Ion Ghiţulescu – o viaţă artistică de referinţă
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 iunie 2016, 02:39 / actualizat: 20 iunie 2016, 12:57
Ion Ghiţulescu s-a născut pe 25 mai 1949 la Homeşti, jud. Buzău.
Nu există un mare talent fără o mare voinţă. Aceste cuvinte pot constitui genericul portretului interpretului Ion Ghiţulescu. De peste 35 de ani este gorjean. Aflând probabil că „nu-i românul ca olteanul, nici olteanul ca gorjeanul”a început activitatea la Ansamblul „Doina Gorjului”, reuşind în scurt timp să se identifice cu acest spaţiu cultural. Experienţele de început sunt totdeauna definitorii pentru istoria personală a protagonistului. Ion Ghiţulescu a activat doar în ansambluri care purtau şi poartă nume de rezonanţă românească, dor, doină: „Doruleţ”, din Buzău, „Doina Vrancei”, „Doina Gorjului”. S-a apropiat de spaţiul mirific al Gorjului trecând prin experienţa debutului în urmă cu peste 50 de ani la „Doina Argeşului”. Probabil că „Nea Ion”, cum i-am zis eu în semn de preţuire şi afecţiune (şi de atunci aşa i se spune), se raportează la această dată, 1964, susţinând că are o jumătate de veac de activitate ca solist. Aş îndrăzni să spun că este interpretul fără vârstă, nu ştiu cum era acum 50 de ani, dar ştiu că nu a îmbătrânit în jumătatea de veac, de când domină scena românească a cântecului popular.
Într-un interviu Ion Ghiţulescu mărturisea că a visat să fie actor. Interpretul este actor, el re-crează prin fiecare nouă interpretare, o amprentează cu personalitatea sa uşor de recunoscut şi cu emoţiile irepetabile ale acelui moment al rostirii. Dar mai mult, Ion Ghiţulescu este actorul care readuce în actualitate personaje celebre din muzica românească. Barbu Lăutaru este o asemenea „prezenţă”, care, în memoria colectivă va fi asociată cu imaginea lui Ion Ghiţulescu.
Asumarea unui asemenea rol, cel al lui Barbu Lăutarul este riscantă. Te compari cu modelul şi nu poţi fi decât o replică peste timp. Cum a reuşit Ion Ghiţulescu să se impună? Prin talent, prin voce, prin prezenţa scenică, prin interpretarea rolului fără ostentaţie. Este un Nea Mărin, rol memorabil al actorului Amza Pellea. Dincolo de marile roluri, Amza va rămâne Nea Mărin. Aşa este Nea Ion, un Barbu Lăutaru al timpului de-acum, care aduce în prim-plan cântecele vechi, cu o amplitudine a vocii care „umple” sala (chiar şi a Palatului) şi de care ţi se face dor mai ales la zilele de petrecere. Iar viaţa este o „petrecere” (vorba lui Marin Sorescu). Îi plac cântecele de dragoste şi le interpretează cu patos (doar s-a însurat la 17 ani şi îşi iubeşte soţia şi după o jumătate de veac), îi place să domine scena (poate de aceea vocea sa „rotunjeşte” un tablou folcloric, la final), îi place să creeze atmosfera de petrecere şi spectacol (de aceea a fost mult timp director artistic al Ansamblului „Doina Gorjului”). Îi plac cântecele de uliţă mare, dar şi cele de „uliţă mică” ( un alt …Nea Ion, ascultat cum se asculta Europa Liberă pe vremuri).
Îi plac romanţele şi poeziile, fiecare romanţă fiind o poezie a unui timp. Interpretându-le se deconspiră un sentimental şi patosul cu care interpretează dă tinereţe acelei romanţe, cu toate că e veche „de când lumea”.
Ascultându-i cântecele auditoriul se identifică cu un timp, cel al melodiilor nepieritoare. Este o plăcere a dominării prin talent, ce se vede pe chipu-i luminos la finalul recitalului. Spectatorii, radioascultătorii sau telespectatorii, reprezentând generaţii diferite sunt captaţi de vocea amplă, rezonantă, de cântecele parcă ştiute de toţi, de vibraţia emoţională a interpretului.
Spania, Portugalia, Franţa, Elveţia, Turcia şi mai ales Israel sunt tot atâtea repere pe harta creionată cu cântecul de Ion Ghiţulescu în decenii de muncă, talent şi voinţă. Dar este o creionare ca în crochiurile lui Picasso, dintr-o linie, care se întoarce la locul de unde a pornit.
La Casa Americii din Israel i s-a decernat titlul de „Cântăreţul anului 2008”( este doar un detaliu semnificativ al activităţii sale).
Statornicie, talent, pasiune şi voinţa de a aduce în fiecare etapă a vieţii noul care se revendică din autentic – iată „ingredientele” unei vieţi artistice de referinţă.
Ion Ghiţulescu este numele la care ne vom întoarce ori de câte ori ne dorim să retrăim o emoţie artistică.
Spune, spune, moş bătrân – Sursa: Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă invit şi săptămâna viitoare să urmăriţi la Radio România Regional Galeria interpreţilor de muzică populară.
Audio:
La Tismana-ntr-o grădină – Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Femeia care-i frumoasă – Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Nu mi-e necaz că trăiesc – Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune