret, drept pentru care responsabilitatea noastră cea mai serioasă în momentul de fată este să ne întărim apărarea, să facem din flancul de est cel mai puternic zid de apărare în faţa acestei ameninţări a Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este cu siguranţă şi concluzia pe care au tras-o oficialii NATO la ministeriala de la sfârşitul lunii trecute, la care aţi participat – aţi realizat şi un interviu cu Jens Stoltenberg. Cam asta era concluzia, să fim scut de apărare aici, pe flancul de est.

Radu Tudor: Noi suntem în linia întâi, domnule Dumitraşcu, şi ştim foarte bine şi avem în noi acest radar cu totul special de a detecta şi de a simţi ameninţarea care vine de la est. Din păcate, istoria României moderne a marcat foarte multe concretizări ale ameninţării ruseşti asupra teritoriului României.

Şi recunosc că a fost un privilegiu pentru mine să realizez al treilea interviu cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar şi o mare bucurie şi o satisfacţie profesională să pot dialoga cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul Chris Cavoli.

Am reuşit să înţeleg din dialogul cu ei şi din mesajele pe care mi le-au transmis că NATO înțelege până la ultimul detaliu această amenințare, că se planifică în domeniul apărării chestiuni care n-au existat niciodată în NATO, cu atât mai puțin după terminarea Războiului Rece, că în momentul de față, România este un vârf de lance al acestei apărări, că nu întâmplător o unitate de elită precum Divizia 101 Aeroportate și-a dislocat trupele la Mihail Kogălniceanu și vedem toate aceste evoluții care înseamnă activarea planurilor de apărare ale NATO la un nivel fără precedent. Știm ce avem de făcut, nu este nimic prea mult din ceea ce facem.

Ne bazăm foarte mult pe Armata Română și pe aliații noștri din NATO, drept pentru care, pentru prima oară, vedem și tancuri franțuzești pe teritoriul României și militari din Divizia 101 Aeroportate. Suntem singura țară de pe flancul de est care avem atât sistemul de rachete HIMARS, cât și sistemul de rachete Patriot. Există vești bune pe care Armata Română, ca o componentă esențială a apărării NATO, ni le dă în această perioadă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar urma să completez, oamenii interpretează diferit. E de bine sau e de rău că sunt tancuri franțuzești în România și toată această mobilizare? Unii dintre oamenii care văd asta spun că ar fi fost mai bine să nu fie aici și să nu reprezinte asta o provocare.

Noi însă, și dumneavoastră și mai mult, vorbind cu oficialii de rang înalt din NATO, spunem cu toții că e de bine că sunt aici armatele străine și că  reprezintă un punct de apărare și o descurajare pentru Rusia.

Radu Tudor: Mă bucur că puneți această întrebare, pentru că ea comportă două răspunsuri. Primul, ce s-ar fi întâmplat dacă în fața acestei amenințări rusești, în fața războiului neprovocat și sângeros declanșat de Rusia în Ucraina, aliații NATO n-ar fi venit pe teritoriul României?

Probabil gradul de frustrare al românilor ar fi crescut enorm, la fel de mult, probabil ca și în cazul neaccesării în spațiul Schengen. Or, din punctul acesta de vedere, NATO a avut un răspuns radical diferit.

Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României și ăsta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată, este o țară aliată NATO și că vin alături de noi militarii care trebuie să dea un semnal Rusiei: nu vă atingeţi un centimetru din teritoriul României, din teritoriul Alianței. A doua chestiune, mă rog, revine în mod recurent în mesajele radioascultătorilor și telespectatorilor. Sunt câțiva care spun am văzut tancuri pe drumuri…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Radu Tudor: … am văzut avioane de cer, am văzut o pregătire militară intensă, sunt îngrijorat, mă tem.

Eu le-aș spune că sentimentul trebuie să fie exact invers: să vă bucurați că militarii își fac datoria, să vă bucurați că suntem apărați, să vă bucurați că avem aliați NATO pe teritoriul României, care ne conferă siguranță și securitate și care protejează integritatea teritorială a României.

Când vedeți militari, chiar și în zonele urbane sau în zonele rurale, să știți că ei își fac datoria și asta trebuie să vă dea sentimentul de siguranță. Noi suntem pregătiți pentru pace și o facem 24 din 24. Prezența militarilor nu înseamnă război, dimpotrivă, înseamnă descurajarea celor care ar vrea să implice România și NATO într-un război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, domnule Radu Tudor, vreau să ne îndreptăm către Ucraina, pentru că acest Campionat Mondial de Fotbal, care se va termina mâine, a avut cumva un efect de bumerang, aș spune, din punctul unora de vedere.

S-a vorbit mai puțin despre războiul din Ucraina, a venit iarna, ne-au indus anumite știri mai puțin, să zicem aprofundate, ideea că lucrurile s-au mai calmat, ceea ce nu e deloc adevărat.

