Radio
Publicat de Anca Florea, 23 iulie 2015, 09:45
Aparatul ala mic si vechi care, la tara, unde omul are mereu ceva de facut, e asezat intr-un colt. Sa spuna vremea dimineata. Sa spuna povesti iarna. Sa spuna orice cind esti batrin si nu prea mai iesi din casa.
Aparatul ala..nu conteaza daca vechi sau mai nou care dicteaza ritmul in care oraseanul se pregateste dimineata de plecare – la job. Vremea. Ora exacta … drumuri stricate, blocate … etc
Aparatul ala sofisticat pe care tinerii il pun pe o statie de muzica unde vorbele de duh sunt „buna dimineata” si ” la revedere”. Daca apar alte vorbe pustanii schimba frecventa.
Aparatul ala supradotat – ca un copil de geniu – dar care sta inchis. Proprietarul n-are timp de fleacuri. Primeste sinteze, verifica pe net, are business, are de toate, n-are nevoie de noi …
V-am spus ca sa stiti ce suntem si pentru cine. In general suntem povestea vorbei pentri cei care NU au de toate. Care se cearta cu noi, ne iubesc, au sentimente si timp pentru asta. Bani nu prea au … dar sa le dea Dumnezeu sanatate si tot e bine :))
E o lume spre care tindem degeaba si o alta pe care trebuie sa ne-o asumam. Radio …
P.S. am primit asta pe facebook. Despre primii mei ani de Matinal. O veste.
„Ti-am scris pentru a-ti spune cat de mult te-a iubit bunica mea. Bunica adora radioul. Tu aveai dimineata emisiune. „Hai, spune tu, Ancuto, ca pe tine te asteptam!” Si asculta cu smerenie…Apoi zicea: „Si acu’…la treaba!”, si-si vedea de ale ei. Bunica nu mai este din ’92. Mi-e dor de ea. Poate si de aceea te ascult eu si azi… Cu bine! Prin tine, bunica mea traieste. Iti multumesc! (Elena Calin)”
