In Memoriam Altay Kerim

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 martie 2017, 19:53

„Un gând mă bântuie şi nu-mi dă pace:

De ce atâta vrajbă? De ce oare

Nu învăţăm să vieţuim în pace

Şi vrem să facem pace prin teroare?”

(versuri din poezia „De CE?”din volumul „Preluaţi ştafeta”, unde poetul se consideră doar un Caragiale virual şi sfera critiicii sale depăşeşte naţionalul.)

La 12 martie, se împlinesc 80 de ani de la naşterea lui Altay Kerim(1937-2006), realizator de emisiuni radio (Radio România Internaţional 1976-1997), traducător, scriitor, jurnalist, autor de dictionare.

S-a născut la 13 martie 1937 în satul Moviliţa, comuna Topraisar, judeţul Constanţa. Este absolvent al Şcolii Pedagogice Tătare nr. 2 din Constanţa (1956) şi al Facultăţii de Filologie, secţia Turcă, a Universităţii Bucureşti (1962).

Altay Kerim are meritul de a fi dat la iveală prima carte de creaţie originală în limba tătară din ţara noastră, în 1984 scrie volumul de schiţe şi nuvele originale în limba tătară „Kâniye”. Împreună cu fiica sa Leila editează „Dicţionarul Tătar-Turc-Român” (Bucureşti, Editura Kriterion, 1996). În anul 1990 realizează prima emisiune a etnicilor tătari la postul de Radio Constanţa.

Alte creaţii literare: „Romen Şiirinin Antolojisi”. Antologia poeziei române în limba turcă. (Bucureşti, Editura Kriterion, 1999). TRADUCERI : „Gercešin ucunda Romanya, Ihtilal ve reform” (Varianta turcă a volumului „Revoluţie şi reformă” al lui Ion Iliescu, Istanbul – Turcia, Editura Globus, 1996); „Poeme care trăiesc” (Varianta românească a volumului de poezii „Yaşayan misralar 2” al poetului turc Tayfun Yücer din Republica Turcă – Ciprul de Nord, Constanţa, Editura Metafora, 1999), în 2003 publică volumul de versuri trilingv(tătară, turcă şi română) „Darisi sizge caşlar”(Preluaţi ştafeta), iar în 2006 scire piesa de teatru în 2 acte în limba tătară „Tenekeci Şamil”(Şamil tinichigiul).

Din anul 1999 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”, Kerim Altay a rămas în memoria tătarilor dobrogeni şi nu numai şi ca un jurnalist de prestigiu, el punându-şi amprenta pe revista UDTTMR, „Karadeniz”.

Redactează şi publică, în colaborare cu câţiva intelectuali de origine tătară din Bucureşti, sub egida editurii „Kriterion”, revista anuală, tip almanah, „Renkler” (Culori) (1987-1989), (1992-1995). A publicat (în colaborare) un „Ghid de conversaţie Român-Turc, Turc-Român” şi o „Antologie a poeziei turce cipriote” – în limba română. În perioada 1997-2000 îndeplineşte funcţia de redactor-şef al publicaţiei lunare a UDTTMR – „Karadeniz” („Marea Neagră”).

Pentru scrierile sale şi pentru traduceri Altay Kerim a fost răsplătit cu Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor şi al revistei Tomis” (1999) şi Premiul „Ovidius” pentru traduceri (1999).

Leila Kerim Wilson, fiica regretatului Altay Kerim, a reușit să preia ştafeta de la părintele său, recent a lansat o carte de bucate tătăreşti intitulat : Album gastronomic literar tătăresc. Albumul lansat în luna martie, reprezintă totodată şi un omagiu pentru tatăl autoarei.

Despre autor şi creaţiile sale scriitorul Arthur Porumboiu, afirma următoarele: „Un fapt literar deosebit s-a petrecut recent în spaţiul românesc. Este vorba de o antologie de poezie română clasică şi contemporană tradusă în limba turcă. (…) Acţiunea, în sinea ei, a fost temerară, pentru că cele două limbi diferă în mod radical. Şi cu toate acestea, aşa cum deja s-au pronunţat cunoscătorii avizaţi ai ambelor limbi, reuşitele nu lipsesc, ba chiar, în multe cazuri, se păstrează ideile directoare, atmosfera şi prozodia astfel ca şi cititorul de limbă turcă să poată împărtăşi din lumina binefăcătoare a poeziei române.”

Scriitoarea şi jurnalista Erem Melike Roman, care s-a numărat multă vreme printre redactorii de excepție ai Secției de  limba turcă a Radio România Internațional, spunea despre Altay Kerim: „O lectură atentă a traducerilor din (Romen Şiirinin Antolojisi”) indică în Altay Kerim un sensibil cunoscător al literaturii române, pe care o transmite cu mult har cititorilor de limbă turcă.”

Regretatul Altay Kerim a fost mentroul meu, m-a învăţat să desluşesc tainele radio-ului, m-a îndrumat spre „ABC-ul” deprinderii acestei meserii fascinante, cea de reporter şi realizator de emisiuni radio. Îmi cunoaşte fiecare emoţie, ştia fără să mă întrebe dacă sunt mulţumită de evoluţia mea. Era cel mai dur şi mai sincer critic al meu.

Altay s-a regăsit întotdeauna în cuvinte, iar în clipele de grea încercare pricinuite de o cruntă boală s-a refugiat tot în magia literelor. Din postura de jurnalist, Kerim Altay a vorbit şi altfel lumii întregi despre comunitatea turco – tătară din România şi a fost un mesager destoinic al acestei comunităţi, care după 1990 îşi reclădea imaginea aici, în Dobrogea.