Radu Tudor: Nu e deloc adevărat. Amenințarea rămâne. Ucraina este, din păcate, bombardată cu rachete, cu drone, mor civili în continuare, e o situație incredibil de dureroasă, o țară care rămâne din ce în ce mai mult fără energie și fără apă în debutul iernii și, evident, un Campionat Mondial de Fotbal întotdeauna a atras atenția.

Dar să nu uităm că România este țara membră a NATO, cu cea mai lungă frontieră terestră cu Ucraina, că bazinul Mării Negre a fost transformat într-o scenă de război de Rusia. Și apropo de ceea ce am discutat la începutul emisiunii, Moscova continuă să amenințe NATO și să spună că vrea să-i distrugă sistemul de apărare.

Noi în continuare ne vom apăra foarte eficient, nu vom amenința Rusia, tot sperăm că la Moscova va veni un lider care va dori pace și o relație civilizate, dar chestiunea aceasta a Ucrainei rămâne principala preocupare de securitate și apărare a României și a NATO și cred că factorii decizionali care au avut foarte multe opțiuni în față nu s-au dat la o parte în a monitoriza 24 din 24 situația din Ucraina, mai ales că, potrivit informațiilor oferite de generalul Valeri Zalujni, șeful Forțelor Armate ale Ucrainei, Rusia ar pregăti o ofensivă în februarie-martie, din nord, de la frontiera cu Belarus, din nou asupra Kievului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o știre asupra căreia vom reveni, pentru că ne așteaptă vremuri complicate. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Radu Tudor, pentru intervenția din această…

Radu Tudor: Mulţumesc, Radio România! Mulţumesc, Cristi Dumitraşcu. Sărbători fericite!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulţumesc! Sărbători fericite!

Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre NATO

Publicat de Gabriel Stan, 17 octombrie 2022, 13:40

Adrian Gâtman (realizator rubrică): La Cartierul general NATO de la Bruxelles a avut loc o nouă reuniune a miniștrilor apărării din statele membre ale Alianței, care au stabilit sprijinul pe care țările NATO îl vor oferi în continuare Ucrainei. Secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg:

Jens Stoltenberg: Aliații NATO furnizează sisteme avansate, inclusiv artilerie, apărare aeriană și vehicule blindate. De asemenea, oferim combustibil, îmbrăcăminte de iarnă și echipamente medicale, ca parte a pachetului de asistență al NATO.

Alianța va livra în scurt timp Ucrainei echipamente anti-dronă cu sute de sisteme de bruiaj care pot contracara dronele de proveniență rusească și iraniană, pentru a proteja poporul ucrainean și infrastructura critică.

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Jens Stoltenberg a exprimat și poziția Alianței Nord-Atlantice la amenințările ruse privind folosirea armelor nucleare.

Jens Stoltenberg: Retorica nucleară a președintelui Putin este periculoasă și iresponsabilă. Luăm în serios aceste amenințări și rămânem vigilenți. Aliații au fost informați cu privire la exercițiul de descurajare planificat al NATO, „Steadfast Noon”, care începe săptămâna viitoare.

Acesta este un antrenament anual de rutină. Descurajarea nucleară a NATO menține pacea, previne construirea și descurajează agresiunea.

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Miniștrii apărării din țările NATO au mai discutat și despre eforturile colective pentru adaptarea pe termen lung a postului de descurajare și apărare în flancul estic al Alianței și despre stadiul operațiilor și misiunilor NATO din Balcani de Vest și din Irak.

România a fost reprezentată la reuniunea de la Bruxelles de ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu.

Hari Bucur Marcu: Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Atât Turcia cât și Grecia știu foarte bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele

Publicat de Gabriel Stan, 12 septembrie 2022, 17:31

La „Subiectul săptămânii”, invitatul lui Paul Palencsar este Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Cei doi au discutat despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia, despre situația centralei nucleare de la Zaporojjie și despre recentele tensiuni dintre Turcia și Grecia.

Paul Palencsar: Domnule Bucur Marcu, vă mulțumesc mult că, iată, ați acceptat să stăm de vorbă.

Hari Bucur Marcu: Mulțumesc pentru invitaţie!

Paul Palencsar: Ne atrage atenția războiul din Ucraina, contraofensiva armatei Ucraina acolo, situația centralei nucleare de la Zaporojjie, dar și tensiunile, iată, mai nou, între Turcia și Grecia.

Cu voia dumneavoastră, o să începem prin a vorbit despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia. E această contraofensivă începutul sfârșitului acestui război?

Hari Bucur Marcu: Nu, sub nicio formă. Deci, războiul acesta a pornit în mod iraţional din punct de vedere al ştiinţei militare, ca să spun așa. Nu are un scop politic, ca urmare nu are nicio viziune de pace, nici agresorul, mai ales.

