Prescura, pâinea sfântă de la împărtășanie

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 noiembrie 2020, 21:46 / actualizat: 15 noiembrie 2020, 22:58

Prescura, pâinea sfântă de la împărtășanie

Interviu cu Pr. Visarion Tuderici

În liturgicul Bisericii Ortodoxe, pâinea joacă un rol extrem de important, definitoriu. În jurul pâinii gravitează înțelegerea practică a adevăratei teologii. În tradiția creștină, pâinea este trupul lui Iisus, așa cum vinul roșu este sângele lui, jertfit pe cruce. Cine aduce la biserică pâine și vin, aduce o ofrandă de suflet pentru toate binefacerile primite de la Domnul. Pâinea este exemplul cel mai concret al celor mai curate și sincere năzuințe spre mântuire. Despre semnificația și simbolismul liturgic al prescurei la Sfânta Liturghie și ce reprezintă aceasta pentru credincioși, am stat de vorbă cu pr. protosingel Visarion Tuderici, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sediul la Jula.

Prescura este, înainte de toate, pâinea liturgică din care preoții pregătesc sfânta împărtășanie și sfânta anafură. Dar semnificațiile ei sunt ample și surprinzătoare.

Încă din secolele I sau II după Hristos, creștinii au început să aducă în biserică pâine și vin, bunurile lor cele mai de preț de la masă. Apostolii propovăduiau generozitatea lui Iisus și spuneau adesea că pâinea este trupul lui dumnezeiesc, care s-a întrupat pe pământ. Cine putea să coacă o pâine și să o aducă la biserică, aducea o ofrandă din care se înfruptau toți credincioșii veniți să asculte slujba. Cu timpul, această pâine coaptă special pentru biserică se transformă într-un frumos obicei creștin îmbogățit de simboluri. 

Cum se face prescura și ce simboluri poartă?

– Pâinea destinată bisericii trebuie să fie cât mai simplă, așa cum era masa unui creștin în vremurile biblice. Se folosește doar apă caldă, făină și foarte puțină sare și drojdie. Pâinea se lasă la dospit și se modelează în forme mici și rotunde. Înainte de a o pune în cuptor, trebuie imprimată cu literele și simbolurile creștine, care amintesc de Iisus. De regulă, prescura se face din două părți, care se unesc mai apoi, două bucăți de aluat unite între ele, care reprezintă cele două firi ale Mântuitorului, firea dumnezeiască și firea omenească ce s-au întâlnit amândouă în persoana Mântuitorului Hristos. Prescura are un rol esențial la Sfânta Liturghie, alături de vin bineînțeles, pentru că, prin rugăciunile preoților și prin Pogorârea Duhului Sfânt, în timpul momentului care se numește epicleză, când strana cântă „Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvântăm…”, atunci pâinea se preface în Trupul Mântuitorului, iar vinul în Sângele Domnului. Folosim pâine, prescură, la Sfânta Liturghie, pentru că întemeierea Tainei Sfintei Împărtășanii, care este centrul Sfintei Liturghii și centrul vieții duhovnicești, al Sfintei Biserici și al fiecărui creștin în parte, așadar folosim pâine, pentru că la Cina cea de taină Mântuitorul a folosit pâine dospită, „ardos” în termenul grecesc. De aceea și noi folosim pâinea dospită pe care se află o pecete, un pătrățel cu inscripțiile: IC (Iisus), XC (Cristos), NIKA (Biruitorul).

„Sfântul Agneț” și pregătirea cinstitelor Daruri

– La o liturghie este nevoie de cinci prescuri. Din prima prescură, înainte de Sfânta Liturghie, la slujba care se numește Proscomidie și pe care credincioșii nu o văd, pentru că se face în Altar, preotul scoate o părticică numită „agneț”, denumire care provine din limba slavonă și înseamnă „miel”. Practic este un cubuleț cu inscripțiile IC (Iisus), XC (Cristos), NIKA (Biruitorul), și care îl simbolizează pe Isus Hristos, iar după prefacere, după Epicleză, cubulețul acesta se va preface în Trupul Mântuitorului Isus. Bineînțeles că acest Sfânt Agneț se scoate cu rugăciune la fiecare tăietură pe care preotul o face, rostește câte o rugăciune, câte un verset din Psalmii lui David, după care Sfântul Agneț odată scos se așează pe Sfântul Disc.

Prescura din care a fost scos acest agneț, o simbolizează pe Maica Domnului, din care a luat trup Mântuitorul Hristos. Iar proscomidiarul, locul în care se face rânduiala aceasta a proscomidiei, simbolizează Bethleemul, locul nașterii lui Isus. Și atunci, înainte să înceapă proscomidia, preotul binecuvântează prescura în numele Mântuitorului Hristos, și după ce a scos agnețul, îl taie cruciș, astfel încât să se țină doar în coaja de sus și zice: „Înjunghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa și mântuirea lumii”. După care se așează agnețul pe Sfântul Disc și preotul înjunghie cu cuțitul acela special pe care îl numim „copie”, rostind cuvintele de la Sfântul Evanghelist Luca: „Și unul din ostași coasta Lui cu sulița a împuns și îndată a ieșit sânge și apă”. Zicând acestea, preotul toarnă în potir apa și vinul, care la momentul potrivit se vor preface în Sângele Mântuitorului Hristos.

Am zis că la Liturghie folosim cinci prescuri, așadar din prima prescură se scoate Sfântul Agneț, din a doua prescură se scoate un triunghi, care o simbolizează pe Maica Domnului și se așează pe Sfântul Disc, în dreapta agnețului, rostind cuvintele din Psalmul 44: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.”

După aceea, preotul ia prescura a treia și scoate nouă triunghiulețe (care simbolizează cetele îngerești și cetele sfinților), pe acestea le așează în stânga Sfântului Agneț. Primul triunghi simbolizează pe Sfinții Arhangheli și Sfinții Îngeri, al doilea pe Sf. Ioan Botezătorul și Sfinții Proroci, după aceea Sfinții Apostoli, apoi Sfinții Ierarhi, Sfinții Mucenici și Mucenițe, Cuvioși și Cuvioase, Sfinții doctori fără de arginți, Sfinții părinți Ioachim și Ana și Sfinții care se prăznuiesc în ziua în care se săvârșește Sfânta Liturghie și ultima părticică se scoate pentru Sfântul a cărui liturghie se face: Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Vasile cel Mare.

Din prescura a patra, preotul scoate niște triunghiulețe pentru episcopul locului, pentru conducătorii țării și pentru ctitorii vii și pentru cei care ajută biserica, și tot din prescura a patra preotul pomenește numele celor pe are îi are pe pomelnicele de pomenit. După care ia prescura a cincea, din care ia câteva părticele rostind o rugăciune în care îi pomenește pe toți cei care au murit în diferite împrejurări de prea mare tristețe (accidente, sau omorâți de animale, înnecați, arși, prăpădiți în catastrofe naturale, etc.). Tot din prescura a cincea se scot părticele pentru pomelnicele cu cei adormiți. Apoi preotul revine la prescura patru, din care scoate o părticică pentru sine, rostind o rugăciune pentru el însuși. Cu toate acestea, Sfântul Disc se acoperă și se intră în rânduiala obișnuită a Sfintei Liturghii.

Simbolistica celor săvârșite la proscomidie

Ceea ce este important după proscomidie, este faptul că, pe Sfântul Disc, așa aranjate părticelele mai sus amintite, așa avem întreaga biserică. Avem biserica triumfătoare din ceruri reprezentată de Mântuitorul în mijlocul discului, Maica Domnului în dreapta și Cetele Sfinților și ale Îngerilor și biserica luptătoare de pe pământ, reprezentată de părticica episcopului și pomelnicele celor vii. Ambele biserici se întâlnesc aici pe Sfântul Disc, la fiecare Sfântă Liturghie. Iar la momentul potrivit în timpul Epiclezei, doar agnețul, din tot ce se află pe disc, se preface în Trupul Mântuitorului, iar ceea ce este în potir, vinul, în Sângele Domnului. În timpul slujbei când la strană se cântă priceasna, preotul se împărtășește, pe urmă pune în potir toate părticele care au rămas pe disc, și Sfântul agneț se sfărâmă în patru părți. Părticica cu Isus preotul o pune în potir și se împărtășește el însuși, iar daca sunt mai mulți preoți părticica aceasta se împarte la câți slujitori sunt, iar din părticelele NI și KA se împărtășesc credincioșii. Bineînțeles când preotul pune în potir fiecare părticică în parte rostește câte o rugăciune, iar când pune părticele scoase pentru cei vii și adormiți rostește rugăciunea: ”Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit sângele tău, pentru rugăciunile tuturor sfinților săi”. Și atunci toarnă părticelele în potir, în Sfântul Sânge, pentru ca și așa credincioșii să se împărtășească de Hristos, de jertfa nesângeroasă a Mântuitorului, pe care o repetăm la Sfânta Liturghie.

”Toți credincioși așteaptă cu răbdare, la finalul slujbei, să primească anafura binecuvântată”

Prescura din care s-a scos Sfântul Agneț și părticica pentru Maica Domnului, se sfințesc în timpul Axionului, în timp ce strana cântă ”Cuvine-se cu adevărat”, atunci preotul le binecuvintează, rostind rugăciunea:”Biecuvintează Doamne pâinea aceasta, ce se va da în locul Sfintelor Tale Taine, totdeauna și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Se atinge de Sfântul Disc și potir, ca după Sfânta Liturghie să se împartă credincioșilor.

Nu întămplător dintre toate mâncărurile, doar pâinea este pomenită în rugăciunea ”Tatăl Nostru”, ”pâinea noastră cea de toate zilele”. Dar prin acest cuvânt ”pâine” noi cerem de la Dumnezeu hrana de care avem nevoie ca să supraviețuim.

La fel și la Sfânta Liturghie vedem gingășia lui Dumnezeu, pentru că, la Cina cea de Taină, Mântuitorul a zis ”luați, mâncați, acesta este trupul meu”, ceea ce spunem și noi la Sfânta Liturghie, și ”beți dintr-u acesta toți, acesta este scump sângele meu”.

Noi mâncăm Trupul lui Hristos la Sfânta Împărtășanie, dar Dumnezeu este atâta de gingaș încât se ascunde în pâinea aceasta. Pentru că, dacă ne-ar da trup, nu ne-am putea apropia, dacă am vedea trupul acolo. Dar în gingășia lui Dumnezeu a găsit metoda aceasta de a se uni cu noi, ascunzându-se în chipul pâinii, cu toate că, noi credem că acolo este cu adevărat trupul Mântuitorului, nu doar un simbol, al trupului Său, ci trupul adevărat. Iar anafura ce se împarte cerdincioșilor spre binecuvântare, credincioșii o duc acasă.  Toți credincioși așteaptă cu răbdare, la finalul slujbei, să primească anafura binecuvântată. Bucățelele de pâine trebuie luate pe stomacul gol, dintr-o tradiție veche, care vorbește despre curățenia trupului și despre sacrificiul tuturor sfinților martiri. În timp ce ne rugăm și gustăm din această pâine sfințită, trebuie să ne gândim că facem un act duhovnicesc și că asupra noastră coboară pacea pe care ți-o dă credința curată.

Anca Becan 

 Interlocutor: Pr. protosingel Visarion Tuderici, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sediul la Jula, despre semnificația și simbolismul liturgic al prescurei la Sfânta Liturghie și ce reprezintă aceasta pentru credincioși.

Reporter: Anca Becan

Foto: Anca Beca

 A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Laura Csumpilla, româncă din Ungaria, doreşte să devină profesoară în Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 octombrie 2020, 13:40 / actualizat: 26 octombrie 2020, 14:56

Absolventă a universităţilor din Timişoara şi Arad, îşi doreşte să devină profesoară în Ungaria

Laura Csumpilla este o tânără ambițioasă din comunitatea românească din Ungaria, care în ciuda faptului că părinţii nu au vorbit cu ea acasă românește, a reușit să învețe limba română, studiind în România. Pentru a-şi atinge acest scop, s-a folosit de o bursă de studiu, oferită de Statul Român, pentru etnicii români din jurul graniței. Rolul acestor burse este, dealtfel, să-i ajute pe acești tineri să nu se piardă. Laura a făcut universitatea la Timișoara, a învățat într-un an limba română excelent, după licență a făcut masteratul tot în România, iar acum lucrează în Arad, învață în continuare pentru modulul pedagogic, deoarece dorește să devină profesoară.

De ce a ales să studieze în România și despre cum a ajutat-o această oportunitate ne povesteşte în rândurile de mai jos.

– Am terminat Liceul Evanghelic din Bichișciaba, unde am făcut un an pregătitor la limba engleză, pentru că am vrut să învăț engleza la un nivel mai înalt, iar părinții m-au susținut. Anul pregătitor a fost destul de ușor și plăcut, pentru că doar engleză am învățat nu am avut și alte materii, însă anii de liceu nu pot să spun că au fost ușori. Ceea ce am realizat că am ales liceul din Bichișciaba a fost faptul că am făcut bacalaureat la nivel superior din limba engleză și italiană, și atestat de limba engleză, dar cu toate acestea nu am putut să mă înscriu în Ungaria la facultatea la care mi-am dorit, pentru că mi-a lipsit un minim de puncte. La altă facultate nu am vrut să merg în Ungaria, de aceea am ales să merg la Universitatea de Vest din Timișoara, ceea ce nu regret, sunt foarte mândră pentru această alegere a mea. Fiind etnic român din Ungaria am primit din partea Statului Român o bursă de studiu, dar pentru că nu am știut românește am făcut prima dată un an pregătitor de limba română, la Universitatea de Vest Timișoara.

– Cum a fost să începi un an pregătitor în România, unde nu cunoșteai deloc limba română și poate doar puțin din cultura acestei țări?

– La început a fost foarte greu, nici la magazin nu am avut curaj să merg singură, pentru că nu mă descurcam deloc. Cunoșteam câteva cuvinte, dar foarte puține. De exemplu, în primele zile a trebuit să merg la magazin după pâine și știam doar atât să zic „O pâine, vă rog! Mulțumesc!”, așa că am intrat într-un magazin, am cerut o pâine, iar vânzătoarea m-a întrebat dacă doresc pâinea feliată sau întreagă, și mi-a mai zis dacă vreau și o plăsuță, eu însă nu am înțeles nimic, am ieșit din magazin plângând, fără pâine, fără plăsuță și fără să salut. Am mai avut, de exemplu, la început o mare frică de secretara de la universitate. Așa că de fiecare dată când mergeam la secretariat mergeam pregătită cu textul, iar dacă mă încurcam continuam în engleză, dar nu pot să zic că le-a plăcut dacă nu știam să mă descurc în limba română. După trei luni de zile de cursuri la anul pregătitor de limba română am început să înțeleg aproape tot, am și putut după primul semestu să comunic puțin, dar și să construiesc câteva propoziții mai complexe în limba română. La terminarea anului pregătitor am avut examen de limba română, istorie, cultură, literatură și gramatica limbii române și am terminat anul cu nota 10. Acest an pregătitor m-a avantajat și la limba engleză și italiană, limbi în care am comunicat cu colegii până nu am știut vorbi românește.

– După un an pregătitor de limba română te-ai simțit pregătită să începi universitatea în România?

– Da, așa am simțit că sunt pregătită. Sigur că la început am avut puțină teamă, nu am crezut că într-un an o să reușesc să învăț limba română la un nivel atât de avansat, ca să încep universitatea. Dar, într-adevăr, am învățat foarte mult și individual, deoarece fără ambiție nu poți să înveți o limbă străină și, nu în ultimul rând, am avut profesori extraordinari de buni la Timișoara.

– Care a fost specializarea aleasă?

– Mi-am luat licența din limbi și literaturi, engleză și italiană, dar și literatură comparată în limba română. Am terminat în anul 2018 și am petrecut trei ani foarte frumoși la această universitate.

– Ce a însemnat pentru tine cei patru ani petrecuți la Timișoara? Cum te-ai simțit în frumosul oraș studențesc?

– Timișoara este un oraș universitar modern, deosebit de frumos, plin de posibilități, plin de studenți, de tineri. Îmi place orașul foarte mult. M-am simțit foarte bine în Timișoara, dar cred că pentru orice tânăr, orașul studenției sale este deosebit. Am avut prietene la facultate, cu care ne-am ajutat reciproc, de exemplu de multe ori ne-am întâlnit la bibliotecă după cursuri și am scris împreună lucrarea de licență. Absolut deloc nu regret că am învățat la Universitatea de Vest Timișoara, pentru că au fost pentru mine niște ani frumoși și utili.

– Prin terminarea acestei universități ai realizat ceea ce ți-ai propus, ceea ce ai dorit?

– Parțial da, pentru că, imediat după licență, am primit bursă în Arad, la Univesitatea Aurel Vlaicu, unde m-am înscris la masterat, am învățat filologie română și engleză, și pe lângă masterat am reușit și să muncesc, să mă întrețin. Am absolvit anul acesta, 2020, cu nota aproape maximă, 9,50, iar atunci o să fie visul meu împlinit când voi termina și modulul pedagogic pe care îl încep în luna octombrie, tot aici în Arad.

– Care sunt planurile tale pentru viitor, după ce vei termina modulul pedagogic, după ce-ți vei termina studiile?

– Sper să reușesc să lucrez în continuare pe lângă modulul pedagogic, iar dacă o să primesc un post de profesor m-aș bucura foarte mult. Dacă aș găsi un post de profesor în Ungaria, atunci mă gândesc să mă întorc acasă. Deocamdată sunt încă în Arad, învăț și lucrez aici.

– Este un avantaj pentru tinerii etnici români din Ungaria să opteze pentru aceste burse de studiu de care te-ai folosit și tu? Ce le transmiți tinerilor care doresc pe viitor să învețe în România?

– Da, le recomand să vină să învețe în România cu bursă, dar așa cum am spus și anterior, trebuie să fie curajoși, ambițioși și trebuie să învețe, deoarece nu este deloc ușor. Nimeni nu te trece la examen dacă nu știi și nici nu ești avantajat că ești venit din altă țară. Nimeni nu ține cont de asta, că eşti venit din altă țară și nu știi limba română la fel de bine ca alții.

– Te avantajează faptul că știi la perfecție mai multe limbi străine?

– Știu aproape la perfecție mai multe limbi, sper să mă folosesc de acest lucru pe viitor, dar încă învăț, vreau să devin profesor și, în rest, vedem ce aduce viitorul.

Anca Becan

  Interlocutor: Laura Csumpilla, româncă din Ungaria, absolventă a universităţilor din Timişoara şi Arad cu bursă de studiu din partea Statului Român.

Reporter: Anca Becan

Foto: Anca Beca

 A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Poeta Mihaela Birescu din Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 octombrie 2020, 06:28

O nouă cărticică de poezii pentru copii

Recent a văzut lumina tiparului o cărticică de poezii pentru copiii de grădiniță. Volumul a apărut în îngrijirea educatoarei Mihaela Birescu, de la grădinița românească din Bătania, care este și autoarea poezioarelor. Volumul se numește „Carte de poezii mici, texte, jocuri” și a fost editată la Editura Mirador din Arad, cu sprijin de editare din partea sponsorilor.

Cum a luat naștere acest volum și cum poate fi procurat? O să aflăm mai multe din interviul realizat cu doamna educatoare.

– Cum a luat naștere această cărticică? Are o poveste acest volum de poezii?
– Are într-adevăr o poveste chiar foarte lungă. Cu mulți ani în urmă, căutând poezii pentru diverse teme săptămânale de la grădiniță, găseam doar poezii foarte lungi și grele, rar găseam o poezioară scurtă și cu cuvinte simple. Poeziile românești sunt foarte frumoase, însă pentru copiii noștri sunt puțin greoaie. Atunci am văzut că-mi vine ușor să scriu și de multe ori le scriam eu. Le-am adunat și cu încurajări din partea propriilor mei copii și cu multe desene de la copilașii grădiniței am reușit să scoatem o carte.
– Desenele provin numai de la copiii de la grădinița din Bătania?
– Sunt două sau trei desene de la copiii mei, care și ei au fost tot aici la grădiniță, restul desenelor sunt de la copiii grupei de anul trecut.

– Sunt desene foarte frumoase. Copiii știau că desenele lor vor fi pentru o carte?
– Da, și am să-ți mărturisesc cum am făcut. I-am întrebat dacă vor să mă ajute, că tot trebuia să desenăm o zi pe săptămână dimineața, și am luat mai multe astfel de zile. Și i-am întrebat: vreți să mă ajutați? Şi vă și plătesc, și mai mult decât atât vă trec în carte, de autori ai desenelor, bineînțeles. Au fost foarte bucuroși, nu neapărat că au apărut în carte, ci pentru că am plătit în ouă de ciocolată.
– Cartea este foarte îngrijită. Cine a editat această broșură de poezii?
– Am întrebat în stânga, în dreapta, cine ar fi interesat, se pare că aceste cărți pentru copii sunt în topul celor mai căutate, și nu a fost chiar așa de greu să o tipărim. Cartea a fost tipărită la Arad și sperăm să putem să o reedităm, pentru că mai sunt cereri și m-aș bucura să ajungă la toți cei care și-o doresc.
– Cine poate să ajungă la această carte?
– O să-i fac o mică promovare pe Facebook, promovare în sensul că o să explic câteva dintre poezii, o să arăt câteva dintre desene și o să întreb, o să fac un mic sondaj ca să știu cine și-ar mai dori ca să știm câte să mai reedităm.
– Cum a fost primită cartea?

