Un studiu realizat la nivel global relevă niveluri impresionant de mari de anxietate legate de schimbările climatice în rândul tinerilor.
Majoritatea participanţilor la acest studiu susţin că sunt foarte sau extrem de îngrijoraţi, peste jumătate dintre ei fiind de părere că omenirea este sortită pieirii.
Studiul, efectuat în zece ţări pe un număr de zece mii de tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani, este considerat cel mai amplu de acest fel.
Dr. Caroline Hickman, principalul coordonator al studiului din cadrul Universităţii Bath din Marea Britanie, a declarat că eco-anxietatea, sau anxietatea climatică la copii şi adolescenţi nu priveşte doar degradarea mediului înconjurător şi probleme legate de degratarea ecologică, tinerii având sentimentul că adulţii, mai cu seamă guvernele şi marile companii, acţionează sau nu acţionează deloc în consecinţă.
Realitatea zilelor noastre este că trăim într-o viteză care ne „împrietenește” prea ușor cu stresul și am observat că asta ne face, tot mai des, să ne considerăm „anxioși”. Cu toate acestea, mulți oameni confundă anxietatea cu alte emoții pe care le experimentează.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), cei mai mulți își imaginează, atunci când se gândesc la anxietate, o persoană extrem de retrasă, care evită contactul cu ceilalți și căreia îi poți citi frica în privire.
„Unele persoane pun eticheta de „anxietate” pe orice comportament care arată cea mai mică nesiguranță, pe când alții consideră că anxietatea este însoțită de o purtare extrem de evidentă de evitare.
În realitate, anxietatea este o stare emoțională caracterizată de o senzație neplăcută de tulburare interioară, care, de cele mai multe ori, vine la pachet cu indecizie, reacții nervoase, manifestări somatice, tulburări de somn și / sau ruminație. Din acest motiv, mulți dintre noi am învățat cum să disimulăm ceea ce simțim și să facem oamenii să creadă că noi nu trăim stări de anxietate”, afirmă psihologul Andra Tănăsescu.
Ce este anxietatea?
Conform scrierilor de specialitate, anxietatea reprezintă o stare de nelinişte psihopatologică care poate fi definită în trei feluri:
un sentiment al unui pericol iminent, însoţit de crearea unor scenarii mentale ipotetice care au ca efect amplicarea stării generale de teamă.
un sentiment general de neliniște, ca o stare constantă de alertă în fața unui pericol invizibil care este perceput ca fiind iminent.
sentimentul de neputință de a se proteja în fața unei posibile situații neprevăzute.
Semnele anxietății
Din păcate, însă, anxietatea poate lua foarte multe forme și putem rata semnele acesteia la ceilalți. Verificarea (prea des) a telefonului poate fi un semnal al anxietății.
„Da, poate fi o formă de adicție, un obicei format de viteza cu care spuneam că trăim – acel FOMO (Fear Of Missing Out). Ajungem, așadar, să verificăm în mod repetat telefonul chiar și în lipsa notificărilor, iar ăsta poate fi semn de anxietate. Tendința să întindem mâna des către telefon, deși acesta nu sună, ne poate arăta un disconfort interior pe care îl experimentăm.
Poate fi vorba despre teama care se naște pe baza unor scenarii mintale, legate de un răspuns pe care îl așteptăm de la cineva. Sau poate este teama că i s-a întâmplat ceva rău cuiva drag, pentru că pare că a trecut prea mult timp de când a scris sau pentru că este plecat la drum. Poate fi o modalitate de a evita o situație exterioară în care ne aflăm în disconfort. În acest caz, telefonul ne permite să părem distrași, neimplicați și să avem motiv să evităm un răspuns sau contactul vizual.
Oricare dintre motive ar fi, adevărul e că reprezintă unealta care ne stă cel mai aproape atunci când apar gândurile anxioase. Este o modalitate absolut ușoară de a evita să fim atenți la ceea ce gândim și simțim, pentru că este extrem de ușor să ne distragă cu orice altceva. Din acest motiv, tot mai mulți oameni stau cu telefonul în mână atunci când se află într-un grup.
