Intervențiile MApN în sprijinul populației afectate de inundații

Publicat de Gabriel Stan, 23 septembrie 2024, 14:21

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Armata a intervenit cu forțe și mijloace în județul Galați pentru a sprijini populația afectată de inundațiile provocate de ploile din ultima săptămână.

Detașamente din Brigăzile 10 Geniu și 282 Blindată și din Regimentul 528 ISR au acționat cu camioane, bărci și alte echipamente de salvare pentru decolmatarea locuințelor și pentru evacuarea persoanelor și a bunurilor din zonele calamitate.

Militarii au intervenit în localitățile Pechea, Cuza Vodă, Slobozia Conachi, Cudalbi și Izvoarele.

Maior Anghel Laurențiu, Statul Major al Forțelor Terestre: Militarii au participat la misiuni de recunoaștere, căutare și căutare-salvare, au participat la limitarea și înlăturarea efectelor produse de inundații, la încărcarea, descărcarea și distribuirea de ajutoare către populația afectată de inundații, la deblocarea căilor de acces și la evacuarea populației civile. Contribuția militarilor a fost realizată în localități din Galați și Vaslui.

Până în momentul de față am răspuns pozitiv tuturor solicitărilor venite din partea autorităților locale și în continuare îi vom sprijini pentru limitarea efectelor produse de inundații.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministerul Apărării a asigurat și transportul materialelor din depozitele rezervelor de stat din București și Bacău spre zonele afectate.

Subunități din Batalioanele 136 și 72 Geniu și din Batalionul de Nave Treceri Fluviale au reconstruit un pod distrus de ape peste pârâul Suhurlui, esențial pentru accesul locuitorilor din zonă. Structurile de comandă ale Armatei monitorizează permanent situația din teritoriu, iar detașamentele de intervenție sunt pregătite să acționeze oriunde în țară în astfel de situații.

CSAT va dispune măsuri pentru întărirea Armatei în contextul războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 26 februarie 2024, 18:41

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): Prima ședință din acest an a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, condusă de președintele Klaus Iohannis, a avut loc miercuri, la Palatul Cotroceni.

Principala temă abordată s-a referit la situația de securitate din regiunea Mării Negre și implicațiile pentru țara noastră. În urma analizei măsurilor interne luate deja pentru protejarea integrității teritoriului și a populației României, membrii CSAT au dispus măsuri de întărire a Forțelor Armate Române, inclusiv pregătirea legislației corespunzătoare noilor cerințe de apărare a țării.

Totodată, în cadrul ședinței a fost analizat și aprobat raport privind progresele înregistrate în domeniul planificării apărării, în special în ceea ce privește derularea programelor de înzestrare și a demersurilor de creștere a gradului de încadrare și retenție a personalului militar.

În acest sens, s-a amintit de angajamentul politic național care permite României să îndeplinească cerințele de alocare a 2,5 procente din Produsul Intern Brut pentru apărare, din care 20% – pentru înzestrare.

Ileana Rotaru: În momentele acestea de restriște, oamenii văd în armată, în instituțiile europene, precum și în Biserică, desigur ca fundament cultural, un ajutor sau un sprijin, după o perioadă destul de dificilă

Publicat de Gabriel Stan, 4 decembrie 2023, 13:31

Armata este instituția în care românii au cel mai ridicat nivel de încredere. Aceasta este o constantă a ultimilor 10 ani, iar, în perioada post-decembristă, alături de Biserică, a avut acest statut aproape permanent.

NATO și Uniunea Europeană sunt pe următoarele locuri în topul încrederii, potrivit datelor unui sondaj realizat de INSCOP, la cererea celor de la News.ro.

Invitata lui Constantin Herțanu la Interviul Săptămânii este doamna conferențiar universitar doctor Ileana Rotaru, de la Universitatea de Vest din Timișoara, a realizat o analiză a acestor aspecte, care ar fi cauzele și cum este influențată opinia publică de conflictul din Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bine v-am regăsit la „Jurnal militar”.

Ileana Rotaru: Bună ziua și mulțumesc din nou pentru invitație.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): A apărut un nou sondaj de opinie care arată că Armata și Biserica au rămas în topul instituțiilor în care românii au cel mai ridicat nivel de încredere. Cum am comenta acest prim aspect?

Ileana Rotaru: Este un sondaj care se face de către Institutul de cercetare INSCOP periodic și pe aceeași periodicitate putem să observăm că nu se schimbă și nu fluctuează foarte mult acest nivel al încrederii populației în Armată, fapt care ne confirmă această înclinație, dacă vreți, către instituțiile, să spun, de forță din peisajul public din România.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Este făcută și o paralelă cu anul 2013 și se arată în această cercetare faptul că eram tot cam pe acolo și în 2013, adică tot Armata și Biserica conduceau în preferințele din România.

Ileana Rotaru: Este mai mult decât un curent, aș putea spune, este o caracteristică faptul că românii au această încredere în cele două instituții, în Armată și în Biserică, în special în perioadele și, de fapt, în întreaga istorie post-decembristă a României.

Faptul că aceste instituții au beneficiat de o anumită legitimitate în spațiul public și Armata și Biserica sunt, să spun așa, legitimate simbolic cu această încredere, pentru că sunt două instituții care au suferit mai puține mișcări sau mai puține valuri de neîncredere sau de scandaluri sau lucruri de genul acesta, iar, pe de altă parte, comparativ, putem să spunem că în ceea ce privește zona politică sau zona instituțională, a instituțiilor statului de drept, lucrurile stau puțin mai slab, ca să nu spun prost, pentru că au tot fost diferite mișcări, crize, scandaluri ș.a.m.d.

Deci ele practic reprezintă, dacă vreți, un nucleu al încrederii oamenilor care în vremuri, cum spuneam, de tranziție, de criză, toate elementele acestea de nivel macrosocial și economic, care au traversat România în acești 30 de ani, au produs, bineînțeles, schimbări majore din acest punct de vedere și un grad crescut al neîncrederii, de exemplu, în clasa politică.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Acest clasament al încrederii, despre care vorbim, este continuat de două instituții internaționale, respectiv NATO, care are 55,4% încredere mare și foarte mare, față de 52,1% în 2013, și cealaltă instituție internațională, Uniunea Europeană, cu 50,3% față de 49,3% în 2013.

Dacă ne gândim și la faptul că scena geopolitică internațională este destul de complicată la acest moment, cum ar trebui să privim aceste două instituții internaționale?

Ileana Rotaru: Tot INSCOP a mai realizat, și aici o să încerc să fac o paralelă, un studiu foarte interesant în martie anul acesta, comparativ cu un studiu realizat în martie anul trecut, imediat după izbucnirea războiului din Ucraina şi în acest context, poate ar fi bine să înțelegem faptul că această încredere în NATO, în mod special, în Uniunea Europeană, în plan secundar, dar la fel de important, iată, cu o amenințare foarte gravă la granița României, aceste instituții, practic, și-au dovedit, dacă vreți, în mentalul colectiv, în spațiul public din România, utilitatea și siguranța sau gradul de încredere și de securitate resimțit de români în acest context.

Dacă, din punct de vedere, să spun, al culturii civice, instituțional, legat de Uniunea Europeană, lucrurile au stat înainte de integrarea noastră în Uniunea Europeană și în instituția euroatlantică, doream acest lucru doar din perspectiva sau motivați de o perspectivă legată de intrarea în marile familii occidentale, după care s-a observat o diminuare, să spun, a cunoașterii legate de modul în care funcționează acest, să-i spun, univers instituțional, birocratic al Uniunii Europene, ce să mai spun despre NATO, legat de discuțiile care aveau loc privind acordarea celui 2% din bugetul de stat către instituția euroatlantică, iată că toate acestea, cum spuneam, din păcate, într-un context extrem de tumultuos, cum l-ați descris mai devreme, extrem de complicat, oamenii au văzut, efectiv, a fost un efect cât se poate de direct, utilitatea acestor, să spun investiții pe care le-am făcut motivați emoțional și foarte doritori de a fi parte din această zonă occidentală, imediat după ieșirea noastră din lagărul sovietic, și faptul că acum, iată, aceste instituții, practic, într-un mod cât se poate de pragmatic, și-au dovedit utilitatea.

Dacă gradul de cunoaștere, cum spuneam mai devreme, legat de felul în care funcționează instituțiile Uniunii Europene, ce este Comisia Europeană, ce sunt celelalte elemente care țin de mecanismele de luare a deciziilor, mecanismele de aderare ș.a.m.d.,de reglementare veneau cumva de sus în jos, iată că acum lucrurile sunt un pic mai clar înțelese sau acest context a fost cel care a făcut ca gradul de informare legat de acestea să fie unul cât se poate de consistent.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cele spuse și comentate de dumneavoastră confirmă cele spuse de dl. Remus Ștefureac, director INSCOP, faptul că încrederea multă și foarte multă a românilor în instituții și organizații interne și internaționale relevă o excepțională stabilitate în ultimii 10 ani, aceasta datorită faptului că acest clasament al încrederii primelor patru instituții este neschimbat din 2013 până în prezent, cu Armata, Biserica pe primele două locuri, urmată de NATO și Uniunea Europeană pe următoarele locuri.

Ileana Rotaru: Da, având în vedere că domnul Remus Ştefureac este și cel care a elaborat acest studiu, desigur că nu pot decât să confirm lucrurile acestea și, iată, le-am și explicat puțin mai devreme care sunt, să spun elementele fundamentale, elementele cheie care explică o astfel de încredere a românilor.

Momentul acesta, să spun, al perioadei martie 2023 – martie 2022 a devenit extrem de interesant legat de o nouă revigorare a acestei susțineri din partea românilor vizavi de cele două instituții şi, din câte îmi aduc eu aminte, rezultatele acelui sondaj iarăși confirmau și înclinația aceasta către instituțiile europene, să spun, și euroatlantice, într-o proporție de aproape 80%, 76% parcă pentru Uniunea Europeană și 80% pentru NATO.

Cam astea ar fi, din punctul meu de vedere, aceste date, care arată, practic, că în momentele acestea de restriște, oamenii văd în instituțiile europene, cum am spus mai devreme, și în instituțiile de securitate regională, națională, internațională, precum și în Biserică, desigur ca fundament, să spun, cultural, valoric, un ajutor sau un sprijin, după o perioadă destul de dificilă legată de, așa cum știm și ne aducem aminte, criza pandemică, criza aceasta a războiului din Ucraina, noul conflict din Orientul Mijlociu și, nu în ultimul rând, tot acest efect pe termen lung al campaniilor de dezinformare, care sunt în continuare destul de active în România.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Așa este. Şi o ultimă întrebare pentru dumneavoastră: încredere și stabilitate?

Ileana Rotaru: Da, desigur. Deci, în momentul în care vorbim de două instituții și alte două, care au venit puțin mai târziu, după 2003, în peisajul instituțional, să spun autohton, da, sunt extrem de importante și extrem de legitime în privința acestei stabilități.

Am spus un pic mai devreme faptul că da, iată, din păcate, să spun, aceste conflicte extrem de dureroase și extrem de grave în imediata noastră vecinătate, în proximitatea Mării Negre, și politica adusă în sensul unei informări corecte, pe cât posibil, confirmă această stabilitate. Oamenii văd în exterior acest sprijin și acest suport, şi aici mă refer la exterior la Uniunea Europeană și la NATO, iar în interior, în Armată și în Biserică, desigur, cum spuneam, pe această latură metafizică, dacă vreți, transcedentală, a încrederii în Cel de Sus, care este, practic, în vremurile fiecăruia, personal vorbim acum, entitatea de la care aștepți un ajutor atunci când spațiul, să spun politic, este unul extrem de fluctuat și dezamăgitor.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult pentru toate aceste explicații. Cu permisiunea dumneavoastră, o să închei acest dialog al nostru prin a spune celor care ne ascultă: „opinia publică este a doua conștiință” – este un citat din William Alger – şi cu această ocazie sper că ascultătorii noștri au putut să înțeleagă mai multe din aceste sondaje de opinie care, iată, ies pe piață la intervale mai mult sau mai puțin regulate.

Ileana Rotaru: Vă mulțumesc frumos pentru invitație și La mulți ani de 1 Decembrie!

Reporter: La mulți ani și dumneavoastră! La mulți ani tuturor românilor! Vă reamintesc că a fost alături de noi la „Interviul săptămânii” dna. conferențiar universitar dr. Ileana Rotaru de la Universitatea de Vest din Timișoara. Vă mulțumim și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.

Ileana Rotaru: La revedere și numai bine!

Adrian Cioroianu: Trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar și în acele condiții delicate ale declarării independenței. NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e rețeta pentru dezastru

Publicat de Gabriel Stan, 6 iunie 2023, 14:24

Săptămâna trecută a fost marcată de situația tensionată din Kosovo. Mai mulți militari KFOR au fost răniți, luni, pe fondul inflamării disputelor dintre etnicii sârbi și cei albanezi.

Au avut loc ciocniri între protestatarii sârbi și poliție într-un oraș cu majoritate sârbă din nordul Kosovo-ului, urmată de ciocniri cu trupele NATO și rănirea a peste 30 de militari unguri și italieni.

Situația din Kosovo, dar și a războiului din Ucraina au fost subiectele abordate în această ediție.

Invitatul lui Constantin Herțanu la „Subiectul săptămânii” a fost Adrian Mihai Cioroianu, istoric, profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București și fost ministru al afacerilor externe.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, săptămâna aceasta a debutat cu inflamarea tensiunilor dintre etnicii sârbi şi cei albanezi din Kosovo.

În urma acestor evenimente, preşedintele Serbiei, Aleksander Vucic, a plasat armata ţării în alertă maximă de luptă şi a ordonat unităţilor să se deplaseze mai aproape de frontiera cu Kosovo, după ciocnirile dintre protestatarii sârbi şi poliţie, într-un oraş cu majoritate sârbă din nordul Kosovo, urmată de ciocniri cu trupele NATO şi rănirea a peste 30 de militari, în special militari unguri şi italieni. Cum comentăm aceste evenimente din Kosovo?

Adrian Cioroianu: Din păcate, este consecința unei stări de tensiune care izbucnește periodic într-o zonă destul de delicată pentru memoria istorică a Serbiei, dar pe care, din punct de vedere demografic, Serbia n-o mai controla, dat fiind compoziția religioasă și etnică din teren şi dat fiind ce crede și majoritatea kosovară.

Pe de-o parte, Kosovo e foarte important pentru istoria sârbilor, de la bătălia din 1389, bătălia de la Kosovopolje, când regatul medieval sârb a fost înfrânt de turcii otomani, până în zilele noastre, când majoritatea acolo totuși este de religie islamică.

Și acum, în contextul unor alegeri și al unei impuneri într-un fel a unor primari, populația sârbă a ieșit în stradă – și rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva a și fost încurajată să iasă în stradă; dar ăsta deja este un alt subiect. Deci, pe acest fond, am asistat la această bruscă izbucnire a unor tensiuni care oricum existau.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Într-un comunicat, secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii, Antony Blinken, l-a criticat încă o dată pe premierul Albin Kurti, spunând că decizia sa privind primarii a agravat tensiunile puternic și inutil.

Totodată, el a cerut tuturor părților să ia măsuri imediate pentru a dezamorsa tensiunile și a condamnat violența inacceptabilă împotriva forțelor de menținere a păcii.

Nu în ultimul rând, Statele Unite au anunțat marți excluderea Kosovo dintr-un program de exerciții militare – o primă sancțiune, dacă putem să o numim așa, după decizia Pristinei de a instala primarii albanezi despre care vorbeați dvs. în acele orașe din nordul țării.

Adrian Cioroianu: Problema e că noi cunoaștem destul de superficial realitatea din teren – mă refer la țările din jur. Lucrurile stau în felul următor: sârbii spun să nu li se facă ceea ce albanezii nu doreau să li se facă în deceniile din urmă – adică această impunere a primarilor reprezentând o minoritate în zone care au totuși, chiar dacă sunt în nordul Kosovo, majoritate sârbă.

Și din acest punct de vedere, impunerea unor primari într-o zonă cu majoritate sârbă era de la sine înțeles că va duce la izbucnirea furiei sârbilor.

Și acesta e motivul pentru care și dinspre Uniunea Europeană și, iată, și dinspre Statele Unite au venit totuși anumite mesaje foarte clare către Kosovo, să nu facă nici ei ce nu le-a plăcut lor să li se facă în alte perioade. „Nu face altuia ce ție nu-ți place” e o zicală frumoasă, dar nu se aplică mereu în politică.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbeaţi despre poziția Uniunii Europene. Știm că ieri s-a desfășurat în Republica Moldova Summit-ul Comunității Politice Europene, la care au participat 47 de șefi de stat și de guvern.