– Chiar mai bine decât mă așteptam. Toată lumea s-a bucurat, copiii mei s-au bucurat foarte tare. Nu este prima mea carte, dar e prima pentru copii, și când am venit la grădiniță, a trebuit să stau de vreo două-trei ori să citesc poeziile și să le explic desenele colegilor lor, care au plecat deja la școală. Acum așteptăm să vedem cum reușim cu pandemia aceasta, cu pericolul ei. Mi-aș dori să ajung cu cartea și cu câțiva copii aici la școală la clasa întâi, pentru că mulți care au realizat desenele sunt școlari.
– Pentru că ai amintit pandemia, să vorbim puțin și despre această problemă. Cum a început anul nou școlar, după vacanța prelungită și în condițiile pe care le cunoaștem?
– Pe de-o parte greu, pentru că sunt multe măsuri de respectat, măsuri pe care adulții nu le înțeleg de multe ori și nu le respectă, d-apoi copiii. Ei vin la tine, te îmbrățișează, tușesc pe tine, nu neapărat cu vreun virus, dar asta este. Pe de altă parte este foarte frumos, pentru că ne-am revăzut după mult timp. Noi ne-am mai revăzut din 25 mai, într-o formulă puțin mai restrânsă, dar ne-a fost dor unii de alții. Este și ușor și greu, dar încercăm să avem grijă. Noi, adulții ne dezinfectăm, pe copii i-am învățat, deja știu să se spele pe mâini tot timpul, folosesc batistuța de hârtie…
– Nu se poate compara educația de la grădiniță și statul acasă?
– Eu zic că nu. Noi am încercat să compensăm un pic lipsa noastră, am avut și pagină specială pentru grupa noastră, dar totuși contactul uman este foarte important pentru socializare. Grădinița, până la grupa mare cel puțin, despre asta este.
– Ce fel de măsuri speciale a trebuit să introduceți la grădiniță?
– Împreună cu directoarele și cu toate colegele am încercat să venim cu idei cât mai simple, dar cât mai utile, și doamnele directoare le-au pus într-un protocol, pe care încercăm să-l respectăm. Acest protocol este făcut după sugestiile ministerului educaţiei, deci încercăm și noi să respectăm ce respectă toată lumea, ca de exemplu: luatul copiilor de la poartă, măsurarea temperaturii, spălarea mâinilor, dezinfectarea lucrurilor și a obiectelor pe care le atingem, cât de des putem, distanța pe cât se poate, că este destul de greu la grădiniță cu distanța, dar încercăm și copii știu cu distanța puțin să aibă grijă.
Ștefan Crâsta

Interlocutor: Mihaela Birescu, educatoare la Grădinița românească Lucian Magdu din Bătania
Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Andrea Szenes, distinsă cu premiul „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 octombrie 2020, 08:48

„Eu încerc tot timpul să descopăr talentele elevilor…”

Interviu cu profesoara Andrea Szenes, distinsă cu premiul „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”

 Pe 24 septembrie, au fost decernate la Budapesta premiile „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”, pe anul 2020. Distincţia „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” pe anul 2020, din partea comunităţii româneşti, a fost acordată profesoarei de muzică Andreea Szenes de la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania, „pentru activitatea merituoasă depusă în vederea popularizării şi transmiterii tezaurului folcloric muzical român şi maghiar”. Cu ocazia aceasta, am stat de vorbă cu doamna profesoară întrebând-o despre sentimentele ei după preluarea acestui premiu, dar bineînţeles şi despre şcoala din Bătania, despre elevi şi despre muzică.

 – Vă felicit, doamna profesoară, pentru distincția „Pro Minoritatum Hungariae”. Ce credeți, pentru ce ați meritat acest premiu?

– În primul rând, vreau să spun că eu provin dintr-o familie modestă, părinții mei au fost oameni simpli, dar harnici. Cred că eu am învățat foarte multe de la ei, în primul rând hărnicia, să muncesc mult. Și cred că așa am reușit să ajung aici, unde sunt acum.

– Aici, la școala din Bătania predați cânt și muzică. Știu cum este privită această materie, această disciplină, pentru că nu toată lumea o ia în serios, dar dumneavoastră ați avut capacitatea ca să faceți din această disciplină una foarte importantă în această școală. Cum ați reușit?

– Copiii iubesc muzica, doresc să cânte în continuu. Am reușit, în primul rând, prin dragostea pentru copii, care este foarte importantă, și trebuie și să știi cum să predai muzica. Am introdus și instrumentul pe care l-am învățat de mică și anume, vioara. Am adus-o de multe ori la clasă și pentru ei a fost un lucru foarte mare. Dar nu numai vioara, ci am adus de multe ori şi chitara la oră și cântăm împreună, ascultăm muzica pe care și-o doresc și ne ascultăm reciproc. Așa, încetul cu încetul, s-a făcut un lucru minunat.

– Credeți că și dragostea dumneavoastră față de muzică se lipește de copii?

– Categoric că da, mai ales că eu încerc tot timpul să descopăr talentele elevilor și când văd că un elev are un auz muzical bun, însoțit de talent și ambiție, încerc să lucrez mai mult cu acel copil şi separat. Așa am reușit să organizez concursurile pe care le cunoaștem, pentru că sunt copii talentați.

– Copiii se comportă foarte degajat în fața publicului și cântă foarte natural…

– Bineînțeles, dacă cântă din ce în ce mai des în casă individual, ca solist, că așa am obișnuit să le spun și le place acest lucru, îl aplaudăm de fiecare dată. La noi așa decurg orele. Şi fiind stăpân pe el se degajează și cântă fără nici o problemă.

– Care este cea mai mare realizare pe care ați petrecut-o în această școală?

– Multe lucruri sunt minunate aici, lucruri la care nici nu m-am gândit când am ajuns în școala aceasta și am început să predau, dar cred că realizarea cea mai mare pe care am avut-o aici este concursul „Vocea de aur”, concurs pe care l-am organizat cu ajutorul fostei directoare Iulia Olteanu. Ea întotdeauna m-a încurajat și dacă am venit cu o propunere dânsa a spus „Andreea, fă!”, a avut încredere în mine și asta a contat pentru mine foarte mult.

– Acest lucru îl vedem și prin manifestarea copiilor, că au primit foarte bine această inițiativă a dumneavoastră, că altfel se predă muzica. Cum vă ajută colegii?

– Categoric că singură nu aș fi putut să fac toate aceste lucruri. Colegii sunt alături de mine, oricând am avut nevoie în organizare de ceva, m-au ajutat imediat. Chiar singură niciodată nu poți să faci totul. Aici există o echipă bună, cu care facem multe, multe lucruri frumoase împreună.

 Interlocutor: Andrea Szenes, profesor de muzică al Școala românească Lucian Magdu din Bătania

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

Fototext:

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Muzicii, 1 octombrie, profesoara Andreea Szenes a oferit un mini-concert fiecărei clase de la şcoala românească din Bătania

 A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Cred că dacă m-aș naște încă o dată, tot profesoară m-aș face

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iunie 2020, 10:51

Profesoara Iulia Olteanu, directorul Școlii Generale „Lucian Magdu” din Bătania, este în prag de pensionare,după o lungă carieră închinată limbii române, școlii și elevilor. Doamna Iulia s-a născut în anul 1955, dintr-o familie de români din Chitighaz. A făcut școala primară la Chitighaz. A terminat apoi Liceul românesc „Nicoale Bălcescu” din Jula, după care s-a specializat ca profesor de limba română la Facultatea de Filologie a Universității din București. În primii 13 ani de carieră a predat la Liceul românesc din Jula, după care a fost timp de 5 ani referent în probleme de învățământ la UCRU, a mai lucrat 13 ani pe un semipost la Institutul Pedagogic Național. Un an și jumătate a predat la Insitultul Pedagogic din Bichișciaba, iar din anul 1999 este directorul școlii generale din Bătania.

Despre instituția de învățământ doamna Iulia Olteanu ne-a mărturisit, că școala românească din Bătania a fost prima școală din Ungaria preluată de către Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria, în anul 2011. În anul 2006 vechea școală pe care a luat-o în primire în anul 1999 a fost restaurată și acolo funcționează grădinița românească, renovată total la ora actuală. În luna februarie a anului 2008 au început lucrările de construcție la noua școală, iar în septembrie același an a și fost dată în folosință. În anul 2016 a fost terminată și mansarda școlii cu noi săli de clasă și cabinete.

După peste 40 de ani de carieră profesorală, doamna Iulia Olteanu va ieși la pensie în luna iulie, iar o dată cu încheierea anului școlar, ne povestește cu mare bucurie, cu emoție, dar și cu ușoară timiditate, despre anii petrecuți la catedră, despre greutățile cu care a preluat în urmă cu 20 de ani conducerea școlii românești din Bătania, despre satisfacții și realizări, dar și despre cum va preda școala generațiilor viitoare.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească 

***

La 17 februarie 2020 la Ambasada României din Budapesta a avut loc festivitatea decernării unor distincții  conferite de Președintele României Klaus Werner Iohannis, între care Ordinul „Meritul  Cultural” în grad de Cavaler acordat Şcolii „Lucian Magdu” din Bătania, reprezentată de doamna Iulia Olteanu, directoarea școlii.

„Ianuarie românesc la Jula”, eveniment aniversar dedicat Unirii Principatelor Române şi Zilei Culturii Române

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 februarie 2020, 12:47

Sub genericul „Ianuarie românesc la Jula” a avut loc pe 29 ianuarie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, un eveniment cultural artistic dedicat Unirii Principatelor, Zilei Culturii Române şi aniversării a 69 de ani de la apariţia revistei „Foaia românească”. Organizatorii şi gazdele întâlnirii, care a reunit români din Ungaria de la Jula, Micherechi, Aletea şi din România de la Arad, Oradea şi Chişineu-Criş, au fost Florin Vasiloni, consul general al României la Jula şi Marius Maghiaru, preşedinte UCRU. Manifestarea culturală s-a organizat anul acesta în colaborare cu săptămânalul „Foaia românească”, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad şi şcolile generale bilingve din Jula şi Micherechi.

După cuvintele de salut ale organizatorilor, a adresat un mesaj de salut din partea conducerii universităţii arădene şi doamna decan Alina Pădurean, care a lansat şi două volume în limba română şi engleză, apărute la Editura „Presa Universitară Clujeană”, intitulate: „Europa: Tradiţie, cultură şi administraţie”, ce cuprind referatele prezentate la o conferinţă internaţională de la Arad, organizată în colaborare cu Consulatul General al României la Jula.

La eveniment, doamna Eva Șimon, redactor şef la „Foaia românească” a vorbit pe scurt despre trecutul de 69 de ani ai revistei românilor din Ungaria, înfiinţată pe 15 ianuarie 1951 şi a prezentat publicaţia anuală „Calendarul Românesc 2020”.

Celebrarea Unirii Principatelor Române, moment de însemnătate istorică petrecut la 1859, a fost marcat printr-o prezentare despre Unirea Principatelor Române şi contextul realizării ei, despre Revoluţia de la 1848, Generaţia paşoptistă şi despre reformele lui Alexandru Ioan Cuza, oferită publicului de către Robert Sălăjan, profesor de istorie la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.

Luceafărul poeziei româneşti a fost elogiat printr-un montaj literar-artistic de poezii şi cântece, în interpretarea directoarei Ana Ruja şi a elevilor de la Şcoala Generală Românească din Micherechi, îndrumaţi de către profesoara Mihaela Baicu, urmaţi apoi de un program al elevilor de la Şcoala Generală „Nicolae Bălcescu” din Jula, sub coordonarea profesoarelor Beata Condoroș, Maria Sucigan și Livia Stăvaru.

Serata s-a încheiat cu un recital muzical susţinut de tânărul Alexandru Ticula, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara, care a încununat manifestarea culturală.

La eveniment au participat zeci de reprezentanţi şi conducători ai comunităţii româneşti din Ungaria, şi oaspeţi de seamă din România, între care s-au numărat PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Gheorghe Cozma, președintele AŢRU, Vasile Sucigan, președintele Autoguvernării Românești din Jula, Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, Bogdan Geană, reprezentantul ICR Budapesta, filiala Seghedin, Ligia Mirișan, directorul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, Viorica Cherteș, președinta Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Amelia Palcu, directorul Liceului „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, Margareta Tat, primarul comunei Micherechi, Gheorghe Sălăjan, primarul comunei Aletea şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ şi de presă.

Serata s-a încheiat cu o recepţie oferită de către Consulatul General al României la Jula, unde participanţii de aici şi de dincolo de graniţă au continuat discuţiile într-o atmosferă de prietenie.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Poetul Mihai Eminescu sărbătorit de copiii din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 ianuarie 2020, 09:40 / actualizat: 28 ianuarie 2020, 10:46

Pe 15 ianuarie, la Şcoala generală „Lucian Magdu” din Bătania a avut loc un program cultural dedicat marelui poet naţional şi universal Mihai Eminescu, susţinut de elevii clasei a şasea. Sub genericul „Eminescu şi operele sale”, elevii clasei a şasea s-au angajat să prezinte în faţa colegilor basmul „Făt Frumos din lacrimă”, printr-un spectacol de marionete pregătit de către ei împreună cu doamna profesoară Anca Stan. Atât scena, cât şi marionetele au fost concepute de ei, iar spectacolul a fost prezentat colegilor şi cadrelor didactice în aula şcolii. Conform informaţiilor primite de la profesoara Anca Stan, în acea zi toate orele de limba română au fost dedicate poetului Mihai Eminescu. Elevii clasei a 4-a au găsit citate despre poet, au confecţionat o broşură cu viaţa lui Eminescu şi au învăţat poezia „Somnoroase păsărele”. Clasele 7 şi 8 au avut o prezentare despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu şi au învăţat poeziile „Revedere” şi „Sara pe deal”.

Elevii şcolii generale din Apateu, instituţie în care limba română se predă ca obiect de studiu, au susţinut pe 15 ianuarie un moment poetic şi au depus coroane de flori la bustul lui Mihai Eminescu, aflat în curtea bisericii ortodoxe din Apateu.

În perioada 13–17 ianuarie, Şcoala românească din Chitighaz a dedicat poeziei eminesciene şi în general operelor marelui poet naţional Mihai Eminescu toate orele de limba şi literatura română. Astfel, elevii claselor 5–8 au ascultat prelegeri despre viaţa şi activitatea poetului, au recitat din creaţiile lui Eminescu şi s-au întrecut în cadrul concursurilor la nivel de clasă având variate tematici, ne-a informat profesoara Iuliana Moldovan.

Elevii şcolii româneşti din Jula îl vor sărbători pe Eminescu în ziua de 29 ianuarie, la o mică serbare organizată în cadrul instituţiei de învăţământ.

„Eminescu văzut prin ochi de copii”

Aşa s-a intitulat proiectul tematic săptămânal organizat pe 15 ianuarie, la grădiniţa din Bătania, unde grupa Bambi împreună cu educatoarea Adelina Sturza Olteanu au sărbătorit Ziua Culturii Române şi şi-au amintit prin mai multe activităţi de poetul naţional Mihai Eminescu. Au desenat, au colorat, au ascultat poezii spuse de doamna educatoare şi prezentări  despre viaţa lui Eminescu.

Serbare literară de Ziua Culturii Române, la Micherechi

Ziua de 15 ianuarie, data la care sărbătorim Ziua Culturii Române şi naşterea poetului naţional Mihai Eminescu, făuritorul limbii literare şi Luceafărul culturii româneşti, a fost marcată şi de elevii şi cadrele didactice de la şcoala generală română din Micherechi, prin activităţi dedicate poetului nepereche. Îi salutăm pe această cale pe profesorii care, în ciuda tuturor problemelor cotidiene, îşi respectă statutul şi meseria şi îi implică pe elevi în acţiuni menite să-i apropie de vers, de poezie şi de frumos.

Cu această ocazie, şcoala din Micherechi a pregătit şi o mică serbare pentru a onora această zi memorabilă. Profesoara de limba română Mihaela Baicu a prezentat elevilor claselor 5–8 aspecte esenţiale din viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, după care trei elevi ai şcolii au recitat poeziile „Numai poetul”, „La mijloc de codru” şi „Somnoroase păsărele”, iar doi elevi au interpretat melodii pe versuri eminesciene. În cadrul evenimentului, elevii au avut ocazia să-şi amintească despre poeziile reprezentative ale operei eminesciene, să-şi îmbogăţească cunoştinţele de limbă şi literatură şi să aprecieze mai mult poezia în sine, văzând că ea poate fi transpusă cu succes şi în acorduri muzicale. La final, elevii susţinători ai programului cultural au primit din partea directoarei Ana Ruja diplome de recunoaştere a meritelor lor, că şi-au dat silinţa să înveţe poeziile şi să se prezinte în faţa colegilor şi cadrelor didactice.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Daruri de la micherecheni pentru 143 de familii nevoiaşe din Ungaria şi România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2020, 16:29 / actualizat: 12 ianuarie 2020, 17:39

Evenimentul caritativ-social al membrilor Asociaţiei „Miruna” din Micherechi a avut loc şi anul acesta în zilele de 14 şi 23 decembrie, în pragul sărbătorilor de iarnă, o acţiune caritabilă prin care se oferă daruri mai multor familii sărace din Ungaria şi România. Pe 14 decembrie au fost ajutate familii din Ungaria, în special familii cu mulţi copii, tineri nevoiaşi şi bătrâni.

Conform celor spuse de către preşedintele asociaţiei, Robert Ruja din Micherechi, acţiunea a avut loc în localităţile Micherechi, Şercad, Crâstor, Zsadány, Kötegyán, Geszt, Mezőgyán, Újszalonta şi Körösnagyharsány.

Pe 23 decembrie, caravana cu donaţii a pornit cu mai multe maşini în România, în sate din Mitropolia Banatului, acţiune pentru care membrii Asociaţiei „Miruna” au primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. La acţiunea caritativă din România, grupul de voluntari a fost însoţit şi de către PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, pr. protosingel Visarion Tuderici, Secretarul Eparhial al Episcopiei din Ungaria şi arhidiaconul Emanuel Văduva, de la Catedrala Episcopală din Jula. Acţiunea de împărţire a darurilor a fost susţinută şi de către pr. Cristian Pavel, președintele Fundației „Filantropia” Timișoara. Împreună cu preoții parohi din localitățile vizitate au fost identificate concret familiile care au fost ajutate, zeci de familii din localităţile:

Stamora Germană, Dolaci, Banloc, Livezile și Partoș.

Ajutoarele din acest an au avut în total 13 tone, dintre care 5 tone de alimente, iar restul îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării şi 350 de pachete de Crăciun pentru copii.

Conform celor spuse de către preşedintele organizaţiei de binefacere din Micherechi, membrii asociaţiei, cu ajutorul fondurilor şi al donaţiilor primite de la oameni care vor ca şi cei săraci să simtă bucuria sărbătorilor de Crăciun au reuşit să facă fericiţi măcar pentru câteva clipe 143 de familii din Ungaria şi România.

Activitățile social-caritative ale tinerilor și credincioșilor din Micherechi au început acum 12 ani și s-au dezvoltat mult, de la an la an, implicând tot mai multă lume.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Concurs de poezie românească şi desen la Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2019, 11:35 / actualizat: 29 octombrie 2019, 12:41

La Şcoala bilingvă „Lucian Magdu” din Bătania s-a desfăşurat vineri, 18 octombrie 2019, o nouă ediţie a concursului de recitare, dedicat memoriei poetului şi regizorului român din Bătania, Lucian Magdu (1937–1968). Concursul a reunit copii de clasele 1–12 din mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română, iar anul acesta au intrat în concurs într-o categorie separată şi elevi de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Elevii participanţi au concurat nu doar pe categorii de vârstă, ci şi în funcţie de profilul şcolilor de care aparţin: bilingve sau în care limba română se predă ca obiect de studiu. Fiecare dintre concurenţi au recitat câte două poezii, una obligatoriu de la poetul Lucian Magdu şi una la liberă alegere din literatura română sau de la alţi poeţi români din Ungaria.

Concursul se organizează la Bătania din doi în doi ani şi este o ocazie de a ne onora poeţii, de a reînvia tradiţiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, de a întări legătura dintre poezie şi alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica şi pictura.

Instituţia şi-a primit oaspeţii şi concurenţii cu un frumos decor de toamnă, cu tineri îmbrăcaţi în port popular, iar în aula şcolii, unde s-a desfăşurat concursul, mai multe panouri au fost îmbrăcate în desene despre Lucian Magdu şi poeziile sale, lucrări jurizate de către Iulianna Stella Machhour, profesor de desen la şcoala din Bătania.

Participanţii la acest eveniment au beneficiat şi de un program cultural cu cântece şi teatru, organizat de instituţia gazdă şi oaspeţi de la Arad.

Evenimentul a adus multă bucurie în sufletul elevilor şi a tuturor participanţilor şi s-a constituit într-un prilej de cinstire, adus şi în acest an, poetului, regizorului şi medicului român Lucian Magdu, din Bătania. La întâlnire a fost prezent şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt al minorităţii române în Parlamentul de la Budapesta, reprezentanţi de la Ambasada României la Budapesta, Consulatul General al României la Jula, reprezentanţi ai Episcopiei Ortodoxe Române în Ungaria, noul primar al oraşului Bătania, precum şi cadre didactice şi alţi reprezentanţi de instituţii şi organizaţii româneşti din Ungaria. Sponsori ai evenimentului au fost: Fondul Bethlen Gábor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte și Naționalități, Fundația Lucian Magdu şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlament.

Rezultatele concursului de recitare

Liceul românesc din Jula

Locul I: Carmen Toma, Daniella Stella Sztrein

Locul II: Viviana Luminiţa Sarca

Locul III: Estera Réthelyi

Menţiune: Leticia Denuţa

Şcoli generale, clasele 5–8 (categoria în care limba română se predă ca obiect de studiu)

Locul I: Greta Farkas, Leucuşhaz

Locul II: Jázmin Borsi, Leucuşhaz

Locul III: Linett Torma, Leucuşhaz

Școli generale bilingve, clasele 5-6

Locul I: Olivér Lenárdt, Bătania

Locul II: Mara Stăvaru, Jula

Locul III: Agnes Puha, Micherechi

Menţiune: Bálint Zsíros, Bedeu

Școli generale bilingve, clasele 7-8

Locul I: Hunor Szabó, Jula

Locul II: Estera Iurasoc, Micherechi şi Vladimir Putin, Bătania

Locul III: Loredana Bali, Aletea şi Patricia Spulnyik, Săcal

Menţiune: Gergő Kürti, Chitighaz şi Fanni Balogh, Bedeu

Menţiunile au fost oferite de către AŢRU.