Le permite să evite un contact direct și profund cu alte persoane din acel grup. Asta le oferă un sentiment fals de siguranță și de protecție în fața unei posibile remarci dureroase, jigniri sau respingeri. Ba chiar, le dă scuza perfectă să nu spună nimic, să nu iasă în evidență și să plece oricând simt că le este necesar, fără a fi nevoiți să ofere multe explicații”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Agitația
„Neliniștea, senzația de „nu pot sta într-un loc”, freamătul interior resimțit de cineva, poate fi un alt semn al unui nivel peste medie de anxietate. Cu cât suntem mai agitați, cu atât ne mișcăm mai mult, ne ținem mâinile ocupate la birou cu diferite obiecte de pe acesta, cu atât ne creștem nivelul cortizolului și practic, în loc să liniștim cauza anxietății, o ignorăm și o lăsăm să se dezvolte”, explică specialistul.
Ruminația
„Tendința de a ne gândi constant și obsesiv la unele scenarii negative fie prin care am trecut deja, fie prin care ne imaginăm că am putea trece. Când ne lăsăm duși de astfel de gânduri dificultățile din prezent pot părea mai grave, iar gândirea obiectivă, rațională este afectată, alimentând anxietatea”, este de părere specialistul.
Teama de a spune ce simțim
„Sentimentul de neliniște este cu atât mai puternic cu cât ne temem de judecata celorlalți. Iar de aici până la a se naște o stare de anxietate este un pas mic și ne putem transforma în proprii noștri sabotori, preferând să nu facem nimic, decât să fim criticați”, declară psihologul.
Mici ticuri sau gesturi
„Acestea sunt menite să țină sub control anxietatea și să aducă un soi de confort fals celui care se confruntă cu aceasta. Astfel, deși anxietatea se poate manifesta într-o gamă largă de comportamente extrem de vizibile, puțini chiar văd semnele ei subtile”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Un copil din cinci are probleme de somn, cum ar fi trezirea frecventă şi adormitul, în primele 12 luni de viaţă. Aceşti bebeluşi au un risc de probleme emoţionale de trei ori mai mare la vârsta de 4 ani şi sunt expuşi de două ori mai mult riscului de depresie, anxietate şi tulburare obsesiv-compulsivă până la vârsta de 10 ani.
Specialiştii Institutului de Cercetare pentru Copii Murdoch din Melbourne, Australia, au monitorizat starea de sănătate a 1.500 de bebeluşi în primul an după naştere, iar mamele lor au completat chestionare când copiii lor aveau 3, 6, 9 şi 12 luni.
S-a constatat că aproximativ 19% au probleme de somn, inclusiv trezirea frecventă noaptea şi dificultăţi de adormire fără ajutorul unui părinte. Alţi 56% au avut probleme de somn moderat şi 25% au avut un somn liniştit.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că bebeluşii care au probleme permanente cu somnul sunt expuşi unui risc de 2,7 ori mai mare de a avea simptome de probleme emoţionale la vârsta de 4 ani şi de 2,4 ori mai mult de a primi un diagnostic de tulburare emoţională, incluzând anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă, depresie, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie la vârsta de 10 ani.
Când lucrurile merg bine, ne este ușor să avem emoții și experiențe pozitive, care duc adesea la o motivație și productivitate sporite la locul de muncă. Cu toate acestea, în perioadele de criză, cu greutăți și stres în viața personală, poate fi foarte dificil să lași sentimentele negative acasă și să nu le permiți să intervină cu viața ta profesională.
Potrivit cunoscutului psiholog Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, la un moment dat, cu toții ne confruntăm cu un eveniment de viață stresant sau o criză personală care amenință să ne distragă atenția și concentrarea.
5 sfaturi pentru a trece cu bine printr-o criză personală
1. Ține sub control stresul și eliberează anxietatea.
„Fă ceva care să te ajute să eliberezi anxietatea înainte de a se instala prea puternic în viața ta. Scrie, fă sport, fă plimbări lungi, apucă-te de yoga. Alege o activitate care te determină să te concentrezi în profunzime și așa reușești să dai drumul tensiunii și anxietății. Fă multă mișcare și apoi asigură-te că dormi suficient”, spune Angela Nuțu.
2. Atenție la vicii!
„De cele mai multe ori, stresul te determină să te apropii și mai ușor de un viciu. Fie că este vorba despre fumat, consum de alcool, cheltuieli suplimentare, jocuri de noroc sau alte dependențe, toată lumea are puncte slabe. În timp ce viciile pot crea senzația de uitare de sine și pot ameliora imediat unele sentimente stresante, în final acestea vor înrăutății lucrurile și vor crește nivelul de stres și anxietate”, declară psihologul.