Acolo s-au întâlnit președinta Kosovo, Vjosa Osmani, și Aleksandar Vucic, președintele Serbiei, pentru scurt timp, în prezența președintelui francez Emmanuel Macron și a cancelarului german Olaf Scholz.

Emmanuel Macron a declarat că Parisul și Berlinul au cerut organizarea de noi alegeri în cele patru municipalități din nordul țării, din Kosovo, cu participarea sârbilor, cât mai curând posibil. Ce credeţi, va fi aceasta o posibilitate de degajare a tensiunilor?

Adrian Cioroianu: Din punctul meu de vedere, cu siguranță Kosovo va fi obligat să țină cont de sugestiile venite din partea unor state ale Uniunii Europene, mai ales când e vorba de Franța și Germania, care sunt state fondatoare, sunt motoarele principale, și politice și economice, ale Uniunii Europene, drept care Kosovo nu are niciun interes să își rupă punțile cu o Europă de la care așteaptă totuși susținere.

Deci cred că vor ține cont. Au întins puțin coarda, cum se spune. Probabil au crezut că, profitând de ce se întâmplă în jur, de faptul că toată atenția este îndreptată spre Ucraina sau, mă rog, iată, liderii plecau să se întâlnească în Republica Moldova, cred că au întins puțin coarda și acest lucru se vede. Şi cred că vor ține cont. Dar asta, din păcate, nu va rezolva problema definitiv.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, care este poziția oficială a României cu privire la statutul Kosovo și la recunoașterea sa ca stat independent?

Adrian Cioroianu: Din anul 2008, de când Kosovo și-a autoproclamat independența, România, alături de un grup de alte state din Europa, cum ar fi Grecia, cum ar fi Spania, Cipru, Slovacia, nu a recunoscut statul Kosovo ca stat independent și, prin consecință, nu ați văzut o vizită oficială a unui român în Kosovo sau un oficial din Kosovo care să viziteze – repet, în mod oficial – România.

E un lucru care ține pur și simplu de natura relațiilor de moment între aceste state. Ce va fi în viitor… evident că nimeni nu cunoaște viitorul, dar cunoaștem care e prezentul și care a fost poziția noastră, pe care România cu celelalte state din Uniunea Europeană care nu au recunoscut Kosovo… E o poziție pe care până acum noi ne-am menținut-o.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Rezoluția ONU 1244 menționează Kosovo ca fiind o provincie a Serbiei. Se poate schimba această rezoluție fără acordul Federației Ruse?

Adrian Cioroianu: Ca fost ministru și ca ambasador până de curând, v-am spus care e poziția oficială.

Din punctul meu de vedere, ca profesor de istorie, vă spun în același timp că ceea ce fixează realitățile în teren sunt realitățile demografice – adică demografia creează istoria. Din acest punct de vedere, să nu uităm cum a început războiul din fosta Iugoslavie. În anul 1989, Slobodan Milosevic s-a dus în Kosovo să țină un discurs de inflamare.

Din acel moment se conștientiza faptul că majoritatea în Kosovo se considerau kosovari și erau de altă religie decât creștinii ortodocși sârbi. Deci asta e o poveste de decenii, exista înainte de căderea sau de destrămarea fostei Iugoslavii.

Ceea ce ne dorim este ca modificările de graniță, de statut ale unor țări, de frontiere să se facă în mod pașnic – în modul ideal, cum s-a despărțit Cehia de Slovacia. Dar, altfel, granițele se pot modifica în funcție de realități demografice.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Şi cum vedeți perspectivele aderării Kosovo la organizațiile internaționale și regionale, cum ar fi, evident, Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite? Cum vedeți acest lucru?

Adrian Cioroianu: Kosovo încearcă de mult timp să adere. La Paris, la UNESCO, Kosovo a dorit să devină membru UNESCO, n-a obținut numărul de voturi necesare, și asta nu înseamnă că nu vor mai încerca în viitor. Dar, mă rog, vom vedea. Repet, nimeni nu citește viitorul.

Depinde și de comportamentul politic al guvernului de acolo, depinde și de maniera în care, bunăoară, în Kosovo se vor comporta cu monumentele religioase ale sârbilor ortodocși.

Pentru că în această parte de nord a zonei Kosovo există monumente istorice și culturale religioase – biserici, mânăstiri sârbe. Or, vedeți dacă Kosovo are pretenția granițelor sale, ar trebui să aibă grijă și de patrimoniul care se află în interiorul acestor granițe, fie că sunt ele recunoscute sau nu de noi toți. Or, din acest punct de vedere au existat diverse discuții, nu totdeauna în favoarea guvernului kosovar.

Deci este o responsabilitate foarte mare pentru ambele părți de a nu forța minoritatea – în acel caz, sârbii ortodocși – să se comporte cum vrea centrul neapărat.

Kosovarii să-și respecte minoritățile așa cum ei înșiși au dorit să fie respectați la un moment dat, pentru că altfel se ajunge la luptă și la răbufniri de tensiune care afectează chiar și părțile care se interpun, cum au fost acești soldați italieni sau maghiari care se aflau acolo în numele menținerii păcii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre reprezentanții KFOR, forță militară condusă de NATO cu scopul menținerii păcii în Kosovo.

Comandantul acestor forțe a menționat că atacurile sunt inacceptabile, subliniind că misiunea NATO va continua să-și îndeplinească misiunea în mod imparțial. KFOR au anunțat că vor fi suplimentate cu alți 700 de militari în urma actualelor tensiuni.

Ce credeți, este alianța NATO neutră în ceea ce privește conflictul din Kosovo?

Adrian Cioroianu: Cu siguranță trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar și în acele condiții delicate ale declarării independenței. Sârbii continuă să spună că a fost o declarație unilaterală a independenței. În fine, vă dați seama că foarte greu cele două povești vor ajunge la același numitor comun – sau cele două narațiuni, cum spunem noi acum.

Dar NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e rețeta pentru dezastru. Sigur că o bună parte dintre sârbii din nordul provinciei Kosovo poate au impresia că NATO, fiind alianța care în deceniul trecut, la sfârșitul anilor ’20, vă aduceți aminte că pe fondul războiului din fosta Iugoslavie, s-a ajuns la bombardarea unor obiective din Serbia și din Belgrad.

Această traumă n-a trecut încă, printre sârbi. Adică acele bombardamente încă au rămas în memoria afectivă a multora și poate unii vor spune că NATO e parțială în favoarea albanezilor. Dar în realitate lucrurile nu stau așa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, profit de prezența dvs. în emisiunea noastră și vă adresez o ultimă întrebare. Tot la începutul săptămânii, Moscova și alte localități din Federația Rusă au fost atacate cu drone. Oficialii de la Kiev neagă că ar fi implicați în acest lucru. Dvs. ce credeți?

Adrian Cioroianu: Dacă aplici principiul „cui prodest”, cui folosește, teoretic primul răspuns ar fi că, da, Ucraina este capabilă și în bună măsură și îndreptățită să folosească acest tip de răspuns, câtă vreme ea însăși este o țară atacată.

Pe de altă parte, vedeți, fiecare astfel de atac reanalizat în parte, e clar că din partea ucraineană au fost atacate anumite depozite de combustibil, puncte nodale din logistica Rusiei, chiar și pe teritoriul Rusiei.

Acest lucru se vede și este atestat de agenții independente și foarte credibile. Pe de altă parte, alt tip de atacuri, cum a fost acea poveste cu drona care ar fi țintit steagul de pe acoperișul unei clădiri din centrul Moscovei, astea evident că s-ar putea să fie povești trase de păr.

Adică ar putea să fie interpretarea rusească a unor evenimente sau poate chiar provocarea unor astfel de evenimente care să nu provoace cine știe ce daune, dar să legitimeze bombardamentele ruseşti care continuă asupra Ucrainei.

Deci, suntem prinși într-o spirală a violenței care nu va înceta prea curând, în care e posibil ca atât partea rusă să-și fabrice anumite alibiuri, dar e şi foarte posibil ca ucrainenii să atace, folosind ei înșiși drone, astfel de puncte din logistica armatei invadatoare ruse.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”!

Adrian Cioroianu: Cu foarte mare plăcere! Salutări tuturor și să vorbim în pace!

Cătălin Tomescu: Rușii și-au creat grupările de forțe, le-au dus în adâncime, ca să nu poată să fie lovite și tehnic acum așteaptă să facă ucrainenii prima mutare

Publicat de Gabriel Stan, 13 mai 2023, 14:47

În această săptămână au fost celebrate cele trei zile importante pentru istoria noastră: 8, 9 și 10 mai, reprezentând Ziua Victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial, Ziua Europei, dar și Ziua Independenței.

Vă propun să ascultați un interviu cu generalul locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, despre semnificația acestor date, dar și o trimitere la războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii, generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, bine ați revenit la „Jurnal Militar”!

Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Hristos a Înviat! Că nu ne-am mai auzit încă de dinainte de Paște. Salut ascultătorii postului dumneavoaastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, o săptămână foarte interesantă, cu trei date importante pentru istoria României, pentru istoria Europei.

Aș vrea să începem cu opinie a dumneavoastră și cu o analiză despre cum sunt acum interpretate aceste date și cât de vizibile sau invizibile au devenit, după care vom merge pe zona militară, pe parada de la 9 mai de la Moscova, ș.a.m.d.

Cătălin Tomescu: Chiar mă bucur că abordăm prima dată semnificația acestor zile, prin efectele lor sau prin semnificația lor pentru poporul român, pentru că cu războiul ăsta am văzut că foarte puțin s-a vorbit despre semnificația lor în istoria noastră. Efectiv am vorbit mai mult de ce se întâmplă la graniță, care într-adevăr, nu zic că nu e bine să justific război, e război, e lângă noi.

Dar, totuși, să nu ne uităm, pentru că sunt elemente fundamentale care au marcat decisiv sau semnificativ evoluția României de-a lungul istoriei noastre de cel puțin 2.000 de ani. Și aici, de exemplu, Ziua Independenței, nu mai când, dacă nu mă înșel, Kogălniceanu, Brătianu era prim-ministru și Kogălniceanu a declarat în Parlament independența României.

Prin intrarea în război alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman care era pe faza atât de destrămare, într-adevăr, dar în fine, idee e că așa ne-am câștigat independența. Bine, a fost recunoscută ulterior, în 1878, nimic de zis.

Problema e că clasa politică de atunci, ca și cea de la 1917-1918, din punctul meu de vedere, au fost cele mai bune echipe politice pe care le-a avut România și care au făcut extrem de mult pentru țară. Spuneam, 1877, 9 mai, a fost un act decisiv.

Declarația aceea a marcat, cel puțin în concepție românească, declara independenței României față de Imperiul Otoman. S-a trecut așa pe repede înainte. Nu, nu e bine că nu trebuie să ne uităm istoria.

Înainte să o învățăm pe a altora și să discutăm ceea ce trăim acum, trebuie să ne respectăm istoria și întotdeauna să readucem în memoria tinerei generații ce evenimente au fost și care a fost importanța lor pentru România.

O altă dată importantă: 10 mai, ziua Regelui Carol. Mama mea, Dumnezeu să odinească, avea o vorbă: „Mamă, să citești despre regii ăștia, că să știi că au făcut multe pentru țara noastră, chiar dacă au fost străini la început”.

Știți, Carol I a venit în România prima dată în calitate de domnitor, în 1866, după care în 1881, rege, tot în urma războiului. Carol ne-a susținut și a făcut multe și nu numai el – și ulterior, Ferdinand ș.a.m.d. Un eveniment chiar important care era conexat cu Independența, dar conexată și cu Constituția.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și dumneavoastră spuneți că a fost destul de ușor?

Cătălin Tomescu: Da, am mers cam pe repede înainte. Nu s-a acordat o importanță deosebită și doar s-a amintit și mai mult, s-au axat comentariile pe ce s-a întâmplat la Moscova.

N-am o problemă să discutăm, că și acolo, mă rog, lăsăm la o parte războiul, de fapt, 9 mai, pentru ruși, sărbătoresc independența împotriva fascismului. Nu independența.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cea mai importantă zi a lor, de fapt.

Cătălin Tomescu: Exact. Nu câștigarea independenței, ci victoria împotriva fascismului. 9 mai 1945. Ei, încă o dată, lăsând războiul la o parte, acolo au murit cu milioanele rușii, fără doar și poate. Încă o dată, eu fac parte din cei care gândesc – soldații, indiferent dacă sunt ai tăi sau sunt inamici, trebuie să-i respectăm, că nu soldații; soldații execută niște ordine în baza serviciilor și în baza intereselor țărilor din care fac parte. Atatürk, de exemplu, a zis-o.

Am avut ocazia, când lucram în Turcia, să facem o vizită de studii în peninsula Gallipoli, unde acolo s-au dat bătăliile decisive în Primul Război Mondial. Decisive pentru Turcia, acolo a apărut Atatürk.

Pe vremea aia era locotenent-colonel, pe care eu îl consider unul din primii zece oameni ai secolului trecut. Și Atatürk, la un moment dat, într-un cuvânt adresat proprii națiuni, a zis: „Mă adresez mamelor australienilor, britanici, neozeelandezilor, care au murit pe pământurile noastre, să fiți convinse că îi vom trata ca pe copiii noștri”. Care ăia au fost inamicii lor, la urma urmei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce epocă luminată a avut Turcia o dată cu Atatürk.

Cătălin Tomescu: Da, da. Fără doar și poate. Încă o dată, eu personal, că m-am documentat, ducându-mă la post acolo trei ani, aveam eu o anumită viziune despre ceea ce a însemnat el, dar numai că m-am documentat, ca nu cumva să fac vreo greșeală, eroare sau să fie ceva important la care eu să nu am o remarcă sau un cuvânt inteligent, că așa, cu remarci proaste, nu te afirmi foarte tare sau te afirmi în sens negativ.

Ei bine, revenind, deci, spuneam, iar, un element extrem de important, cu ziua Regelui și la fel s-a trecut, repejor. În fine, una peste alta, elemente semnificative, puțini le-au adus în atenția publicului spectator de pe posturile de televiziune sau radio.

Şi, doi, la fel, nu e bine să amestecăm războiul al doilea mondial, care a avut semnificația și obiectivele lui și aceste comemorări, normal, au avut ca scop acele evenimente, neapărat cu parada lui Putin, transformată într-o comemorare a acelor evenimente, într-o chestie în care s-a referit la lupta lui cu Occidentul…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De bravadă.

Cătălin Tomescu: Şi nazismul din Ucraina. E părerea lui, n-am o problemă, numai că lumea nu trebuie să uite ce a fost, că numai spunea cineva: vai de popoarele care nu învață din propria istorie.

Și aici noi cam am fi un exemplu, că nu prea ne uităm în spate la istorie și trecem cam repede. Păi cum să spun eu, am avut și greșeli, fără doar și poate, dar numai faptul să supraviețuim aici 2000 de ani și să rămânem cu țara întreagă și să existăm. Însăși existența noastră e un mare succes.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E un miracol.

Cătălin Tomescu: E un miracol, pentru că, cum a zis cineva, în Grădina Maicii Domnului de 2000 de ani tot vin ăștia să fure. Acum îi mai ajutăm și noi, mai recent, în ultimii 30, că ne vor unii răul și slabi, și așa, dar de multe ori îi ajutăm noi, că noi semnăm hârtiile alea prin care le-am dat resurse strategice, ne-am distrus industria metalurgică, ne-am distrus industria petrochimică, s-a dus flota, s-a dus industria de apărare, la agricultură am ajuns să importăm fructe și legume din țări care, când eram eu în liceul militar și în școala militară, poate și dumneavoastră, că mergeam la munci agricole, știți, tendința elevului să scuture copacul, să-și umple repede sacii, să-și facă norma. Și a venit odată un director la Tigveni.

Și zice: de ce scuturați, domnule? Păi avem normă 20 de cutii pe zi. Cine v-a dat-o? Așa dă la noi, la armată. Fugi de aici, că n-am treabă cu norma asta. Așa ni s-a spus, ca să ne merităm cei 82 lei pe zi, cât era hrana. Zice, nu, domnule, cinci faceți, dar numai că luați-le cu mâna, că de aici de la mine pleacă numai la export și dacă dumneavoastră le bateți, ajung stricate la ăia și îmi stricați contractele.