Rezultatele concursului de desen

Liceul românesc din Jula

Locul I: Victoria Szabó

Locul II: Rebeca Toth

Locul III: Estera Réthelyi

Menţiune: Kinga Alexandra Rauff

Premiul special AȚRU: Victoria Szabó

Școli generale, clasele 5-8

Locul I: Reca Misik

Locul II: Patrícia Denisa Spulnyik

Locul III: Aida Stan

Menţiune: Carina Romina Băncilă

Premiul special AȚRU: Csenge Mák

Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Zsuzsanna Feczkó

Şcoli generale, clasele 1–4

Locul I: Darius Bulz

Locul II: Noemi Dohányos

Locul III:. Liliana Bíró

Menţiune: Zsófia Morvai

Premiul special AȚRU: Simon Lucian Olteanu

Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Roland Irhás

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interlocutori: Anca Stan, învățătoare; Vladimir Putin, elev cl. a VII-a

Reporter: Ștefan Crâsta

Micherechenii au sărbătorit la ziua satului, Festivalul Castraveţilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 august 2019, 12:50

Primăria comunei Micherechi a organizat, în zilele de 27–28 iulie, ediţia a XVII-a a Festivalului Castraveţilor. Au fost două zile însemnate pentru locuitorii satului, zile care a reunit familii, a adus acasă prietenii şi neamurile, dar şi mulţi români din satele învecinate atât din Ungaria, cât şi din România. Festivalul a fost organizat anul acesta de Primărie, finanţat în cadrul proiectului RO-HU 267 „People to people – Partenership for Our Common Future”, din programul Interreg V-A România Ungaria, realizat în parteneriat de comuna Micherechi cu „Festivalul Castraveţilor” şi comuna Mădăras cu „Festivalul brutarilor”, proiectul având un buget de peste 60.000 de euro.

Ca în fiecare an, „Festivalul Castraveţilor” de la Micherechi se constituie într-o mare sărbătoare a localităţii, deja renumită la nivelul ţării, dar şi peste hotare, pentru cantităţile mari de legume pe care le produc localnicii în cele peste 300 de sere care există în sat, dar mai ales renumiţi în recoltele de castraveţi.

Cele două primării partenere, mai sus amintite, se bucură de un parteneriat de foarte mulţi ani. „Într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat aceste graniţe care ne despart vor dispărea şi vor rămâne doar legăturile interumane, legături create în urma unor proiecte, precum acesta”, a precizat consilierul local Dan Păcală din Mădăras, care a venit la Micherechi cu peste o sută de localnici şi cu ansamblul de dansuri populare „Cununiţa” din Mădăras, localitate care a avut festivalul brutarilor pe 29–30 iunie.

Scenă cucerită de copiii satului

Programul de sâmbătă al festivalului a cuprins concerte de muzică uşoară pentru tineret şi s-a încheiat cu discotecă. Nu a lipsit de la eveniment nici castraveţii, o expoziţie retro, concurs gastronomic, la care s-au întrecut la gătit tocăniţe şi ciorbe gustoase cei mai talentaţi bucătari şi bucătărese din sat.

Cu o seară înainte de a se da startul festivalului, scena în aer liber a fost cucerită de copiii satului. Nu mai puţin de 50 de tineri de toate vârstele, care au participat la tabăra de dansuri populare din localitate, au oferit un program cultural la gala de încheiere a taberei de vineri, 27 iulie.

Un moment aşteptat de către micherecheni: concertul Fuego

Timpul nefavorabil din cea de-a doua zi a festivalului a distrus scena, decorul, şi i-a trimis acasă pe foarte mulţi localnici îngrijoraţi să nu cumva să aibă pagube la serele cu legume, în urma furtunii teribile care s-a abătut peste sat. Însă cu toate acestea, organizatorii nu s-au dat bătuţi, doamna primar Margareta Tat a oficiat deschiderea festivalului, după care au adus voie bună pe feţele sătenilor tinerii de la Ansamblul de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” din Micherechi, condus de Vasile Pap.

După furtună a ieşit iar soarele şi s-au străduit foarte mulţi să fie prezenţi pentru a nu rata concertul artistului lor preferat, Fuego.

Paul Surugiu – Fuego s-a lansat în urmă cu 25 de ani, în anul 1993, la Festivalul de la Mamaia. De atunci și până în prezent a lansat 31 de albume de studio, a înregistrat peste 600 de cântece, ce i-au adus cinci discuri de aur și două de platină. Are în palmaresul său numeroase certificate ale iubirii și ale aprecierii muncii sale, fiind unul dintre cei mai iubiți artiști independenți ai României. Aflat pentru prima dată la un concert în Ungaria, Fuego ne-a mărturisit următoarele: „Întâlnirea cu publicul român de peste tot din lumea aceasta, pentru mine înseamnă o imensă bucurie. Nu este uşor să trăieşti peste graniţele României, unii dintre ei foarte departe, în altă lume să zic aşa. Aici ne aflăm la doar câţiva km de graniţă şi poate ne este puţin mai uşor, însă la cei care trăiesc foarte departe, dorul de casă este foarte pregnant şi important. Ei trăiesc pentru tot ce este românesc şi autentic. Am descoperit astăzi la Micherechi un public special. Oameni care m-au aşteptat cu drag, care au cântat cu mine, care şi-au adus aminte refrene de acum 5–7 ani de când sunt pe scena românească… Am fost întâmpinat cu bunătăţi culinare, cu reţete pe care nu le ştiam, cu salate pregătite din ceea ce cultivă românii aici, gospodari despre care a mers vestea peste hotare. Am venit de la românii din întreaga lume cu amintiri foarte frumoase pe care nu poate să mi le distrugă din sufletul acesta nimeni. Mă bucur că am ajuns azi aici în Ungaria, la mica noastră comunitate din Micherechi. O să le spun românilor din ţară că românii de aici se împacă foarte bine cu maghiarii. Şi asta se întâmpla şi la noi în Transilvania, când mama ieşea în casa scărilor şi nu putea să-şi bea cafeaua fără Ildiko, care era vecină cu noi, şi care avea un băiat şi o fată, cu care am copilărit eu. Vreau să vă spun că şi acum ţinem legătura, ei s-au mutat la Budapesta, însă acele amintiri ale copilăriei când luam masa împreună şi ne jucam sunt de neuitat… Important este să fii om, să te sprijini la nevoie, şi noi asta am făcut în Transilvania. Noi am trăit într-o comunitate frumoasă şi am fost o mare familie acolo. De aceea, când am primit invitaţia la Festivalul Castraveţilor de aici, am răspuns cu mare bucurie, deşi am făcut sute de km, deoarece vin de la mare, sunt în plin turneu pe litoralul românesc. Dar atâta de frumos mi-a vorbit doamna primar Margareta Tat în româneşte, şi doamnele de la primărie, încât am vrut să vin personal să-i cunosc pe micherecheni…”

Premii şi distincţii

În seara zilei de duminică, Primăria satului Micherechi a felicitat acele cupluri care în acest an şi-au aniversat nunta de argint, adică 25 de ani de căsnicie şi care au sărbătorit nunta de aur, 50 de ani de căsnicie. Au sărbătorit 25 de ani de căsnicie: Maria Şipoş şi Teodor Ruja, Ana Judea şi Teodor Rocsin, Clara Nagy şi Vasile Iovan, Margit Rozalia Otlăcan şi Alexandru Petruşan, Ana Poiendan şi Gheorghe Cioca, Anica Iova şi Lajos Szekeres.

Patru perechi au sărbătorit 50 de ani de căsnicie: Maria Ruja şi Ioan Ruja, Floarea Ruja şi Vasile Bordaş, Florentina Mihuţ şi Teodor Duma, Marta Maria Oros şi Vasile Cozma.

Conducerea satului i-a felicitat şi pe alţi localnici care au sprijinit acţiunile localităţii, s-au îngrijit de predarea în limba română la şcoala din localitate, la promovarea tradiţiilor, la siguranţa satului şi au susţinut alte ramuri culturale sau sportive.

Primăriţa Margareta Tat a înmânat distincţia „Pentru comuna Micherechi” consilierului Mihai Nistor, Attila Bondar, sponsor.

Premiul „Pentru Educaţie” a fost înmânat doamnei profesor pensionar Anamaria Dulău Cozma, iar premiul „Pentru Cultura localităţii Micherechi” l-a primit Vasile Gyalog. Premiul pentru sport le-a fost oferit domnilor Vasile Ruja şi Tamás Ruja.

După înmânarea distincţiilor, publicul s-a distrat pe melodiile cântăreţei maghiare Rúzsa Magdi, iar cei mai rezistenţi s-au veselit până în zori, împreună cu Dr. Mokán şi Dj.Széplucky.

Oaspeţi din România şi Ungaria

La cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Castraveţilor a onorat cu prezenţa domnul Florin Vasiloni, consul general la Consulatul General al României la Jula, PS Părinte Episcop Siluan, Dan Alexandru Tiurbe, primarul comunei Mădăras, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consililui Judeţean Bichiş.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Realizator: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Ia şi costumul popular românesc, semne ale identităţii noastre

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iulie 2019, 20:03

În ultimii 2–3 ani, ţi-e mai mare dragul să participi la unele serbări şcolare, evenimente culturale sau festivaluri din comunitatea noastră. După o lungă perioadă „neutră”, azi la aceste manifestări atât adulţii, cât mai ales copiii, din nou îmbracă cu mândrie frumosul port românesc, ii şi costume cu semne populare româneşti. În doar 2–3 ani am ajuns ca aproape 300 de copii de la grădiniţele şi şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria să poarte costume cu semne populare româneşti. Iar acest lucru i se datorează incontestabil colegei noastre de la „Foaia românească”, Anca Becan, cea care a realizat toate aceste costume. O muncă enormă, dar făcută cu mare-mare dăruire spre binele comunităţii româneşti din Ungaria.

În preajma zilei de Sânziene, 24 iunie, când se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, am discutat în redacţie cu Anca dacă îşi mai aduce aminte, care a fost primul impuls pentru a realiza toate aceste ii şi haine populare.

Din discuţia noastră s-a născut această mărturisire: „Aşa ţin minte că a fost acum vreo cinci ani, după expoziţia mea de goblenuri, de la sediul Uniunii Culturale. Atunci, doamna directoare a liceului românesc, Maria Gurzău Czeglédi, m-a întrebat dacă nu aş avea timp şi chef să ţin cerc de cusut pentru elevele de la şcoala generală. Mi-a plăcut ideea şi repede m-am văzut înconjurată de nişte fetiţe dornice de a învăţa arta cusutului. Am făcut cu ele tot felul de lucruri, de la semne de carte cusute pe cruciuliţe până la mărţişoare cusute, brâuri tradiţionale, felicitări, tricouri personalizate, iar cu fetele mai dibace am reuşit chiar să coasem şorţuri cu modele populare şi alte obiecte tradiţionale cu modele mai complicate. M-a pasionat şi pe mine foarte mult noua mea ocupaţie. M-am bucurat că între timp am şi învăţat modele şi tehnici noi de cusut de la specialiste de la Bistriţa şi Tismana.

Primele »comenzi« pentru ii au venit tot de la directoarea şcolii din Jula, care şi-a dorit mult să vadă îmbrăcate în ii româneşti elevele din corul şcolii. Am început deci cu primele 30 de ii pentru cor, după care am mai făcut 80 de costume pentru elevii mici, atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Următoarea solicitare a venit de la grădiniţa din Micherechi, unde la fel am realizat 10 costume pentru copiii de la grupa mare. La scurt timp, am fost rugată de conducerea grădiniţei româneşti din Jula ca să fac 30 de costume pentru copiii acestei instituţii şi încă 15 ii pentru doamnele educatoare. Astea toate le-am făcut până anul trecut, iar pentru acest an am solicitări de la şcolile din Aletea şi Bătania pentru 10–10 costume pentru copii şi, în plus, 20 de ii pentru corul de fete al şcolii din Bătania. Încerc să realizez pentru fiecare instituţie costume specifice zonei lor, de exemplu iile pentru şcoala din Bătania poartă în ele semne cusute bănăţene, cele de la Micherechi sunt cu motive specifice zonei Bihorului.

Mă bucur şi eu nespus de mult când văd rodul muncii mele cât de frumos împodobeşte o sărbătoare, o festivitate. Şi oricum, aceste motive cusute româneşti sunt semne ale identităţii noastre pe care e bine dacă cei mici le învaţă de la vârste cât mai fragede. E o mare bucurie să văd că fetiţele şi băieţii se simt bine în aceste haine şi le poartă cu mândrie. Dacă îi învăţăm de mici cu aceste lucruri, poate mai avem şanse să avem un viitor ca naţionalitate română în Ungaria.”

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

„România europeană”, eveniment cultural la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 iulie 2019, 22:03

În contextul deţinerii de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2019, când România a exercitat primul său mandat la Preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, Consulatul General al României la Jula a organizat un eveniment care a marcat sfârşitul mandatului României în fruntea Consiliului UE. În ziua de miercuri, 26 iunie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, sub patronajul consulului general al Românei la Jula, Florin Vasiloni, a avut loc manifestarea intitulată „România europeană”. Evenimentul a cuprins alocuţiuni despre realizările de succes ale României şi beneficiile avute în urma acestei preşedinţii. A fost deschisă o expoziţie documentară, urmată de un concert de cameră al Cvartetului de coarde al Filarmonicii de Stat din Arad.

Manifestarea a debutat cu intonarea imnurilor naţionale ale Ungariei, României şi Uniunii Europene de către Corul „Pro Musica” din Jula. Evenimentul a fost deschis prin cuvintele de bun venit ale domnului consulul general Florin Vasiloni şi ale doamnei Eva Şimon, în calitate de gazdă şi moderator al evenimentului, care au subliniat şi motivul organizării acestui eveniment: încheierea cu succes a mandatului de preşedinţie rotativă a Consilului UE şi, totodată, şi Ziua Drapelului Naţional al României, sărbătorită anual pe 26 iunie. Au urmat apoi alocuţiunile domnului consul general şi ale doamnei conf. univ. dr. Alina Stoica, de la Universitatea din Oradea, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, despre importanţa deţinerii preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România, au fost amintite câteva din realizările de succes şi punctele finalizate sau dezbătute în timpul preşedinţiei române la Consiliul UE, precum şi despre rolul asumat de România în contextul european. Au fost prezentate câteva date importante despre cele peste 90 de dosare încheiate şi probleme rezolvate de către România în acest mandat, dar şi date din istoria celor 12 ani de când România a

devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” din Oradeaa venit la acest eveniment cu o expoziţie de carte şi panouri intitulată „Uniunea Europeană – România.Deschidere, cooperare, dialog”, vernisată de către Ligia Mirişan, directorul bibliotecii judeţene.

Manifestarea a continuat cu un program artistic, de muzică clasică, oferit de Florin Gherghel, Natalia Gorceacova, Doru Orban, directorul Filarmonicii de Stat Arad şi Romeo Sălăjan, muzicieni ai Cvartetului de coarde al Filarmonicii de Stat Arad. Concertul a fost foarte bine primit de public. Muzicienii au apreciat aplauzele entuziaste şi au oferit mai multe piese decât cele propuse iniţial, melodii interpretate cu mult patos şi vivacitate.

La eveniment au luat parte, alături de românii din Jula, şi PS EpiscopSiluan, Alexandru Finna, vicepreşedinte AŢRU, Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, Viorica Cherteş, preşedintele Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Alexandru Stoica, directorul Liceului „Don Orione” din Oradea, Pluhár László, primarul localităţii Aletea, precum şi mulţi alţi reprezentanţi ai instituţiilor româneşti din Jula, Chitighaz şi Aletea.

Recepţia oficială oferită de către Consulatul General al României la Jula a continuat programul serii, cu câteva gustări româneşti la reşedinţa din Jula a domnului consul Florin Vasiloni, în cadrul unui garden party.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Un sfert de secol de poveşti româneşti la Bichişciaba

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 mai 2019, 20:53

Casa Poveştilor din Bichişciaba şi-a deschis larg porţile joi, 16 mai, pentru elevii de la şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria, elevi care şi anul acesta au sosit într-un număr foarte mare să spună poveşti la cea de-a 24 ediţie a Concursului Naţional de poveşti pentru copii, în limba română, intitulat „Concursul de poveşti Gheorghe Gros”. Gazda evenimentului, care în aproape un sfert de secol a antrenat mai multe sute de naratori, profesori şi părinţi, a fost Autoguvernarea Românească din Bichişciaba, preşedinte Teodor Juhász. De mici, copiii îndrăgesc poveştile, iar prin intermediul poveştilor ei descoperă lumea, învaţă strategii de viaţă şi mai mult de cât atât poveştile le stimulează educaţia şi imaginaţia, iar cel mai important lucru este faptul că, odată cu învăţarea poveştilor acumulează şi o mulţime de cuvinte noi. De aceea datoria noastră a tuturor, a părinţilor, a educatorilor şi învăţătorilor este să-i facem pe copii să iubească poveştile. La concursul devenit cunoscut şi aşteptat de elevi, au participat anul acesta 75 de copii povestitori de clasele 1–8, de la şcoli generale din Ungaria, fie ele bilingve sau în care limba română se predă ca limbă străină, cum ar fi şcolile: Aletea, Jula, Micherechi, Chitighaz, Bătania, Pocei, Jaca, Săcal, Cenadul Unguresc, Leucuşhaz şi Furta. Manifestarea s-a deschis în curtea Casei Poveştilor, printr-un cuvânt de încurajare venit din partea organizatorilor şi a oaspeţilor prezenţi la eveniment, care au apreciat şi importanţa acestui concurs: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Florin Vasiloni, Consulul General al României la Jula, Alexandru Finna, vicepreşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Eugen Gagea, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Social-Umaniste, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământul de naţionalitate română. Poveştile copiilor au fost ascultate şi jurizate de oameni de specialitate, dascăli şi jurnalişti. Toţi elevii participanţi la concurs au prezentat cu mult talent poveştile spuse în limba română, sau în grai bihorean, deoarece unii dintre ei au ales să spună poveşti populare, alţii poveşti din literatura română şi universală, iar alţii au venit în faţa publicului cu poveşti scrise de ei sau de profesorii lor.

Festivitatea de premiere a avut loc în curtea Casei Poveştilor, fiecare participant primind o medalie cu inscripţia concursului şi o diplomă de participare. Au fost oferite premiile I, II şi III, la fiecare categorie, precum şi câte două menţiuni la fiecare grupă. Cadourile menţiunilor au fost acordate de Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, care le-a dăruit copiilor câştigători câte-un puzzle cu clădirea Parlamentului Ungar şi o cărticică în limba română despre istoria Coroanei Maghiare.

Au fost acordate patru premii şi pentru tinerii care au participat la concursul de desen. Primele două şcoli participante, care au acumulat cele mai multe puncte, au primit şi anul acesta câte-un laptop din partea AŢRU şi Autoguvernarea Românească a judeţului Bichiş, acestea fiind şcoala din Micherechi şi cea din Leucuşhaz.”Ne străduim ca la fiecare ediţie să oferim ceva în plus copiilor participanţi, ca ei să se întoarcă acasă cu amintiri plăcute, dar totodată păstrăm neschimbate câteva elemente tradiţionale ale organizării: aşa este locul concursului, care se ţine de 24 de ani în Casa Poveştilor, un complex de case tradiţionale frumos îngrijite, un mediu perfect pentru astfel de evenimente; fiecare copil primeşte câte-o diplomă de participare şi o medalie cu panglică roşu-galben-albastru, pentru a-şi aminti şi când va fi mare că a fost la acest concurs românesc; încercăm să alcătuim echipe de juriu neutre, care să nu influenţeze rezultatul concursului. Şi pentru că acesta este totuşi un concurs, trebuie musai să stabilim trei locuri pentru cei mai buni povestitori, altfel concursul nu ar mai fi concurs. Fiecare ediţie are învăţămintele ei, uneori poate greşim, dar suntem parteneri deschişi la orice schimbare. Aşteptăm părerile şcolilor, ale profesorilor înainte de fiecare ediţie. Prin premiul ce se poate obţine pentru cele mai bune şcoli (laptopul), ne-am gândit să-i învăţăm pe copii să concureze nu doar în mod individual, ci să le dezvoltăm şi spiritul de echipă, să acţioneze ca o echipă în interesul şcolii lor”, ne-a spus la finalul concursului organizatorul Teodor Juhász. În timp ce copiii povesteau, câţiva dintre organizatori şi participanţi, alături de văduva Maria Gros, au vizitat mormântul lui Gheorghe Gros, iniţiatorul acestui concurs, depunând coroane de flori şi rostind o rugăciune. După înmânarea premiilor, evenimentul a continuat cu o recepţie oferită de gazde pentru toţi participanţii. Concursul de poveşti din Bichişciaba a fost organizat prin sprijinul financiar al Fondului „Bethlen Gábor”, din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Naţionalităţi din Budapesta.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

 Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

La revedere, şcoală dragă! Festivitatea de bun rămas a 53 de absolvenți ai Liceului „N. Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 mai 2019, 01:22

După anii de liceu, petrecuţi cu bune şi rele în băncile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, elevii claselor a XII-a, promoţia 2015/2019, şi-au luat rămas bun sâmbătă, 4 mai, nu doar de la colegi şi profesori, ci şi de la copilărie, păşind pe drumul maturităţii. Astfel, cei 53 de absolvenţi ai celor două clase terminale, însoţiţi de diriginţii lor, profesorii Mariana Oros Martin şi Florica Santău, încărcaţi de emoţii, dar şi de nostalgii, au participat la festivitatea de încheiere a anilor de liceu, organizată în instituţia de învăţământ din Jula. Fiecare sfârşit de an şcolar reprezintă ceva deosebit în viaţa de elev, dar această festivitate este unică pentru absolvenţii claselor a XII-a, care îşi finalizează cursurile liceale, încep un nou drum şi tocmai de aceea acest eveniment e plin de emoţie, încredere şi speranţă, că drumul pe care îl vor începe acum va fi unul deosebit şi plin de reuşite. Pentru ei, clopoţelul a sunat pentru ultima dată…

Înainte de deschiderea serbării, absolvenţii au depus coroane de flori la bustul lui Nicolae Bălcescu, aflat în faţa instituţiei de învăţământ, după care plini de încredere pentru un viitor strălucitor, tinerii au păşit pe scena frumos amenajată, pentru a primi florile şi traista tradiţională de absolvire, înmânată de colegii lor de clasa a XI-a. Directorul liceului, dr. Maria Gurzău Czeglédi, a deschis festivitatea, subliniind solemnitatea momentului şi importanţa sa, după care le-a urat absolvenţilor un drum neted, fără obstacole, i-a asigurat că pe acest drum nu vor fi niciodată singuri şi că pot reveni oricând în acest loc, unde s-au format spiritual, intelectual, moral. De asemenea, le-a urat succes la examenele de bacalaureat, dar şi la examenele vieţii şi cât mai multe dorinţe materializate prin putere, credinţă, speranţă şi perseverenţă. În continuare a urmat un montaj liric, în care prin muzică şi versuri elevii şi-au exprimat recunoştinţa faţă de părinţi şi cadre didactice. Ziua de sâmbătă, 4 mai, a fost generoasă în cuvinte frumoase şi îndrumări înţelepte, adresate tinerilor eminenţi de către directorul instituţiei, doamna Czeglédi, care împreună cu adjuncta sa, Andreea Cefan Szántó, a înmânat premii unui număr mare de elevi performanţi. Toţi cei care au înregistrat succese în cele mai diverse domenii de activitate au fost decernaţi cu diplome, plachete şi premii. Pentru rezultatele exemplare la învăţătură, sârguinţă, conduită şi pentru depunerea eforturilor de promovare a limbii şi culturii române au fost premiaţi următorii elevi:

− Placheta „Bălcescu” (cel mai vechi premiu al liceului, înfiinţat în anul 1984 de Lucia Borza) a fost încredinţată elevelor cu rezultate deosebite la studii, dar şi în transmiterea valorilor culturale româneşti: Lidia Miron şi Vanessa Iurasoc;

− Premiul din partea corpului didactic al liceului, bazat pe Fundaţa „Pro discipulis − Pentru elevii noştri”, a fost înmânat pentru trei absolvente: Rebeca Bonczos, Dzsenifer Ruja şi Sorana Hajnal Putin;

− Distincţia profesoarei Iuliana Jurău Rad acordată pentru elevii cu o conduită exemplară, distincţie care anul acesta a ajuns la 25 de ani de la înfiinţare, a fost înmânată de către fondatorul acesteia tinerilor: Ana Martin şi Daniel Pelyva;

− Distincţia profesoarei Ana Crişan, pentru cei mai buni matematicieni au primit-o: Szabolcs Soltész şi Matei Pavlákovics;

− Premiul special din partea Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria i-a fost oferit tinerei: Lavinia Bogdan;

– Premiu special şi o bursă de încurajare i-a fost oferită din partea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria unui tânăr, care îşi va continua studiile la Facultatea Teologică Ortodoxă: Vasile Martin;

– Premiul special din partea Autoguvernării Judeţului Bichiş i-a fost acordat elevei: Dora Goron;

– Autoguvernarea Românească din Jula a oferit anul acesta 6 premii membrilor formaţiei de dansuri a liceului: Dora Goron, Gheorghe Gurzău, Ioan Nemes, David Netea, Panna Ruja şi Hajnal Putin.