Rusia a declanșat această agresiune militară într-o manieră din care rezultă că ei nu-și propun o pace anume, ei îşi propun doar să distrugă, să-i distrugă tactic, adică pe teren, să distrugă clădiri, locuințe și așa mai departe şi să distrugă un stat, să îi anihileze. Au cuceriri teritoriale pe care pot să le piardă ulterior, că nu le pot apăra, pustiesc anumite zone, chiar oraşe.

Ce pot să facă ucrainenii e să le dezică acest obiectiv strategic de a disrupe viața cotidiană, de a le disrupe viața economică sau socială. Vă daţi seama, sunt milioane de ucraineni care încă sunt dislocaţi intern sau chiar refugiați.

În asemenea condiţii, acţiunile de teatru propriu-zise, cum au fost cele pe care le-au evocat săptămâna asta, în care ucrainenii au început să emită acţiuni, contraatacuri, mai bine zis, sau contralovituri, în cel mai bun caz, dar nu sunt chiar contralovituri, nu putem vorbi încă de contraofensivă sub nicio formă, ei bine, asemenea contraatacuri au scopul tot tactic, adică de a eliebra un sat, de a opri o acţiune ofensivă a inamicului, ceva în genul acesta, dar în niciun caz nu pot în momentul de faţă să joace vreun rol în ecuaţia finală, pentru că războiul se termină cu pacea, asta este foarte important.

Paul Palencsar: Cât mai poate înainta armata ucraineană și cât timp a reușit să păstreze ce a recuperat, pentru că și asta e foarte important?

Hari Bucur Marcu: Dacă îi întrebaţi pe ucraineni, ei vor spune că ei sunt capabili să ducă războiul şi pe timpul anului viitor fără niciun fel de problemă. Nu se predau, nu renunţă, din punctul ăsta de vedere.

Apoi, din alte considerente, cum ar fi cele ale capacităților de luptă pe care le au şi pe care le pot angaja într-o eventuală contraoensivă care, încă o dată, nu a început, nu sunt semne că ar fi început, contează foarte mult ajutorul nostru, al Occidetului, prin care îi dăm sprjin nu numai politic şi umanitar, ci şi sprijin militar.

În momentul în care vor avea suficient de multe forțe ofensive, vorbim în special de blindate mari, vor trece la acţiuni ofensive, este clar ca vor fi tot acţiuni din acestea punctuale, să nu ajungă în est Rusia să deţină controlul militar asupra întregii regiuni Donbas, iar în sud să nu se poată consolida.

Paul Palencsar: Centrala nucleară de la Zaporojjie e, iarăși, un element fierbinte în acest război, bombardamentele continuă în jurul centralei, fiecare dintre părțile combatante acuzându-se reciproc.

Singurul reactor activ a fost decuplat de la rețeaua de distribuție a energiei electrice. În ce situație ne aflăm? E un pericol real ce se întâmplă acolo?

Hari Bucur Marcu: Categoric este un pericol real de la început, doar că săptămâna asta am beneficiat de prezența inspectorilor ONU la locația respectivă, în interiorul centralei.

Ei au putut să vadă ce fac militarii ruşi acolo, care sunt încărcăturile pe care le au camioanele acelea pe care le-am văzut cu toţii în interiorul centralei, chiar foate aproape de reactoare, lucru care ar fi un pas în direcţia ca ruşii să părăsească militar centrala, să demilitarizeze instalaţiile respective, astfel încât să nu mai fie niciun fel de motiv de bombardamente sau de lovituri cu artileria sau chiar lupte, dacă ar fi cazul.

Singura justificare militară pe care ar putea să o aibă prezența trupelor rusești în zonă și chiar în interiorul centralei ar fi fost dacă ar fi existat cea mai mică suspiciune că centrala este folosită în scopuri militare de către ucraineni, cum ar fi, de exemplu, să-și refacă arsenalul nuclear militar.

Acum este clar, de când au apărut inspectorii ONU, că așa ceva nu este cazul. Deci, practic, rușii nu mai au nici cea mai mică justificare, nici măcar, așa, iluzorie sau teoretică, de a avea prezență militară acolo, deci vor trebui să plece.

Paul Palencsar: Vladimir Putin pare că folosește centrala nucleară de la Zaporojjie ca un cuțit pus la gâtul NATO, cel puțin, așa cum spuneți și dumneavoastră, nu mai are niciun fel de justificare pentru a-și ține trupele acolo.

Și ne gândim cu toții la dezastrul de la Cernobîl, la norul acel radioactiv care a făcut multe victime în anii ’80 și ’90. Sperăm că nu vom trăi, retrăi, aceeași situație. Un punct fierbinte este săptămâna aceasta relația tensionată dintre Turcia și Grecia.