Gata, nu mai scutur niciun copac cu mâna. Facem așa cum vă spun eu, e vorbită; și așa am făcut, după care m-am dus să văd, se înveleau ca portocalele și le punem în cofraje ca pe ou și plecau în Australia, în Olanda, în Europa. Îmi aduc aminte de Australia, că m-am gândit eu: cum ajung alea acolo.

Deci noi am ajuns să importăm grâne și noi suntem, vorba aia, în afara UE, erau ucrainenii înaintea noastră, dar noi eram pe locurile doi-trei la producţia cerealieră. Deci revenim, ca să concluzionez: trebuie să învățăm și cu bune și cu relele noastre, numai că am rezistat e un miracol, pentru că ne-au vrut toți, slabi, flămânzi și la cheremul lor.

Și dacă le facem jocul, toți care trăim acum suntem niște inconștienți, pentru că știți, în 2001, tot vorbeam de regi, Regele Mihai împlinea 90 de ani, dacă îmi amintesc bine și a ținut un speech.

Şi la un moment dat a spus o frază de-asta, în Parlament, da, a spus așa: toți suntem, sau majoritatea suntem, citez din memorie, suntem tentați să privim la țările noastre ca la o moștenire de la înaintași.

Foarte corect, de altfel. Zice, da, dar vă propun o altă abordare, să privim la țara noastră ca și cum am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Magistral. Încă o dată, n-am fost regalist sau așa ceva, nu prea m-am implicat eu cu politica asta a noastră după ’90, doar am urmărit-o atent.

Ce vreau să spun? Că mi se pare colosal. De ce? Că nimeni nu dorește răul copiilor lui. Uitați-vă la caricaturile astea de baroni în România. Copilul nici nu învață pe la noi. Sunt pe la tot felul de școli, prin Elveția, prin Anglia, probabil o să rămână pe acolo. Nu la ei mă refer. Ăștia sunt puțini, îi tolerăm noi.

Eu mă refer la urmașii celor 20 de milioane, că suntem vreo cinci plecați, 20 de milioane de români. Păi cum lăsăm țara noastră, vrem să lăsăm ceva rău la copiii noștri? Nu cred că există așa ceva. Nu cred. Prin urmare, cred că așa ar trebui să judecăm. Am eu chestiile astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o bucurie că ați avut discursul ăsta aici, la „Jurnal Militar”, la Radio România Actualități și la toate posturile teritoriale Radio România. Venind, totuși, către armată, sunteți specialistul nostru preferat și nu doar al nostru, un strateg militar și un om care ați avut o carieră extraordinară.

Plecăm după fentă sau nu plecăm după fentă în momentul în care, în 9 mai, la Moscova, am văzut un simulacru de paradă în care, vezi Doamne, un singur tanc T 34 era prezent?

Cătălin Tomescu: Nu, nu plecați după fentă. Dle Cristi, încă o dată, inamicul trebuie să ți-l respecţi și să ți-l studiezi. Nu vinde pielea ursului din pădure până nu l-ai împușcat. Prin urmare, asta, că a fost un singur tanc, T 34, nu e datorită faptului că…Dar vă gândiți că nu găseau rușii vreo 50 de tancuri să le vopsească și să le plimbe acolo?

S-a vrut paradă mică, s-a vrut fără avioane, nu că n-au avioane p-aia că la tancuri să zicem că vreo 2.000 și ceva sau mă rog, nu le-a numărat nimeni. Da, e o cifră vehiculată 2.000 de tancuri perfect adevărat sunt de acord.

Au peste 15.000, lăsăm asta, dar… Păi chiar dacă, hai să luăm avioanele. Păi la avioane ar fi distrus probabil 100 maxim. Să nu uităm vorbim de Federația Rusă, domnule, ne place, nu ne place armata, aviația, cel puțin Suhoiurile și MIG-urile le-a făcut să le vândă neapărat…

A, n-au ei multe Suhoiuri 57, pentru ei nu le-au vândut. E ca tancul  T 34.  Acuma cred că le-au făcut două regimente din ce am săpat eu, informativ, ei le-au făcut. Au făcut doar două companii, să le ducă la expoziții să demonstreze cu ele niște trageri ca să poată să le vândă, că le aduce bani sigur.

Iar o treabă de istorie care, celor care, a fost simbolică, zic că a fost singurul tanc. O idee să diminuăm sau să nu-i facem pe ruși mai tari decât sunt. Problema e că T 34 a fost simbolul tancului din al Doilea Război Mondial. Deci să nu uităm, nemții, care aveau Panzere, ș.a.m.d.

Scule ca lumea, superioare la nivelul respectiv, ulterior americanii s-au prins și și-au transformat M-ul lor într-un tanc cât de cât apropiat de Panzer. Numai că rușii, Stalin a dat ordin: făceți-mi un tanc să putem să ne batem cu tancurile lor. Și industria de la vremea respectivă a URSS-ului a inventat aceste T34, arată bolovănos, dar e super eficient, spun eu. Am învățat la școala militară unde am intrat în ’82. În anul I învățam infanterie, că așa e normal să știm toți să luptăm ca infanteriști și tancul T34. Eu am apucat pe el.

Tunul de 85 e una din cele mai precise tunuri cu care am tras, credeți-mă și știu ce puteți că-s dă meserie. Tancurile T34 au tun de 85 pe el, calibru… Ăsta a fost simbolul, de aia l-au scos pe ăsta pentru bătălia în est, rușii au fost loviți, loviți, loviți, loviți lângă Moscova a avut două momente cruciale.

Stalingradul, care a cuplat în jur de opt armate, cel puțin la ruși și vreo șapte armate de la țările care luptau pe vremea aia cu Germania, pentru că și noi, și ungurii și croații. Ei, acolo după cinci luni  și ceva s-a întors războiul pentru că nemții nu au putut să cucerească Stalingradu de fapt generalii nemți… din ce izvoare istorice am citit eu și documentele după care m-am informat…

Generalii i-au spus lui Hitler că domnule, n-are rost să ne cramponăm de orașul ăsta, hai să-l ocolim, îi încercuim și trecem mai departe, plus că avea fluviu pe el, e greu încă o dată cursurile de apă sunt operații grele, nu se facă așa de oricine și oricum în fine, unde n-au reușit să treacă peste ei și au pierdut o armată întreagă armata 6 plus corpu 14 tancuri. A fost nimic și complet asta a fost în 41, după care în 42 a fost foarte aproape de Ucraina, e acolo nemții au venit cu vreo 2.800 dă taigăre care de fapt au distrus cam două T34, numai că ruși au venit cu 6.000 de T34 și acolo s-a întors bătălia pentru că acolo cea mai mare bătălie de tancuri din istorie și faptul că au câștigat-o și-au întors soarta.

Așa spun istoricii cel puțin atenție că aș fi mare istoric să vorbească cei care și-au dedicat viața studierii istoriei și celul de-Al Doilea Război Mondial. Toată lumea e cam de acord cu ideea că aceste două evenimente în 42 au făcut să se întoarcă soarta războiului, însă nemții au pierdut inițiativa și capabilitatea de luptă de a merge spre est, iar rușii și-au creat condiții de a trece la contra-ofensivă care ulterior s-a și dovedit că au început contra-ofensiva, în 44 a ajuns la noi ș.a.m.d. și au ajuns la Berlin. Păi din păcate că asta a fost istoria pentru că Stalin a vrut și Marile Puteri la vremea respectiv Statele Unite, nu sunt faimoase și discuțiile și pozele Stalin-Roosevelt și Churchill au fost tratați ca atare, ca mare putere.

Și au fost, încă o dată, trebuie să recunoaștem, au avut probabil cele mai mari pierderi de toți participanții la război, n-am o dată concretă, dar probabil acolo ei cu nemții și vreau să zică trecând cu șenila peste toată regiunea acolo, când a zis luăm noi aici, România a avut o șansă. Ați văzut că au început  să se desecretizeze anumite documente, România a fost negociată cu Grecia.

Pe undeva nu mi-a plăcut deloc treaba asta, deci l-am apreciat, când era, pe Churchill, când am aflat de treaba asta, am fost supărat rău. Acuma, cu vârsta, am mai îmbătrânit, am mai câștigat și eu experiență. Aveam eu un lector, care-mi spunea, băi Cătăline, când eram în Academie eram locotenent major tânăr, aveam vreo 27 de ani, mi-a plăcut strategia și tot îi puneam întrebări și mi-a zis: băi, opreşte-te odată cu întrebările, că asta o  să înțelegi după 25 de ani de carieră.

A avut dreptate profesorul respectiv. Odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că nu prea puteai să lași în inima imperiului o colonie democrată și să-i dai pe greci, care tehnic grecii pe vremea aia cu italienii şi cu spaniolii aveau peste 30% partide comuniste, iar la noi, cum spunea tata lui tatăl meu, D-zeu să-l odihnească…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Interesant.

Cătălin Tomescu: Da, da. Păi scrie-n istorie. Nu eu am spus asta. E citită. Iar la noi nu depășeau 2%, dar revenim la cum spunea Stalin: nu contează cine și ce votează, contează cine numără. Și uite-așa am ajuns noi din regat comuniști fervenți, care nici n-am fost comuniști.

Numai că s-a impus, nu numai la noi, și la unguri, și la polonezi și toate țările libere pe vremea aia, mai mici, bineînțeles, decât imperiul. Noi ca noi, dar să știți că și polonezii, dacă le citești istoria, vreau să vă spun că rămâi bujbe, cum zice francezul, în sensul că au și dispărut după hartă, cam 100 de ani. Uneori au fost atât de mici cât e Dobrogea noastră. Ulterior au evoluat și ei, că așa au fost și ei între cele două mari imperii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Uitându-ne jur, totuşi…

Cătălin Tomescu: Ei nu prea au avut treabă cu turcii. Noi am avut trei imperii: austro-ungarul, otomanul şi ţaristul, dar ei au fost între nemţi şi ruşi. Îşi împărțeau influență acolo. A fost o perioadă și cu țările nordice, dar n-a durat semnificativ. Astea au fost importante.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general Tomescu, vă mulțumesc tare mult pentru întâlnirea de astăzi. Nu putea să fie mai potrivită o altă discuție și cu altcineva în săptămâna aceasta istorică, în care să ne reamintim unii dintre noi și unii doar să afle despre ce a fost.

Nu aș vrea să încheiem înainte de a dezbate un minut-două situația de pe frontul din Ucraina. Toată lumea îi vede pe ruşi deja învinși, luându-se și după parada asta de la Moscova. Și dumneavoastră aveți o părere, alta decât majoritatea.

Cătălin Tomescu: Scurt, să terminăm cu parada, că nu m-am referit decât la alte 34. Deci, parada s-a vrut mică, fără doar și poate. Cuvântarea și ea scurtă, 11 minute față de celelalte. Aici trei elemente aș vrea să le spun: unu – la cuvântare s-a făcut referiri la istoria mama Rusia și importanța Armatei Rusiei în nimicirea fascismului.

Doi: s-a făcut referire la Occident, nu s-a mai referit SUA, NATO – Occidentul, deci, toată lumea, Rusia se află de fapt în război cu Occidentul, societatea occidentală și e cu referire la ordinea mondială ș.a.m.d., despre care am discutat.

Şi trei: Ucraina s-a referit nu ca stat inamic, s-a referit că stat captiv, capurat de fascişti, care mi s-a părut important. Tot în contextul ăsta, dacă v-ați uitat la steaguri: steagul federației a fost strâns și a fost lăsat liber steagul URSS-ului. Da, da, da.

Păi, până la urmă, legat de eveniment era normal să fie și steagul URSS-ului, că URSS-ul a fost ţara care a luptat împotriva fascismului. Problema era că ce n-am înțeles și aș vrea să… aici e o treabă de știință de carte în domeniu care, din păcate, aici nu mă bag, că nu am și nu vreau să spun vreo nefăcută. Ideea e că n-am înțeles de ce l-au ținut p-ăsta strâns, al federaţiei. Fptul că l-ai scos p-ăla și l-ai lăsat să fluture, e clar, adică ți-ai dat semnalul de URSS.

Bineînțeles că e conexat, că vrea să-și refacă URSS. Dar ideea e de ce l-a strâns pe-al Rusiei. Eu asta n-am reușit să elucidez. Asta e unu. Doi, cei care cântă prohodul. Domne, eu nu l-aș cânta. Spuneam că inamicul trebuie să ți-l studiezi și trebuie să ți-l respecți, altfel pierzi. Cea mai bună dovadă e cum au studiat ei pe ucraineni înainte de invazie și pe 24 februarie au trecut la invazie și trei luni au luat papară după papară, s-au făcut de râsul lumii.

Nu discutăm cauzele, că nu avem timp. Ideea e că e cel mai bun exemplu. I-au luat în derâdere și pe societatea occidentală, și pe NATO, și pe americani, și pe ucrainieni și s-au văzut rezultatele în ultimele trei luni de zile.

Un dezastru total și o rușine totală la adresa nivelului de pregătire al armatei federației. Şi am pus punct cu treaba asta. Acuma, îți spuneam că nu trebuie să-i luăm în derâdere. Din punctul meu de vedere, ucrainenii trebuie să se pregătească de contra-ofensivă pentru a-și atinge obiectivele strategice, respectiv eliberarea teritoriului, inclusiv a provinciilor ocupate, inclusiv Crimeea. Așa a fost declaraţia lui Zelenski.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aşa e declaraţia.

Cătălin Tomescu: Părerea mea e că rușii așteaptă. Ei și-au creat grupările de forțe, le-au dus în adâncime, ca să nu poată să fie lovite și tehnic acum ei așteaptă să facă ucrainenii prima mutare, ca să le descopere structurile de forțe și direcțiile de ofensivă, principală și secundară, pentru ca ulterior să reacționeze.

Sper să n-am dreptate, să nu fie atât de puternici, cum să zice, şi să fie slabi.  Dar eu sincer nu cred nici măcar în gâlceava cu Prigojin. Vom vedea dacă Prigojin va trăi în următoarea perioadă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Două luni.

Cătălin Tomescu: Exact. Înseamnă că au fost în înțelegere. Dacă nu, înseamnă că l-a luat gura pe dinainte. E problema lui. Dar eu nu cred în astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general Tomescu, vă mai așteptăm la „Jurnal militar”, pentru că lucrurile ne vor îndrepta către…

Cătălin Tomescu: Mai daţi-mi zece secunde, că am o chestie cu asta… Îmi pare rău şi trebuie să o spun neapărat: domne, încă n-am ajuns să vorbim de nicio negociere. Mă uitam acum, ultima informație, China a început să zică tare: haideți, domne, așezați-vă la masă. Că deja lumea a obosit. Şi Europa a obosit și țările și toată lumea. Deja nu mai vrea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi oamenii ăia, săracii, din Ucraina.

Cătălin Tomescu: Nu mai vrea. Nu mai vorbim de ei. Păi dar eu nici nu m-am referit la ei, că eu sunt convins că… păi da, e pe teritoriul lor, ei sunt îngroziți, mai ales cum vin și bombardamentele, dar voiam să spun, scurt: sper ca cei care fac politica mare și cei care răspund de declanșarea procesului de negociere între cei doi jucători, nu mă interesează formatul, nu mă interesează cine stă la masă, nu mă interesează organizația sau țara care să ia inițiativa, dar cred că e timpul să să ajungă cumva și discuțiile astea să se oprească într-o formă sau alta, măcar războiul, nu?

Să se încheie pace, dar măcar războiul și multe lucruri să se discute concret pe problemă, pentru că e foarte greu să ajungi la un rezultat anul ăsta care să le convină ambelor părți, fără dar și poate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul locotenent Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai aşteptăm la Radio!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc!

Bogdan Ivanov: Din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2023, 12:52

La Subiectul Săptămânii invitatul lui Constantin Herțanu a fost preotul Bogdan Ivanov, lector universitar dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Un dialog despre armată și biserică, două instituții de bază ale societății, dar și care este percepția bisericii ortodoxe rusești și amestecul acesteia în conflictul din Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, părinte!

Bogdan Ivanov: Bună dimineața și bine v-am găsit pe dumneavoastră și pe ascultătorii dumneavoastră. Eu cred că în această sâmbătă toată lumea simte că se întâmplă ceva sau că urmează să se întâmple ceva.