3. Evită dependența socială!
„Rămânem în zona dependențelor – lasă telefonul deoparte și apelează la o voce reală. Ai fi surprins cât de liniștitor poate să fie să reușești câteva ore pe zi să stai departe de iluzia socializării online. Limitează-ți timpul petrecut urmărind ce fac alții, cum fac alții, cum le este celor din jur. Petrece timp offline cu familia și prietenii sau stai pur și simplu singur cu activitățile tale, și ai să vezi cum la finalul zilei nivelul de stres va fi puternic diminuat”, explică psihologul Angela Nuțu.
4. Stabilește câteva limite de bază cu prietenii și familia!
„Unii oameni se simt mai confortabil dacă se confruntă cu problemele și tragediile lor. Alții se simt mai bine dacă se întorc la muncă cât mai curând posibil, pentru a se concentra și pe altceva decât pe grijile personale. Este important să știi în ce situație te simți cel mai confortabil.Dacă alegi să îți continui cât se poate de normal munca, va trebui să stabilești limite cu familia și prietenii care vor încerca să rămână în permanență în contact cu tine. Vor trebui să înțeleagă că locul tău de muncă este un spațiu în care îți dorești să te distanțezi de piedicile din viața personală și ai nevoie să te gândești doar la munca ta”, este de părere specialistul.
5. Solicită ajutor!
„Psihologii, terapeuții și consilierii pentru dezvoltare personală pot juca un rol important pentru a te ajuta să depășești o criză. Un bun consilier pentru dezvoltare personală te va ghida cu grijă și răbdare în cadrul unui proces de autocunoaștere și transformare, să explorezi și să depășești diverse stări sau situații cu care te confrunți în evoluția personală și profesională, valorificând și dezvoltând resursele și potențialul propriu. În final, indiferent prin ce criză treci, important este să îți amintești că trecem cu toții și prin vremuri întunecate în viață și este normal să avem momente de slăbiciune, momente de nesiguranță, este în regulă să nu știm întotdeauna cum să facem față problemelor care ne schimbă viața. Și este, de asemenea, normal și sănătos să căutăm ajutor și să ne lăsăm ghidați de oameni cu pregătire și experiență”, explică Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.
Depresia este o tulburare a dispoziției care provoacă un sentiment persistent de tristețe și pierderea interesului față de activitățile care vă bucurau cândva. Simultan, denumită și tulburare depresivă majoră, aceasta afectează modul în care vă simțiți, vă gândiți și vă comportați și poate duce la o varietate de probleme, atât emoționale, cât și fizice.
S-ar putea să experimentați dificultăți în desfășurrea activităților de zi cu zi și uneori puteți simți că viața nu merită trăită.
Mai puternică decât o tristețe obișnuită, depresia nu este o slăbiciune și nu puteți pur și simplu „să scăpați de ea”.
Anxietatea este răspunsul natural al corpului dvs. la stres, fiind un sentiment de frică sau de teamă în legătură cu evenimente viitoare în viața dumneavoastră.
Prima zi de școală, participarea în cadrul unui interviu de angajare sau situații în care trebuie să țineți o prezentare în public. Toate acestea pot determina majoritatea oamenilor să se simtă temători și stresați.
Dar dacă senzația de anxietate este extremă, durează mai mult de șase luni și interferează cu viața de zi cu zi, puteți experimenta o tulburare de anxietate.
Cercetătorii au stabilit că exercițiile de yoga sunt extrem de eficiente în lupta cu depresia, combaterea anxietății și atacurilor de panică.
Antidepresivele sunt folosite în tratamentul depresiei majore și a altor tulburări de acest gen, dar acestea nu dau rezultate la 10-30% dintre pacienții cu depresie, care nu reacționează la tratamentul cu aceste medicamente sau au avut parte de efecte nedorite. Având în vedere aceste informații, cercetătorii au decis să afle dacă yoga ajută la tratarea depresiei.
Popularitatea exercițiilor yoga a crescut în ultimii ani. Yoga contribuie la reducerea durerilor din zona spatelui și la reducerea stresului la care sunt expuși zilnic oamenii.
S-a constatat că cele mai mai mari beneficii în tratamentul depresiei le are Hatha yoga. Hatha înseamnă „hotarât” sau „puternic”. Hatha yoga se referă la un set de exerciții fizice, cunoscut sub numele de asane sau posturi și exerciții de respirație și meditație. Acestea trebuie urmate cel puțin opt săptămâni pentru a da rezultate, iar simptomele depresiei se reduc considerabil după practicarea lor.