Președintele turc Recep Erdogan a făcut declarații publice care ne dau fiori, într-un tablou deja dramatic, acel al războiului din Ucraina, conturând un eventual război între Turcia și Grecia. Ce se întâmplă acolo, de fapt?

Hari Bucur Marcu: Nu sunt semne de război, să știți. Sunt semne de retorică beligerantă din partea Turciei, care are acest moment istoric în care este importantă în ecuația securității Mării Negre, în eliberarea unor căi de navigație existente pentru grânele ucrainene, care să iasă din porturile ucrainene prin Marea Neagră.

Pe urmă, indivizibilitatea NATO, care este obligatorie, e consensul care guvernează NATO și care este obligatorie pentru ca NATO să fie într-adevăr o forță credibilă în apărarea Europei, mai ales și în asemenea condiții, își folosește acest argument, în retorica electorală pe care, ei deja au început să se pregătească pentru alegerile de anul viitor și folosește această retorică.

Sigur că da, ne așteptăm ca, așa cum a fost în cazul discuției despre lărgirea NATO cu cele două state din nord, Finlanda și Suedia, ne așteptăm ca și aici, retorica aceasta să se calmeze la un moment dat.

Paul Palencsar: Sigur că ne sperie și doar ideea ca două țări NATO să aibă un conflict militar una împotriva celeilalte. E președintele turc Recep Erdogan capabil să renunțe la orgolii de dragul stabilității și unității NATO, acum, când pericolul real și concret este Rusia?

Hari Bucur Marcu: Cu orgoliile este o chestie de asta, e o metaforă. Nu există orgolii în materie de securitate națională și internațională. Aici sunt numai interese. Sunt elemente din acestea de putere care se activează. Orgoliul nu este un element de putere și nici justificare pentru acţiuni internaționale.

Sigur că da, noi ne-am obișnuit de pe timpul Războiului Rece – și s-a preluat această idee, mai ales recent, de când cu comportamentul internațional huliganic al Federației Ruse conduse de președintele lor, Putin, ne-am obișnuit să vorbim despre menajarea unor orgolii.

Dar, una peste alta, nu, în relații internaționale, nimeni nu-și face un plan de menajare de orgolii sau de exacerbare de orgolii din partea cealaltă. Vorbim, într-adevăr, despre două state membre NATO. Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Deci știe Turcia foarte bine și Grecia la fel de bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele.

Conflictul va fi, categoric, doar la maniera aceasta incidentă, că o insulă din aceasta, cum e la noi Insula Șerpilor, pustie, nelocuită, în Marea Egee, care era considerată ca aparținând unui stat, a fost „cucerită”, între ghilimele, de celălalt stat, temporar, până când s-au dus la masa negocierilor și au stabilit cui aparține insula.

De fapt, despre așa ceva era vorba și ultima dată când Erdogan a evocat ideea că pe neașteptate să îi pedepsească pe greci pentru că iluminează avioanele care zboară pe acolo. Ei bine, cam aici stăm. Deci nu, nu sunt semne că s-ar escalada un conflict. Ar fi trebuit, de partea cealaltă, Grecia să evoce motive pentru care face treaba asta. Ori, Grecia neagă și prezența militară pe o anumită insulă, și faptul că ar fi ţintit avioanele turcești cu sistemele antiaeriene pe care le au ei.

Aici suntem, la maniera asta. Sigur că da, toată lumea are nervii întinși de războiul acesta din Ucraina, complet irațional, cum spuneam, dar este și ilegal şi imoral, în acelaşi timp. Ei bine, fiecare gest contează, fiecare vorbă spusă de cineva care ar putea să aibă o consecință în acest conflict contează, dar între vorbe și gesturi, întotdeauna este o mică diferență de care trebuie să ținem seama. Turcia, comportamental, este la nivelul așteptărilor ca stat membru NATO, este de partea Occidentului, este în favoarea rezolvării conflictului, astfel încât Rusia agresoare să fie pusă la punct din punct de vedere al dreptului internațional, deci, cam aici suntem.

Paul Palencsar: Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Mulțumesc mult!

Hari Bucur Marcu: Vă mulțumesc frumos de invitaţie încă o dată.

Cătălin Tomescu: De aia ne-am dus în NATO, ca să îl am pe fratele meu mai mare, să îl chem să mă ajute în caz că vine ăsta peste mine … singuri nu puteam să ne descurcăm mai bine, indiferent de ce fel de amenințare aveam

Publicat de Gabriel Stan, 18 iulie 2022, 17:30

În această săptămână am ales ca subiect în rubrica noastră cei 25 de ani împliniți în 11 iulie de la semnarea a Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii. De ce a fost acel moment unul de referință pentru țara noastră și pentru Armata Română aflăm din interviul pe care l-am realizat cu generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu, cel care a comandat până de curând Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est, cea mai importantă structură NATO aflată pe teritoriul României.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-locotenent, bine ați venit la „Jurnal militar”, bine aţi venit la „Subiectul săptămânii”!

Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitaţie. Vă salut!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Două subiecte importante pe agenda recentă: în 11 iulie ’97 s-a semnat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Dvs, ca unul dintre marii strategi ai Armatei României moderne, ne puteți spune dacă a fost un pas corect sau nu?

Cătălin Tomescu: Deciziile la vremea respectivă au fost decizii corecte, neputând să fim neutri, neputând să fim singuri. Parteneriatul cu Statele Unite, la fel, este un mecanism care ne acordă anumite drepturi și anumite privilegii și care s-au impus din punctul meu de vedere.

Bineînțeles că au fost și neîmpliniri, cum sunt și acum, treaba cu vizele şi așa mai departe, dar uite că ușor-ușor investițiile au început să curgă nu neapărat în sistemul militar, cât şi în sistemul civil şi sper să continue să se dezvolte, iar Statele Unite, să nu uităm, este singura țară care își permite să acționeze unitar la nivel global, în sensul că noi trebuie sau ascultătorii noştri trebuie să înțeleagă că Statele Unite au o pălărie care are steagul NATO pe ea, care acționează în cadrul organizaţiei.

Chiar dacă sunt cei mai potriviți, să nu uităm că NATO este o organizaţie care acţionează pe bază de consens și fiecare țară are un vot, are un drept, capitalele conduc NATO. Secretarul general este doar un angajat, înalt funcţionar public plătit foarte bine să aibă grijă de gestiunea organizației.

Spuneam Statele Unite au o dată pălăria cu steagul NATO, după care Statele Unite au pălăria cu Statele Unite. Parteneriatul Strategic ne oferă anumite avantaje și un exemplu pentru ascultători, ca să nu lungesc, venirea grupului de luptă al Statelor Unite pe teritoriul României.

S-a vorbit, toată lumea ştie – cei o mie şi ceva de militari, plus acum elementele din Divizia 101 Aeropurtată de comandă plus o brigadă. Asta a venit în baza acestui parteneriat și nu-i de colea să ți se aducă 5.000 de militari de la 10.000 de km distanță să stea pe teritoriul prin rotație câte nouă luni sau un an de zile, nu e lucru de colea, nemaivorbind de costuri. Deci cred că parteneriatul strategic cu SUA a fost o decizie bună și sper să se dezvolte corespunzător, cum funcționează vizavi de alte state.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În ce poziție eraţi în ’97 când s-a semnat parteneriatul?

Cătălin Tomescu: În 1997 eram la Statul Major al Forțelor Terestre, lucram ca ofițer în Birou Operații Speciale, eram ofițerul 1, adică al doilea după şef, ca să zic așa, în Statul Major al Forțelor Terestre şi răspundeam de obiectivele de interoperabilitate la nivelul Forțelor Terestre și de participarea structurilor românești din Forțele Terestre la misiuni în afară. Pe vremea aia aveam: Angola și operațiunea Alba din Albania, dacă își aduc aminte ascultătorii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ați participat așadar la această reforma dură la care a fost supusă armata și care acum de pe ultima funcție pe care aţi ocupat-o cu doar câteva luni în urmă, ați trecut în rezervă din funcția de șef al Comandamentului Corpului multinațional Sud Est al NATO. Puteți să afirmați cu toată responsabilitatea că s-au atins obiectivele și că lucrurile sunt așa cum s-au gândit ele atunci?

Cătălin Tomescu: Domne’, eu am trăit cu asta, eu am crescut cu integrarea României în NATO. A fost un proces greu, nu a fost simplu deloc. De ce? Că trebuia să iei măsuri drastice pentru că la creștere și la bine, se bagă toți; când trebuie să tai, nu prea se mai bagă.

Era ideea aia, da mă știu că trebuie să tăiem, dar s-o taie ăla după mine, că nu o tai eu acum. E ca cu încălzirea globală: toată lumea știe că face rău, dar niciun şef de stat nu vrea să-şi oprească motoarele industriei pentru că îşi dă seama că afectează anumite interese ale țării lui.

A trebuit să tăiem funcţii, a trebuit să închidem cazărmi, a trebuit să ne schimbăm mentalități, a trebuit să învățăm engleză, a trebuit să învățăm proceduri NATO, a trebuit să participăm la misiuni prin Angola, prin Afganistan, prin Irak. Cine se gândea până în ’89 că ajungem noi să mergem până în teritoriile astea? Deci a fost o treabă grea, a fost o treabă care șefii, liderii respectivi, eu eram mic, dar am trăit lângă şefi mari, care au ajuns mari ulterior, au trebuit să muncească foarte mult ca să schimbe sistemul.

