Anormalul „comun” vs. normalul „propriu”!
Publicat de Andra Radu, 15 noiembrie 2019, 12:54
Este normal să îți dorești să ai un job stabil, bine plătit. Este anormal să îți pui lenjeria intimă peste haine. Este normal să îți dorești un partener cu care să te simți bine. Este anormal să porți ochelarii de soare invers. Este normal să îți dorești să ai propria familie, să te căsătorești, să ai copii. Este anormal să mănânci ciorbă cu furculița.
Unele lucruri sunt considerate a fi normale, altele se spune că sunt anormale. Comportamente, reacții, atitudini, decizii, valori, principii… și totuși, inevitabil apar întrebările: Cine stabilește ce este normal și ce nu? Unde apare limita clară între normal și anormal?
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, noi decidem, în mare măsură, ce este normal şi ce este anormal. Este doar o convenţie socială pornită de la un om sau de la un grup mic de oameni, convenţie care mai apoi este extrapolată la nivel de societate şi este absorbită, mai mult sau mai puţin, în cultura unei societăţi.
„La nivel social, „se decide” ce este în regulă și ce nu. Social, majoritatea opiniilor decid ce este considerat a fi normal. Spre exemplu, în timp ce într-o cultură este normal să plângi și să jelești la o înmormântare, în alte culturi moartea este privită ca un motiv de sărbătoare, care automat cere de la sine sărbătorirea trecerii unei persoane către alte „meleaguri”. Un alt exemplu interesant pe care îl putem observa la noi în țară, în fiecare vară: în Capitală, dacă vezi o femeie în costum de baie în supermarket, te uiți și te întrebi ce-i cu ea; dacă ești într-o stațiune la mare și vezi același lucru, femeia trece neobservată și acest lucru pare firesc pentru că doar, e la mare, e normal, nu?”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Specialistul afirmă că, până la urmă, conceptul de normal mai înseamnă și ceea ce este firesc și natural pentru fiecare dintre noi.
„În timp ce, pentru unii, a te căsători și a face copii este normal, pentru alții, a-și urma visele, a călători, a experimenta lucruri noi este ceva la fel de normal. Dacă pentru o persoană este normal ca, în vacanță, să meargă și să viziteze cât mai multe locuri, pentru o altă persoană poate fi normal să stea să se odihnească, să nu viziteze nimic. Și tot așa mai departe. Pe lângă normele morale, stabilite atât de societate, cât și în cadrul familial, unele lucruri țin de experiența personală și de trăiri subiective. Ceea ce simți să faci la un anumit moment, ar putea fi mai important decât ceea ce „se spune” că este „bine” să faci. Dacă tu vrei să îți schimbi job-ul pentru că simți că nu mai poți evolua, că nu ți se potrivește și nu te împlinește, atunci poate ar fi o idee bună să o faci, chiar dacă unii vor fi de părere că nu este bine”, menţionează psihologul Andra Tănăsescu.
Anormalul „comun” vs. normalul „propriu”
„Comportamentele şi acţiunile care pot afecta negativ o gamă largă de oameni, acelea se pot încadra în categoria “anormalului comun”. Violul, crima, tâlhăria nu vor putea vreodată să devină acţiuni normale, ci întotdeauna vor fi înlăturate din sfera normalului. Asta deoarece afectează mulţi oameni şi instalează o stare generală de teamă în rândul societăţii. În schimb, activităţile noastre intime, hobby-urile noastre, secretele noastre pe care nu le împărtăşim cu oricine, care nu fac rău nimănui, cu toate că sunt aparte de ceea ce cred oamenii ca fac, acelea ţin de normalul nostru propriu. Până una alta, purtăm în societate măşti şi nimeni nu ştie cu siguranţă că acele activităţi care credem noi că nu ar fi acceptate social, nu sunt realizate de o gamă largă de oameni în intimitatea lor. Secretul este să ne construim propriul nostru “normal”, iar dacă ne vom simţi bine cu el şi nu afectează negativ societatea, să-l împărtăşim lumii. O să avem surpriza că mulţi să se regăsească în spusele noastre, iar acel normal propriu să devină, la un moment dat, normalul nostru comun. Întotdeauna, scânteia care revoluţionează societatea trebuie să plece de la un curajos”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.