Ghiulşen Ismail-Iusuf

Radio România Constanţa

„Albumul literar gastronomic tătăresc”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 februarie 2017, 15:55 / actualizat: 7 martie 2017, 10:15

Despre gastronomia tătărească la Radio Constanţa

După o muncă de trei ani a fost editat „Albumul literar gastronomic tătăresc” semnat de prof.Leila Kerim Wilson. Albumul cuprinde reţete de mâncăruri tradiţionale tătăreşti specifice Dobrogei. Gastronomia tătărească este prezentată în limba română, tradusă în limba engleză şi inserată cu expresii din literatura orală tătară. Aşa cum scrie autoarea în prefaţa cărţii, „… necesitatea editării albumului gastronomic este ca generaţiile viitoare să ducă mai departe tradiţiile, hărnicia şi măiestria la bucătărie a tătăroaicelor dobrogene, dar să şi consolideze prietenia străveche de pe aceste meleaguri cu poporul român.” Reţetele culinare prezentate în album sunt culese din familia autoarei (mama, bunica, mătuşi etc.). Fiecare reţetă are o poveste, poveştile sunt relatate întrun mod atractiv, menite să stârnească curiozitatea cititorului încă din primele rânduri.

Gastronomia, folosită în sens restrâns ca artă a gătitului, ocupă un loc important în cultura tătarilor crimeeni, ea fiind strâns legată de modul şi mediul de viaţă. Aruncând o privire asupra bucătăriei tătăreşti din cuprinsul volumului am putea face următoarea clasificare a mâncărurilor: ciorbe, mâncăruri scăzute, produse de patiserie şi dulciurile. Dintre mâncărurile scăzute trebuie să ne oprim asupra câtorva dintre ele, care sunt specifice bucătăriei tătăreşti, dar şi unor anumite evenimente. Fasolea cu carne, sarmalele din foi de viţă sau varză, musaca, pilaf etc. Fasolea boabe, scăzută se serveşte imediat după ciorbă la mesele de acasă de la nunţi şi la mesele de pomenire a morţilor. Ea este însoţită de friptură de oaie, vită sau pasăre, precum şi de o salată de crudităţi sau murături. Imediat după fasole vin sarmalele, de preferat din foi de viţă, dacă nu din foi de varză murată. În timpul verii sau toamna ele pot fi înlocuite cu ardei umpluţi. Pilaful, care nu trebuie să lipsească de la ospăţul de nuntă de acasă şi de la anumite mese de comemorare a morţilor, se serveşte întotdeauna cu ceva dulce de băut, de obicei compot de fructe. Partea cea mai consistentă a bucătăriei o constituie preparatele de patiserie: şuberek(plăcintă cu carne), dort kesken(plăcintă cu brânză), ulkum (gogoşi) scovergi, katlama, köbete, geantĭk, sarbırma etc.

Dintre acestea mă voi opri asupra celor care se pregătesc cu prilejul unor anumite evenimente. Köbete-ul  este o plăcintă foarte des preparată, având diferite feluri de preparare dar şi aspect variat, în funcţie de tehnica preparării şi de ingredientele folosite. Actualmente, din spirit practic, gospodinele pregătesc köbete-ul în formă de triunghi, format din straturi de foi, cu umplutură de carne tocată şi orez. Mamele şi bunicile noastre pregăteau katlanışıklı köbete(plăcintă cu multe foi), dar nu foarte frecvent, ci numai cu anumite ocazii: loksa cıyın (masa ieşirii din lehuzie), la misafir canı-ca invitat în compania unor musafiri de seamă. Katlamaua este un alt produs, care se face numai ocazional, cu prilejul nunţii. Partea băiatului, atunci când trimite cadourile de logodnă la familia fetei, trimite şi katlamaua-din care trebuie să guste toate domnişoarele candidate la măritiş. Katlamaua este de fapt un produs dulce, un desert format din mai multe foi foarte subţiri aşezate unle peste altele. Foile sunt îndoite astfel, încât să formeze un pătrat. Sunt prăjite în ulei foarte încins sau băgate la cuptor cu mult ulei. În mijlocul pătratului se pune zahăr şi katlamaua tăiată în două este oferită fetelor pentru a se putea mărita.

Este de menţionat faptul că gospodinele tătare au păstrat şi transmis reţetele de la bunici. Cei care au degustat preparate din bucătăria tătară s-au declarat încântaţi de combinaţiile interesante de alimente, de gustul bogat, precum şi de ospitalitate. Tătarii îşi servesc musafirii cu ce au mai bun. De pe masă nu lipsesc: apetisantele şuberec-uri, delicioasele baclavale şi băutura preparată din iaurt „ayran”, delicioasă şi foarte bună în zilele toride de vară.

Câteva date despre autoare:

Leila Kerim Wilson este născută în Constanţa, a urmat Liceul „M.Eminescu” şi este licenţiată a Facultăţii de Geografie – Engleză a Universităţii Bucureşti. Este profesoară de limba engleză la o şcoală gimnazială din Constanţa. Împreună cu tatăl său, renumitul scriitor, gazetar şi realizator de programe în limba turcă la Radio România Bucureşti, Altay Kerim, au scris „Dicţionarul Tătar-Turc-Român”, apărut la Editura Kriterion în anul 1996.

Lansarea „Albumului literar gastronomic tătăresc” este programată pentru 10 martie 2017, la Biblioteca Judeţeană din Constanţa, constituind în acelaşi timp un dar pentru toate doamnele indiferent de etnie.

„Albumului literar gastronomic tătăresc”a fost prezentat la Radio Constanţa.

Ghiulşen Ismail-Iusuf,

Radio România Constanţa