Și iată, aşa s-a scris o altă pagină în cartea de istorie a şcolii: o nouă generaţie (de 53 de absolvenţi), tineri cu vise înalte, şi-a luat rămas bun, de la frumoşii ani de liceu petrecuţi la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula. Le urăm tuturor tinerilor multe succese la examenele de bacalaureat!

A consemnat:Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA, Emisiunile în limba română

Inaugurarea grădiniţei românești din Bătania,după extindere și modernizare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 aprilie 2019, 12:37

Grădiniţa românească din Bătania a fost renovată cu sprijinul Statului Ungar şi din fonduri europene, obţinute de la Fondul European Regional de Dezvoltare prin proiectul TOP-1.4.1-15-BS1-2016-00020. Pentru reparaţia şi dotarea grădiniţei au fost alocate 130 de milioane de forinţi. În urma implementării proiectului, la grădiniţă s-au efectuat lucrări de extindere şi modernizare, finalizate recent. Pe 3 aprilie, grădiniţa îmbrăcată în haină nouă a fost inaugurată în prezenţa a mai multor oficiali de la Budapesta şi reprezentanţi din comunitatea românească din Ungaria.

Potrivit moderatorului evenimentului, Viorica Șutea, directorul adjunct al Şcolii generale și grădiniței „Lucian Magdu” din Bătania, proiectul de extinderea grădiniței, care a fost o necesitate din cauza numărului crescut de copii care frecventează această instituție, a fost înaintat în comun de către grădinița din Bătania, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria și Consiliul Județean Bichiș.

Lucrările de dezvoltare au durat șase luni de zile, iar din 11martie 2019, grădinița și-a reluat practic activitatea în imobilul modernizat și extins cu o nouă sală, vestiare, grup sanitar nou, cu o nouă sală profesorală și alte renovări necesare cum ar fi instalația de gaz etc. Au fost achiziționate și noi echipamente de joacă pentru copii, atât în interior, cât și în curtea grădiniței, acestea din urmă vor putea fi luat e în folosință doar din luna mai.

Despre realizările importante din viața comunității românești din Bătania, dar și în general, despre realizările din comunitatea românilor din Ungaria, aducând totodată mulțumire statului pentru sprijinul acordat, a vorbit domnul Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlamentul de la Budapesta. Acesta și- a încheiat cuvântarea subliniind faptul că este foarte bine să fii român în Ungaria. Secretarul de stat Soltész Miklós, responsabil cu problemele naționalităților în cadrul Cancelariei Primului Ministru, a felicitat beneficiarii acestui proiect și a subliniat, de asemenea, sprijinul concret pe care Statul Maghiar îl acordă tuturor minorităților din această țară, atât pe plan educațional,cât și cultural și religios, pentru ca cetățenii să își păstreze identitatea în contextul unei Uniuni Europene multiculturale și de menținere a tinerilor în interiorul granițelor țării. „Împreună cu reprezentanții comunității românești din Ungaria am rezolvat multe probleme, care, de altfel, de decenii întregi ar fi avut nevoie de rezolvare. Guvernul Ungar, împreună cu reprezentanții comunității românești din Ungaria, pot să inaugureze școli, pot să inaugureze grădinițe și instituții culturale, și acest drum este foarte bun, care ajută la dezvoltarea comunității românești din Ungaria. În plus, aceste investiții au și un alt aspect, fiind în interesul comun al relațiilor dintre cele douăstate: România și Ungaria. Din trecut aducem cu noi foarte multe răni, dar, slavă Domnului, că în ultimii câțiva ani aceste răni s-au vindecat, sau cel puțin încercăm să le vindecăm. Avem nevoie de o colaborare, pentru că vedem ce se întâmplă în Europa, unde valorile creștine sunt puse la o parte, iar unele națiuni se străduiesc să se impună asupra altora. Şi tocmai de aceea, strădania noastră, dar și a Guvernului Ungar este să ajute comunitatea românească din Ungaria. În același timp vom sprijini și pe mai departe comunitatea maghiară din România”, a mai spus domnul secretar de stat. La eveniment, copiii celor două grupe care funcționează în grădiniță au încântat publicul cu cântece și dansuri. Iar la final, în semn de inaugurare a lucrărilor efectuate, a fost tăiată panglica de la intrarea în instituție, după care PS Episcop Siluan, împreună cu Marius Vidican, preotul paroh de la biserica românească din Bătania au făcut o slujbă de sfințire și au stropit spațiile instituției cu Agheasmă Mare.

La evenimentul festiv au mai luat parte Tircsi Richárd, șeful Departamentului pentru Naționalități, din cadrul Ministerului Resurselor Umane, de la Budapesta, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Marjai János, primarul Bătaniei, Iulia Olteanu, directorul Şcolii Generale și Grădiniței „LucianMagdu” din Bătania, Alexandru Finna, vicepreședintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, GheorgheCozma, șeful Oficiului AŢRU, precum și mulți alți reprezentanți ai comunității românești din Ungariași a instituției de învățământ din Bătania.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA Emisiunile în limba română

Concurs de poveşti şi povestiri româneşti la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 martie 2019, 22:06 / actualizat: 28 martie 2019, 23:17

În data de 22 martie, la Şcoala generală românească din Micherechi s-a desfăşurat ce-a de-a XVII-a ediţie a Concursului de povestire „Vasile Gurzău”. Poveştile i-au fascinat întotdeauna pe cei mici, le-au captat atenţia, i-au făcut să se implice, să se viseze eroi care înving întotdeauna, să aprecieze personajele şi lucrurile bune. Acest lucru dovedeşte şi implicarea copiilor de la şcoala din Micherechi în acest concurs, la care au participat cu 36 de poveşti variate, atât din literatura contemporană, cât şi din poveştile povestitorilor români din Ungaria, dar şi cu poveşti scrise de părinţi sau chiar de ei.

Elevii, profesorii şi oaspeţii prezenţi au fost salutaţi la începutul manifestării de către Ana Ruja, directorul instituţiei, după care eleva Estera Réthelyi, din clasa a 8-a, a făcut o scurtă evocare a lui Vasile Gurzău (1898–1980), povestitor din comuna Micherechi, foarte apreciat de ceilalţi consăteni. Talentul său de povestitor a fost descoperit şi pus în valoare de profesori renumiţi de la Budapesta, precum Domokos Sámuel, sau folclorista Kovács Ágnes, la propunerea căreia a şi primit distincţia de „Maestru al artei populare din Ungaria”, în 1963. Concursul s-a desfăşurat pe mai multe categorii (clasele 1–2, 3–4, 5–6 şi 7–8), iar la fiecare categorie au fost oferite premiile I, II, III şi câte o menţiune, după ce juriul a dezbătut asupra prezentărilor făcute şi a apreciat prestaţia elevilor. Cei 36 de elevi povestitori au fost foarte bine pregătiţi şi au prezentat cu mult talent, în limba română, poveştile învăţate, prin care au stârnit interesul şi atenţia celor care au venit să-i asculte, cu talentul, abilităţile şi entuziasmul lor, dar şi prin faptul că stăpânesc foarte bine limba română. Între poveştile alese de elevi au fost spuse şi câteva în graiul local.

La eveniment au participat şi oficialităţi, între care s-a numărat PS Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, Margareta Tat, primarul localităţii Micherechi, pr. Visarion Tuderici, secretarul eparhial şi profesor de religie la şcoala din Micherechi, pr. Ioan Bun, preotul ortodox din localitate, Aurel Becan, reprezentând consulatul general al Românei la Jula, şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor româneşti locale. Juriul a fost format din profesoarele: Vera Cer, preşedinta juriului, Anamaria Dulău Cozma şi Mihaela Baicu. Pe lângă premiile puse în concurs, PS Episcop Siluan a oferit, la rândul său, un premiu special pentru eleva Estera Réthelyi, din clasa a 8-a. Din partea Primăriei, elevii premiaţi au primit mai multe cadouri.

Rezultatele Concursului de povestire „Vasile Gurzău”:

 Clasele 1–2

Locul I: Elias Rocsin

Locul II: Alex Puha

Locul III: Zoltan Réthelyi

Menţiune: Darius Puha

 Clasele 3–4

Locul I: Agnes Puha

Locul II: Emilia Gomboş

Locul III: Sofia Csillag

Menţiune: Arlette Zoe Cozma

 Clasele 5–6

Locul I: Estera Iurasoc

Locul II: Rafael Rocsin

Locul III: Vivien Rocsin

Menţiune: Akos Gomboş şi Aron Poiendan

Clasele 7–8

Locul I: Estera Réthelyi

Locul II: Marc Toszeczki

Locul III: Zseraldin Rocsin

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interlocutori:

Ana Ruja, director, școala generală din Micherechi

Eva Pătcaş, învăţătoare

Mihaela Baicu, profesoară de română

Reporter: Tiberiu Boca

Mărţişor cultural românesc la Aletea

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 martie 2019, 07:40 / actualizat: 17 martie 2019, 8:52

Cu ocazia zilelor de 1 martie şi 8 martie, sărbătorind venirea primăverii, Consulatul General al României la Jula a organizat o multiplă manifestare cultural-artistică, intitulată „Mărţişor cultural românesc la Aletea”. Manifestarea a fost găzduită pe 6 martie, de către Casa de Cultură din Aletea şi a beneficiat de sprijinul Primăriilor Negreşti-Oaş (judeţul Satu-Mare) şi Chişineu-Criş (judeţul Arad). Evenimentul a început cu salutul consulului general al României la Jula, Florin Vasiloni, sub patronajul căruia s-a desfăşurat acest moment, dedicat românilor din comunitatea istorică românească din Ungaria, dar şi de cuvintele de bun venit şi de apreciere ale domnului Pluhár László, primarul oraşului Aletea.

În cadrul manifestării a vorbit publicului despre semnificaţia mărţişorului, ca element de patrimoniu cultural imaterial, doamna Natalia Lazăr, Asistent Universitar la Centrul Universitar Nord din Baia Mare. Doamna Lazăr a explicat de unde provine mărţişorul, de ce este preţuit şi răspândit la români din vechi timpuri, de ce este considerat vestitor al primăverii şi protector al femeilor şi copiilor. Natalia Lazăr a venit de la Baia Mare şi cu o traistă plină de mărţişoare tradiţionale, confecţionate manual din lână roşie şi albă, împletite la fel cum au fost confecţionate primele mărţişoare.

Evenimentul a găzduit şi expoziţia „Comorile României”, a fotografului Ilie Tudorel, membru al Uniunii Artiştilor Plastici (U.A.P.) sucursala Baia Mare şi al Asociaţiei Internaţionale „Euro Foto Art”, preşedinte al Clubului Foto-Video din cadrul O.N.G. Asociaţia „Millennium” din Baia Mare. Acesta şi-a prezentat munca cu multă însufleţire şi alte argumente vizuale concrete, fiind ajutat să le arate tuturor celor din sală de către câţiva copii din rândul publicului. Expoziţia domnului Ilie Tudorel este dedicată Anului Centenar al Marii Uniri din 1918, dar şi Anului European al Patrimoniului Cultural 2018, prin ilustrarea unor valori din patrimoniul românesc tangibil (locaţii şi situri arheologice româneşti aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO), aceasta cuprinzând peste 70 de panouri cu fotografii de artă prezentate anul trecut în aproape toate regiunile istorice româneşti, dar şi în multe ţări ale lumii şi a poposit acum şi la românii din Aletea. „Comorile României” prezintă cele mai valoroase locaţii, monumente sau situri arheologice: fortăreţe dacice din Munţii Orăştiei, biserici de lemn din Maramureş, biserici pictate din nordul Moldovei, sate cu biserici fortificate din centrul Transilvaniei, centrul istoric al oraşului Sighişoara şi Mănăstirea Hurezi. Patrimoniul natural este de asemenea prezent: Delta Dunării, pădurile de fag din Carpaţi. Patrimoniul intangibil este reprezentat prin imagini despre tradiţii şi meşteşuguri tradiţionale româneşti. Expoziţia este completată de multe alte imagini ale locurilor importante din ţară.

Evenimentul cultural de la Aletea a mai cuprins şi momente artistice, poezii şi cântece dedicate mamei şi primăverii, pregătite cu sârguinţă şi oferite în limba română de elevi ai Şcolii generale bilingve din Aletea. Programul copiilor a fost urmat în scenă de către o suită de cântece şi dansuri cu protagoniştii Ansamblului Păstrătorilor de Tradiții Româneşti din Aletea, după care au ocupat scena invitaţii din Chişineu-Criş, membri ai Ansamblului Folcloric „Floarea Crișului”. La final, atât copiilor cât şi doamnelor, le-au fost dăruite mărţişoare tradiţionale româneşti, confecţionate de oaspeţii din Baia Mare şi înmânate personal de domnul consul Florin Vasiloni.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a peste 200 de persoane, între care s-au numărat mulţi elevi de la şcoala generală românească şi de la cea maghiară din Aletea, precum şi multe oficialităţi: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Tiberiu Juhasz, preşedintele AȚRU, Petru Sălăjan, directorul Şcolii generale bilingve din Aletea, Elisabeta Ardelean, directorul Casei de Cultură din Aletea, Alexandru Popa, prorectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Florin Hădan, director general administrativ la aceeaşi universitate, Eugen Gagea, prodecan în cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Amelia Palcu, directorul Liceului Teoretic „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, cadre didactice de la şcoala generală din Aletea şi alţi români din Ungaria.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Balul acordării panglicii pentruabsolvenţiiLiceului „Nicolae Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2019, 21:48 / actualizat: 17 februarie 2019, 23:04

Serbarea de majorat a liceenilor români din Jula, cunoscută cu numele de Balul panglicii, s-a dovedit a fi şi anul acesta un spectacol frumos, având în centrul său adolescenţii celor două clase a XII-a ale liceului românesc din Jula. Evenimentul a fost organizat sâmbătă, 9 februarie, în sala de sport a oraşului Jula. Cu această ocazie, tinerilor absolvenţi ai generaţiei 2015–2019 le-a fost acordată panglica de absolvire. Organizarea și buna desfășurare a acestui eveniment a fost asigurată pe lângă doamnele diriginte ale claselor a XII-a, Florica Santău și Mariana Oros Martin, și de către dirigintele și elevii claselor a XI-a. Evenimentul dedicat majoratului a fost deschis de către doamna director Maria Gurzău Czeglédi, care s-a adresat cu emoție absolvenților, pe care i-a felicitat pentru acest moment însemnat din viața lor, ce îi pregătește să treacă într-o altă etapă din viața lor, plină de visuri, idealuri, bucurii și speranțe, împărtășindu-le totodată și câteva sfaturi despre viață, dimpreună cu toate urările ei de bine. Bucuria absolvenților a fost împărtășită și de către primarul orașul Jula, Görgényi Ernő. În discursul festiv, reprezentantul orașului a subliniat  și faptul că nu este nevoie să trăim într-o societate uniformizată, dovada fiind autonomia culturală a românilor locali. Dumnealui a declarat în acest sens că în ultimii ani, statul maghiar a predat responsabilitățile de întreținere a instituțiilor de învățământ ale naționalităților autoguvernărilor pe țară ale naționalităților, un sistem care funcționează foarte bine. S-a adresat, de asemenea, elevilor și întregii asistențe, felicitându-i pe absolvenți și urându-le mult succes în viitor.

Evenimentul a continuat cu intrarea în scenă a elevilor fiind însoțiți de doamnele diriginte, întâmpinați de ropote de aplauze din partea părinților, invitaților, profesorilor, precum și din partea foștilor elevi ai instituției, prezenți la eveniment.

După un scurt program cultural artistic, în care elevii claselor a XII-a, prin limbajul poeziei și a muzicii și-au exprimat respectul și mulțumirea față de părinți și profesori, fiecare dintre cei 53 de elevi absolvenți, dar și oficialitățile prezente, au primit din partea elevilor de clasa a XI-a câte o panglică cu inscripția anilor de studii: 2015–2019, prinsă de o insignă cu imaginea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula.

După o scurtă pauză a urmat balul. În tradiția evenimentului dedicat majoratului, tinerii care împlinesc 18 ani sunt însoțiți de către părinți și profesori la serbarea primului lor bal. Acesta a fost deschis de valsul elevilor, fetele purtând rochii albe, de mireasă, simbolizând puritatea, iar băieții în costumații adecvate acestui dans. Acest moment plin de emoție, sensibilitate, eleganță și grație, a fost punctul culminant al serii, urmat de un vals părinte-elev.

La eveniment, alături de părinți, bunici și alte rudenii ale elevilor absolvenți au fost prezente și multe oficialități, între care s-au numărat PS Episcop Siluan, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Ramona Lile, rectorul Universității de Stat „Aurel Vlaicu” din Arad, pr.Constantin Rus, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, Tiberiu Juhász, președintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria și alți reprezentați ai instituțiilor românești din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Balul panglicii

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Evocarea jurnalistei și profesoarei Lucia Borza la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 octombrie 2018, 11:20

Placă memorială pentru profesoara Lucia Borza, la intrarea în Liceul „N. Bălcescu” din Jula

La Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula a fost dezvelită vinerea trecută o placă memorială pentru profesoara Lucia Borza. Inițiativa a venit din partea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care a obţinut o finanţare pentru acest scop din partea Ministerului Resurselor Umane şi de la Primăria Aradului. Placa a fost inaugurată la mai bine de doi ani de când a decedat doamna Lucia Borza, prima profesoară de limba română în învăţământul Liceal din Ungaria de azi, fiica preotului ortodox român Ioan Borza din Chitighaz. Pe lângă vocația sa de profesor, Lucia Borza a activat aproape un deceniu ca jurnalist la redacția revistei „Foaia românească”, unde, conform unor mărturisiri anterioare ale sale, și-a dezvăluit o altă latură a talentului său, aceea de a scrie poezii și cărți pentru copii, demonstrând aceasta prin operele sale și prin manualele de limba română editate de dânsa.

Moment cultural

Evenimentul a debutat cu un moment cultural dedicat fostei profesoare, la Centrul Cultural Românesc din Jula.

„Această placă comemorativă vine să amintească tinerilor care învață în această insitituție, nouă și tuturor românilor din Ungaria, despre personalitatea și activitatea artistică a doamnei Lucia Borza și să o mențină mereu în memoria noastră”, a mărturisit Marius Maghiaru, președintele UCRU, în deschiderea evenimentului. Evenimentul a fost urmărit de elevii și profesorii liceului românesc din Jula, de foști elevi ai doamnei Borza, de rude, prieteni, reprezentanți ai diplomației române în Ungaria și de reprezentanți ai instituțiilor românești din oraș, care au venit în această după-amiază să evoce amintirea fostei profesoare.

La eveniment au fost prezentate imagini și un film despre Lucia Borza, au fost recitate poezii din operele scriitoarei, elevi de la școala generală românescă din Jula au prezentat și o scenetă tradițională.

Profesoara Lucia Borza

Cu 70 de ani în urmă, în anul 1949 şi-a deschis porţile unicul liceu cu profil românesc, Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula, care susţinea de la bun început promovarea limbii şi valorilor culturale româneşti şi depunerea cunoştinţelor generale pentru tinerii de origine română de pe aceste meleaguri. Odată cu deschiderea acestei instituţii s-a deschis şi posibilităţile de formare şi de perfecţionare a tinerilor, care după terminarea liceului şi-au continuat studiile în diferite instituţii superioare, astfel de-a lungul anilor s-a format o nouă pătură intelectuală a românimii de aici, în frunte cu mai mulţi intelectuali cu marcă, printre care se enumeră şi doamna Lucia Borza.