Este cel mai mare praznic pentru care Biserica și lumea creștină se pregătește timp de şapte săptămâni, pentru că de aici, din Învierea Domnului, practic noi ne construim atât credința, cât și evlavia, cât și rugăciunea Bisericii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Andrei Pleșu spunea că dacă ar exista un anume tablou la care ne putem uita cu toții, dar nu înțelegem mare lucru de acolo și am avea o cheie care să ne descifreze acest tablou și să ne redea tainele sale, făcând o extrapolare, dacă ar exista o cheie care să ne redea taina Învierii, care credeți că ar fi aceea?

Bogdan Ivanov: Este una singură, și anume iubirea, iubirea lui Dumnezeu care a acceptat jerfa pentru oameni și ca această iubire de fapt să se transforme într-o împăcare și într-o atmosferă care practic să unească cerul și pământul.

Fără iubire noi nu am înțelege, de fapt, nici de ce Dumnezeu a acceptat această jerfă de sine și acest plonjon din veșnicie în firea noastră omenească și n-am înțelege nici de ce a acceptat ca însuși creatorul lumii să fie practic jerfit de chiar făptura sa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem la „Jurnal militar”. Am putea spune că armata și biserica sunt doi stâlpi fundamentali ai societății.

De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Armata și Biserica sunt cele două instituții care conduc în sondajele de opinie în ceea ce privește încrederea populației în instituții ale statului de multă vreme.

Bogdan Ivanov: Da, e foarte bine că merg împreună, pentru că și Armata, și Biserica se identifică de fapt cu poporul, și una și alta dintre cele două instituții îi slujesc pe oameni, Biserica împlinindu-le, să zicem, aspirațiile înalte spre spre fericire, spre veșnicie, spre iertare și împăcare, iar armata, în mod evident, aspirațiile lor spre siguranță, spre libertate și, de ce nu, spre pace.

Pentru că aceasta este, de fapt, scopul armatei să păstreze în primul rând pacea oamenilor și pacea lumii în general. Și de aceea, cred că, identificându-se tot timpul, de-a lungul istoriei, chiar dacă pare, să zicem așa, un binom romantic care probabil în alte țări nu ar merge atât de bine împreună cum merge la noi, în cazul nostru, al românilor, Armata și Biserica au împărtășit întotdeauna soarta poporului.

Când i-a fost poporului bine, probabil și Bisericii și Armatei le-a fost bine, când i-a fost poporul rău şi Armata, și Biserica au avut de suferit, așa încât întrupează, dacă vreți, aceste aspirații și idealuri înalte.

Îmi place să văd în aceste două instituții ca fiind singurele care mai exprimă sentimentele de solidaritate umană și de demnitate și de respect față de niște principii și de niște valori. Și Armata, și Biserica păstrează cu sfințenie niște simboluri, niște…

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Sunt clădite pe simboluri.

Bogdan Ivanov: Sunt, sunt, da, și le au, să zicem, ca sacre la temelia lor. Să ne gândim, de pildă, la drapelul național pe care Armata trebuie să-l apere sau la drapelul unei unități de luptă, care este însuși certificatul de existență al acelei unități pe care orice militar trebuie să-l apere până la capăt.

La fel și Biserica cred că exprimă această solidaritate față de cele mai sfinte simboluri, care sunt pentru orice popor Crucea, Biserica și tot ceea ce înseamnă de fapt sfințenia în ansamblul ei.

Și cred că aceste instituții mai merg mână în mână și ar trebui să o facă și de acum încolo, prin faptul că întrupează un anumit respect față de popor, față de țară, față de istorie, pentru că vorbim de faptul că și Armata, și Biserica slujesc poporul, coborâm în istorie și vedem cum anume s-au identificat aceste realități și la un moment dat putem spune că poporul era Biserica și că de multe ori, când erau în pericol, poporul era în același timp și Armata, pentru că au pus imediat oamenii mâna pe pe arme și au putut să-și apere țara.

Și aceste valori cred că ne-au ținut împreună și au făcut ca oamenii să poată trăi laolaltă, să poată să aibă idealuri pentru care să merite să se sacrifice și să găsească tot timpul ce anume trebuie respectat în sufletul și în ființa unei națiuni: demnitatea, libertatea şi de ce nu, sfinţenia.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Mai mult decât atât, aș merge un pic mai departe. Urmează la 40 de zile, bine spun, celebrarea Înălțării. Şi, totodată, aici voiam să ajung, Ziua Eroilor. Iarăși Armata și Biserica împreună.

Bogdan Ivanov: Pentru că sunt instituții care știu să respecte ce înseamnă jertfa, ce înseamnă sufletul unui om și jerfa unui om pusă în slujba celorlalți. Să nu uităm că unele din cuvintele de rămas bun ale Mântuitorului adresate apostolilor a fost acela că nimeni nu are dragoste mai mare decât acela care își pune viața pentru prietenii săi.

Cred că și un militar știe să facă acest lucru și știe că de fapt, pentru ce se înrolează el în armată și jură credință patriei este tocmai dispoziția lui de a se jerfi pentru prietenii săi și la fel și și Biserica este construită pe acest mare act al jerfei Mântuitorului Hristos pentru noi, care suntem prietenii lui.

Şi de ce este important ca aceste două sărbători, cumva născute din sărbătoarea Învierii Domnului și anume Înălțarea și Ziua Eroilor merg mână în mână, pentru că arată de fapt orice jerfă omenească și mai ales jerfa unui om care moare la datorie și moare pentru binele semenilor săi și pentru viața lor şi pentru siguranța lor, se regăsește în marea jerfă a Domnului Hristos.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dacă ne uităm în trecuturile adânci ale istoriei, vedem că foarte mulți dintre sfinții cunoscuți astăzi ai bisericii sunt foști militari:. Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail. De ce credeţi?

Bogdan Ivanov: Da. Noi avem o elită întreagă, o pleiadă de sfinţi militari, Sfântul Mucenic Dimitie, Sfântul Gheorghe, l-ați amintit, îi avem pe Sfinții Mina, Victor, Vichentie. Sunt sfinți militari pentru că ei întrupează, dacă vreți, o formă de eroism, o formă de eroism dar de data aceasta nu doar a celui care își face datoria față de ţara lui și față de statul lui, ci față de credință și față de Dumnezeu.

Dar, iarăși e foarte interesant de spus. Pe aceşti sfinți îi întâlnim cumva începând cu secolul III încoace, datorită faptului că a fost la început o perioadă în care creștinii se fereau de armată. De multe ori creștinilor li se reproșa faptul că nu-și artă loialitatea față de statul roman în care majoritatea trăia prin faptul că refuzau să se înroleze în amată.

Dar, acest lucru cumva cu timpul s-a atenuat, așa încât în ultima mare persecuție a Bisericii, în timpul împăratului Diocleţian, avem cea mai mare pleiadă de sfinți militari care arată că de fapt aceștia au început să-și întărească credința, în primul rând punându-și viaţa în slujba semenilor lor.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Revenind în zilele noastre. Dacă ne uităm puțin la granițele României, la statul vecin Ucraina, acolo se întâmplă foarte multe lucruri grave și nu mă feresc de acest cuvânt, sunt oameni nevinovați, civili, copii care au de suferit.

Bogdan Ivanov: Da, e bine că ați atins și acest subiect. Putem să numim ceea ce se întâmplă acolo fără niciun fel de rezervă, fărădelegi și crime, pentru că în realitate așa sunt și ce este mai grav este că sunt cumva justificate și din punct de vedere religios.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact, aşa este.

Bogdan Ivanov: Prezența preotului militar să știți că nu scuză astfel de atrocități sau nu le absolvă, nu le legitimează. Eu cred că preoții care fac astfel de lucruri și care binecuvântează cumva lupta împotriva fraților de aceeași credință și al fraților lor, cred că orice argument ar căuta nu au cum să-l găsească și mai ales nu au cum să îl facă să rezoneze Evanghelia lui Hristos.

Este foarte grav ce se întâmplă. Este o mare durere pentru întreaga ortodoxie, pentru că trăiește acest război fratricid pe care nimeni nu cred că și-l mai închipuia că poate să se desfășoare în zilele noastre.

Dar, acest lucru arată iarăși un pericol foarte mare pe care, de regulă, Biserica și credința îl au în faţa ideologiilor, pentru că vorbim de niște preoți care în mod onest probabil încearcă să-și facă datoria, dar sunt prinși într-un mecanism ideologic și acest lucru este compromis, compromis foarte, foarte mult.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): André Malraux: secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Ce părere aveți, asta pe finalul interviului?

Bogdan Ivanov: Abia am intrat în el, da, am intrat deja de un sfert aproape în el.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem de aproape un sfert.

Bogdan Ivanov: Eu cred că va fi religios, în sensul că lumea îşi va da seama că fără religie nu are un sens. Și cred eu că în această perioadă, în care suntem, asistăm la o regenerare a religiosului, doar că va trebui să fim atenți în ce forme se regenerează acesta, să nu fie patologice și să nu creeze ele probleme de securitate în viitor.

Și, nu în ultimul rând, din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite. Religia îți impune niște valori pe care trebuie să le respecți, inclusiv în raport cu celălalt și te deschide cumva spre o zonă de conviețuire.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Reamintesc ascultătorilor că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” preotul Bogdan Ivanov, lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Vă mulțumim mult! Dacă vreți să transmiteți un mesaj pentru sărbătoarea de la noapte o puteți face. Vă mulțumesc!

Bogdan Ivanov: Mulțumesc și eu pentru invitație. Și pentru mine este o mare onoare să fiu prezent în emisiunea dumneavoastră. Am un mare respect față de instituția militară.

Cred eu că dacă ne-a adus Dumnezeu în pragul acestei mari sărbători, n-avem niciun motiv să nu ne bucurăm, chiar și atunci când simțim că ne lipsește ceva și, mai mult decât atât, n-avem niciun motiv să nu zicem frate și celui care ne urăște pe noi.

Sărbători binecuvântate și pline de lumină!

Cătălin Tomescu: A trecut vremea să ne bazăm pe alții, chiar dacă suntem țară membră NATO și UE. În istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioadă, dar acum trebuie să ne trezim, să ne luăm soarta în mâini și să facem noi pentru noi

Publicat de Gabriel Stan, 3 ianuarie 2023, 14:36

La Subiectul Săptămânii de la finalul anului, invitatul rubricii a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu, care a analizat în detaliu situația de pe frontul din Ucraina, începând cu data de 24 februarie și până pe 31 decembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-locotenent, bine ați venit la Jurnal Militar, bine ați venit la Subiectul săptămânii.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație. Salut ascultătorii dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aș fi început cu piesa lui Victor Socaciu, Zangra. Vi se potrivește foarte bine acel cântec pe care l-a compus Victor Socaciu, despre un ofițer care s-a pregătit toată viața, care a ajuns general și care tot timpul a așteptat maurii. În momentul în care ei au intrat în cetate, el era ieșit în rezervă. Este cumva și povestea dumneavoastră, o carieră prodigioasă.

Ați ajuns în funcții de comandă foarte importante, chiar una dintre cele mai importante. Ați comandat Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu și cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului în Ucraina, ați ieșit în rezervă. Aveți un regret față de această întâmplare a destinului?

Cătălin Tomescu: Da, m-ați ghicit. A citit înseamnă comentariile de atunci. Cam așa e. Am început să mă închei la cravată, cum zic eu, din 1978 când am intrat în liceul militar și, conform legilor actuale, la general de trei stele câte aveam eu general locotenent, ieșirea la pensie sună clopoțelul când împlineşti 58 de ani în ultima zi a lunii în care împlineşti vârsta asta. Sunt născut în februarie pe 5 februarie 1964.

Prin urmare, pe 5 februarie 2022 am făcut 58. Într-o luni s-a semnat decretul de trecere în rezervă. Corect, conform legislației la limită de vârsta. Asta e, toți suntem datori cu ieșirea la pensie. Frustrarea mi-a venit din cauza faptului că Federația Rusă a atacat chiar pe 24 dimineața și eu până pe 21 mai erau câteva zile.

Din păcate nu s-a luat decizia ca să se oprească trecerea în rezervă, ieşirea la pensie şi așa mai departe. Cum ar fi fost normal, că începea un război la granițele României.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și erau informații și toată lumea știa că va începe un război.

Cătălin Tomescu: Pe 24 chiar a început. Chiar m-am supărat, așa zic, ia uite, toată viața m-am pregătit pentru asta și acum, când e nevoie mai mare de mine, trebuie să ies la pensie, că nu știu cine a hotărât printr-o ordonanță sau lege, nici nu știu ce e, că nu m-a interesat niciodată. Nu mi-am propus să ies înainte de termen.

Eu am zis că rămân în serviciu activ atât timp cât legea îmi permite. Deci am avut o frustrare, recunosc, dar asta este. Mi-am văzut de treabă în continuare. Am mers, am desfășurat ceremonia la Sibiu.

Pe vremea aia eu eram comandantul corpului multinațional și i-am lăsat pe cei mai tineri să ducă în continuare steagul sus cu privire la apărarea țării. Am avut într-adevăr, o carieră mai mult decât onorabilă.

Din structurile românești am comandat tot ce se putea comanda până la nivel de divizie, comandantul diviziei 1, iar în NATO am condus de la nivel pluton până la nivel corp de armată, maximul la care s-a putut ajunge pentru țara noastră.

Prin urmare sunt mândru, fără doar și poate de ceea ce am făcut. Legea-i lege și trebuie s-o respectăm cu toții. Oricum rămân în poll position dacă vreodată va fi nevoie, cu certitudine voi răspunde.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Încerc să mă pun în pielea dumneavoastră. 24 februarie 2022, eu împreună cu câțiva colegi din rețeaua Jurnal Militar din țară eram la Satu Mare, ne pregăteam să facem un reportaj cu batalionul de geniu ”Tisa” de acolo și noaptea ne-am cazat la căminul de garnizoană și dimineață toate televizoarele vuiau.

Şi voiam să vă întreb, pentru că spuneam că încep să mă pun în pielea dumneavoastră, ce ați gândit dimineața din 24 atunci când Rusia a atacat Ucraina și atunci când sunt convins că ați fost foarte, cum spuneați, frustrat, pentru că ați fi putut să faceți lucruri.

Cătălin Tomescu: În primul rând, eu fac parte din cei care nu am crezut că va ataca Putin. Sincer, și acum cred că el ar fi obținut – luăm situația din ziua de azi cu zona pe care o controlează ei – se putea ajunge acolo prin război hibrid, exact cum a procedat în 2014. Se vede treaba că m-am înșelat. Kremlinul a decis să atace.

Erau semne și așa mai departe, dar presiuni din astea au mai fost întotdeauna, începând de la criza rachetelor din Cuba, pe vremea lui Kennedy și până în zilele noastre. În general puterile globale, pe vremea aia Uniunea Sovietică și Statele Unite, ei nu se băteau între ei, se băteau pe alte teritorii și pe alte zone, unde fiecare voia să-și flexeze mușchii, scuzați expresia neacademică, dar să vadă cât poate să reziste celălalt, războiul rece, cursa înarmărilor, cursa nucleară și așa mai departe.

Sunt multe exemple. Revenind, nu am crezut. Când s-a trecut la invazie, și eu, ca și dumneavoastră, m-am trezit dimineața și am văzut că s-a trecut la ofensivă atunci am realizat că ceva se întâmplă, cărțile sunt mult mai mari, pentru că hibrid e una, nu trebuie să ceri aprobare la nimeni. S-a desfășurat întotdeauna, numai că noi oamenii suntem noi la mecanismele lui, dar el a existat dintotdeauna.

În perioada post război rece, războiul hibrid a ajuns la cote inimaginabile, multidimensionale, nu numai în Europa, peste tot. Prin urmare, eu am zis că el va adopta această formă. M-am înșelat.

S-a trecut direct la conflict. Trecând la conflict, conflictul nu se mai desfășoară după aceleași reguli. La conflict ca să ataci Ucraina în plină epocă de calmitate, relativă și asta bineînțeles, trebuie să ai niște aranjamente, trebuie să ai niște înțelegeri la nivel global.

Ucraina fiind o miză mică, din punctul meu de vedere, față de ordinea mondială și față de aranjamentele globale, numai că aici s-a decis terenul de desfășurarea a lor pentru a stabili rezultatul final.

Prin urmare, prima temere am avut-o să nu cumva să fi atrasă România, prin România o dată NATO. A doua temere a fost legată de eventualul sprijin al Chinei, pentru că să nu uităm…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Erau semne.

Cătălin Tomescu: Putin a avut o întâlnire cu președintele Chinei cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă și zic: ce rol joacă China, care e actor global în devenire, în multe domenii sunt cap la cap cu americanii, în altele puțin mai jos, poate sunt și în unele domenii mai sus. Trei. Reacția NATO și a Uniunii Europene.