Mulți dintre ei erau la o vârstă la care schimbarea nu prea mai curgea așa ușor pentru că una este să te schimbi um aveam eu în ’89, aveam 25 de ani și una este să te schimbi atunci și să schimbi rusa pe engleză şi să schimbi mentalitatea sovietică pe mentalitatea NATO, și alta e să ai 55 de ani, după ce 35 de ani ai lucrat într-un anumit sistem, să te schimbi în două luni şi să iei sistemul celălalt, nu prea mai merge așa.

Prin urmare, Forțele Terestre, că aici știu foarte bine, procesul de transformare a lor, început din 1994 efectiv, de când am semnat parteneriatul pentru pace până în 2004, 10 ani ca să devenim membri, plus ulterior până acum doi ani, facem 30 de ani, din 1994 când a început procesul a avut și succese și insucces. În ce sens? Nu toate ne-au ieşit așa cum am vrut. Uneori nu am găsit omul potrivit la locul potrivit. Nu totdeauna am avut banii necesari.

De exemplu sunt discuții întregi în spațiul public privind înzestrarea că merge greu cu corveta, cu avionul. Adevărat acesta e un exemplu concret, poate și noi militarii avem vină, dar să ştiţi ca inclusiv procedura și mecanismele sunt uneori greșite. De asemenea interesul care bineînțeles totdeauna îşi are rolul lui.

Prin urmare, au fost şi elemente de succes, au fost și elemente de insucces dar crearea corpului, ca să închid, Comandamentului Corpului de la Sibiu din structura de forţe a NATO, forțele terestre rămâne ca succes.

Dacă nu eram crezuţi în stare că putem să îl creăm, să îl conducem și să îl facem să devină o capabilitate eficientă, să îl facem după procedură, fiți convins că la summit nu se aproba – și sunt cuvinte frumoase cu care să ne refuze, exact cum am pățit și ’97. În ’97, ne aşteptam și noi să fim invitați.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ne-au refuzat frumos.

Cătălin Tomescu: Ne-au refuzat elegant și ni s-a spus că trebuie să mai așteptăm o tură.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O chestiune pe care sunt convins că o puteți aborda într-o notă personală. De când erați comandantul Brigăzii de la Focșani, până când ați parcurs toate treptele carierei militare comandantul Diviziei 1, ați ajuns până la NATO, la Corpul NATO de reacție rapidă din Istanbul, v-aţi luptat permanent cu ceea ce am descoperit tot un soi de fake news – țineți minte cum spuneau unii români: armata noastră cheltuie banii și nu face nimic, când de fapt rusul poate veni în două zile și tot ceea ce facem noi cu Armata română e în van, pentru că rușii pot veni şi pot face praf tot – ceea ce s-a demonstrat acum iată în războiul din Ucraina, că nu e chiar așa.

Cătălin Tomescu: Păi, domne’, el poate să vină în două zile că nu-l ține nimeni. Putin nu mai e predictibil. El poate să ia decizii ce vrea el, pe mine nici nu mă interesează asta. Bine, e bine să știu dacă sunt pe lista lui de priorităţi şi dacă vrea să intre, dar numai că n-am treabă eu, eu nu mă pregătesc că vine ăsta în două zile sau în trei.

Spunea un înțelept: o armată se construiește, nu neapărat ca să câștigi un război, ci ca să îl previ. Asta e una. Doi: de aia am apelat pentru NATO, că singuri nu puteam să facem față. Păi da, ştim istoria de 2000 de ani…păi nu ne-am bătut cu ăștia? Uneori am fost cu ei, uneori am fost împotriva lor? E greu să te lupţi cu o ţară de 113 milioane și cu capabilități militare, chiar de astea nu neapărat super-tehnologizate din belşug, că uite ce se întâmplă acum în Ucraina. Dau cu bombe în ei și pot să dea trei ani de zile, pot să îi bombardeze aşa, fără să cucerească nici un metru de teren. De aia ne-am dus în NATO, ca să îl am pe fratele meu mai mare, să îl chem să mă ajute în caz că vine ăsta peste mine, că eu nu am de unde să știu ce visează.

Nu vedeți că ei scot din tolbă lucruri care aparțineau spațiului sovietic, chestii de genul în care nici nu îţi vine să crezi? Cum am spus, domnule, trebuie să desenăm harta conform anului 1997. Ce vorbești? Păi cum să mă întorc în ’97, ai înnebunit? Noi suntem români, noi ne-am găsit viitorul nostru încolo, bun, rău, cum o fi. Bineînţeles că o să vină unul şi o să zică: „Ce ne-a adus nouă UE sau ce ne-a adus NATO sau ce ne-a adus…?” Nu am o problemă, putem să discutăm. Ideea e că, ce sunt convins și o spun cu toată tăria, singuri nu puteam să ne descurcăm mai bine decât în cadrul organizațiilor NATO sau UE, indiferent de ce fel de amenințare aveam.