Conectarea între minte, trup și respirație a ajutat persoanele bolnave de depresie să își îndrepte atenția spre conștientizarea prezentului. Practica yoga are drept scop depășirea limitelor corpului.
Hatha yoga arată că scopul vieții fiecărui individ este de a urma călătoria interioară a sufletului. Extrem de eficientă în combaterea depresiei a fost și Bikram yoga dacă este practicată cel puțin de două ori, timp de opt săptămâni.
Cercetătorii consideră că yoga poate reprezenta o variantă alternativă în tratamentul depresiei.
”Putem să vă recomandăm yoga drept o alternativă în corelare cu metodele moderne de tratament. Evident că yoga nu reprezintă un panaceu, dar ținând cont de datele empirice, yoga dispune de un potențial uriaș în lupta împotriva depresiei”, susține cercetătoarea Lindsey Hopkins.
Teama de a vorbi în public (glosofobia) este prezentă, în doze mai mari sau mai mici, în fiecare dintre noi. În timp ce unii reuşesc să-şi înfrângă această fobie după mai multe apariţii publice reuşite, alţii sunt mai reţinuţi şi găsesc orice scuză pentru a evita acel moment ce le provoacă emoţii puternice.
Mai mult decât atât, aproximativ 3 din 4 persoane (74%) experimentează stări de anxietate atunci când vorbesc în public sau se gândesc la asta, iar femeile sunt mai emotive decât bărbaţii atunci când trebuie să susţină un discurs public, potrivit Statistic Brain Research Institute, un studiu realizat anul trecut.
În realitate, potrivit psihologului Lenke Iuhoş, glosofobia nu este neapărat teama propriu-zisă de a vorbi în public, ci este un conglomerat de alte temeri, precum: teama de a face gafe, teama de a fi criticat, huiduit, teama de a avea parte de persoane dificile în public, teama de a nu fi suficient de interesant, teama de a avea un blocaj şi a uita tot ceea ce urma să spunem.
Cum putem depăşi tracul?
Pentru a depăşi această fază traumatizantă din viaţa noastră, psihologul Lenke Iuhoş consideră că trebuie să ne activăm acele resurse interioare ale noastre, bazate pe experienţe anterioare, care ne-au făcut să ne simţim bine în calitatea de orator.
„Nu există oameni care sunt buni la toate şi oameni care nu sunt buni la nimic. Oamenii trec prin diferite faze în viaţă, iar succesul învingerii unei temeri – că vine vorba de glosofobie sau de o alta fobie – ţine de cât de bine reuşim să ne aducem aminte de aşa-zisele momente de glorie pe care le-am trăit. Încrederea în sine este un indicator pe care doar noi îl putem regla şi îmbunătăţi, ţine foarte puţin de lumea din jur. Atunci când ne aducem aminte de un mic discurs în faţa oglinzii care ne-a făcut să ne simţim încrezători în sine, automat vom reuşi să activăm acea resursă interioară de orator, de showman, iar efectele se vor declanşa în lanţ: vorbim din suflet, sincer, folosind şi transmiţând emoţii puternice publicului nostru”, explică psihologul Lenke Iuhoş.
În acelaşi timp, specialistul consideră că fiecare dintre noi are câte o putere ascunsă pe care o activează doar în cazuri extreme, iar până şi cel mai timid om de pe pământ a avut cel puţin o dată în viaţă un moment în care şi-a deschis sufletul în faţa prietenilor şi a vorbit liber, fără îngrădiri şi fără trac.
“Practic, succesul metodei psihologice de activarea resurselor interioare constă în identificarea şi reconstruirea întregului context de care suntem cel mai mândri, în care ne-am simţit bine în pielea noastră şi pe care-l considerăm cea mai bună versiune a noastră. De atunci încolo, totul constă în folosirea resursei potrivite în momente potrivite. Dacă avem de transmis un discurs emoţionant publicului nostru, nu este productiv să activăm resursele de şef sau de angajat, ci pe cele de părinte grijuliu. Dacă avem de transmis un discurs tehnic, în care să ne dovedim expertiza, nu este eficient să activăm resursele de părinte, ci de expert în domeniul nostru de activitate. Dacă vom stăpâni această tehnică, vom putea chiar comuta instant de la o resursă la alta şi astfel să ne adaptăm tonul, atitudinea, gesturile, limbajul în funcţie de momentul favorabil”, afirmă psihologul Lenke Iuhoş.