Eu am avut o dezamăgire. Una din cauzele pentru care Putin a atacat cred eu că este și aceea că în anul 2014, când a fost luată Crimeea, și Donbasul, fără război, pe mijloace hibride, societatea occidentală în întregul ei, Statele Unite ca jucător singular la scară globală, NATO și UE s-au mărginit la niște discuții, niște critici, niște acorduri, niște întâlniri, niște conferințe, nimic palpabil și practic s-a luat o regiune. Nu facem istorie cu Crimeea acum. Ideea este că ce s-a întâmplat ds-a întâmplat. Regiunea Donbas și Crimea au fost luate în 2014.

Donbasul cu război, Crimeea fără război, chiar prin vot. Prin urmare, cred eu, că temerile erau justificate, dacă se va acţiona la fel. Prinde ăsta curaj, trece prin foc și spadă Ucraina și nu se știe ce se întâmplă mai departe. Nu e chiar așa ușor, mai mult teamă îmi era pentru Moldova, pentru că totuși nu l-am crezut niciodată și nici acum nu cred că va avea proasta decizie de a ataca o țară NATO, mai ales acum în urma războiului deja desfășurat, pentru că reacția totuși occidentală și a NATO a fost de data asta mult mai viguroasă decât în 2014. Deci cam astea au fost temerile mele la momentul 24-25 februarie 2022.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi acum, în ultima zi a anului, cum vedeţi, cum stăm?

Cătălin Tomescu: Domnule, cred că, încă o dată sper să nu am dreptate. De aceea m-ați invitat, ca să vorbesc ca expert tehnic în probleme de geopolitică pe regiunea extinsă a Mării Negre, la nivel global, NATO și așa mai departe şi strategie militară.

Din păcate, cred că începutul anului va duce la reluarea operațiunilor ofensive de către Federația Rus. Practic începem din nou din 24.

Palmele pe care le-a luat armata rusă și Putin în sine, pe timpul ducerii acțiunilor de luptă din anul 2022, deci din februarie până acum, nu le-a căzut bine rușilor. Deci, acolo s-a început greșit, s-a acționat și greșit.

Ca plan să ataci din trei părți, și așa mai departe, e greu de contracarat. Plus capacitatea şi capabilitatea de desfășurare a acțiunilor militare a armatei ruse la momentul respectiv era cotată la un nivel mult mai înalt decât s-a dovedit ulterior și nu aveai de unde să știi, decât războiul îţi probează capacitatea și capabilitatea forțelor tale armate. Eșecul a fost greu de digerat.

Ulterior s-a decretat acea mobilizare parțială. Să nu uităm că ei au vreo 250 de mii de oameni la pregătire acum. Ăştia nu au fost mobilizați degeaba.

E doar o misiune de timp să reia acțiunile ofensive, pentru că eu sunt convins că ei, probabil generalii au cerut şase luni de pregătire, ei n-au rămas decât cu vreo patru, nu cred că le-au dat mai mult de patru și cred că toată această mobilizare parțială a avut drept scop crearea unei forțe suficient de solide ca să se reia acțiunile militare ofensive pe teritoriul Ucrainei.

Sper să nu aibă succes și să nu am eu dreptate, dar cred că ăsta va fi viitorul, din păcate. Inclusiv vizita președintelui Zelenski la Washington. Știți cum e, războaiele le încep politicienii mai întotdeauna în istorie. Problema e că atunci când nu le ies obiectivele se vede treaba că nu s-a ajuns la niciun fel de situație care să permită deschiderea negocierilor, practic, Kremlinului cred că i-ar conveni situația actuală, bineînțeles că asta nu îi convine Kievului și înțeleg, că e ţara lor, bineînțeles, și vor să-i dea afară și să restabilească graniţele de dinainte de 2014.

Dar e foarte greu! Colosul rus renaşte, întotdeauna s-a întâmplat. Uitați-vă la războiul al doilea mondial. Păi până în 1943…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … erau înghesuiți…

Cătălin Tomescu: Sigur. Au luat bătaie după bătaie, după care odată că și-a creat capabilităţile în luptă și când şi-au dezvoltat capacitățile de producere a echipamentelor militare, faimosul tanc T34  și avioanele MIG, și așa mai departe, când au reluat războiul l-au reluat de s-a oprit pe zona Berlin datorită faptului că americanii au debarcat în Franța, şi au ajuns și ei acolo, că dacă nu, nu cred că se opreau decât la Oceanul Atlantic.

Deci, nu vreau să fiu pesimist, dar cred că Kremlinul în sine, Putin și generalii lui nu au crezut că pot să ia o asemenea papară. Prin urmare, ca să iasă onorabil din situație, ei trebuie să-și mențină măcar actuala linie, eventual dusă până la limita teritoriilor celor patru zone declarate că a aparținut Federației Ruse, iar asta nu se poate face decât pine introducerea unor forţe în luptă.

Acum sper ca militarii ucraineni, poporul ucrainean care a acționat exemplar pot să spun, s-au mobilizat exemplar pentru apărarea țării, cu sprijinul NATO şi al Statelor Unite, bineînțeles, să poată să reziste pe linia asta și să se tragă o linie de care să se poate așeza la masa negocierilor.

Şi revin la întâlnirea domnul Zelenski cu domnul Biden. Cred că acolo s-au pus cărţile pe față, iar politicienii i-au întrebat pe generali, fiecare pe ai lui: măi, de ce nu se termină o dată, de ce așa și nu așa.

Ucrainenii de ce nu putem să îi batem, ruşii de ce nu putem să ne menţinem teritoriul, americanii de ce e situația așa și nu e invers. Și probabil generalii au spus: domnule, în condițiile în care rămân jucătorii cei doi, practic va fi extrem de greu ca Ucraina să poată să îi dea afară din teritorii, decât cu anumite aprobări și anumite echipamente pe care la momentul ăsta nu le au.

Probabil generalii ruşi i-au spus lui Putin: nu putem să atingem asta decât dacă mai introducem în luptă 200 de mii de oameni și așa mai departe.

La vremea când s-au întâlnit Zelenski cu Biden, Putin a fost la Moscova și a avut o întâlnire cu activul de comandă din armată și le-a spus un lucru esențial: Cereţi, că vi se va da. Cu alte cuvinte, de la un om politic înseamnă: eu vă dau tot ce trebuie, voi trebuie numai să-mi atingeți liniile pe care vi le-am spus eu.

Prin urmare, cred că s-a discutat la Washington care ar fi condițiile în care să se așeze la masa negocierilor ca să poată să trateze direct cu Kremlinul și să stabilească: domnule, haideți să ne oprim aici și să negociem.

Pentru că ele trebuie să fie acceptate și de Ucraina. Altfel, tot războiul ăsta a fost în zadar. Şi așa e și normal, pentru că ei au fost atacați, nu ei i-au atacat pe ruși. De asemenea, premierul Medvedev a fost în China. China, dacă vă aduceți aminte, declarațiile de atunci din partea președintelui Xi au fost: domnule, trebuie cumva să vă așezați la masa negocierilor, unu.

Și doi, nu cumva să vă treacă prin cap să folosiți arma nucleară, că noi nu sprijinim treaba asta. Pentru că până la urmă asta e problema fundamentală. În cazul în care rușii pierd, ce îi poate determina să nu apese pe buton.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ce îi poate determina?

Cătălin Tomescu: Cred că ieșirea din acest război trebuie cumva să convină și Moscovei, să poată să prezinte propriului public că în lupta cu NATO… Deja dacă ați observat în retorica Kremlinului…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta e retorica.

Cătălin Tomescu: …nu mai există un război cu Ucraina. Ucrainenii sunt consideraţi fraților care au fost induși în eroare și păcăliți de Occident să poarte un război împotriva lor și ei, de fapt, se luptă cu întreaga societate occidentală, în speță NATO și Statele Unite.

Cam asta se dă acum pe toate posturile pe teritoriul Federației Ruse, și nu numai, ceea ce înseamnă că pentru ei devine o problemă gen Al Doilea Război Mondial. Noi trebuie să ne ridicăm, să eliminăm hitlerismul și fascismul de pe continentul european. Punct!

Ei ca să ieşi din situația asta, din punctul meu de vedere cred că el trebuie să aibă o situație suficient de convenabilă, pe teren, mă refer, și spun convenabilă care în fața propriului public, chiar dacă ei tehnic ar pierd războiul pentru cucerirea Ucrainei și înlăturarea lui Zelenski și punerea în poziții guvernamentale și eventual președinte, oameni care să fie pro-Rusia, deci care să-i permită lui să spună, domnule nu am pierdut, uite am reuşit să facem faţă Occidentului ş.a.m.d. prin păstrarea celor patru regiuni şi a Crimeei, ceea ce încă odată sigur nu îi va conveni Kievului. Şi aici trebuie să se hotărască Kievul unde va fi de acord că treacă la negocieri, în ce situaţie de pe teren./rpatulea/ilapadat

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii extins, precum am spus la început, generalul Cătălin Tomescu.

Domnule general, ați afirmat, un pic mai devreme, că de fapt întâlnirea lui Putin cu elita militară din Rusia, în paralel cu întâlnirea lui Zelenski și a lui Biden, de fapt ați tradus următorul lucru: Cereți-mi și vi se va da. Se poate face o paralelă între situația din Al Doilea Război Mondial, când ei au renăscut, având în vedere că totuși acum sunt sub sancțiuni economice? Pot ei să revină la o producție de armament care să le permită o renaștere pe front din acest punct de vedere?

Cătălin Tomescu: Eu sincer nu sunt expert în probleme economice, dar din ceea ce văd, Federația încă nu geme de sacțiunile economice.

Putin și guvernului lui, și mă rog, gruparea aflată la conducerea Federației Ruse în diferite alte mijloace și-a găsit porți de relaţionare cu terțe state, altele…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De supraviețuire.

Cătălin Tomescu: …în afară de cele occidentale, în care să îi permită să aibă un buget satisfăcător, în care populația Federației să nu geamă de foame, să nu geamă de frig, să nu geamă de lipsă de combustibil și așa mai parte, iar ei în continuare să dispună de resursele financiare cu care să treacă industria de apărare pe picior de război.

Să nu uităm că, tot tehnic vorbind, ei au niște categorii de armament destul de bune din punct de vedere tehnologic. Ele n-au apărut, cele mai multe, din cauza faptului că ele erau destinate exportului. Faimoasele Suhoi 57, faimoasele tancuri T14 și așa mai departe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care nu au apărut, așa e.

Cătălin Tomescu: Păi da, pentru că ei de fapt nu le… Putin la momentu respectiv sau mă rog, ori el, ori Medvedev, cam așa e de 20 de ani, ei le-au scos pe piață, se duceau la târgurile de armament și le vindeau la terți, marii cumpărători de multe ori fiind China și India, adică niște țări cu bugete serioase și interesate să achiziţioneze armament de proveniență rusească, deoarece era mult mai ieftin decât cel occidental. O dată.

Şi doi, mulți dintre ei nici nu puteau să ia armament, să zicem, din Statele Unite, pentru că acestea oricum nu l-ar fi vândut.

Prin urmare, tehnologia încă e acolo, e doar problema să treci pe picior de război. Cel mai bun exemplu este în Al Doilea Război Mondial, construcţia lui T34. Vă aduceţi aminte că cele mai bune tancuri, pe de-o parte erau tancurile germane.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Panzer, da.

Cătălin Tomescu: Absolut. Ulterior americanii au încercat să contrabalanseze, dar la momentul respectiv nici ei măcar nu puteau face față tancului german, după care ruşii au inventat acel T34, care arată foarte bolovănos, dar e demonstrat pe toate misiunile de specialitate ca Discovery și așa mai departe, probabil Stalin a dat ordin: faceţi-mi un tanc care să poată să-l dărâme pe celebrul tanc german.

Şi atunci s-a inventat acest tanc, care are un design deplorabil, numai că o eficiență maximă, tunul de 85, unul din cele mai bune tunuri inventate. Prin urmare, și acum dacă există, spunând treaba asta, el a dat de înțeles că este resursa financiară și a zis: ziceți-mi ce categorii de tehnică vă trebuie ca să nu cheltuiți banii aiurea și eu aia o să vă dau.

Ceea ce înseamnă că industria de apărare a lor, în urma desfășurării războiului, probabil i-au raportat: suntem gata să începem să producem, numai să ziceţi ce producem, producem Suhoiuri, producem dronă, producem submarine nucleare, producem crucișătoare, tancuri, ce producem.

Pentru acțiunea care urmează să se desfășoară este clar că lor le trebuie pe uscat mijloc blindate, tancuri cu care să se desfășoare acțiunile ofensive, pentru că încă o dată, războaiele se cuceresc pe uscat; cu rachete și cu avioane se trimit doar bombe și distrugi, nimiceşti sau neutralizezi.

Ca să câștigi terenul și să-l ții trebuie să ai mijloace pe uscat, cu tot riscul. Doi: le trebuie mijloace antiaeriene în virtutea asigurării unei protecții antiaeriene în eventualitatea unui atac aerian din partea Ucrainei, dacă ar primi mijloace.

De asemenea, sigur va continua cu producerea de rachete, de orice tip, orice vector de lovire, pentru că observați de câteva luni ei practic numai asta fac, după ce au luat cele patru republici și le-a decretat ca fiind parte a Federației Ruse, practic numai bombardează.

Pe uscat, pe teren au fost mişcări nesemnificativ în economia războiului. În schimb, la bombardamente sunt neîntrecuţi, inclusiv de curând, că au fost cu drone din Iran, că au fost cu rachete, că or fi de orice tip, de la supersonice în jos.

Asta nici măcar, din punctul meu de vedere nu mai contează, contează că el a intrat într-un război de uzură, coroborat și cu venirea iernii, ca să câștige timp să se pregătească mobilizații, cei care execută antrenamentele pentru a fi introduși în luptă.

Prin urmare, ca să concluzionez la întrebarea dumneavoastră, da, cred că ei sunt în măsură sau și-au asigurat condițiile de producție necesare industriei de apărare și financiare, și materiale, necesare producții de echipamente de război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul întâlnirii noastre, cu ce ar putea să-i mai surprindă, pentru că este clar că va fi și în 2023 o contraofensivă, o ofensivă rusească. Cu ce credeți că îi va mai putea surprinde Ucraina și NATO pe ruși, având în vedere că în februarie Javelinul a făcut furori, a neutralizat blindatele și tancurile rusești.

Au mai fost câteva momente în care rușii au fost surprinși, dar care, iată, pe parcurs, s-au estompat aceste surprize. Ar mai fi de vorbit și despre Patriot-ul ăsta pe care îl vor primi, dacă îl vor primi ucrainienii.

Cătălin Tomescu: Ca să facă față și să-și mențină inițiativa, armata ucraineană trebuie să primească câteva categorii de tehnică. Voința e la ei, dârzenia e la ei, fără doar și poate. Prima dată mijloace anti-aeriene ca să contracareze drone, rachetele și avioanele. Ați amintit de Patriot.

Patriot într-adevăr, e un echipament de luptă foarte modern, foarte sofisticat, foarte precis, dar e și foarte scump. O dată. Doi, e foarte tehnologizat. Ştiţi cum e asta? Gândiți-vă că dumneavoastră ați condus Trabant toată viața, știți, vechea mașină de pe vremea comunistă și după aia dă norocul peste dumneavoastră, câștigați doar 6 din 49 și vă cumpărați un Ferrari.

Mă, garantez că în primele trei zile daţi cu el în gard, pentru că ai o mașină care în trei secundă atinge 100 la oră, dumneavoastră o să apăsați cu pedala până la fund, că așa eraţi obişnuit la Trabant, și bineînțeles că v-ați urcat în primul copac. Cam așa e cu sistemele de de luptă înalt tehnologizate.

Îți trebuie timp ca să te obișnuiești cu ele. Dar să spunem că ar învăța. Patriot e foarte bun deci pentru categoriile astea, pentru că altfel e foarte scump. Nu poți să tragi cu rachetă Patriot într-o dronă care costă 50.000 de euro sau 100.000 de euro. Prin urmare asigură o anumită protecție foarte bună.

Pe lângă asta, le trebuie și alte mijloace care să asigure protecția anteriană împotriva dronelor. Ăsta e primul capitol: apărea antiaeriană. Al doilea la capitol din punctul meu de vedere reprezintă mijloacele de manevră și de lovire de la sol.