Prin urmare, toată presiunea asta care e asupra sistemul militar, că suntem incapabili să răspundem…Ce vorbești, domnule? Păi, într-adevăr, poate nu avem toată tehnologia pe care ne-o dorim, poate nu avem numărul de oameni necesar, salariile mici de la baza carierei şi aşa mai departe, toate astea contribuie şi îl fac pe tânărul din ziua de azi, care e tot timpul în competiție sistemul militar cu societatea civilă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu atât mai mult acum decât acum 20 de ani.

Cătălin Tomescu: Absolut! Şi atunci? Trebuie să revenim la principiile noastre și să lăsăm neapărat denigrarea și punerea la zid. Încă o dată, avem și noi lipsurile noastră de sistem, dar nu le facem în spațiul public.

Iar faptul că există o amenințare de la Est ar trebui să ne convingă de necesitatea stabilirii unui sistem militar performant. Armata costă bani peste tot, dar să îmi spună cineva ce ţară care nu a avut securitatea garantată şi un sistem militar performant, care să îi asigure această independență de decizie şi suveranitate, a avut succes. Că eu nu cunosc niciuna.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar că ultima întrebare. Se apropie Ziua Tanchiştilor. Sunteți tanchist, o analiză foarte scurtă a noului fel de a combate tancurile. Am văzut ce mare succes au avut ucrainenii cu Javelin a lor, cum avem noi Spike-ul. Cum e?

Cătălin Tomescu: Da, domnule, e adevărat. Ştiţi, au mai spus anumiţi cetățeni, să spunem așa, că tancul s-a dus. Nu e, domnilor… Uitaţi ce se întâmplă acum în Ucraina. Ăsta poate să dea doi ani cu bombe în ucraineni, de la Liov, de la graniţa de vest, până la cea de est.

Problema e în felul următor, nu înseamnă că ai cucerit ceva, înseamnă că ai distrus, ai neutralizat, ai nimicit, ai înspăimântat, ai omorât civili sau nu. Îți trebuie o mașină de luptă de infanterie sau un tanc care să se ducă să pună și şenila pe o linie și să spui: „de aici în spate e al meu, de aici încolo e al vostru, încă până ce vă cuceresc”.

Deci, mașina asta, tancul ăsta trebuie să existe întotdeauna, pentru că numai așa cucerești, restul, dai bombe. Da, e adevărat. Când s-a bombardat Kosovo, de exemplu. Păi da, s-a bombardat din aer 30 de zile, dar știţi cine a fost primul batalion care a intrat în Kosovo, prin Muntenegru? Batalionul de Căşti Albastre al ruşilor. Da, asta e din ’99, dacă vă aduceţi aminte.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: În fine, ce vreau să spun este că aviație, artilerie, bombe, rachete și așa mai departe contribuie la obținerea succesului prin distrugere, neutralizare, nimicire de obiective, numai că cucerirea efectivă se face numai pe terestru și numai cu tancuri sau cu infanterie, că asta e prima linie. Al doilea element vis-a-vis de viitorul tancului este că te-a cucerit inamicul, cum i-au cucerit rușii pe ucraineni pe anumite zone, 200 de km, cât au intrat ei în Donbas.

Alea nu se iau înapoi cu artileria. Pot să îi bombardeze cu Himars-ul pe ruşi până o să le presneasă creierii. Problema e că dacă nu își adună două brigăzi de tancuri, să se ducă să dea contralovitură și să se oprească pe granița străveche, nu are cum să plece ăla de acolo.

În rest, ăla e bombardat, adică merge și cu viceversa. Deci, de aceea tancul rămâne o mașină încă viabilă, că ești singurul cu care poți să cucerești pe uscat, bineînțeles, și e singurul cu care poți să dai riposte ofensive, că riposta nu se dă cu racheta sau cu tunul, se dă cu tancul sau MLI. Trei – inamicul, că e dronă, sistemele astea moderne, domnule, astea au fost întotdeauna.

Dumneavoastră sunteţi tânăr, dar pentru cei care au o vârstă puțin mai înaintată, îşi aduc aminte de Războiul Rece. Asta e valabil în orice echipament de luptă, în orice tehnologie, că e avion, că e tanc, că e… Rușii făceau unul care trăgea cu cinci gloanţe pe minut, americanii făceau unul – sau neamțul, sau francezul – care trăgea șapte, după care se făcea unul caretrăgea nouă. Gândiţi-vă, americanul a inventat A-10, celebrul bombardier care a fost construit ca să nimicească tancuri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): „Purcelușul”.

Cătălin Tomescu: Exact. Javelin e racheta care e făcută să nimicească tancuri. Există muniții de artilerie explozive sau cu teleghidare care sunt făcute să nimiceasă… Deci, tancul a avut tot timpul inamic.