Doamna Lucia Borza a fost profesor de limba şi literatura română, un dascăl care a scris şi manuale şcolare pentru elevii din şcolile româneşti, caiete de exerciţii, cărţi de limba română, dicţionar, etc. Tot ea a întocmit primul manual de cultură şi civilizaţie românească pentru clasele 1–4. Doamna Borza şi-a dedicat întreaga viaţă promovării limbii şi culturii româneşti. Misiunea ei a început cu formarea primelor promoţii la începutul anilor 1960. Despre vocația lui tanti Luci, cum o numeau toți apropiații săi, a vorbit doamna Maria Gurzău Czeglédi, directorul Școlii generale și Liceului românesc din Jula. „Doamna Lucia Borza nu doar vorbea ci şi gândea româneşte. Pregătirea ei temeinică de profesie se amesteca cu dorinţa de iubire şi păstrare a acestor valori. Ea ştia să aprindă în sufletul tinerilor scânteia de apartenenţă, de trăire şi fiinţă românească. A fost o profesoară de excepție, a predat, a instruit, a inspirat cu multă dăinuire generaţii de-a rândul. Doamna Lucia Borza a devenit şi autoarea mai multor manuale şcolare, care şi azi şi-au păstrat prospeţimea. Sunt adecvate şi pentru tinerii din zilele noastre. A scris şi literatură pentru copii, ghicitori, poezioare, despre necuvântătoare, despre anotimpuri, joacă, prietenie, iubire, iar în volumul său „Flori târzii” atacă cele mai grave probleme ale existenţei umane. O preocupă problema vieţii şi a morţii, a autocunoaşterii, a identităţii. În aceste frumoase poezii evocă locurile dragi, satul natal, portretul blând al părinţilor, vârsta de aur, anii tinereţii, sărbătorile creştine şi multe altele. O parte a vieţii şi-a petrecut-o la Budapesta, fiind mereu frământată de sentimentul dezrădăcinării. Legătura, dorul de locurile natale, de consătenii ei au rămas vii în sufletul ei, precum a păstrat în suflet o limbă frumoasă românească. În poezia „Plecând din gară” reflectă un profund patriotism local, o iubire nemărginită, o nostalgie profundă legată de aceste meleaguri”, a spus doamna director Czeglédi.

Prietenii și amintiri de neuitat

La ceas de sărbătoare, personalitatea doamnei Lucia Borza a fost evocată și de colega sa de redacție și prietena sa doamna Edda Illyés, pensionară, fost lector la redacția „Foaia românească” din Jula.

„Era în toamna anului 1970, când la școala din Micherechi, zile în șir tema centrală din sala profesorilor era: Vine Doamna, vine doamna Borza!… Și încă în tren am văzut-o pe Doamna: în taior elegant și bluză de mătasă, cu părul ondulat într-o coafură decentă. Puțin emoționată m-am prezentat timid. De atunci a început dialogul nostru – și chiar, o pot spune cert – prietenia de-o viață. Și asta chiar în ciuda faptului că după această primă întâlnire nu ne-am mai văzut cu anii. Încă de pe atunci a început corespondența noastră, mai întâi incidentală, apoi frecventă. Și de-atunci încoace i-am cunoscut bucuriile și necazurile. Mai ales din cele din urmă avusese pe atunci chiar destule de suferit. Editura Didactică nu o apreciase niciodată în mod cuvenit, până la urmă chiar a ignorat-o. Între timp a decedat mama mult iubită și la un moment dat se părea că nimeni n-ar mai avea nevoie de dânsa. Și atunci, într-un ceas bun de prin anii optzeci, fusese invitată de Alexandru Hoțopan, redactorul șef al Foii Noastre – de pe atunci – să colaboreze cu colectivul redacțional din Jula. Spre bucuria generală, doamna Lucia Borza a acceptat colaborarea – care a ținut aproape un deceniu.

Atunci, prin anii optzeci, am reîntâlnit o altă Lucia Borza, cu părul încărunțit, cu pas energic, în ținută sportivă, cu pantaloni albi și mocasini, cu bluze impecabil călcate, la fel, ca pe vremuri, iar în timpul iernii, cu pulovere norvegiene, și întotdeauna cu un mic fular asortat. Odată cu Lucia Borza a intrat și un nou stil de muncă în redacție. Doamna se pricepea la tot și la toate, iar ce nu știa încă – de pildă, să facă fotografii – asta învăța și-și însușea într-o clipită. Dar, înainte de toate, noi, colegii de la redacție am avut ce învăța de la dânsa. În primul și cel mai important rând: limba română, limbajul ales, exprimarea corectă, frumoasă. Lucia Borza era pentru noi etalonul, dar și un dascăl pretențios, sever și minunat. Cine voia, avea ce învăța de la dânsa. În anii aceștia își dădea contribuția în toate procesele tehnologice ale ziaristicii de pe atunci: lectora, scria, traducea, fotografia, făcea titrări și corectură, ajuta în îmbogățirea substanțială a săptămânalului. Pe atunci îi plăcea să facă rebusuri și jocuri distractive pentru paginile de tineret, colecționa prin satele românești proverbe și zicători, compunea versuri proprii. Iar ca fost profesor de română și redactor de manuale, a ținut o strânsă legătură cu Liceul N. Bălcescu, antrenând elevii la concursuri și întreceri, întinerind odată cu liceenii. Marea ei dragoste pentru tineretul școlar românesc a primit expresie prin fondarea – dintr-un capital personal – a Plachetei Bălcescu, cea mai prestigioasă distincție pentru tinerii români din Ungaria. Cu adânc spirit obștesc a creat la săptămânalul românesc nu numai un nou sistem de muncă ziaristică, ci și o nouă atmosferă interpersonală. În debaraua de lângă redacție, Doamna Lucica a amenajat o mică bucătărie – cuhnea, îi ziceam – unde ne pregătea dânsa mămăliguță și mititei, unde mesele ocazionale au primit semnificație rituală. Iar în consecință, în coloanele Foii au apărut tot mai des rețete cu mâncăruri românești, cu predilecție ale românilor din Ungaria. Făcând ani în șir naveta de la Budapesta, ca intelectual doct și multilateral, Lucia Borza a valorificat timpul de pe tren pentru lectură, pentru ascuțirea minții prin compunerea de versuri, prin jocuri mentale sau făcând lucru de mână. De pildă, croșeta copiilor noștri jucării, întocmea caiete de colorat, scornea jocuri. Toate acestea, dincolo că erau surprize și cadouri apreciate, ele făceau și obiect pentru coloanele respective din Foaia. Alte idei au primit formă și contur prin volume realizate și editate din resurse proprii. Lucia Borza și-a păstrat caracterul de homo ludens și în anii de pensie definitivă. Din cuibul ei confortabil și cald din Budapesta, ținea o legătură vie cu conaționalii ei din Capitală, coresponda cu foști colegi și prieteni, continua să întocmească teste, scornea jocuri, făcea culegeri, trăind o viață integră, echilibrată. Povara anilor a purtat-o cu demnitate lucidă. Ca Sfânta Vinerea din poveștile populare, odată cu anii i-a crescut generozitatea sufletească și i-a sporit înțelepciunea. Până și ultima noastră întâlnire a stat sub semnul unei senine sărbători de suflet. Lucica dragă, te-am iubit, te-am apreciat. Am învățat multe de la tine – ce păcat că nu destule… Sunt convinsă că fata părintelui Borza din Chitighaz, ca nici alta, și-a adus ofranda generoasă la altarul cultural și spiritual al românilor din Ungaria.” Acestea au fost cuvintele pline de amintiri ale doamnei Edda Illyés despre profesoara şi jurnalista Lucia Borza.

Dezvelirea plăcii comemorative

La finalul evenimentului, la intrarea în Liceul „Nicolae Bălcescu” a fost dezvelită o placă comemorativă pentru Lucia Borza, de către doamna Maria Gurzău Czeglédi și pr. Marius Maghiaru, după care a avut loc o slujbă de sfințire a acesteia și s-au depus coroane de flori. Sfințirea plăcii a fost oficiată de către pr. Florin Olteanu, protopop de Jula și pr. Visarion Tuderici, secretar eparhial la Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Sărbătoare dedicată Anului Centenar cu români de o parte şi de alta a graniţei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 octombrie 2018, 08:59

Evenimentul desfăşurat vineri, 21 septembrie, la sediul din Jula al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria a cuprins vernisajul expoziţiei foto-documentare „Centenarul în ipostaze identitare” în organizarea Muzeului Judeţean Satu Mare, muzeu care deţine două mari colecţii de fotografii cu valoare patrimonială unică la nivel naţional, cu un total de peste 140 de mii de fotografii, clişee şi diapozitive realizate de marii artişti după Marea Unire. Expoziţia adusă la Jula poate fi vizitată pe tot parcursul lunii octombrie, ea cuprinde fotografii de arhivă, cărţi, reviste şi albume – catalog.

În cadrul manifestării, sediul Uniunii a fost umplut de frumuseţe şi culoare atât prin imaginile expuse dar şi prin costumele şi veselia protagoniştilor, Ansmblul „Cetatea Codrului” din Ardud, care au adus tradiţia de la ei de acasă românilor din Jula printr-un program cultural-artistic, dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Expoziţia fotografică adusă şi prezentată la Jula de către doamna dr. Daniela Bălu, directorul muzeului sătmărean, Diana Kinces, conservator general şi Brăduţ Popdan, şeful secţiei de relaţii cu publicul, face parte dintr-un mare proiect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale din România şi al Institutului Cultural Român Viena, sub genericul „România salută Viena”, unde a şi fost expusă anterior, în vara acestui an, conform celor spuse la vernisaj de către doamna Daniela Bălu. Domnia sa şi-a exprimat bucuria de a se afla în mijlocul comunităţii româneşti din Jula, de a avea ocazia a împărtăşi câteva dintre valorile culturale româneşti locale ce reprezintă viaţa oamenilor din Satu Mare şi Ţara Oaşului, care au avut o contribuţie însemnată la realizarea unităţii naţionale, culturale şi spirituale a Neamului Românesc. Expoziţia prezintă costumele populare româneşti şi obiceiuri din Ţara Oaşului, a Maramureşului, sau a Codrului, oameni şi locuri frumoase din acest mirific colţ de ţară, având la bază fotografii făcute în perioada de după Marea Unire şi în cea interbelică, imagini realizate de fotografii: Iuliu Pop, Ioniţă G. Andron, Iosif Schneider şi Kurt Hielscher.

Muzica, dansul şi portul popular au fost expuse în faţa publicului prezent la eveniment printr-un spectacol artistic oferit de membrii Ansamblului Folcloric „Cetatea Codrului”.

Tot în acest cadru festiv a fost cuprins şi recitalul poeziei „Rugăciune”, de Octavian Goga, de către domnul Dorel Iurcencu de la teatrul din Satu Mare.

În semn de preţuire pentru această colaborare cu Uniunea Culturală şi Consulatul General al României la Jula, doamna director Daniela Bălu a oferit şi câteva distincţii şi daruri spirituale, cu valoare simbolică atât gazdelor cât şi Preasfinţitului Episcop Siluan, dar şi unor reprezentanţi ai oraşului Ardud: Medalia „Centenarul Marii Uniri”, emisă de Muzeul Județean Satu Mare şi având pe ea chipul pr. Vasile Lucaciu (1852–1922), mare luptător pentru Unire, precum şi albume, cărţi.

Despre însemnătatea Marii Uniri din 1918, dar şi a evenimentului cultural de la Jula, având ca organizator principal Consulatul General al României la Jula, au luat cuvântul domnul consul general Florin Vasiloni, primarul oraşului Ardud, Ovidiu Marius Duma, şi PS Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria.

La eveniment a onorat cu prezenţa şi doamna Claudia Toma, Decanul Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Codruţa Stoica, Prorectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Vasile Fonoage, Vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Patronatului din România şi alţi distinşi oaspeţi.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Tineri din Ungaria participanţi la Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi de la Sibiu

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 septembrie 2018, 12:54

Peste trei mii de tineri au fost prezenţi la Sibiu, în perioada 6–9 septembrie, la cea de-a cincea ediție a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși, ITO 2018. Parada steagurilor şi deschiderea oficială a evenimentului, care a avut loc pe 6 septembrie, s-a desfăşurat în prezenţa Patriarhului României, a Mitropolitului Ardealului şi a numeroşi ierarhi, clerici, autorităţi locale şi centrale. Românii din Ungaria au fost reprezentaţi la întâlnire de patru tineri însoţiţi de pr. Visarion Tuderici, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

În cele patru zile dedicate ITO 2018, peste trei mii de tineri s-au rugat, au socializat, s-au putut forma spiritual, şi în acelaşi timp s-au putut relaxa la Sibiu. Toate acestea sub îndrumarea Bisericii şi preoţilor însoţitori.

În prima zi, după prezentarea delegațiilor, a avut loc o slujbă de Te Deum. Rugăciunea de mulţumire a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, după care a adresat un cuvânt de „bun venit la Sibiu” Mitoropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza. Prezentarea delegaţiilor a fost făcută de câte doi membri din fiecare delegaţie, îmbrăcaţi în costume populare din zona de unde au venit, aceştia au mers în faţa scenei purtând drapelul ţării lor şi steagul cu stema Episcopiei pe care o reprezentau.

În continuare, a luat cuvântul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, mesajul adresat tinerilor prezenţi din toată lumea s-a intitulat „Credinţa în Dumnezeu şi dragostea de neam au susţinut lupta pentru unitate naţională”, remarcând importanţa acestui eveniment prin faptul că „este deosebit de semnificativ că, în Biserica Ortodoxă Română, aceste adunări internaţionale ale tinerilor creştini ortodocşi se desfăşoară în comuniune de credinţă, de rugăciune şi cântare, de dialog şi prietenie, la începutul noului An Bisericesc, care ne cheamă la sfinţirea timpului vieţii pământeşti ca timp al mântuirii”. La finalul cuvântului adresat tinerilor, Preafericirea Sa a adresat tuturor şi o invitaţie la Bucureşti, pe 25 noiembrie, la Sfinţirea Catedralei Neamului.

În prima zi a evenimentului au avut loc şi momente artistice cu Marcel Pavel, Vlad Miriță, Iordache Basalic, grupul vocal Anatoly din Brașov și corul copiilor din Parohia Irești-Vrancea, corul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu și corul de copii „Concertino” din Gura Râului. În cadrul clubului ITO, tinerii au avut posibilitatea să socializeze unii cu alții și să cânte cântece religioase și patriotice.

Vineri, 7 septembrie, programul întâlnirii a început cu Sfânta Liturghie şi rugăciunile de dimineață, la Catedrala ortodoxă. „Am avut posibilitatea de a participa la diferite workshop-uri, desfășurate în mai multe școli și licee din Sibiu: prezentare și discuții pe diferite teme, cum ar fi de exemplu „Nevoia mea de Biserică. Între reflex și realitate”, „Poate fi Biblia manual de dezvoltare personală?”, „Biserica – validarea fericirii şi mântuirii”, etc. Grupul nostru a vizitat Muzeul de Istorie din Sibiu și Muzeul Național Brukenthal, după care am participat în aceeaşi zi la Conferința „Unitate. Credință. Neam. De 100 de ori România”, susținută de Emil Hurezeanu și pr. Constantin Necula la Sala Transilvania. A fost foarte frumoasă şi Procesiunea Unității care a urmat, oamenii ne așteptau pe marginea drumului sau la balcoanele locuințelor lor fluturând și ei drapelul românesc. Procesiunea a început la Sala Transilvania și s-a terminat la Catedrala Mitropolitană. A fost cel mai emoționant aspect al evenimentului”, a spus părintele Visarion Tuderici.

În cea de-a treia zi, pe 8 septembrie, de sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului, Sfânta Liturghie de sărbătoare a avut loc în aer liber, oficiată în cadrul Muzeului ASTRA, de către ÎPS Laurențiu, mitropolitul Ardealului și alți ierarhi, preoți și diaconi din Biserica noastră și din alte Biserici Ortodoxe surori din Antiohia, Ierusalim, Bulgaria, Cipru, Polonia, Cehia și Slovacia și chiar din Africa.

Tot la Muzeul ASTRA, sub numele „Țăranul român, de la război la Marea Unire” și „Satul român în Centenarul Marii Uniri”, au fost organizate mai multe ateliere de lucru, unde tinerii au avut ocazia să învețe meșteșugul olăritului, picturii, țesutului, împletitului, sculpturii, au învățat să bată toaca și să tragă clopotele, dar și dansuri populare din diferite zone folclorice ale României. Spre seară, în Piața Mare din Sibiu au concertat Andra și formația Compact B.

Ultima zi a întâlnirii internaţionale toate delegaţiile au participat la Sfânta Liturghie din Catedrala Mitropolitană din Sibiu oficiată de ÎPS Laurențiu, mitropolitul Ardealului, ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Naum de Ruse (Bulgaria), PS Cais, episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), împreună cu reprezentanți ai delegațiilor aflate la ITO.

La Festivitatea de încheiere s-a predat ștafeta către organizatorii ITO 2019, aceştia fiind reprezentanţii Arhiepiscopiei Craiovei.

Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși de la Sibiu a marcat începutul toamnei anului 2018, fiind un eveniment cu caracter național și internațional, ce a reunit în frumoasa cetate transilvană un număr mare de tineri care sigur au plecat acasă de la Sibiu cu amintiri de neuitat.

Mitropolitul Ardealului i-a îndemnat pe tineri să-și păstreze credința și curăția sufletească pentru a rămâne în continuare vrednici fii ai bisericii străbune. Ierarhul le-a spus să transmită mai departe bucuria trăită în aceste zile la Sibiu: „Duceți această mărturie, duceți bucuria pe care ați trăit-o aici în aceste zile, spuneți părinților voștri câtă bucurie ați creat cerului, Bisericii și tuturor celor care v-au văzut și v-au primit aici. Să fie binecuvântați părinții voștri, dar să fiți voi rodul binecuvântat al familiei noastre pe care o iubim, o cinstim și o apărăm”, le-a spus ierarhul.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Festivalul pogăciţelor la Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 august 2018, 08:00

Festivalul pogăciţelor, eveniment ce se desfăşoară în fiecare an la Chitighaz, în parcul din centrul satului, pe parcursul a două zile, a adunat şi anul acesta un public relativ numeros atras de gustul şi mirosul îmbietor al pogăcelelor, realizate chiar în cuptoarele amplasate în incinta parcului, dar şi de mirosul a zecilor de căldări şi ceaune în care s-au gătit sâmbătă dimineaţa gulaşuri şi tocăniţe, care mai de care mai gustoase şi mai picante. Festivalul pogăciţelor, organizat de Primăria localităţii Chitighaz a ajuns anul acesta la cea de-a 12-a ediţie şi a avut loc în zilele de 11–12 august.

Atmosfera de sărbătoare a festivalului a fost însoţită de muzică populară şi dansuri populare cu ansamblurile româneşti „Ducşoara” de la Purcăreni, Ansamblul de dansuri populare de la Chişineu-Criş şi Secuieni, Păstrătorii de tradiţii din Aletea şi Chitighaz, dansatorii de la Şcoala populară de artă „Kaláris” din Chitighaz, dar au întregit programul cu un buchet de cântece şi Corul pensionarilor „Márki Sándor” din localitate, fanfara Bisericii Baptiste din Chitighaz împreună cu tinerii fanfarişti participanţi la tabăra „Harsona” din Bichişciaba, iar pentru sătenii de toate vârstele au fost invitate mai multe formaţii şi interpreţi de muzică maghiară care au întregit atmosfera de petrecere în ambele zile până seara târziu, festivalul fiind încheiat cu un foc de artificii.

La manifestările cultural-artistice a participat şi consulul general al României la Jula, Florin Vasiloni, care în deschiderea evenimentului a adresat cuvinte de salut sutelor de participanţi, alături de Maria Gyuricska Kalcsó, primarul localităţii, Herczeg Tamás, deputat parlamentar maghiar şi Gheorghe Burdan, primarul localităţii Chişineu-Criş, oraş înfrăţit cu localitatea Chitighaz din anul 1992. La serbarea de deschidere a fost sfinţită pâinea şi pogăcele de către preotul ortodox Florin Olteanu.

Participanţii la sărbătoarea satului au sosit nu doar atraşi de bucatele tradiţionale româneşti şi ungureşti gătite la concursul gastronomic la care s-a dat startul sâmbătă dimineaţa, 11 august, dar şi de expoziţiile cu vânzare şi artizanale, de programul cultural variat şi de simplul fapt că în cele două zile de festival Primăria le-a organizat un program pentru ei, sătenii.

O dată pe an, acest parc se transformă, pe cheltuiala Primăriei, într-o atmosferă îmbibată cu miros de pogăcele, iar aleea se umple de fete şi băieţi frumoşi îmbrăcaţi în port tradiţional, prin contribuţia satelor înfrăţite din România şi a păstrătorilor de tradiţii din Ungaria şi România. Sala mare a Căminului Cultural a găzduit expoziţia concursului de pogăcele, expoziţia de pictură a Şcolii libere de creaţie a Judeţului Bichiş, o expoziţie de artizanat a Cercului de cusături populare „Bíborvég” din judeţul Bichiş şi expoziţia „Satul meu, trecut şi prezent”, cu imagini de arhivă şi fotografii actuale ale lui Gheorghe Ardelean şi Elisabeta Ardelean, Pavel Nicula, Dékány Istvánné şi Virág László. Organizatorii au propus copiilor o bogăţie de activităţi creative, distractive, recreative, jocuri, ateliere de creaţie pentru copii, picturi pe faţă, activităţi sportive, şi altele.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Tabără de pictat icoane pe sticlă la Jaca

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 august 2018, 05:00

În perioada 9–16 iulie, la Casa de Cultură din Jaca s-a desfăşurat cea de-a IX-a ediţie a Taberei de pictat icoane pe sticlă, la care au fost prezenţi 18 elevi, din clasele 2–5, de la Şcoala Generală din Jaca. Lecţiile de pictură pe sticlă au fost susţinute de pr. Cosmin Pop, pasionat de pictura icoanelor pe sticlă şi sculptatul crucilor de lemn. Părintele Cosmin Pop, parohul bisericii din Jaca, organizează astfel de tabere de mai mulţi ani, nu doar la Jaca ci şi în alte localităţi din Ungaria, unul dintre atelierele anuale fiind şi cel de la Parohia română din Budapesta. La aceste ateliere le prezintă de fiecare dată copiilor interesaţi tehnici de contur şi îi învaţă primii paşi în pictura pe sticlă, urmând ca ei să descopere singuri dacă vor să continue să profeseze această artă sau să o practice ca o activitate de relaxare, pe lângă activităţile lor de zi cu zi.

Prin aceste ateliere de creaţie, părintele Cosmin îndeplineşte şi un rol misionar ce contribuie la formarea copiilor şi tinerilor şi apropierea lor de biserică, prin participarea la misiunea ei duhovnicească. Pe parcursul taberei, participanţii pot lua parte la slujbe, la discuţii duhovniceşti.

Programul copiilor în tabăra de pictură de anul acesta a fost unul foarte variat. Tabăra a avut şi scopul de a forma prietenii între copii. De asemenea, ei au făcut şi rugăciuni împreună cu părintele Cosmin, iar la final, munca lor şi icoanele realizate au fost prezentate într-o expoziţie la Casa de Cultură, la fel ca în fiecare an. Vineri, 13 iulie, elevii iconari, împreună cu pr. Cosmin Pop şi cu alte cadre didactice de la Jaca au efectuat o vizită la Jula. Aici au luat parte la Sfânta Liturghie Arhierească săvârşită în Catedrala Episcopală de PS Părinte Siluan, împreună cu pr. Visarion Tuderici, Secretarul Eparhial. După slujbă au primit binecuvântare, iconiţe şi cruciuliţe din partea Ierarhului, care le-a adresat şi un cuvânt de bun venit, felicitându-i pe copii pentru interesul arătat faţă de sfintele icoane.

Copiii au vizitat apoi Cetatea Julei şi alte obiective turistice din oraş şi au luat masa de prânz, având în acest sens şi sprijinul Centrului de Documentare și Informare al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Fondurile pentru organizarea taberei au fost asigurate de către Fundaţia pentru Viitorul Jacăi în colaborare cu Casa de Cultură din Nagyrábé.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Gheorghe Bagy a reprezentat românii din Ungaria la Bucureşti, la Festivalul „Muzici şi Tradiţii în Cişmigiu”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iulie 2018, 11:54

Primăria Capitalei Bucureşti, prin Creart – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti, a organizat în perioada 29 iunie – 1 iulie 2018, cea de-a XII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor „Muzici şi Tradiţii în Cişmigiu”, eveniment încadrat anul acesta în seria proiectelor organizate de Primăria Capitalei României cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Din anul 2007, Festivalul Internaţional de Folclor „Muzici şi Tradiții în Cișmigiu”, s-a bucurat în fiecare an de prezenţa a 29 de ţări şi a mii de artişti naţionali şi internaţionali, 700 de meşteşugari şi artişti plastici din România şi de un public de aproximativ 250.000 de spectatori.

Ediţia de anul acesta a celebrat 12 ani de diversitate culturală, reunind, în cele trei zile de festival, artişti consacraţi şi trupe îndrăgite, ansambluri româneşti, fanfare, ansambluri din străinătate (Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, China, Georgia, Israel, Republica Moldova şi Ungaria), minorităţi şi comunităţi naţionale. Anul acesta a reprezentat românii din Ungaria la această manifestare cu cântece tradiţionale româneşti domnul Gheorghe Bagy, Maestru al artei populare, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Aletea şi conducătorul Ansamblului Păstrătorilor de Tradiţii din Aletea.

Gheorghe Bágy a concertat pe scena festivalului în ziua de duminică, 1 iulie, alături de mari nume ale folclorului românesc. „Am avut o experienţă de neuitat la Bucureşti, unde trei zile am avut ocazia să cunosc personal foarte mulţi interpreţi români consacraţi şi foarte dragi mie. Drumul meu de cinci zile în capitala României a trecut cu 2 zile petrecute în tren, în care am socializat cu alţi fraţi români, iar trei zile superbe le-am petrecut în Cişmigiu, în parcul în care s-au adunat tare, tare mulţi spectatori, numai în faţa scenei au asistat la spectacol vreo 1500 sau 2000 de spectatori. Duminică, 1 iulie, când am cântat şi eu pe Scena Principală din Parcul Cișmigiu la spectacolul extraordinar „100 PENTRU ROMÂNIA”, au fost invitaţi încă 100 de artişti care au interpretat cântece din foarte multe zone folclorice. Eu am fost acompaniat de Orchestra de Muzică Populară a Românilor din Voivodina, Serbia, condusă de maestrul dirijor Roman Bugnar, iar cel mai mare lucru pentru mine a fost să cânt în acelaşi festival alături de soliştii: Nicolae Furdui Iancu şi Grupul instrumental „Crai Nou”, Ştefania Rareş şi Angela Buciu, Nicoleta Voica și Daniela Condurache, Floarea Calotă şi Angelica Stoican, Matilda Pascal Cojocăriţa cu Ştefan Cigu şi Maria Dragomiroiu, Aneta Stan şi Steliana Sima, Viorica Flintaşu şi Elena Pădure, Mariana Ionescu Căpitănescu şi Lavinia Goste, Gheorghe Turda şi Ion Ghiţulescu, Constantin Enceanu şi Alexandru Pugna şi alţii.

Prima experienţă de acest fel am avut-o în anul 1999, la Festivalul Maria Tănase din Craiova, ediţia a XV-a. Totul a fost foarte frumos, şi le mulţumesc organizatorilor pentru această invitaţie şi pentru toate clipele frumoase petrecute la acest festival. Am avut timp să mă şi plimb puţin prin Bucureşti şi am făcut foarte multe fotografii”, a mărturisit domnul Gheorghe Bagy.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto (sursa): Gheorghe Bagy

Copiii noştri au talent şi la muzica instrumentală

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 iunie 2018, 08:30 / actualizat: 17 iunie 2018, 12:08

Muzica trezeşte în noi frumosul, ne uneşte, ne face mai buni, mai bucuroşi, mai armonioşi, mai ales atunci când este cântată de copii. Acest lucru şi-au dorit şi organizatorii concertului „Copii pe aripile muzicii”, care a avut loc la Jula, în seara zilei de 7 iunie, evenimentul fiind dedicat Zilei Copilului.

Concertul a fost organizat de către Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria şi a implicat copii din diferite categorii de vârstă, tineri din Jula şi Micherechi, care cântă la vreun instrument, cu toţii fiind originari din familii româneşti. „V-am invitat azi la o serată specială, cum nu s-a ţinut până acum la noi în comunitate. Găzduim azi un concert al tinerilor muzicieni din cadrul comunităţii noastre”, a spus în deschidere doamna Rita Pătcaş, vicepreşedinta UCRU. „Ne bucurăm că alături de dansurile şi cântecele populare, coruri şi echipe de dansuri care păstrează tradiţiile noastre, avem şi tineri, copii pregătiţi sau în curs de formare în domeniul muzicii clasice, muzicii instrumentale. Ne-am adunat astăzi aici ca să-i auzim, să ne bucurăm de talentul, de roadele eforturilor lor, împreună cu familiile lor.”

Unii mai începători, alţii mai avansaţi în ceea ce fac de mai mulţi ani, tinerii au demonstrat ardoarea şi măiestria de care dau dovadă meritând aplauzele sincere şi zâmbetele dulci ale părinţilor şi publicului prezent. Cu toţii sunt elevi ai Şcolii de Muzică „Erkel Ferenc” din Jula.

Concertul a fost deschis de cel mai tânăr muzician, Raffael Rocsin din Micherechi, care cântă la clarinet de 1 an, dar deja a luat un premiu, locul 3, la un concurs pe judeţ. După el a urmat Bonaventura-Gabriel Nyisztor-Gyarmati, din Jula, care cântă la violoncel de 3 ani şi este foarte legat de acest instrument. Csenge Cefan din Micherechi a fost acompaniată la chitară de profesorul Kepenyes Pál. Ea cântă la fluier de 3 ani. Tot la fluier a cântat şi Vivien Rocsin din Micherechi, care a interpretat melodii populare. Mara Stăvaru din Jula învaţă să cânte la pian de 4 ani, a interpretat cu maximă seriozitate câte-o piesă de la Samuil Maykapar şi Johann Sebastian Bach. La fel de 4 ani este elevul şcolii de muzică şi Vasile Cefan din Micherechi, care a început la pian după care a trecut la trompetă. A interpretat un studiu de Clodomir. Colege de clasă şi bune prietene, Zenaida Pekárik şi Ema Pătcaş, din Jula, sunt eleve la şcoala de muzică de 3 ani, acum au cântat împreună o melodie populară, iar Zenaida a cântat separat şi o piesă de Paganini. Elevul Zsolt Rocsin din Micherechi cântă la clarinet de 3 ani, câştigând mai multe premii judeţene. Publicul din Jula l-a încântat cu melodie foarte frumoasă şi sentimentală a lui Acker Bilk, cu titlul „Stranger on the shore”. Ultimii doi muzicieni sunt elevi la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Attila Iszály din clasa a 10-a învaţă să cânte la vioară de 7 ani, acum a interpretat două piese foarte grele, de Schubert şi Viotti. Muziciana cu cel mai serios trecut îl are tânăra de 18 ani, Victoria Borszéki din Jula, care cântă la pian deja de 12 ani. Ea ne-a încântat şi a cucerit inimile publicului cu piesa „Primavera” de Ludovico Einaudi.

Fiecare interpretare a tinerilor noştri a fost foarte aplaudat, ne-am simţit ca la un concert adevărat cu muzicieni serioşi. La final, fiecare mic artist a primit câte-o floare şi o cutie de ciocolată, la care s-a adăugat un cadou-surpriză din partea organizatorilor: datorită colaborării Uniunii Culturale cu Filarmonica de Stat din Arad, în toamna acestui an, aceşti tineri, împreună cu părinţii lor, vor putea participa la un concert al filarmonicii din Arad.

Evenimentul a fost onorat şi de prezenţa domnului consul general Florin Vasiloni, care i-a încurajat pe copii să fie perseverenţi în tot ceea ce fac, pentru că în acest fel vor avea succese atât la şcoală cât şi în domeniul muzicii. Diplomatul român i-a felicitat şi pe părinţi pentru susţinerea pe care o acordă copiilor lor.

În reportajul realizat de Anca Becan, redactor Foaia românească, vorbesc elevii: Rafael Roxin, Mara Stăvaru, Zenaida Pekárik, Zsolt Roxin şi Victoria Borszéki. Amfitrioana evenimentului a fost vicepreședintele UCRU Rita Ruja Pătcaș.

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

70 de poveşti româneşti la concursul naţional de la Bichişciaba

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 mai 2018, 10:16

Casa de poveşti a naţionalităţii slovace din Bichişciaba a fost vineri, 18 mai, gazda unui nou concurs naţional de poveşti româneşti, Concursul de poveşti „Gheorghe Gros”, care anul acesta a ajuns la cea de-a 23-a ediţie şi a fost organizat de către Autoguvernarea Românească din oraşul Bichişciaba, organizator principal preşedintele Teodor Juhász.

70 de elevi din clasele 1–8, de la aproape toate şcolile din Ungaria în care se învaţă limba română (cu excepţia Cenadului Unguresc şi Medgyesegyháza), au participat la acest concurs, iar pentru munca depusă au fost acordate mai multe premii la fiecare categorie din concursul de poveşti, iar cei talentaţi la desen au fost premiaţi separat pentru creaţiile cele mai bune.

La concursul de poveşti copiii au fost împărţiţi pe mai multe grupe în funcţie de categoria de vârstă şi în funcţie de instituţia de la care s-au prezentat (şcoli bilingve sau şcoli unde limba română se învaţă ca obiect de studiu). Au fost acordate premii frumoase câştigătorilor, diplome de participare şi medalii tuturor participanţilor, iar două dintre şcolile care au adunat în total cele mai multe puncte au primit cadou câte un laptop. Ca la orice concurs, bineînțeles, şi aici a existat un juriu format din trei membri în fiecare sală de concurs, care să departajeze, preşedinţii comisiilor de jurizare fiind: Eva Iova-Șimon, Cornelia Taga, Florin Olteanu şi Delia Kovács.

La deschiderea oficială a concursului, copiii au fost binecuvântaţi de către PS Siluan, Episcopul românilor din Ungaria, care la final a împărţit iconiţe celor mai talentaţi povestitori şi cărţi în limba română. Premiaţilor cu locul I le-au fost oferite şi cadouri din partea purtătorului de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, Traian Kreszta.

După ce s-a dat startul concursului, oficialităţile şi doamna Maria Gros, văduva lui Gheorghe Gros, iniţiatorul concursului, s-au deplasat la Cimitirul „Kliment Pál” din localitate, unde domnul Gros îşi doarme somnul de veci din anul 2015. Aici a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru odihna sufletului său de către Preasfinţitul Părinte Siluan, împreună cu pr. Teodor Marc şi cu arhidiaconul Emanuel Văduva şi au fost depuse coroane de flori din partea Consulatului General al României la Jula şi a Autoguvernării Româneşti din Bichişciaba.

La concursul de povestire au participat şi Tiberiu Juhász, preşedintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, Eugen Gagea, prodecan al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, dar şi foarte multe cadre didactice şi părinţi.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Câştigătorii Olimpiadei la limba română, faza naţională

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 mai 2018, 08:36

Zece elevi de la şcolile generale româneşti din Micherechi, Jula şi Bătania, au participat pe 25 aprilie, la faza orală a Olimpiadei naţionale la limba şi literatura română, respectiv la cultură şi civilizaţie românească. După faza examenului în scris, care a avut loc la începutul anului, zece elevi au obţinut punctajul necesar pentru a intra în faza finală. Patru elevi de la şcoala din Micherechi, trei de la şcoala din Bătania şi trei de la şcoala din Jula. Concursul s-a desfăşurat pe două etape: cea la limba şi literatura română, la care s-au înscris şapte elevi din cei zece prezenţi, iar la cultură şi civilizaţie românească au concurat în total opt, aşadar majoritatea s-a pregătit pentru ambele etape.

Olimpiada naţională la română, pentru elevi de clasele 7–8, s-a desfăşurat la sediul din Jula al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, unde participanţii au fost salutaţi, înainte de a se da startul olimpiadei, de către Tiberiu Juhász, preşedintele AŢRU, care şi-a exprimat bucuria de a fi din nou gazda acestui concurs, urând participanţilor mult succes.

La fel şi doamna Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământ la Oficiul de Educaţie, Centrul Pedagogic pentru Naţionalităţi, le-a urat, la rândul său, concurenţilor bun venit, felicitându-i pentru faptul că au ajuns în faza finală. Anamaria Brad le-a vorbit şi despre felul în care se va desfăşura competiţia şi i-a încurajat pe tineri să scrie şi să citească cât mai mult în limba română, pentru că la faza în scris foarte mulţi dintre participanţi s-au dovedit a fi destul de slăbuţi la partea de compunere.

Doamnele Maria Gurzău Czeglédi, preşedintele juriului, profesoara Stella Nikula Machhour şi etnografa Emilia Martin, au fost cele care i-au ascultat pe tineri şi au apreciat cunoştinţele lor de limba română, expresivitate, nivelul de cunoştinţe şi modul în care s-au pregătit pentru concurs.

La limba şi literatura română elevii au avut de prezentat una dintre temele pe care le-au tras la sorţi, teme care s-au bazat pe programa şcolară, cuprinzând opere şi autori români, iar la cultură şi civilizaţie românească, tinerii au vorbit despre un subiect ales de ei la care au avut de prezentat şi un proiect Power-Point.

La final, juriul a făcut o sumă a punctelor obţinute la proba scrisă şi cea orală, iar cei care au acumulat cele mai multe puncte au fost premianţii concursului. Toţi concurenţii au primit câte o diplomă de participare din partea organizatorilor, iar premierea va avea loc în luna iunie, la Budapesta, unde premiile vor fi înmânate într-un cadru festiv tuturor elevilor de naţionalitate din Ungaria, câştigători ai acestei olimpiade naţionale.

Premianții la limba și literatura română

Locul I: Estera Réthelyi (Micherechi) – 190 puncte

Locul II: Nataşa Dimoiu (Bătania) – 188 puncte

Locul III: Ioan Poiendan (Micherechi) – 186 puncte

Menţiune: Beniamin Somogyi (Jula) – 177 puncte

Premianţii la cultură şi civilizaţie românească

Locul I: Estera Réthelyi (Micherechi) – 198 puncte

Locul II: Petru Iova (Micherechi) – 197 puncte

Locul III: Marc Richard Toszeczki (Micherechi) – 187 puncte

 A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

 Foto: Foaia românească

Excursie în România cu ocazia Centenarului Marii Uniri

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 aprilie 2018, 19:39

Cu ocazia Anului Centenar, un grup de români din comunitatea istorică din Ungaria a participat, în perioada 20–22 aprilie, la o excursie în ţara-mamă, România. Această excursie de trei zile în judeţele Hunedoara şi Alba este parte a proiectului Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, „Descoperă şi cunoaşte România”, ediţia a doua. În cadrul acestui proiect, grupul de români din Ungaria a avut întrevederi cu reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale şi au vizitat cele mai importante şi minunate obiective din cele două judeţe, locuri pline de istorie şi cultură românească. Proiectul „Descoperă şi cunoaşte România” cuprinde mai multe etape prin care în perioada martie–decembrie 2018, MRP va aduce în ţară 500 de români care trăiesc în comunităţile istorice din jurul graniţei în vederea realizării unui schimb de experienţe şi pentru a-i încuraja să păstreze şi să promoveze identitatea românească. 

Locuri pline de încărcătură istorică

Un grup de români din Ungaria din judeţele Bichiş, Bihorul unguresc şi Ciongrad, au răspuns pozitiv invitaţiei Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, de la Bucureşti, având parte astfel de o călătorie minunată şi de suflet în România. Plecarea a avut loc pe 20 aprilie, de la Jula, iar conform programului bine întocmit pentru a se putea vizita în aceste trei zile cât mai multe locuri, prima oprire a grupului a fost la Brad, unde prima destinaţie a fost Muzeul Aurului din Brad. Aici grupul a fost întâmpinat, preluat şi însoţit până în clipa întoarcerii în Ungaria de către Veaceslav Șaramet, secretar de stat la MRP şi alţi angajaţi din acelaşi minister. Itinerarul zilei a fost continuat cu o vizită la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, muzeu găzduit în Castelul Bethlen, un vechi monument de arhitectură situat la poalele Cetăţii Deva. Castelul Corvinilor, unul dintre cele mai vizitate atracţii turistice de la Hunedoara, construit în secolul XV, în vremea lui Ioan de Hunedoara, în locul unei fortăreţe vechi de pe Dealul Sânpetru, a fost popasul următor al grupului. Urmaşii voievodului transilvan şi principii care au domnit în Transilvania i-au adus numeroase modificări şi îmbunătăţiri şi este în continuă restaurare şi astăzi. Castelul are o poveste fascinantă, de acesta se leagă multe legende, iar de-a lungul timpului a fost locul unor evenimente importante, foarte multe dintre acestea auzite de la ghidul grupului nostru. Ultimul popas al primei zile pline de frumuseţe şi istorie a fost la Mănăstirea Prislop, unde majoritatea grupului a fost dornic să ajungă la mormântul părintelui Arsenie Boca, numit şi „Sfântul Ardealului”.

Întâlniri oficiale

În cea de-a doua zi petrecută în România, sâmbătă, 21 aprilie, grupul de români din Ungaria s-a întâlnit la Deva, la Consiliul Judeţean Hunedoara, cu doamna Natalia-Elena Intotero, ministrul MRP şi cu reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale în frunte cu Laurenţiu Nistor, deputat parlamentar de Hunedoara şi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean, preşedintele Mircea Boboră şi vicepreşedintele Sorin Vasilescu. Aici grupul a avut oportunitatea de a discuta cu reprezentanţii Guvernului României despre nevoile şi dorinţele lor în calitate de români care vor să păstreze legătura cu ţara-mamă.

Aici s-a adresat autorităţilor în numele grupului, Marius Maghiaru, preşedintele Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria şi preot ortodox în Budapesta, Gheorghe Ardelean, consilier judeţean Bichiş şi Maria Gurzău Czeglédi, directorul Liceului „Nicoale Bălcescu” din Jula. Doamna director a fost anunţată aici că Biblioteca Judeţeană Hunedoara–Deva va veni în acest an la Jula cu o donaţie importantă de carte românească pentru biblioteca unităţii de învăţământ din Jula.

Doamna ministru Natalia Intotero a menţionat la întâlnire despre acest proiect, care a debutat în anul 2017, că acesta are ca scop o apropiere şi o strângere a legăturilor cu comunităţile româneşti care trăiesc în diferite zone ale globului şi că vizitele românilor din afara ţării vor fi mai intense în acest an, aflându-ne în anul Centenarului Marii Uniri. Doamna ministru a subliniat şi faptul că o să se asigure ca anul acesta să poată ajunge copii din Ungaria la Taberele ARC atât la cea organizată la Oglinzi, cât şi la cea de la Sulina, şi a promis că va vizita în viitorul apropiat comunitatea istorică a românilor din Ungaria.

De asemenea, sâmbătă, în programul vizitei a fost inclusă o întâlnire cu PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, unde românii din Ungaria au fost primiţi de către Preasfinţia Sa cu multă dragoste şi căldură frăţească. Episcopul a făcut o prezentare a Episcopiei Devei şi le-a vorbit despre proiectele pe care le demarează pe plan pastoral şi de asistenţă socială, după care a invitat grupul la o agapă frăţească. Participanţii excursiei au plecat de la Hunedoara cu mai multe cadouri simbolice, primite atât de la Episcopie, cât şi de la consiliile judeţene vizitate: pliante, insigne cu Centenarul Marii Uniri, cărţi de rugăciune, iconiţe, etc.