Încă o dată, și pentru ucraineni, ca să recucerească teritoriile actualmente aparținând Federației sau declarate de Federația Rusă că le aparțin lor, că tehnic cred că așa e, juridic, așa se enunță treaba…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Tot de acţiune pe uscat.

Cătălin Tomescu: Exact, le trebuie mijloace pentru executarea manevrei ofensive pe uscat, și asta înseamnă numai tancuri, combinate cu mijloace antitanc ca să nimiceşti tancurile inamicului, și mijloace blindate în care infanteria să poate să treacă la ofensivă. Din punctul meu de vedere numai așa se pot recuceri acele teritorii.

Şi al treilea element care cred eu că ar fi esențial în desfăşurarea războiului rămâne ca Marea Neagră să nu permită desfășurare acțiunilor ofensive de pe mare, pentru că altfel le-ar putea trece prin cap ruşilor să se ducă din nou la Odesa. Şi deschiderea unui al treilea front…ucrainenii au acum front, după granița de est, Kievul, care rămâne capitala și trebuie să ai grijă să nu cumva să vină rușii din nou…  

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Belarus.

Cătălin Tomescu: Exact, să deschizi al treilea front, cum a fost planul inițial în februarie 2022. Ar fi foarte greu de contracarat, pentru că le-ar trebui lor încă 100 de mii, adică sunt mulți, măcar 50.000, două divizii plus întărire, plus logistică și așa mai departe care să apere actuala graniță de sud a lor, deci ceea ce e teritoriu necucerit între Crimeea și gurile Dunării.

Ca să să întâmple așa ceva, cred eu că Marea Neagră trebuie să rămână interdicție pentru acțiunea forțelor navale sau amfibii ale rușilor. Asta ar fi cele trei elemente, bineînțeles, pot fi multe, vă dați seama că putem vorbi mult.

Dar în esență miljoacele antiaeriene, mijloace pentru uscat și interdicția la Marea Neagră. Pentru treaba asta, o problemă politică iar e necesară și nu știu în ce măsură NATO și Statele Unite vor fi de acord.

Tot o cheie a succesului ar fi în aprobarea de către aceste state care furnizează aceste echipamente cum e Himarsul, de exemplu, aprobarea ca aceste state să o dea Kievului de a putea desfășura acțiuni de lovire pe teritoriul Federației Ruse, cum se acționează asupra unui aeroport.

Până acum au fost lovite câteva ținte din Crimea, care practic e în zona de conflict, dar ulterior, cu câteva săptămâni în urmă și chiar săptămâna trecută a fost lovit un aeroport din adâncimea dispozitivului de luptă al Federației Ruse, un aeroport care e la vreo 200 de kilometri de granița veche, de cea până în 2014.

Ei, aici, asta e o decizie politică cu certitudine. Aici ar fi un element cheie, pentru că odată lovit teritoriul Federației Ruse și grupările de forțe și puncte de comandă și linii de aprovizionare logistică, atunci ar crea probleme clar Federației și chiar i-ar afecta extrem de tare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ar fi și o linie roșie pe care ei tot o o invocă.

Cătălin Tomescu: Exact, ar fi și o linie roșie, numai că, încă o dată, asta sigur, dacă se va întâmpla și vor începe să fie bombardate ținte, cât vor fi militare, aș rămâne un 50%-50% da, dar dacă cumva s-ar trece la bombardarea inclusiv a infrastructurii civile, cum se întâmplă acum, practic populația rusă ar ajunge la concluzia că de fapt sunt în război și i-ar da apă la moară pentru gesturi necugetate Kremlinuli, fără discuție.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai mai vedeți posibilă folosirea armei nucleare tactice?

Cătălin Tomescu: Asta rămâne oricând posibilă, fără discuție. Nu înseamnă că sunt de acord cu ea, nu înseamnă că se justifică sau încă o dată, de la moment începerii acțiunilor și la modul cum e balansat acum mesajul către propria populație și către ceilalţi jucători globali și nu numai, Kremlinul spune că e în război cu NATO și cu societatea occidentală și așa mai departe, este clar că este posibil orice.

Cred că dacă ei nu vor fi în stare să-și mențină actualele linii și pur și simplu vor fi înfrânți și scoși din teritoriile acaparate, pe bună dreptate de altfel, cred că poate duce la acțiuni de genul ăsta, care pentru mine tehnic este o diferență între arme nucleare, tactice și cele strategice.

Politic e o singură decizie de folosire a lor, dar pentru mine trecerea la arsenalul nuclear rămâne un prag, care odată trecut poate duce la distrugerea emisferei nordice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum credeți că ne va afecta pe noi, românii, acest conflict în anul care vine, ținând cont de această aproape certitudine că va fi în continuare război?

Cătălin Tomescu: Domnule, sincer eu sunt afectat de ce ni se întâmplă nouă, dar nu avem altă soluție. Așa ne-a așezat Dumnezeu, asta ne e geografia aici, la întretăierea imperiilor, culturilor, religiilor, căilor de comnicaţie şi așa mai departe, şi acum şi la graniţa noastră cu acest conflict nedorit.

Clar suntem afectaţi, o dată din punct de vedere al populației civile, care chiar dacă nu suntem în război, din multe puncte de vedere lucrurile s-au schimbat în România de la împrumuturile care au crescut până la costurile mari pentru plata energiei și așa mai departe, că le simte omul obișnuit, nu mai vorbesc la nivel macro-economic, sigur sunt și acolo colaborat şi cu Schengen-ul și așa mai departe.

Am avut multe frustrări anul ăsta noi, ca români, cărora trebuie să le facem față. Spuneam că, ce cred eu că s-ar întâmpla din punct de vedere al eventualității unui atac al unei țări NATO. Nu cred că Rusia îşi permite aşa ceva și practic nu cred că România va fi implicată într-un conflict.

Doi: dacă nu se oprește războiul, sigur frustrările și privațiunile și măsurile economice nesesar a fi luate vor fi din cele care vor afecta nivelul de trai și populația civilă. Şi în ultimul rând continuarea războiul ar însemna un număr și mai mare și mai mare de refugiați din Ucraina peste noi, să îi gestionăm, care oricum și asta se face cu bugetul nostru.

Singurul lucru care se poate întâmpla, mai mult decât s-a întâmplat, ar fi ca eventualul succes, care nu e de dorit, al rușilor, să afecteze situația din Republica Moldova. Noi rămânem principala țară implicată în sprijinul necondiționat al Moldovei, din considerentele pe care le știe toată lumea, care iar ne-ar obliga să tăiem de la noi ca să sprijinim.

Nu cred că ei ar fi interesaţi să atace Republica în sine, dar cred că ar fi interesaţi să facă joncțiunea cu teritoriul transnistrean, care practic face parte din Republica Moldva, dar numai că e condus de un regim pro-rus și la care rușii ar putea avea acces destul de ușor și nu li s-ar împotrivi nimeni acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta ar însemna însă ca mai întâi să pice Ucraina.

Cătălin Tomescu: Cam așa sau cel puțin sudul Ucrainei. De ceea ce spuneam că pentru mine un obiectiv strategic ar fi să interzică operațiunile navale și amfibii pe care l-ar putea desfășura Federația Rusă în zona Odesa, pentru că dacă ar lua Odesa, e clar că de acolo până în Transnistria e la o aruncătură de băţ, cum aş spune neacademic, adică ar mai fi o problemă doar de o zi, două ca să facă joncţiunea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și o ultimă întrebare. Ați folosit mai devreme niște epitete adevărate. Ați spus că ucrainenii sunt dârzi și că sunt pe poziții și că fac mai mult decât cineva și-ar fi închipuit.

Din experiența dumneavoastră ca strateg militar, totuși, cât credeți că mai poate rezista, cu tot ajutorul ăsta tehnologic din partea vestului, cât mai pot rezista ucrainenii ca trupe mă refer, ca număr de oame, pentru că deocamdată ajutorul este doar la nivel de tehnică militară?

Cătălin Tomescu: În primul rând vreau să zic ceva şi de rău, apropo de frustrări, că am una şi pe Zelenski, că trebuie să o spun şi pe asta, nu neapărat el, că era la Washington, dar cel puțin s-a vehiculat în mijloacele mass-media că Parlamentul ucrainean a votat legea minorităților, care nu are niciun fel îmbunătățire față de trecut și în care etnicii români minoritarii români nu sunt recunoscuți. De exemplu, mă simt frustrat treaba asta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu ne-am fi aşteptat la treaba asta.

Cătălin Tomescu: Păi la cât te-am ajutat eu pe tine, tu acum… bineînțeles că un specialist în domeniu ar spune: păi da, domnule general, dar nu se poate, pentru că minoritățile înseamnă și minoritate maghiară, și minoritatea rusă, și minoritatea tătară. Și atunci trebuie să faci pentru toți. Nu, domnule, puteai să faci pentru români ca să-mi arăți că eşti prieten cu mine, pentru români. Nu știu dacă am dreptate tehnic, nu știu dacă am juridic, sunt probleme pe care trebuie să le stabilească alţii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar moral, da.

Cătălin Tomescu: Dar moral sunt frustrat. Nu mi-aş ierta-o dacă nu aş spune-o, pentru că e o realitate și sunt convins că mulți din români gândesc așa. Adică, măi, noi te ajutăm, ar trebui să ne arăți un semn că recunosc sprijinul ăsta, pentru că noi nu suntem Statele Unite să le dăm cu miliarde în cap.

Ceea ce le dăm noi și îi sprijinim probabil e echivalent cu jumate de când le dau ei, păstrând proporțiile. Și atunci trebuie să-mi arăţi că apreciezi gestul meu.

Și asta e singura problemă pe care o avem în discuţie, că în rest nu prea mai sunt celelalte, restul sunt stabilite prin tratate internaționale. Acum revenind la întrebarea…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cât mai pot ei rezista?

Cătălin Tomescu: Cât mai pot rezista? Din punctul meu de vedere, încă o dată, practic nu-mi iau cuvintele înapoi, în sensul că poporul ucrainean a dovedit eroism, dârzenie și determinare, fără doar și poate, și rămâne așa.

Sincer, am fost surprins, bineînțeles, în mod plăcut de determinarea pe care o au, pentru că acolo nu luptă doar armata, luptă și civilii, și dârzenia lor. Bineînțeles că sunt plecați vrei cinci, şase milioane, dar numai că până la 40 mai sunt şi au rămas unii necombatanți, dar numai să îndure cu stoicism bombardamentele, ceilalţi chiar luptă.

Dar în situația în care Putin se ține de cuvânt și îi mai introduce pe ăştia în luptă și mai mobilizează așa cum a declarat la Moscova, încă un milion şi ceva, dacă vă aduceți aminte s-a declarat că mai poate continua procesul de mobilizare cu …

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Credeţi că e posibil?

Cătălin Tomescu: Păi este posibil dacă nu-și atinge obiectivele. Atunci cred că, din punctul meu de vedere, ca să-și mențină actualele zone, probabil trei luni, patru luni dacă rușii se țin de planul… planul nu l-am citit eu, dar cred că asta vor să pregătească, o reîncepere a ostilităților conform planului din februarie 2022, dar cu alte forțe și pe alte principii și cu alte mijloace și altă gândire și altă mentalitate, probabil nu mai mult de şase luni și poate să-i dea peste cap, dacă rămân singuri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult, domnule general Cătălin Tomescu. La sfârșit, pentru că este ultima zi a anului, v-aș îndemna, v-aș ruga să le daţi un mesaj românilor, apropo de termenul ăsta mult uzat în zilele noastre, reziliență.

Avem nevoie, sigur, primii sunt ucrainenii, dar nu suntem departe de acest conflict, avem nevoie de această reziliență.

Cătălin Tomescu: Este obligatorie. S-a dovedit și prin luminița cu Schengenul că a trecut vremea să ne bazăm pe alții. Chiar dacă suntem țară membră NATO și UE, și suntem, cu bunele și cu relele lor, se vede treaba că în anumite privinţe parcă nu am face parte din UE cel puțin, și prin urmare a trecut vremea să ne bazăm pe marile puteri.

Cam în istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioada istorică, care ne vor sprijini în detrimentul celorlalte care nu ne sprijină.

Ei, la ora actuală toți ne sprijină și nici unul nu face nimic, ca să zic așa, și prin urmare cred că ar fi timpul să gândim pentru noi, să ne dăm seama că totul depinde de noi și trebuie să ne și luăm țara înapoi și trebuie să muncim noi în primul rând și să terminăm cu toată falsa contradicție și falsa planificare și falsa… luminiţa de la capătul tunelului care e şi stinsă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care vine de 25 de ani.

Cătălin Tomescu: Da, bineînțeles, a şi dat unul peste noi și nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ne trezim și trebuie să ne luăm soarta în mâini, și în primul rând trebuie să facem noi pentru noi. Unu.

Doi, trebuie să ne verticalizăm coloana și să știm ce vrem. Trei, să terminăm cu ideile astea de tot timpul îi acuzăm pe alții ce se întâmplă sau ce frustrări. Noi tot timpul dăm vina pe alții.

Bineînțeles că avem dreptate de multe ori şi alții ne vor slabi, dar nu contează, asta se întâmplă și la alții din zona noastră, și nu numai, care ei și-au stabilit clar obiectivele pe care vor să și le atingă și obiectivele alea și le urmăresc cu mare determinare, și cu curaj, și cu inițiativă, și cu efort.

Din punctul meu de vedere asta ar trebui să judecăm și să ne fie linia de conduită pentru anul următor, bineînțeles, în cadrul organizațiilor euroatlantice de la care facem parte, cu bune și cu relele lor, NATO și UE.

Altfel, multă sănătate și pace și dacă o da Dumnezeu și mintea politicienilor să se oprească războiul ăsta, să reușim chiar să aducem un pic de plus valoare vieții particulare a fiecăruia dintre noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii la Radio România Actualități a fost generalul Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumesc! La mulți ani și să ne reauzim cu bine în 2023!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! La mulți ani tuturor, un an cu sănătate și mai bun decât 2022! Mulţumesc!

Dumitru Borţun: Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii este de a dezmembra Uniunea Europenă. Sunt duse campanii de influențare prin intermediul new media și a celor 30.000 de troli

Publicat de Gabriel Stan, 27 decembrie 2022, 14:17

La „Subiectul săptămânii” vă oferim un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, realizată joi seara de Radu Dobrițoiu, cu tema „Fake news în aceste 300 de zile de război în Ucraina”, în care invitații au fost profesorul Dumitru Borțun și generalul de brigadă Constantin Spînu, șeful Direcției Relații Publice din Ministerul Apărării.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borțun, realitatea demonstrează că presa nu este doar a patra putere în stat, dar în secolul XXI a devenit și a patra categorie de forțe în desfășurarea conflictelor, alături de forțele navale, terestre și aeriene.

Schimbă conflictul din Ucraina manualele și cursurile de relații publice și de comunicare strategică?

Dumitru Borțun: Da, chiar mă uitam, astăzi, la discursul ținut de Zelenski în fața Congresului american și mă gândeam că la analiza discursului va trebui să discutăm acest discurs și să-l analizăm, pentru că este o mostră de discurs politic în situații de criză.

Este o nouă paradigmă a comunicării politice și geopolitice, a comunicării internaționale și, în același timp, sunt noi situații, noi cazuri pentru studii de caz în vederea pregătirii specialiștilor pentru ce urmează, pentru că au loc mari schimbări în comunicare.

Vedeți, ați spus foarte bine adineori că informațiile false n-ar putea fi crezute, n-ar putea fi urmate, n-ar avea impact dacă nu ar exista înainte de ele o altfel de comunicare, un altfel de pregătire a terenului, care înseamnă descurajarea unor sentimente, cum ar fi încrederea în statul propriu, în instituțiile statului propriu, descurajarea încrederii în Uniunea Europeană, în alianțele în care ţara ta a intrat și așa mai departe.

În momentul în care este schimbată psihologia, nu mai există încredere, plutește o stare de incertitudine, plutește o stare de anxietate în societate, în momentul ăla pot să vii cu informațiile false, ghidate exact pentru ce vrei să obții, și se întâmplă, opinia publică se duce după ele.

De ce? Pentru că a fost pregătit terenul. Ați sesizat foarte bine că există, pe de o parte, narațiuni, pe de altă parte, informații. Informațiile fără narațiuni nu ar avea efect, narațiunile fără informații nu ar avea efect, fiindcă nu ar fi susținute de lucruri concrete.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Spînu, se confruntă Ministerul Apărării Naționale cu atacuri informaționale ca parte a războiului hibrid, în contextul conflictului din Ucraina?