Au fost create elicoptere care să lupte împotriva tancurilor şi atât. Punct. Inamicul ăla a fost întotdeauna. Că a apărut o dronă acum, nu e o mare problemă. Într-adevăr, e periculoasă, pentru că e mică, e greu de nimicit și așa mai departe, dar numai că tancul nu o să dispară că a apărut drona.

Uite, nemţii fac acum Leopardul A-7 ultima formă, cu protecție electromagnetică, care e făcut tocmai ca să nu mai intre rachete, tot ce e ghidat infraroşu sau electromagnetic să nu mai aibă eficienţă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi nu mai intră, nu?

Cătălin Tomescu: Exact. Deci, totdeauna, industriile de apărare ale ţărilor dezvoltate, care şi-au permis, inventează ceva care să se pună pe tanc…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu o contramăsură.

Cătălin Tomescu: O contramăsură care să îi facă ăluia muniţia ineficientă, care bineînțeles, ălălaltul, la rândul lui, se va duce şi va dezvolta ceva care să-i bruieze lui ăsta ş.a.m.d., dar asta se va întâmpla prin 2100. Deci, pentru dragii mei tanchişti, le urez la mulţi ani, dacă tot m-ați întrebat şi le doresc să le vină echipamente de luptă performante cât mai curând posibil.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc. Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ a fost generalul locotenent Cătălin Tomescu. Dle general, vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulţumesc. Sănătate!

Prima sesiune a Comitetului Militar al NATO din anul 2022

Publicat de Gabriel Stan, 18 ianuarie 2022, 13:43

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Şefii apărării din cele 30 de state membre ale Alianței Nord-Atlantice au participat, prin sistemul de video conferință, la prima reuniune din acest an a Comitetului Militar al NATO.

Şeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, a discutat cu omologii aliații despre implementarea conceptului fundamental al NATO de ducere a războiului și a conceptului de descurajare și apărare în zona euroatlantică, două instrumente de importanță strategică pentru Alianță.

Daniel Petrescu: În cadrul acestei întâlniri, împreună cu ceilalți șefi ai apărării din țările NATO, am evaluat situația curentă de securitate, în perspectivă 360 de grade şi am prezentat pozițiile naționale de consolidare a posturii aliate de descurajare și apărare. De asemenea, ne-am bucurat şi de prezenţa şefilor apărării din Georgia și Ucraina, care ne-au prezentat situația de securitate și progresul reformelor militare din cele două țări.

În ceea ce mă privește, în intervențiile pe care le-am avut, am subliniat faptul că noul concept strategic al NATO trebuie să evidențieze în primul rând angajamentul statelor aliate pentru apărarea colectivă, potrivit Articolului 5 al Tratatului de la Washington, să evidențieze principalele riscuri și amenințări la adresa securității Alianței și am argumentat, de asemenea, necesitatea sporirii prezenței aliate în România și în regiunea Mării Negre pentru întărirea coezivă și credibilă a posturii de descurajare și apărare pe întreg flancul estic.

Reuniunea a fost condusă de amiralul Rob Bauer, preşedintele Comitetului Militar, iar la lucrări a luat parte și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Exerciții Dacia 21 LIVEX

Publicat de Gabriel Stan, 11 mai 2021, 10:13

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Aproximativ 15.000 de militari, dintre care 10.000 români și 5.000 din 17 națiuni aliate și partenere, participă, începând de marți, 4 mai și până la jumătatea lunii iunie la seria de exerciții Dacia 21 LIVEX, conduse de Comandamentul forțelor întrunite din Statul Major al Apărării.

Exercițiile au loc în 16 poligoane și alte facilități militare din România și integrează secvențe de pregătire a unor forțe românești aliate și partenere în context NATO și al Parteneriatului Strategic româno-american pentru executarea unei operații de apărare în condițiile unor scenarii care presupun acțiuni de luptă de intensitate ridicată.

Dacia 21 LIVEX are ca scop consolidarea posturii de apărare și descurajare naționale și aliate și confirmă capacitatea Armatei României de a-şi angaja capabilitățile în operații defensive, precum și disponibilitatea permanentă a structurilor Alianței de disloca rapid în țara noastră efective credibile pentru realizarea apărării în fața oricărui agresor.

Activitățile de instruire planificate cuprind deplasări și exerciții tactice, cu și fără trageri de luptă, trageri cu bombe de aviație, parașutări, forțări ale cursurilor de apă, comunicații criptate, coordonare a tranzitului prin puncte aeriene, navale și terestre de trecere a frontierei, precum și activități cu specific medical.

Seria de exerciții reprezintă un vârf al pregătirii profesionale, care a cuprins etape de planificare și organizare, demarate cu un an înaintea fazelor de execuție operațională derulate în prezent.