Câteva exerciţii utile care ne ajută să scăpăm de teama de a vorbi în public:
1. Exerciţii de vorbire în faţa oglinzii. “Atunci când ne e teamă să ne deschidem unui număr mare de oameni, putem începe prin deschiderea faţă de noi înşine. Ne punem în faţa oglinzii, începem să vorbim şi ne observăm foarte bine gesturile, mimica, tonalitatea vocii, stilul discursiv, tot. Ce nu ne va plăcea la noi, avem posibilitatea să corectăm, astfel încât să reuşim să construim cea mai bună versiune a noastră pe scenă, în faţa unui public numeros”, explică psihologul Lenke Iuhoş.
2. Susţinerea unui discurs în faţa unei persoane în care ai încredere. “Este un exerciţiu asemănător cu vorbitul în faţa unei oglinzi, numai că este un pas înainte. Persoana din faţa noastră este întotdeauna un critic mult mai bun decât putem fi noi în ceea ce ne priveşte, iar micile corecţii care vor veni de la acea persoană sunt extrem de benefice pentru noi”, declară psihologul.
3. Găsirea şi exersarea unui subiect care te avantajează şi pe care-l stăpâneşti foarte bine. “Înainte de a vorbi în public, este bine să stabilim un subiect pe care-l stăpânim foarte bine, astfel încât să vorbim cât mai natural şi să scoatem în evidenţă pasiune pe care o avem faţă de subiectul cu pricina. Atunci când ni se impune un subiect, pe care nu îl stăpânim foarte bine, publicul va sesiza că suntem artificiali şi că nu suntem stăpâni pe subiect şi pe noi”, menţionează Lenke Iuhoş.
4. Ajută-te de Powerpoint sau Prezi! “Prezentările digitale, precum Powerpoint sau Prezi, ne vor susţine punctul de vedere, deoarece impactul vizual este mult mai puternic decât impactul auditiv. Prin folosirea multimedia, decongestionăm, în primul rând, tensiunea acumulată în noi şi, în al doilea rând, vom putea interacţiona mult mai uşor cu publicul nostru”, explică specialistul.
5. Relaxează-te! “În cazul în care avem o prezentare în timpul zilei, iar înainte avem o altă activitate mentală-fizică intensă, un exerciţiu foarte benefic e să ne deconectăm de mediu în care am fost prins în muncă. Căutăm o zonă de relaxare, un parc, o cafenea unde să stăm singuri, fără companie, să ascultăm o muzică, să ne deconectăm de gândurile care sunt ameninţătoare: cum voi intra, unde să mă uit, dacă va tremura vocea, dacă răguşesc etc. Creierul în momentul în care îi acorzi timp de relaxare, el se activează lent prin a trimite informaţii, care ne induc o stare de bine. Acordăm acest respiro de 15 – 30 de minute. Nu vom regreta!”, afirmă psihologul Lenke Iuhoş.
6. Fii în timp cu toate! “E bine ca din timp să fim pregătiţi cu toate detaliile pentru ieşirea în public. Nu se recomandă să ajungem la locul unde ţinem discursul într-un suflet, ci trebuie să ajungem cu 30 de minute sau o oră înainte, pentru a ne pregăti psihic pentru acest lucru. Se recomandă să avem pregătite două ţinute de prezentare, în cazul în care chiar în ultimele clipe înainte de a ţine discursul, intervine ceva cu ţinuta îmbrăcată, să avem deja rezolvată problema, acestă tehnică reduce acumularea stresului”, menţionează psihologul.
7. Odihneşte-te înainte de a susţine un discurs public şi evită să mânânci cu o jumătate de oră înainte! “Înainte de a susţine un discurs în public, este bine să fim foarte odihniţi. O minte obosită va trăda toate emoţiile pe care le avem şi toată teama pe care o avem faţă de acţiunea de a vorbi în public şi faţă de audienţă. Este indicat să dormim cel puţin 7-8 ore noaptea, să dormim de la ora 22, să ascultăm muzică de relaxare înainte de culcare, astfel încât să ne golim mintea de gânduri. De asemenea, este indicat să evităm să mâncăm cu o jumătate de oră înainte de evenimente, deoarece riscăm să declanşăm starea de somnolenţă şi să alterăm calitatea prestaţiei noastre publice”, conchide psihologul Lenke Iuhoş.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.