Constantin Spînu: Aș spune că în momentul de față peisajul media, mediul informațional, nu doar din România, ci din întreaga lume, arată schimbat doar din punct de vedere tehnologic, pentru că din punct de vedere al psihologiei comunicării, și domnul profesor Borțun a prezentat și în alte ocazii faptul că psihologia noastră nu s-a schimbat fundamental în ultimii ani.

Vorbeați de presă ca fiind a patra categorie de forțe, eu aș pune că e a cincea, pentru că noi pe a patra o considerăm forțele speciale, pe lângă forțele aeriene, terestre și navale. Deci, iată, am avea o apropiere de coloana a cincea.

Iar, să spunem, bănuielile că presa ar putea fi folosită pentru manipularea maselor nu sunt de ieri de astăzi, aș aduce în discuție critica extrem de dură pe care Jürgen Habermas a dus-o încă de la mijlocul secolului XX, considerând presa principalul mijloc de pervertire al sferei publice.

Dar revenind la Federația Rusă și la tacticile folosite, ați adus în discuție prima invazie din Ucraina și aș vrea să vă spun că lucrurile erau destul de clare încă de atunci. MIMO arăta în 2015 că manualul de propagandă pe care puterea politică de la Kremlin l-a pus la dispoziția aparatului de propagandă de stat se baza încă de atunci pe metoda celor 4D: demobilizare-negare (dismissing), distorsionare, distragere și descurajare.

A doua invazie, declanșarea războiului de agresiune n-a făcut decât să perfecționeze aceste metode și este evident că nu doar în România, ci în întreg spațiul extern, era să zic al Uniunii Sovietice, dar n-ar fi fost foarte departe, există acțiuni, fie directe, fie prin proxi, finanțate sau încurajate de Federația Rusă.

La nivelul Ministerelor Apărării din Alianța Nord-Atlantică acest fenomen este privit cât se poate de serios. Există și preocupări la nivelul Alianței. Există preocupări de sincronizare a eforturilor, de înțelegere a fenomenului, de împărtășire a lecțiilor învățate și, evident, că la nivelul fiecărei țări există și particularități.

Am putea discuta pe parcursul acestei emisiuni și de exemple concrete și de soluțiile pe care le putem găsi, adaptate, evident, pentru audiența din România.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borţun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe Flancul estic al NATO să nu intre în spațiul Schengen. Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice?

Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene? Dumitru Borţon:  Domnule profesor Dumitru Borțun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe flancul estic al NATO să nu intre în Spațiul Schengen.

Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice? Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene?

Dumitru Borţun: Este unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii. Este un scop divizarea, dezmembrarea Uniunii Europene, este unul dintre obiectivele campaniilor de influențare pe care le duc prin intermediul noilor media, new media și, în primul rând, prin intermediul acelor 30.000 de troli pe care îi folosesc prin intermediul Institutului de Studiere a Opiniei Publice de lângă Sankt Petersburg.

Este o analiză de conținut făcută pe aceste mesaje, făcută de un colectiv condus de domnul Iulian Chifu și care au fost publicate. Și acolo se arată în mod sistematic, pe ordin de mărime, pe priorități, care sunt principalele teme care sunt trimise spre fostele țări socialiste, inclusiv România.

Ar fi așa: Uniunea Europeană este un imperiu nedrept, care ne tratează ca cetățeni, ca pe niște cetățeni de mână a doua; Uniunea Europeană este un proiect eșuat, care se va prăbuși; mândria noastră națională trebuie revigorată, dar nu altfel decât prin opoziție cu Occidentul.

Deci, toate lucrurile astea sunt deja gândite și amplificate prin așa-zișii troli, de fapt, pe românește, se numesc postaci, cei care postează ca și când ar fi persoane autonome, dar ele sunt plătite de guvernul Federației Ruse, pentru a influența opinia publică din anumite țări, și au anumite politici și anumite strategii și tactici specifice pentru Europa de Nord, pentru Europa Occidentală, pentru Europa Centrală, pentru Europa de Est și pentru fostele țări socialiste.

Deci, vreau să vă spun că este de o parșivenie și de o inteligență cinică incredibile. Aceste studii ar merita citite și popularizate mai mult de mass-media, inclusiv de postul public de radio, pentru că este o formă de a contracara această forță de influențare ideologică, cum o numesc ei sau cum o numeau pe vremuri KGB-iștii, avertizând populația, spunându-le ce li se pregătește.

Elveția, țară neutră, dar cu serviciul militar obligatoriu

Publicat de Gabriel Stan, 5 decembrie 2022, 13:30

Sonia Raicu (realizator rubrică): Elveția, țară neutră, dar cu serviciul militar obligatoriu, a încheiat luni cel mai amplu exercițiu militar din ultimele trei decenii. Armata elvețiană dispune de echipamente moderne și întreține o cooperare activă cu NATO.

La exercițiul „PILUM 2022” au participat peste 5.000 de militari cu tehnica din dotare, executând manevre în cinci din cele 26 de cantoane elvețiene, inclusiv Berna, Lucerna și Zürich. Aplicația militară a fost planificată timp de doi ani.

Deși Elveția este o țară neutră, serviciul militar este obligatoriu pentru orice bărbat care a împlinit 18 ani. Acesta durează între patru şi şase luni, în funcție de specializare.

Periodic, bărbații elvețieni sunt rechemați în armată pentru a nu uita cunoștințele și abilitățile militare acumulate. Ne spune mai multe Radu Dobrițoiu.

Radu Dobrițoiu: S-au impus măsuri speciale pentru ca tehnica grea de luptă să nu provoace pagube. A fost înființată o linie telefonică gratuită de urgență, unde locuitorii își pot înregistra îngrijorările.

Armata elvețiană vrea să își evalueze capacitatea de a apăra țara și locuitorii săi în caz de conflict armat, inclusiv pe teren, în cel mai mare exercițiu militar din ultimii 33 de ani.

Acesta va oferi comandamentului militar informații esențiale despre situația actuală a forțelor terestre și despre cum ar trebui să se dezvolte acestea în viitor.

Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, de rezistență destul de eficace

Publicat de Gabriel Stan, 11 aprilie 2022, 15:06

La mai bine de o lună de la începerea războiului din Ucraina, la „Subiectul săptămânii” vă propunem o analiză a ceea ce s-a întâmplat în acest timp cu un ofițer de comandă specializat în tactici și procedee de luptă.

Este vorba despre colonel Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag, care ne va explica situația din teren și care au fost avantajele folosite de armata ucraineană.

În interviul acesta veți afla lucruri despre care ați mai auzit, dar niciodată nu a fost explicate de un om de meserie, un om specializat și activ, militar activ.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bună ziua și bine ați venit!

Col. Marius Gheorghescu: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Le mărturisesc ascultătorilor că trec de fiecare dată cu mare plăcere pe la dumneavoastră aici, la Babadag, în cea mai înaintată bază de…

Col. Marius Gheorghescu: Bază înaintată …

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bază înaintată FOB pentru că de aici încolo este granița cu Ucraina și este din ce în ce mai complicat. Vorbeam chiar în decembrie, când am trecut pe aici și vă întrebam, bănuiam că să vină ceva.

Col. Marius Gheorghescu: Era oarecum previzibil pentru că toată acea aglomerare de forțe în jurul graniței nordice, estice, sudice a Ucrainei nu avea cum să nu ducă la acest război. Deja existau anumite mișcări și anumite pregătiri care ne veneau chiar prin sursele deschise pe media anumite pregătiri pentru război. Deci, ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie nu era decât o consecință a estimărilor specialiștilor, militari, mai puțin militari sau ale strategilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Acum, la început de aprilie, puteți să trageți concluzie și să vă autoanalizați și să vedeți dacă va surprinz ceva din 24 februarie până acum. Militarii analizează și au altă reacție decât populația civilă.

Col. Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care înainte de începerea conflictului a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Militarii ucraineni, forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, unei  doctrine de rezistență destul de eficace, cel puțin până în momentul ăsta.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Această părere că Armata Ucrainei era mai slabă decât este…

Col. Marius Gheorghescu: Era cotată mai slab, atâta tot.

Cristian Dumitrașcu (realizator): … nu a fost alimentată de cei 6-7 ani de război de uzură după capturarea Crimeii?

Col. Marius Gheorghescu: Ucraina, după ruperea de Uniunea Sovietică a  fost și ea, ca toate statele foste comuniste, victima unei căderi economice, unei pierderi a credibilității instituțiilor, au avut și ei destule probleme cu corupția și probabil încă au.

Armata, ca instituție a statului, și probabil a fost supusă aceluiași proces de degradare a capabilităților militare, atât ca resursă umană, ca tehnologie, ca exercițiu și capacitate de ripostă.

O altă chestiune care m-a surprins a fost lipsa de informații din teren a Federației Ruse. Pare-se că nici nu a avut o pregătire de informații foarte bună sau a fost făcută pe niște baze false, pe niște baze…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este posibil să fi fost atât de naivi să aibă informații că ar putea să fie primiți cu flori acolo?

Col. Marius Gheorghescu: Este posibil, dacă se raportează la ceea ce au făcut cu Crimeea în 2014. Probabil că ei au estimat în boardul lor, acolo, că se va produce o tranziție sau o trecere fără luptă; cucerirea Ucrainei fără luptă sau fără conflicte, fără luptă majoră.

Ceea ce i-a surprins total. De aici a rezultat și mulțimea de pierderi în vieți umane, tehnică, diverse capabilități pe care le-au pierdut destul de repede.

Dacă debutul conflictului a fost relativ furtunos în favoarea Federației Ruse, prin loviturile cu rachete de croazieră, cu sisteme de cercetare-lovire de mare precizie care au lovit, au eliminat principalele ținte de pe teritoriul ucrainean, facilități de comandă-control, elementele de apărare antiaeriană, baze aeriene sau cele care puteau să pună în pericol eșaloanele înaintate ale armatei ruse, cu toate acestea, invazia sau înaintarea forțelor terestre a fost mult îngreunată, ucrainenii apelând la multe tactici și proceduri specifice unui nivel de jos, cu ambuscade, cu armament antitanc foarte precis, cu drone – pare-se că au folosit unele inovații în acțiunile de luptă folosind această combinație între infanterie mobilă, organizarea pe grupuri mici foarte mobile, pe principiul „trage și fugi”, ceea ce a surprins armata rusă.

Pe de altă parte, se pare că logistica, sistemul de sprijin logistic al armatei ruse a fost depășit şi a fost neutralizat, ceea ce a condus ulterior la încetinirea ritmului ofensivei cu mult sub ce așteptau.

Acum, ideea blitzkrieg-ului e o idee pe care o acreditează mulţi specialişti militari, chiar nu s-a putut desfăşura.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre inovaţie, despre faptul că lucrurile se întâmplă cu mai multe elemente de noutate. Dvs sunteţi specialist chiar în felul ăsta de luptă. Vi se pare că acest război de o lună și cât are el până acum poate reprezenta o schimbare de paradigmă a războiului modern, în care tancul, de exemplu, este un element de luptă perimat?

Col. Marius Gheorghescu: Cred că, cel puțin în această fază, războiul acesta ruso-ucrainean este oarecum apusul tancurilor; cel puțin până acum. Dacă nu apare vreo tehnologie care se bruieze sistemele de lansare portabile antitanc, cred că tancul și-a cam spus sfârșitul. Să nu ne grăbim totuși cu concluziile.

Şi tanchiștii au și ei surprizele lor pregătite. Cu toate acestea, dacă ne uităm prin filmări, vedem că totuși tancurile care au fost neutralizate, care au fost distruse, sunt totuși de generație veche: T-72… pe undeva pe aici; T-80, T-90. T-90 nu am sesizat în fotografii. T-90 se pare că era un tanc ceva mai evoluat, dar nu l-am văzut în multe ipostaze.

Dar combinația aceasta, utilizarea pe scară largă a dronelor pentru culegerea de informații și pentru lovirea diverselor ținte se pare că a fost … Bine, ea fost anticipată în războiul de anul trecut între Armenia și Azerbaidjan, în care dronele au făcut diferența.

Dar vom vedea în continuare. De asemenea, această organizare a apărării pe grupuri mici și mobile; dacă armata rusă a folosit ca element de bază de organizare grupurile de nivel batalion, la ucraineni am văzut grupuri mult mai mici de nivelul batalionului, deci grupuri…

Cred că pot să spun grupă, grup, pluton, pe undeva pe aici, dar dispuse pe principalele căi de comunicații, așteptând forțele ruse, supunându-le unor procedee de luptă de tip hărțuire, ambuscadă, pândă, capcană, care s-au dovedit foarte redutabile.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ca să înțeleagă oamenii ceea ce spuneți: „de nivel batalion” la ce cifră ar fi și „de nivel pluton”, cum a făcut ucrainenii…?

Col. Marius Gheorghescu: Batalionul este în general o unitate tactică de bază care poate cuprinde între 400 și 600 de militari, dotați cu tehnică sau fără tehnică. Dar, în principiu, armata rusă este organizată pe batalioane motorizate.

Iar formulele de organizare de tip pluton înseamnă undeva între 15 și 30 de militari, variabil în funcție de genul de armă. Infanteria poate să aibă 25-30, iar forţele de cercetare, forțele speciale, ele umblă undeva între 15, 16 maxim 20 de militari.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci spuneați că ucrainenii au fost mai eficienți cu aceste grupuri mici, de nivel pluton, față de ruși, mult mai greoi, la sute de oameni și la tehnica pe care și-au expus-o.

Col. Marius Gheorghescu: Cel puţin în sectorul nordic al Ucrainei, unde este o zonă mlăștinoasă, care s-a dovedit a fi foarte eficientă în contramobilitate, în a frâna deplasarea coloanelor motorizate, Ucraina are o densitate a așezărilor, a localităților, mult mai mare decât România, ceea ce a permis micșorarea ritmului de înaintare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A transformat practic într-o luptă urbană, de fapt.

Col. Marius Gheorghescu: Coloanele forțelor ruse au fost obligate să vină pe șosele. Foarte puține au mers în afara drumurilor, pentru că fiind în iarnă-primăvară, unde era terenul ud, care punea mari probleme mobilității tancurilor – chiar dacă aveau şenile, chiar dacă au opt roţi sau au vehicule tactice cu mobilitate sporită, terenul umed, noroiul, mlaştina, face probleme oricărui mijloc de mobilitate.

Terenul este întotdeauna un aliat al apărătorului. Întotdeauna apărătorul este avantajat de mediul urban. Este un avantaj care trebuie fructificat.