Pe urmele dacilor la Sarmizegetusa Regia

Ziua de sâmbătă s-a încheiat cu un tur al Sarmizegetusei Regia, fosta capitală şi cel mai important centru militar, religios şi politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman, nucleul unui sistem defensiv strategic format din şase fortăreţe dacice din Munţii Orăştiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane.

Situl arheologic Sarmizegetusa a impresionat foarte puternic grupul nostru. Cei care au putut urca sus la cetate au putut descoperi un adevărat spectacol istoric în aer liber, ascuns în inima unui parc natural. Am traversat pădurea şi am ajuns în zona sacră a cetăţii, unde cei din grup au făcut mai multe fotografii, unii s-au putut odihni pe o bancă din apropiere, alţii, care cunosc istoria locului, au stat şi au meditat. Locul este foarte liniştit, însă misterios. Sarmizegetusa Regia este locul care merită şi trebuie văzut într-o viaţă.

La Alba Iulia, Cetatea-simbol a Marii Uniri

Duminică, 22 aprilie, românii din Ungaria au ajuns la Alba Iulia, un alt centru istoric important, unde programul a inclus întâlniri cu autorităţi locale, precum şi vizitarea Cetăţii Alba Iulia, oraşul-cetate în care s-a realizat măreţul act istoric, urbe care subliniază cel mai bine idealurile de unitate şi identitate ale românilor de-a lungul veacurilor. La Prefectura Alba, grupul nostru a fost întâmpinat de senatori şi autorităţi locale, profesori universitari, în frunte cu deputatul în Parlamentul României Ioan Dîrzu. Dănuţ Hălălai, prefectul judeţului Alba, gazda întâlnirii i-a primit pe românii din Ungaria cu multă căldură şi dragoste frăţească şi le-a adresat tuturor o invitaţie la Alba Iulia pentru marea sărbătoare care se pregăteşte la 100 de ani de la Marea Unire, pe 1 Decembrie, pentru a sărbători împreună Centenarul.

Înainte de vizitarea obiectivelor mai importante din Alba Iulia, oaspeţii din Ungaria au fost invitaţi şi la Universitatea „1 Decembrie 1918” de către prof. Daniel Breaz, rectorul universităţii, care le-a prezentat participanţilor la excursie oportunităţile de studiu şi de dezvoltare profesională în instituţia-simbol pentru identitatea naţională în speranţa unei colaborări cu Liceul „Nicoale Bălcescu” din Jula, pentru a veni cât mai mulţi tineri etnici români din Ungaria să înveţe la Alba Iulia.

Ultimul loc în care grupul din Ungaria şi-a petrecut câteva ore înainte de a se întoarce acasă a fost centrul spiritual şi cultural al românilor de pretutindeni, cu o istorie zbuciumată, care se pierde în negura vremurilor, centrul oraşului Alba Iulia şi cetatea Alba Iulia.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

Foto: Foaia românească

„Vocile de aur” ale elevilor români din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 aprilie 2018, 05:40

Şcoala generală „Lucian Magdu” din Bătania a organizat vineri, 23 martie, cea de-a IV-a ediţie a Concursului naţional de muzică românească „Vocea de aur”, la care au participat elevi de la mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română. Concursul este un eveniment cultural atractiv pentru copii, reunind muzica uşoară şi tradiţională, interpretate de elevi de clasele 1–8. Anul acesta au participat 27 de concurenţi de la şcolile: Aletea, Bedeu, Chitighaz, Jula, Leucuşhaz, Micherechi, Pocei, Săcal, şi şcoala gazdă, Bătania. Evenimentul este şi un prilej de întâlnire între participanţi, părinţi şi profesori, iar organizatorii îşi propun să ofere concurenţilor şansa de a inaugura prin acest concurs şi sosirea primăverii, în decorul mirific al aulei şcolii în care sunt întâmpinaţi oaspeţii în fiecare an.

Repertoriul copiilor a inclus piese diferite de muzică uşoară şi cântece de primăvară şi pentru copii, dar şi cântece populare, câţiva dintre copii au fost acompaniaţi la diferite instrumente de către profesorii lor pregătitori sau au avut acompaniament asigurat la CD player. Concursul „Vocea de aur” îşi asumă un rol educativ, impunând concurenţilor ca repertoriul şi ţinuta scenică să fie adecvate vârstei, iar pentru că a şti să cânţi este o artă, este o formă de comunicare, o formă de exprimare, aceasta presupune creativitate din partea celor care se pregătesc şi participă la acest concurs.

Competiţia s-a desfăşurat în aula şcolii generale româneşti din localitatea bichişeană, unde tinerii „cântăreţi”, profesorii şi oaspeţii au fost primiţi de către organizatori într-o frumoasă sală amenajată pentru această ocazie cu decor de primăvară şi note muzicale. Copiii au debutat în funcţie de categoria de vârstă pe patru grupe (clasele 1–2, 3–4, 5–6 şi 7–8), şi tot astfel au fost şi premiaţi, însă nici un participant nu a plecat de la Bătania fără să fie răsplătit de către organizatori pentru efortul depus şi însufleţirea cu care s-a pregătit pentru întrecere. Juriul a fost format din specialişti în domeniul muzicii, de la Filarmonica de Stat din Arad şi cadre didactice de la licee din Arad.

Corul şcolii din Bătania, îndrumat de prof. Andreea Szenes, a oferit invitaţilor în pauza concursului un program de cântece corale. De dragul de a participa la acest eveniment a încântat publicul cu o melodie despre mama şi Barbara Gyöngyösi din Săcal, actualmente elevă în clasa a 9-a la liceul din Berettyóújfalu. Doamna Szenes este şi organizatoarea evenimentului, alături de conducerea instituţiei de învăţământ în frunte cu directorul Iulia Olteanu şi învăţătoarea Anca Stan, moderatoarea concursului.

La eveniment au onorat cu prezenţa autorităţi şi oficialităţi locale şi româneşti, printre care: Marius Lazurca, ambasadorul României la Budapesta, PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, însoţit de alţi clerici, Florin Trandafir Vasiloni, consul general al României la Jula, Daniel Banu, consul general la Seghedin, Marjai János, primarul oraşului Bătania, Gheorghe Cozma, directorul Oficiului AȚRU, Anamaria Brad Sarca, referent pentru naţionalitatea română la Institutul Naţional pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Învăţământului (OFI), directori de şcoli, profesori, părinţi şi alţi invitaţi.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

Foto: Foaia românească

Călătorie în lumea poveştilor, alături de şcolarii din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 martie 2018, 20:15

Concursul de povestire „Vasile Gurzău”, organizat de către Şcoala generală din Micherechi, a reuşit şi anul acesta să antreneze din nou cadrele didactice, precum şi peste 20 de copii din clasele 1–8, în lumea poveştilor populare. Acţiunea a avut ca scop cunoaşterea, dezvoltarea şi stimularea potenţialului artistic şi creativ al copiilor şi s-a concretizat la final printr-o reuşită constituind un prilej pentru fiecare participant de a-şi exprima artistic „povestea” în limba română. Copiii au povestit pe de rost poveşti populare, dar şi multe poveşti scrise de părinţi şi profesorii lor special pentru acest moment, poveşti inspirate din viaţa de zi cu zi şi din lumea satului.

Şcoala Generală Românească din Micherechi şi-a însuşit acest concurs, după povestitorul român din comuna Micherechi, Vasile Gurzău, care a trăit între anii 1898–1980.

Anul acesta, la 120 de ani de la naşterea sa, concursul a ajuns la cea de-a 16-a ediţie. Vasile Gurzău este unul dintre povestitorii cunoscuţi ai românilor din Ungaria, alături de Mihai Purdi din Otlaca-Pustă şi Teodor Şimonca din Chitighaz.

Ana Ruja, directorul instituţiei a dat startul concursului, cu un cuvânt de salut adresat tuturor oaspeţilor prezenţi în frunte cu PS Siluan, episcopul românilor din Ungaria şi Daniel Banu, consul general al României la Seghedin.

Elevii, începând de la cei mai mici până la elevii de clasa a 8-a, au rostit poveştile în faţa juriului şi a publicului, majoritatea fiind spuse în grai local. Poveştile au fost răsplătite cu aplauze, iar performanţa elevilor a fost evaluată de un juriu format din: Maria Gurzău Czeglédi, directorul Liceului „N. Bălcescu” din Jula, nepoata povestitorului Vasile Gurzău, Eva Bocsor Karancsi, preşedinta Autoguvernării Româneşti a Judeţului Bichiş, nepoata povestitorului Mihai Purdi şi Vasile Poiendan, prieten al povestitorului elogiat.

Concurenţii au fost premiaţi cu diplome, cărţi şi alte cadouri, dar cea mai importantă a fost participarea, implicarea entuziastă şi lectura responsabilă a copiilor care au asigurat succesul evenimentului, dar şi faptul că nici un „mic povestitor” nu s-a pierdut la povestit, chiar dacă a fost nevoie de o mică improvizare, şi toate acestea datorită faptului că la Micherechi copiii stăpânesc încă bine limba română. Într-adevăr s-au spus foarte multe poveşti moderne şi noi, puţine au fost poveştile clasice ale copilăriei noastre sau cele povestite sătenilor mai demult de către bace Vasile Gurzău, însă important este că elevii sunt încă interesaţi şi implicaţi în a citi şi chiar în a scrie şi spune poveşti.

La final, au fost acordate premiile pe patru categorii, precum şi câteva menţiuni, oferite de Autoguvernarea Românească Județeană din Bichiş, săptămânalul „Foaia românească”. PS Părinte Episcop Siluan a oferit câteva premii care au constat într-o biblie, o carte de rugăciuni pentru copii şi iconiţe, iar primarul localităţii, Margareta Tat, a înmânat tuturor participanţilor la concurs cadouri din partea primăriei locale, pentru sârguinţa şi eforturile depuse.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

Foto: Foaia românească

„Ianuarie românesc la Jula”, program dedicat lui Mihai Eminescu şi Unirii Principatelor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 februarie 2018, 12:17 / actualizat: 9 februarie 2018, 13:29

Poezia lui Eminescu şi Unirea Principatelor Române au fost temele principale ale evenimentului intitulat „Ianuarie românesc la Jula”, organizat pe 31 ianuarie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Programul a fost organizat de către Consulatul General al României la Jula, în colaborare cu UCRU şi Academia Română, filiala Timişoara.

În deschiderea seratei au fost intonate imnurile de stat ale României şi Ungariei de către Corul „Pro Musica” din Jula, urmate de un recital de romanţe pe versuri eminesciene. Moderatorii seratei, domnul Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula şi Marius Maghiaru, preşedintele UCRU, au adresat cuvinte de salut participanţilor la eveniment şi şi-au exprimat bucuria pentru posibilitatea organizării acestei serate tradiţionale dedicată de fiecare dată mai multor momente de referinţă din viaţa poporului român, dar şi a comunităţii româneşti din Ungaria.

Domnul consul a spus că acest eveniment deschide şirul de evenimente dedicate anul acesta Centenarului Marii Uniri, manifestări pe care şi le propune anul acesta Consulatul din Jula să le organizeze în colaborare cu mai multe instituţii din Jula.
Evenimentul a fost unul special şi prin faptul că şi-au adus contribuţia atât membri ai comunităţii româneşti din Ungaria, cât şi conferenţiari şi alţi invitaţi din Timişoara. Au prezentat referate despre marele poet naţional şi despre Unirea Principatelor Române prof. univ. dr. Crişu Dascălu şi conf. univ. dr. Ioan David din Timişoara.

Elevi de clasa a 8-a ai Şcolii generale „Nicolae Bălcescu” din Jula au prezentat un montaj literar inspirat din „Scrisoarea a III-a” a lui Mihai Eminescu, în coordonarea profesoarelor Livia Stăvaru şi Maria Sucigan. Evenimentul a fost încoronat la final de un concert la pian al artistei Maria Alice Poenariu, din Timişoara, care a susţinut un recital la pian, prezentând lucrări de J.S. Bach, L. Beethoven, Franz Liszt, Bartók Béla, dar şi de Ciprian Porumbescu. Tânăra pianistă de doar 14 ani cântă la acest instrument de mai bine de un deceniu. În toţi aceşti ani a acumulat 14 premii naţionale şi internaţionale.
Seara românească de la Jula s-a încheiat cu discuţii la care gazda evenimentului, domnul Florin Vasiloni i-a invitat să ia cuvântul pe PS Părinte Episcop Siluan, pe consulul general Daniel Banu de la Seghedin, prof. Teodor Cilan, prorectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, prof. Marius Grec, de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad şi, nu în ultimul rând, şi pe prof. Maria Gurzău Czeglédi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula. Academia Română, filiala Timişoara, a oferit cu această ocazie consulului general Florin Vasiloni o diplomă de excelenţă, în semn de apreciere pentru eforturile depuse în scopul menţinerii şi consolidării identităţii naţionale româneşti în Ungaria. La această întâlnire au mai participat conducători şi reprezentanţi de instituţii din Jula, Budapesta, Bichişciaba, Seghedin, Chitighaz, doamna prof. Cristina Marian, inspector la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bihor, prof. univ. Virgil Jireghie de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad şi alţii.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească
Foto: Foaia românească

„Viaţa e frumoasă când eşti sănătos şi fericit, alături de familie şi cei dragi” Interviu cu Maria Sferle din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 februarie 2018, 13:01 / actualizat: 2 februarie 2018, 14:07

Maria Sferle (născută Ruja) din Micherechi este o bunică energică, la 80 de ani ai săi face şi treburile uşoare şi pe cele mai grele din gospodărie şi trăieşte fericită pentru familia sa frumoasă. Nu trece o zi de naştere, o zi onomastică, o sărbătoare de familie la care bunica să nu fie prezentă. A rămas văduvă din anul 2003, dar nu se dă bătută, este optimistă şi foarte dinamică. Îi plac mult copiii şi este întotdeauna înconjurată de nepoţi, strănepoţi, de copiii vecinilor. În serile lungi de iarnă, croşetează şi este foarte pasionată de rebus. Este expertă la făcut plăcinte tradiţionale, reprezintă satul şi românii din Micherechi la festivalului şi concursuri naţionale cu rătişele şi vărzarele sale renumite.

Copilăria cu frumuseţea şi simplitatea ei
– Recent aţi împlinit venerabila vârstă de 80 de ani. Cum vă simţiţi şi ce vă doriţi la această vârstă?
– Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să pot să am grijă de nepoţi, mai bine zis de strănepoţi că nepoţii sunt acum mari. Am trei copii, şase nepoţi şi şase strănepoţi.
– Sunteţi obişnuită să fiţi înconjurată de copii şi de nepoţi pentru că, din câte ştiu, şi dumneavoastră v-aţi născut într-o familie mare…
– Aşa este. Noi am fost 12 fraţi, eu fiind cea de-a şasea născută în familie. Am fost cinci fete şi şapte băieţi. Acum mai suntem în viaţă şapte. Am o soră la Jula, o soră în Aletea, şi cinci dintre noi stăm la Micherechi. Părinţii noştri români au fost: tata Nicolae Ruja din Micherechi şi mama Eva Buta, şi ea născută în sat. Dar mama ei era venită din România, de la Homorog. Ne-au crescut să fim harnici şi oameni de omenie. Nu am făcut toţi şcoli, pentru că aşa erau vremurile pe atunci, dar nu am fost săraci. Părinţii mei au stat la sălaş, la Szabadkígyós, la Újszalonta. Acolo la „tănear” era mai bine decât în sat, pentru că era mai uşor. Ţineam mai uşor pui, vacă, tot felul de animale în jurul casei. Nu ne-a mers rău şi nici nu am fost bolnavi, eram sănătoşi. „Acolo e sărăcie unde e unul singur la părinţi şi e tot bolnav”, zicea tata. Noi suntem bine toţi. Nu am avut aşa rochii mândre ca fetele care erau singure la părinţi, dar şi a mea a fost mândră şi dacă era ieftină. Pe atunci, nu era luxul ăsta de acum. Lumea trăia mult, mult mai simplu decât acum. Era viaţa mult mai simplă. Omul era mulţumit cu atât cât avea şi eram fericiţi. Părinţii noştri erau la „tănear”, noi mai mult în sat dacă mergeam la şcoală. Eu am făcut şase clase şi am început să fac şi liceul, la Jula, dar am stat un semestru şi am venit de acolo că nu mi-a plăcut să stau fără familie. Am venit acasă şi am început să lucrez. Norocul vremurilor de atunci era că la noi credinţa era puternică şi de mici ne era sădită în suflet frica de Dumnezeu. Aşa că nici nu făceam rele, de frică să nu-L supărăm pe Domnul.

Un sat cu oameni harnici şi de omenie
– După ce v-aţi căsătorit aţi stat în sat?
– Am stat la „tănear” timp de 26 de ani, la trei kilometri de sat, către Crâstor. Am avut oi multe, porci, gâşte, vaci. Am avut şi casa din sat, dar am stat mai mult acolo, că aşa făceam bani. Copiii erau mai mult în sat la şcoală.
– Ce s-a întâmplat cu sălaşul acela, cu „tănearul”, cum îi ziceţi dumneavoastă? Îl mai aveţi?
– Mi-aduc aminte cu mult drag de viaţa aceea de la „tănear” din mijlocul naturii, era ceva foarte frumos. Mi-ar mai plăcea să stau acolo, dar nu mai e de mine acum. În anul 1992 l-am vândut. Am rămas acolo doar eu cu soţul. Copiii s-au căsătorit, toţi au casa lor, nu au rămas să locuiască nici unul cu noi. Apoi, după revoluţia din România, după 1989, foarte mulţi din România treceau graniţa pe negru şi de multe ori am stat cu frică noaptea când auzeam că latră câinii de rup lanţurile. De câteva ori am avut ocazia să-i întâlnesc pe aceştia, săracii, când veneam de la lăptărie seara, uzi leoarcă, cum treceau prin canal, prin apă, şi… mi-a fost şi frică, recunosc. Mai veneau şi îşi cereau apă sau ceva de mâncare. Soţul mergea la lucru şi eram mult singură, aşa că soarta sălaşului a fost să-l punem la vânzare. Aşa că în 1992 l-am vândut şi ne-am mutat acasă, în sat. Am mai ţinut şi aici vaci, cai, porci. Iar în anul 2003, după aproape un an de suferinţă, a murit soţul, şi de atunci locuiesc singură. La început a fost greu, dar nu sunt singură niciodată. Locuiesc în satul meu natal, cu oameni harnici şi de omenie, am vecini buni, fraţii îmi stau aici, precum şi copiii mei toţi trei. Nu duc lipsă de nimic. Sunt obişnuită să merg să-mi fac treburile singură.

O viaţă fără medicamente
– Pentru a ţine o aşa gospodărie mare înseamnă că aţi fost şi harnică, aţi moştenit acest har de la părinţi?
– Nu am fost sensibilă, nu am fost bolnavă, cu toate că de mică am tot avut dureri de cap. Destul de târziu astea au trecut, dar în rest nu am avut probleme. Şi părinţii mei au fost aşa sănătoşi. De când sunt pensionară, mulţumesc lui Dumnezeu că n-am fost bolnavă. E drept că eu tot timpul am şi fost o fire care nu m-am lăsat, nu ziceam ca altele că „Vai, m-am îmbolnăvit, nu mai fac nimic”. Eu tot timpul am lucrat. Şi cred că felul ăsta de a fi l-am dobândit la „tănear”, pentru că perioada de acolo m-a întărit. Altfel, nu am nimic grav, nu mă doare nimic. În viaţă m-am ferit de medicamente. Mi-am menţinut sănătatea până la anii ăştia, pentru că m-am obişnuit să mă ţin de un program. Şi mănânc atât cât e necesar, adică să nu fiu nici lipsită, dar nici îmbuibată. Mănânc ce eu îmi fac, şi ce eu cresc pe lângă casă. Nu mănânc pui de la magazin. Nu-mi place.

Renumită la făcut plăcinte
– Sunteţi foarte pricepută la făcut plăcinte tradiţionale. Sunteţi solicitată la foarte multe festivaluri, unde vă reprezentaţi satul la diferite evenimente şi de unde aduceţi premii.
– Într-adevăr sunt solicitată să le fac vărzare, plăcinte tradiţionale, eu şi încă o prietenă din sat facem. Am fost la mai multe festivaluri gastronomice. La festivalul naţionalităţilor de la Tura, trei ani consecutiv locul trei a fost al nostru, pentru gastronomia românească.
– Spuneţi-mi povestea rătişelor de la Micherechi, dacă tot sunteţi expertă şi renumită în sat pentru plăcintele gustoase pe care le faceţi!
– Aici în sat femeile făceau rătişe sau vărzar, pentru că era o plăcintă ieftină, bună şi pe placul tuturor. Cartofi avea toată lumea, varză acră era în hurdău (la butoi), cine avea vaci avea şi brânză… Se făcea iute. Asta era atunci plăcinta, sau dospitele, cirigelele, etc. Iată reţeta mamei de rătişe pe care o fac şi acum:
Ingrediente:
Pentru aluat: 1 kg făină, 1 linguriţă plină cu sare, 50 ml ulei pentru uns, 700 ml apă călduţă.
Pentru umplutură: 1 kg cartofi fierţi şi răciţi, amestecaţi cu puţin ulei şi sare, varză acră călită, brânză sărată sau dulce, mărar verde călit, etc.
Ulei pentru copt
Mod de preparare: Aluatul eu îl fac fără drojdie. Se moaie sarea în apă şi se frământă cu făina bine să fie molcuţ aluatul. Mama mea o întindea apoi până în josul mesei. O stropea cu ulei, o sucea, ca pe cozonac, o făcea melc şi o punea să stea, pentru a fi mai elastică. Apoi se întindea cu făcăleţul şi se umple cu varză, mărar, cartofi sau brânză. Aşadar se frământă foarte bine cam 20 de minute. Aluatul se răstoarnă pe masa pe care am pus puţină făină. Se porţionează în bucăţi cât un măr şi se lasă la dospit 15 minute. Se unge câte o foaie cu ulei, apoi se întinde cu mâna cât se poate de subţire. Apoi se rulează foaia, se umple cu ingredientele dorite, şi se strânge în formă de spirală (rotund). Se întinde cu făcăleţul, să se facă de dimensiunea tigăi în care o să o coacem. Se încinge uleiul şi coacem plăcinta pe ambele părţi.
Reţeta asta o ştiu de la mama şi încerc să o dau mai departe, pentru că plăcintele acestea le place la mulţi dar nu mai prea are cine să le facă.
– Pe fete, pe nurori, pe nepoate le-aţi învăţat?
– Din păcate, nu! Am vrut, dar până când au cine să le facă nu au interes să înveţe. Ele zic că ale mele sunt mai bune. De Crăciun le-am făcut peste 20 de cozonaci, begli, cum se zice la noi. Să aibă toţi!

Scriu în jurnal doar ce a fost frumos…
– Cu ce vă petreceţi zilele de iarnă?
– Sunt foarte pasionată de rebus. Când am timp, scriu jurnalul familiei, fac lucru de mână, am grijă de strănepoţi, dacă au părinţii treburi… Vara fac excursii cu prietenele, merg în excursii organizate prin ţară şi prin România. Merg la Bichişciaba la teatru, la băi, peste tot.
– Sunteţi o bunică modernă, vieţoasă şi deşteaptă. În ce limbă faceţi rebus şi în ce limbă scrieţi jurnalul?
– În ungureşte scriu că aşa mi-e mai uşor.
– Şi ce scrieţi în acel jurnal?
– Scriu toate evenimentele importante din viaţa mea şi din viaţa familiei. Când am timp, scriu şi amintirile plăcute din copilărie, din viaţă. Nu scriu decât ceea ce este frumos, ca să nu-i întristez pe copii când o să-l citească.
– Aveţi un mesaj pentru tineri?
– Să fie de omenie, să fie harnici. Să aibă sănătate şi bucurie şi să se bucure de familie şi de copiii lor din plin! Căci totul în viaţă e bucuria de la copil. Viaţa e frumoasă când eşti sănătos şi fericit alături de familie şi cei dragi. În ce mă priveşte, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt bine cu toţii, sunt sănătoşi, am şase nepoţi frumoşi şi aştept anul acesta să se nască al şaptelea strănepot…

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
Foto: Foaia românească

Donații pentru familii sărace din România şi Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 ianuarie 2018, 08:07 / actualizat: 6 ianuarie 2018, 9:20

După ce și în anii trecuți, în preajma sărbătorilor de iarnă și nu numai, oameni de bine din Micherehi au mers prin mai multe sate din România ajutând familii cu situație materială precară, aceștia au continuat și în acest an campania devenită deja o tradiție. De data aceasta, uniți sub egida Asociației „Miruna”, înființată anul acesta la Micherechi, ei și-au propus să ajute un număr și mai mare de familii, de aceea în luna decembrie, campania de împărțire a donațiilor a început în mai multe sate din Ungaria, după care a continuat în sate din Episcopia Aradului. Astfel, zeci de familii s-au bucurat de sărbători de cele necesare: alimente, legume, fructe, haine, dulciuri și jucării pentru copii, obiecte casnice, mobilă, etc. „Totul pentru a aduce o bucurie pe chipul acelor oameni necăjiți”, spune Robert Ruja, președintele Asociației „Miruna”, inițiator al acțiunii în urmă cu zece ani.

Campania de împărțire a donațiilor a avut loc anul acesta pe parcursul a două zile. Prima caravană cu alimente, dulciuri, jucării pentru copii și lucruri de uz casnic a pornit pe 16 decembrie, cu două mașini mari și cu 12 ajutoare, oameni gata să ajute de fiecare dată la nevoie. Au fost duse donații la familii sărace din Micherechi, Șercad, Crâstor, Mezőgyán, Geszt, Kötegyán și Újszalonta.

Pe 18 decembrie, când opt mașini mari și patru mașini mici au fost încărcate și au pornit spre România, nu mai puțin de 30 de persoane din Micherechi s-au alăturat caravanei cu multă emoție. A fost o zi în care și-au propus cu toții să aducă cât mai multe zâmbete și bucurii. Așadar, caravana a trecut pe la zeci de familii din Episcopia Aradului: la Hășmaș, Urvis de Beliu, Clit, Temești, Bochia, Tulca și în alte mici sate din zona localității Beliu. În fiecare localitate, caravana a fost întâmpinată de către preotul satului, care i-a îndrumat spre familiile nevoiașe. Au fost duse cinci tone de legume și zarzavaturi, 150 de cutii și 50 de saci de haine, 200 de pachete mari cu dulciuri pentru copii, alimente neperisabile peste 120 de pachete, multe jucării, televizoare, mașini de spălat, mobilier, etc.

„Pentru că frumoasa sărbătoare a Nașterii Domnului ne aduce multă căldură sufletească, ne încarcă cu tot frumosul care există pe lume, cu toată bunătatea, generozitatea, nu poate să ne lase indiferenți să nu ne gândim la cei nevoiași. În cei zece ani, în campaniile pe care le-am organizat până acum, am văzut oameni foarte necăjiți, de aceea în fiecare an înainte de Crăciun, gândurile și drumurile noastre duc spre copii, familii, carenu au cu ce să-și facă sărbătorile. Cutreierând satele în cei zece ani de când ducem donații în România, am văzut atâta sărăcie, atâtea suflete triste, am văzut poate prea multă durere, care nu ar trebui să fie… De aceea, campania noastră continuă și vom face de fiecare dată de sărbători ca să putem fi alături de ei, pentru ca darurile noastre să aducă lumina în casa lor. Sigur că nu avem atâtea forțe să punem stăpânire pe toată sărăcia care există, pe toate grijile și necazurile, dar suntem siguri că am putut alina înainte de sărbători măcar câteva suflete și am putut aduce fericirea acestor copii la care au ajuns jucăriile și dulciurile pregătite de oamenii care fac donații la asociația noastră. Doresc să mulțumesc și pe această cale tuturor celor care ne-au însoțit în caravana de anul acesta de împărțire a donațiilor, mulțumesc în numele asociației tuturor celor care au donat și îi rog în continuare să se gândească și pe viitor că mai există multe familii la care nu am ajuns încă, oameni care nu cer, dar care au nevoie de noi…”, ne-a mai spus Robert Ruja.

Imaginile realizate în campania de distribuire a donaţiilor pentru cei săraci şi necăjiţi vorbesc de la sine. Mulţumim Asociaţiei „Miruna” că le împărtăşesc şi cu cititorii „Foii româneşti”.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Asociația „Miruna”

Gala de premiere a naționalităților din județul Bichiș

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 decembrie 2017, 18:37 / actualizat: 28 decembrie 2017, 19:44

Teatrul Cervinus din Szarvas a găzduit joi, 14 decembrie, Gala de înmânare a premiilor pentru naţionalităţile din judeţul Bichiş, cu ocazia Zilei Naţionalităţilor.

Cuvântul de deschidere i-a reveni domnului Fülöp Attila, subsecretar de stat din cadrul Ministerului Resurselor Umane, responsabil cu naţionalităţile, sfera civilă şi cultele. Acesta a subliniat în cuvântarea sa faptul că în Ungaria trăiesc 13 naţionalităţi pentru care Ungaria asigură drepturi, cum ar fi: utilizarea limbii, posibilitatea educaţiei în limba maternă şi condiţiile necesare pentru păstrarea şi protejarea culturii specifice. Subsecretarul de stat a mai adăugat că, pe lângă sprijinul juridic, Guvernul maghiar contribuie financiar şi la îndeplinirea obiectivelor de naţionalitate. El a subliniat că în anul 2018 guvernul va aloca 10,4 miliarde de forinţi în acest scop. În judeţul Bichiş, anul trecut au fost oferiţi de către stat mai mult de 500 de milioane de forinţi pentru naţionalităţi, iar pe lângă aceste fonduri, trei instituţii vor fi reînnoite în judeţ din fonduri obţinute prin proiecte.

La eveniment au fost premiate acele persoane sau grupuri ale naţionalităţilor, care au depus eforturi deosebite în domeniul păstrării culturii şi tradiţiilor. Înmânarea distincţiilor a fost făcută de către domnul Tolnai Péter, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bichiş.

Din partea comunităţii româneşti, în acest an a fost distinsă Asociaţia Culturală Română „Mihai Purdi” din Otlaca-Pustă pentru promovarea şi păstrarea tradiţiilor, limbii şi culturii româneşti. Asociaţia otlăcană s-a dovedit a fi în ultimii ani una dintre cele mai active organizaţii civile ale românilor din Ungaria, cu o activitate deosebit de variată şi intensă. Din partea organizaţiei au preluat acest premiu doamnele Elvira Ardelean şi Victoria Tokaji.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Ziua culturală a românilor din Cenadul Unguresc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 noiembrie 2017, 20:11 / actualizat: 24 noiembrie 2017, 21:11

Sâmbătă, 18 noiembrie, la Cenadul Unguresc a fost o zi de sărbătoare, o zi în care tinerii de la şcoala generală şi-au unit forţele cu membrii autoguvernării româneşti din localitate şi au organizat localnicilor din Cenad un moment care a avut ca scop reîntoarcerea în trecut. S-a cântat, s-a jucat, tinerii au spus poezii, au fost proiectate filme de arhivă despre dansurile şi tradiţiile de la Cenad.

Evenimentul a avut loc la Casa Naţionalităţilor din Cenadul-Unguresc, organizat de către Autoguvernarea Românească din Judeţul Ciongrad şi Autoguvernarea Română din Cenadul Unguresc. Evenimentul a cuprins o scurtă privire în viaţa culturală a românilor din Cenad, o prezentare şi o poveste spusă de Doina UncBarta, care a cules de la vârstnicii din sat poveşti din viaţa culturală a satului său natal, cândva plin de români.

“A fost un eveniment reuşit. Au venit mulţi din sat. Eu i-am căutat pe toţi oamenii mai în vârstă din sat pentru a-mi povesti despre cântecele, dansurile şi tradiţiile din trecut. Am adunat un materialfoarte frumos, dar mi-am dat seama că mai sunt doar foarte puţini cei de la care mai putem aduna informaţii. Avem câteva casete, înregistrări video, lucruri pe care ar trebui să le documentăm. Mama e de 94 de ani şi de la ea ştiu cum era, pe vremea când ea era fată, la şezători. Am avut cercul “Periniţa” aici la școală, am învăţat “Hora”, “Sârba” şi “Periniţa”. Am avut program de o oră din 1997. Când domnul Alexandru Hoţopan a dat frâu evenimentelor, atunci am început să ne pregătim pentru “Periniţa”. După ce am organizat şi la noi la şcoală un cerc cu numele “Periniţa”, ne-am completat programul cu dansuri şi cântece româneşti şi sârbeşti. Mă bucur că au fost prezenţi şi copiii de la şcoală, care ne vor duce tradiţiile mai departe…” a mărturisit Doina Unc Bartha.

Elevii şcolii generale, coordonaţi de către profesoara Eva Ruja Molnar au prezentat un moment literar de poezii şi cântece, iar grupul de dansuri populare al şcolii a prezentat o suită de dansuri populare, coregraf al tinerilor dansatori fiind Gheorghe Gros de la Chitighaz.

“Am venit cu mare drag la Cenad şi doresc pe această cale să le mulţumesc celor din Cenad pentru invitaţia pe care ne-au adresat-o de a fi împreună la ceas de sărbătoare şi frumoasă amintire. Am avut ocazia să vedem dansuri româneşti, privirile ne-au fost încântate de minunate costume populare şi m-am simţit extraordinar de bine. Sunt impresionat de frumuseţea dansului, de faptul că aici la Cenad românii reuşesc să menţină în continuare şi să ducă mai departe ce le-au lăsat străbunii lor. Comunitatea din Cenad este mică, dar închegată, care face lucruri frumoase şi, mai mult decât atât, oamenii mai în vârstă reuşesc să transmită copiilor aceste valori ale culturii şi spiritualităţii româneşti. Faptul că aceşti copii poartă cu mândrie costumele populare, faptul că învaţă româneşte, învaţă să danseze, să joace româneşte, este un lucru deosebit” a spus consulul general al României la Seghedin, Daniel Banu.

Evenimentul a reunit mai multe generaţii de români din Cenad, mulţi însă dintre cei de la care doamna Doina a adunat materialul etnografic neputând fi prezenţi la această întâlnire. A onorat cu prezenţa, între alții,Daniel Banu, consul general al României la Seghedin, Cristian Daniel, consul la Seghedin şi Gheorghe Petruşan, preşedintele Autoguvernării Româneşti a Judeţului Ciongrad.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Interlocutori: Daniel Banu, consul general al României la Seghedin, elevul Lole Brandon, coregraful Gheorghe Gros

Interlocutor: Doina Unc Bartha, preşedinta Autoguvernării de Naţionalitate Română din Cenadul Unguresc

Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Simpozionul de la Jula, o întâlnire a dialogului ştiinţifico-cultural cu specialişti din Ungaria şi România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 noiembrie 2017, 07:20 / actualizat: 19 noiembrie 2017, 8:33

Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria a organizat, la Jula, în zilele de 11–12 noiembrie, cel de-al XXVII-lea Simpozion anual.

Apariţia publicaţiilor de anul acesta „Simpozion”, „Lumina” şi „Izvorul” s-a realizat cu surse financiare obţinute din Fondul de subvenţii al Ministerului Resurselor Umane şi de la Ministerul Resurselor Umane de la Budapesta, sprijin pentru care preşedinta institutului, doamna Maria Berényi a ţinut să mulţumească celor două instituţii chiar la începutul lucrărilor întâlnirii de anul acesta.

Programul simpozionului a fost deschis de doamna dr. Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria care a subliniat faptul că zilele Simpozionului reprezintă „nu numai o dată în care sărbătorim memoria şi tradiţia, ci mai ales un moment în care sărbătorim uitarea, uitarea trecutului, a greşelilor şi a datoriilor pe care le avem faţă de trecut, limba şi cultura noastră”. A mai spus că amintirile şi uitările colective reprezintă solul din care identitatea îşi extrage seva. Cea mai importantă producţie pentru o comunitate naţională mai mare sau mai mică fiind propriile mituri, capacitatea reprezentanţilor ei de a spune poveşti despre ea. O comunitate devine puternică şi stabilă, doar în momentele în care beneficiază de câteva ingrediente fundamentale: încrederea în sine şi în viitor, dacă dispune de o organizare socială cât mai bună, cu educaţie şi cultură, cu o administraţie bună, dar şi să aibă capacitatea de a crea mituri despre viitor, de a sugera oamenilor că există un viitor pentru ei şi pentru copiii lor. Avem noi oare astfel de mituri şi poveşti, avem noi ca şi comunitate viitor…?, a întrebat retoric doamna Berényi deschizând cu aceste gânduri lucrările simpozionului.

Prima comunicare prezentată i-a revenit doamnei Maria Berényi, despre cunoscutul julan David Voniga, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea acestuia. David Voniga (1867–1933) a fost un ilustru ziarist, preot, apărător al drepturilor românilor şi una dintre cele mai de seamă personalităţi istorice şi culturale ale românilor din Ungaria. În memoria colectivă a comunităţii româneşti din Ungaria numele său este asociat cu revista „Lumina”, revistă scoasă de dânsul aici la Jula, la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Scopul Simpozionului este de a oferi realizarea unui dialog ştiinţific-cultural, întâlnirea oferă şi posibilitatea de contact direct între acei istorici, etnografi, lingvişti, literaţi, etnologi, etc. din Ungaria şi România, care au acelaşi domeniu de activitate. Reuşindu-se în cei 27 de ani de Simpozion a se consolida un colectiv de excepţie, printre cercetătorii şi specialiştii români din Ungaria, în fiecare an la întâlnirile acestea se numără şi oameni de specialitate din România, care au făcut ca această întâlnire tradiţională să fie de prestigiu.

Lucrările simpozionului din prima zi au continuat cu prelegerile oaspeţilor sosiţi din România de la Bucureşti, Oradea, Arad, Cluj, etc. Doamna Iulia Mărgărit, Maria Marin şi Daniela Răuţu, de la Institutul de Lingvistică al Academiei Limbii Române de la Bucureşti au prezentat comunicări interesante cu observaţii paremiologice la românii din Ungaria, probleme privind literalizarea într-un dicţionar dialectal, dar şi o lucrare despre tradiţie şi inovaţie etnolingvistică în ritualul de logodnă la românii din jurul graniţei cu România.

Prof. univ. Gabriel Moisa de la Universitatea din Oradea a ţinut o prelegere despre infracţionaliatea transfrontalieră în anii 1920 ai perioadei interbelice la graniţa româno-maghiară, despre viaţa de care se loveau oamenii din Bihor (de-o parte şi de alta a graniţei în România şi Ungaria), când trebuiau să supravieţuiască, condiţiile de viaţă obligându-i să facă negustorie şi speculaţii cu alimente şi vite.

Elena Rodica Colta, etnolog din Arad, a venit de data aceasta la Jula cu o comunicare în care abordează femeia româncă din altă perspectivă, vorbind despre implicarea şi contribuţia femeilor române din Imperiu în ajutorarea soldaţilor în Primul Război Mondial.

Maria Alexandra Pantea, prof. univ. la Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad, a prezentat o lucrare despre învăţătorii români ai secolului al XIX-lea, intelectuali în lumea românească din Ungaria, în satele Bătania, Aletea, Chitighaz, etc.

Antropolog şi etnolog, Răzvan Roşu, din Cluj, prezent pentru prima dată la Jula la Simpozionul ştiinţific, a adus în faţa publicului o lucrare despre o reconsiderare a termenului de maghiarizare a românilor din Nyírség şi Sătmar, studiu întreprins în numeroasele sale cercetări de teren în diverse spaţii ale Europei (România, Ungaria, Ucraina, Serbia, Grecia) mai ales în Transilvania, pe care le-a valorificat în câteva studii antropologice. Răzvan Roşu a venit la Jula şi cu noua sa publicaţie intitulată „Multiculturalizare şi enclavizare culturală în Transilvania”.

Ultima lucrare prezentată în prima zi a întâlnirii a fost a doamnei Ana Borbély, lingvist din Budapesta, despre istoria prenumelor din Micherechi pe baza unui registru de inscripţii funerare. În încheierea serii au fost prezentate noile publicaţii ale institutului şi a fost felicitat domnul Ştefan Oroian, la rotunda vârstă de 70 de ani.

Lucrările Simpozionului s-au încheiat duminică cu câteva prelegeri interesante referitoare la românii din Ungaria. Grigore Poiendan, profesor de muzică la Micherechi a prezentat materialul său în urma cercetărilor muzicologice la Bătania şi Cenadul Unguresc. Etnografele şi cercetătoarele Stella Nicula, Elena Csobai, Emilia Martin şi Maria Berényi au prezentat lucrări despre personalităţi, tradiţii şi comunităţi din Ungaria. În lucrarea doamnei Berényi, aceasta a vorbit despre scriitori şi polititicieni români în temniţa din Vác în perioada dualismului austro-ungar. Lucrările Simpozionului vor fi publicate şi vor putea fi citite în întregime în publicaţia „Simpozion” de anul viitor.

Text şi foto: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Interlocutor: dr. Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria

Reporter: Ştefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Biserica Sf. Parascheva din Jula a îmbrăcat haina nouă a resfințirii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 octombrie 2017, 22:33

Sfânta Parascheva, cea mai populară între sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, a fost sărbătorită şi la românii din Jula. Peste două sute de biserici de pe cuprinsul României au ca patroană spirituală pe Cuvioasa Parascheva. În Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria o singură biserică o are ocrotitoare pe aceasta, biserica cu hamul „Sfânta Parascheva”, din cartierul Oraşul Mic Românesc din Jula.

Biserica a fost construită în anul 1834, iar anul acesta, cu ocazia hramului, la Jula Mică, cum o numesc românii de aici, biserica a fost resfinţită în urma unor ample lucrări de restaurare.

Ultimele lucrări, care s-au efectuat la aceasta biserică şi au durat doi ani de zile, constituie un eveniment istoric în viaţa parohiei, acestea au constat în înlocuirea pardoselii bisericii, scoaterea totală a igrasiei, locaşul de cult s-a îmbogăţit şi cu un mobilier deosebit de frumos, care a schimbat înfăţişarea bisericii în totalitate.

În ajunul sărbătorii, vineri, 13 octombrie, a fost târnosită Sfânta Masă din altarul bisericii de către Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, iar în ziua de 14 octombrie a avut loc resfinţirea lăcaşului de cult, urmată de Sfânta Liturghie Arhierească, oficiate de ierarhul locului şi un sobor de clerici din România şi din Ungaria.

La sfârşitul slujbei, PS Siluan, însoţit de ceilalţi clerici slujitori, a făcut sfinţirea colivei, pregătită de maicile de la Centrul Eparhial din Jula.

În cuvântul de învăţătură, PS Părinte Siluan a subliniat importanţa acestei zile de mare sărbătoare pentru credincioşii ortodocşi români din Jula Mică, dar şi pentru toţi cei care au participat la slujbă, prin faptul că Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost cinstită aşa cum se cuvine şi în singura dintre bisericile Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria care îi este închinată. Totodată, l-a felicitat pe părintele paroh Petru Puşcaş, preot misionar în Ungaria din anul 1996, pentru ceea ce a realizat la biserică, oferindu-i în dar lucrarea „Patriarhia Română, istoric. Organizarea activităţii interne şi externe”, care cuprinde activităţile Bisericii Ortodoxe Române în ultimul deceniu, i-a fost înmânat şi un hrisov aniversar şi o cruce de binecuvântare.

Biserica a fost împodobită de icoane bizantine, deosebit de frumoase, între care la loc de cinste se numără şi icoanele Sfintei Parascheva, care fac parte din colecţia personală a domnului Gabriel Gurzău, membru în consiliul parohial al bisericii.

Toţi credincioşii prezenţi la slujbă au primit colăcei şi au fost invitaţi la o agapă frăţească, oferită prin grija Consiliului Parohial, cu sprijinul Autoguvernării Româneşti din Jula.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească, Episcopia Ortodoxă Română a Ungariei