F-16 Fighting Falcon – de 5 ani în Baza 86 Aeriană Borcea. Aeronave și piloți – pregătirea pentru zbor

Publicat de Viorel Amzarescu, 1 octombrie 2021, 00:43

Joi, 30 septembrie 2021, în Borcea, judeţul Călăraşi, în Baza 86 Aeriană „Lt. aviator Gheorghe Mociorniţă” s-a desfășurat ceremonia împlinirii a cinci ani de exploatare a avionului multirol F-16 „Fighting Falcon”.
Performantele aeronave F-16 ale Escadrilei 53 Vânătoare „Warhawks” au intrat în dotarea Forțelor Aeriene române în 2016, marcând o nouă filă în istoria aviației militare și, implicit, în creșterea securității spațiului aerian național, precum și al NATO.
Varianta F-16 MLU, piloții și tehnicii au fost, și astăzi, vedetele aniversării. Fără laude, aceștia sunt, deopotrivă, vedetele fiecărei zi de zbor. Iar la Borcea, cum am mai scris, se zboară continuu.
Aici, în videoclipul în format 360 grade, se poate observa cum se pregătesc, de obicei (într-o altă zi), atât cât s-a putut vedea, piloții și aeronavele pentru zbor. O formație de trei F-16 pleacă la zbor. Deși nu e o urgență, ritmul este destul de rapid.
Forțele Aeriene române dețin o flotă de 17 avioane F-16 MLU care participă la securitatea României prin apărarea spațiului aerian național și al NATO, pe timp de pace și în situații de criză, prin Serviciul de Luptă Permanent – Poliție Aeriană (SLP-PA), sub comanda NATO, în conformitate cu angajamentele asumate.
România a achiziționat, inițial, a 12 avioane F-16, livrate în perioada 2016-2017: șase la 29.09.2016, trei la 15.11.2016 și trei la 28.09.2017. Ulterior, s-a achiziționat un ultim lot de cinci aeronave, ultima sosind la Borcea pe 25 martie 2021.
În perioada 2023- 2025, este planificată modernizarea aparatelor F-16 MLU la configurația M6.XR, odată cu furnizarea, de către partenerul american, a echipamentelor și pachetului software dedicate avioanelor F-16 achiziționate de România.
#F16MLU #airforce #ceremonie #dogfight #Baza86Aeriana #armata #forteaeriene #flight #army #escadrila53vanatoare #Warhawks #pregatirezbor #ArmataTv #ArmataTv360
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade! Pentru o vizionare mai clară, setați rezoluția la 5K!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata Tv 360, Trustul de presă al MApN

Cvintetul „Barbarossa Winds”, Forțele Terestre SUA în Europa, Concert extraordinar la Castelul Peleș

Publicat de Viorel Amzarescu, 20 septembrie 2021, 18:24

Muzeul Național Peleș, din Sinaia, și Ambasada SUA în România au organizat la începutul lui septembrie, concertul extraordinar susținut de cvintetul „Barbarossa Winds”.
„Barbarossa Winds” este cvintetul de suflători al Orchestrei și Corului Forțelor Terestre SUA staționate în Europa (Germania), ambasadori ai muzicii americane pe continentul european.
Concertul extraordinar, susținut în Sala mare de concerte a Castelului Peleș, a cuprins compoziții ale muzicienilor americani și germani, omagiu adus rolului Armatei SUA pentru Europa și Africa, precum și statului gazdă, Germania.
În program au fost interpretate lucrări de George Gershwin, Ennio Morricone, Amy Beach, August Klughartdt și Anton Reicha.
Piesa interpretată: Anton Reicha, Bläserquintett Es-Dur, in Eb major op.88, no.2 (pentru flaut, oboi, clarinet, fagot și corn)
#militarymusic #CastelPeles #Barbarossawinds #army #ArmataTv #ArmataTv360 #armata #WeAreNATO #concert #quintet #army #Sinaia
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade! Pentru o vizionare mai clară, setați rezoluția la 5K!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata Tv 360, Trustul de presă al MApN

F-16 „Fighting Falcon” – manevre aeriene. Piloții români se antrenează continuu în diverse situații

Publicat de Viorel Amzarescu, 12 septembrie 2021, 20:53

La Borcea, unde este Baza 86 Aeriană, în Câmpia Bărăganului, se zboară continuu. Aeronavele F-16 „Fighting Falcon” ale Escadrilei 53 Vânătoare „Warhawks” execută permanent exerciții și antrenamente.
Trei avioane multirol F-16 într-un exercițiu complex. Aeronava F-16 de față (cu camera de acțiune) a marcat o țintă pentru alte două F-16. Aici are loc un BDC (Battle Damage Check – verificarea aeronavei/aeronavelor după luptă/misiune). O apropiere controlată de piloți experimentați, nu foarte des întâlnită, probabil datorită unui grad de risc.
VIP, MONK și KIP, nickname-urile piloților implicați, s-au dovedit nu a fi nu doar piloți de F-16, ci profesioniștii care participă la securitatea spațiului aerian al României. Era vineri și, deși era soare, frigul era în „țara” lui. Era după-amiază, weekend-ul începuse, iar piloții și personalul tehnic al escadrilei comandate de comandorul Cătălin Micloș erau la zbor.
#F-16 #airforce #dogfight #BDC #Baza86Aeriana #armata #forteaeriene #flight #army #armataTv #ArmataTV360
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade! Pentru o vizionare mai clară, setați rezoluția la 5K!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata Tv 360, Trustul de presă al MApN

Explozii în Poligonul Cațelu, lângă București! Geniști din B. 96 Ge și EOD-iști detonează explozibil

Publicat de Viorel Amzarescu, 19 august 2021, 23:56

La acest capitol, toate tilturile abundă cu „Meseria lor e riscul!”. Nu că nu ar fi așa. Geniștii și EOD-iștii au această dimensiune a pregătirii în natura serviciului lor. E adevărat că, dacă există reguli, rigoare, proceduri clare, dar și o doză de adrenalină, lucrurile sunt sub control. De la cateva zeci de metri, dintr-o acoperire, explozia se aude cam înfundată. Cert e că mișcarea plăcii de pământ induce clar puterea suflului și a puterii de distrugere. Asta la o simplă strigare. E doar un demonstrativ pentru niște studenți civili, care, ulterior și… posibil, să ajungă vreodată în funcții care să influențeze decizii politice sau administrative care țin de apărare sau securitate.
Sub coordonarea căpitanului Bianca Manea, cateva grupuri de ofițeri de geniu au efectuat distrugeri în diverse medii. Amplasarea explozibililor (TNT), calculați precis, legarea la circuitele electrice pentru detonarea capselor, cablurile și… importantul explozor reprezintă nota de trecere într-o meserie unde, ca în multe altele din Armată, nu poți greși a doua oară. Ar fi multe de spus despre aceste specialități riscante. Deși oamenii au, poate, un temperament rigid, încordat sau impulsiv, prin comenzi, în fapt, acolo la lucrul cu explozivi, aceștia par foarte liniștiți, chiar lenți, pentru a lăsa loc atenției și regulilor precise.
EODD nu spune mare lucru fără o traducere… Neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate se realizează prin EOD-iști, cei specializați să facă asta, dar cărora li se adaugă un important „D” (dogs; câini din engleză). Dino a fost prezent aici nu doar ca la defilarea de la Parada de 1 Decembrie. A mirosit și a depistat explizibil. S-a așezat calm langă cutia suspectă, iar prietenii săi EOD-iști au trecut la neutralizarea posibilului pachet suspect. Ideea e că atât câinele Dino, cât și EOD-iștii au mers lângă un pachet care putea exploda. Ulterior, l-au și detonat. Riscul există. Este, totuși, un mare noroc: câinele și tehnologia!
#genisti #B96Geniu #Gp2EOD #army #armata #IED #DEI #explozivi #engineers #explozor #EODD #dogDINO #TNT #demonstrativ #Gimiga
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade! Setati rezoluția maximă (4K sau 5K la 2880s) pentru o imagine clară!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata 360, Trustul de presă al MApN

Armata romană, prezentată copiilor la tabăra de arheologie de la Castrul Călugăreni!

Publicat de Andra Radu, 18 august 2021, 08:30

Pe parcursul Taberei de arheologie, care se desfăşoară la Castrul Roman de la Călugăreni în această săptămână, copiii urmează să fie familiarizaţi cu modul de organizare a armatei romane, cu echipamentele soldaţilor şi cu viaţa societăţii romane, pe baza descoperirilor din acest şantier arheologic.

„La prima întâlnire vom învăţa despre armata romană şi echipamentul unui soldat obişnuit. Pe parcursul zilei vom realiza un scut roman. Scutul era unul dintre cele mai importante elemente ale echipamentului soldatului roman, pe care putea să îl folosească nu numai pentru apărare, ci şi pentru atac datorită protruziei bulboase din mijloc, numită umbo”, a arătat Muzeul Judeţean Mureş, într-un comunicat de presă.

Copiii vor mai învăţa despre gastronomia romană, vestimentaţia romanilor şi le vor fi prezentaţi banii şi modul în care aceştia au influenţat dezvoltarea monedei în Europa.

„Romanii purtau tunici din lână sau din in. Tunica femeilor era mai lungă decât cea purtată de către bărbaţi. Bărbaţii romani care deţineau funcţii importante purtau o togă albă. În timpul atelierului vom confecţiona o păpuşă din carton, pe care o vom îmbrăca în tunică (…)

Romanii au influenţat semnificativ dezvoltarea ulterioară a monedei în Europa. Primele monede romane au fost emise în secolul IV î. Hr. Mai târziu, oamenii obişnuiţi deseori aflau despre un împărat nou odată cu apariţia monedelor gravate cu portretul acestuia. În partea practică a atelierelor se vor confecţiona denari romani şi o puşculiţă în care se pot păstra aceştia”, se mai menţionează în comunicat.

Participanţii vor vedea şi cum se cercetează săpătura arheologică şi cum se sortează materialul arheologic în categorii.

Rachete Patriot lansate spre Marea Neagră! Sisteme AA noi, performante, dar și vechi: Gata pentru luptă!

Publicat de Viorel Amzarescu, 28 iulie 2021, 19:13

Iunie, 2021. La Centrul Național de Instruire pentru Apărare Antiaeriană din Capu Midia s-a desfășurat una dintre secvențele de instruire din cadrul DACIA 21 LIVEX, serie de exerciții care presupune armonizarea a două componente principale de instruire în context multinațional: exercițiul NATO STEADFAST DEFENDER 21, respectiv exercițiul DEFENDER EUROPE 21.
Sistemele antiaeriene americane PATRIOT și AVENGER , ale 10th Army Air & Missile Defense Command, și cele românești, HAWK, OSA-AKM și KUB, ale Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer și ale Regimentelor 50 și 53 Rachete AA, au lovit țintele lansate de la sol, rachetiștii AA demonstrând că sunt capabili să facă față provocărilor apărute în spațiul aerian național și al NATO.
Sutele de ore de antrenament pe tehnică și la simulatoare, precum și exercițiile tactice și-au spus cuvântul la capitolul precizie. Contracronometru, nu se poate spune că, de fiecare dată, bătălia a fost câștigată.
Aproximativ 500 de militari români și încă 200 de militari americani și-au dovedit abilitățile profesionale prin rezultatele obținute în lovirea obiectivelor. În poligonul de la Capu Midia au fost zile de foc și cu foc, cu arșită și multă încordare și transpirație. Rezultatele au meritat întregul efort.
Seria de exerciții DACIA 21 LIVEX a fost condusă de Comandamentul Forțelor Întrunite, fiind unul dintre cele mai complexe evenimente de instruire ale Armatei României din ultimele trei decenii, care a integrat secvențe de pregătire a unor forțe românești, aliate și partenere, în contextul NATO și al parteneriatului româno-american.
Rachetiștii AA au fost monitorizați de personalul Poligonului Complex de Trageri Capu Midia, care a și asigurat perimetrul unde s-a desfășurat misiunea.
DACIA 21 LIVEX a confirmat capacitatea forțelor aeriene de a-și angaja mijloacele și personalul în operații defensive, precum și disponibilitatea permanentă a structurilor Alianței și a partenerului strategic american de a disloca rapid, în țara noastră, efective numeroase și credibile pentru realizarea apărării pe flancul estic.
#patriotAD #hawkAD #KUB #avenger #airdefence #WeAreNATO #airforce #missile #MareaNeagra #armata #army #flanculestic
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata 360, Trustul de presă al MApN

16 iunie 2021 – 101 ani, Baza 95 Aeriană, Bacău. Interviu în format 360 grade.

Publicat de Viorel Amzarescu, 28 iunie 2021, 23:07

Pe 16 iunie, Baza 95 Aeriană din Bacău a împlinit 101 ani. Comandantul bazei, general de flotilă aeriană Leonard-Gabriel Baraboi, vorbește despre oameni, colectiv, activități, misiuni și ce reprezintă experiența acumulată în atâția ani.
Repere istorice:
– Pe 16 iunie 1920, pe aerodromul Tecuci, se înființează, iniţial, sub denumirea de Centrul de Instrucţie al Aviaţiunii;
– În 1924, în urma unei reorganizări a aeronauticii, ia naştere Centrul de Instrucţie al Aeronauticii;
– După 1945, Centrul de Instrucţie al Aeronauticii a fost supus unor restructurări şi redislocări, funcţionând în localităţile Mediaş, Tecuci şi Buzău, iar în anul 1953 este desfiinţat;
– La 1.12.1968, se reînfiinţează, pe aerodromul Bacău, sub denumirea de Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, conform Ordinului Marelui Stat Major, fiind subordonat Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului;
– La 1 ianuarie 1969, Centrul de Instrucţie al Aviaţiei participă efectiv la trecerea tinerilor piloţi pe avionul supersonic MiG-21 şi la perfecţionarea pregătirii cadrelor aviaţiei militare pentru diferite funcţii şi specialităţi;
– La 25 august 1995 a luat naştere Baza 95 Aeriană de Aviaţie Vânătoare şi Vânătoare Bombardament, destinată să asigure pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă ale Grupului 95 Aviaţie Vânătoare;
– Baza 95 Aeriană de Aviaţie Vânătoare şi Vânătoare Bombardament a asigurat logistic zborul avionului MiG-21 „LanceR” încă din faza iniţială, de cercetare şi testare la S.C. „Aerostar” S.A. Bacău. Remarcabil este că pe aerodromul Bacău s-au instruit, în vederea trecerii pe avionul MiG-21 „LanceR”, aproape toţi piloţii de vânătoare din ţară;
– La 1.07.2004 are loc transformarea Centrului 95 Trecere pe Avioane Supersonice în Baza 95 Aeriană, iar la 1.12.2006 i se conferă denumirea onorifică „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”;
– La 1.07.2010, Baza 95 Aeriană se transformă în Flotila 95 Aeriană , iar la 1.12.2013, Flotila 95 Aeriană revine la denumirea de Baza 95 Aeriană „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”.
#Baza95Aeriana #IAR99Soim #aniversare101 #aviatie #airforce #military #armata #generalBaraboi #centrul95 #360grade #360degrees
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata 360, Trustul de presă al MApN

Desantare de parașutiști din elicoptere în Babadag. Transport de tehnică și luptători cu elicoptere

Publicat de Viorel Amzarescu, 22 mai 2021, 09:22

14 mai. Babadag. Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă. Exercițiul multinațional ”Swift Response 21”/”Defender Europe 21” a continuat, cu partea a doua, în cadrul celei de-a treia operații (aeropurtate) a Diviziei 82 Aeropurtată (SUA), desfășurată în România.
Operațiunile de asalt aeropurtat s-au executat cu elicoptere CH-47 ”Chinook” și UH-60 ”Black Hawk”, din batalionul american dislocat temporar în baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, și cu IAR-330 ”Puma”, din bazele aeriene românești.
Peste 20 de elicoptere, din România și SUA, au participat la acest exercițiu multinațional de asalt aeropurtat, secvența din Babadag fiind coordonată de militarii olandezi. Între obiectivele exercițiul s-au regăsit intensificarea pregătirii de luptă și a interoperabilității forțelor armate din Germania, Olanda, România și SUA, iar de la noi a fost desantați militarii Batalionului 495 Parașutiști ”Căpitan Ștefan Soverth”, comandați de locotenent-colonelul George Miron, prezent în zona de acțiune.
Trei valuri de elicoptere, cu cele trei tipuri de aeronave amintite, au aterizat succesiv în raionul de desantare, transportând rapid mijloace tehnice și de luptă și combatanți din baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu în poligonul din Babadag. Între aceștia s-a regăsit compania de parașutiști a locotenentului Florin Roadevin, care a intrat în dispozitiv imediat după desantare. Operațional, în această a doua etapă, prin scenariu s-a prevăzut desantarea unor forțe credibile și manevriere care au avut ca misiune neutralizarea pozițiilor de apărare inamice și, ulterior, ca etapă finală, restabilirea integrității teritoriale.
Partea I s-a derulat în cadrul secvenței ”Joint Forcible Entry” de la Boboc, din prima parte a săptămânii trecute, când aeroportul era ”căzut” și controlat de forțe adverse. Dupa acțiuni de neutralizare a apărarii antiaeriene inamice și de creare a unei ferestre de oportunitate, duse de aviația de vânătoare (prin sprijinul F-16 românești), au fost desantate, aproape simultan, prin parașutare, forțe proprii numeroase și cu mare capacitate manevrieră. Acestea (primul val) au neutralizat alte structuri defensive și au recucerit aeroportul, asigurând, astfel, ca alte forțe proprii să fie desantate (parașutate) și să aibă posibilități de manevră pentru asaltul decisiv aspra forțelor adverse. Această fază a operației a reușit, potrivit scenariului fictiv, forțele adverse retrăgându-se într-un alt raion fortificat din timp, unde vor fi încercat să reziste pentru a permite angajarea altor forțe venite în întărire.
#military #B495Parasutisti #elicoptere #desant #army #armata #360 #chinook #blachhawk #IAR330Puma #paratroopers #Babadag
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata 360, Trustul de presă al MApN

Centrele mobile de vaccinare

Publicat de Gabriel Stan, 22 aprilie 2021, 12:55 / actualizat: 22 aprilie 2021, 17:16

Andreea Popescu (realizator rubrică): 20 de centre mobile de vaccinare, coordonate de Direcția Medicală a Armatei, vor participa în sprijinul autorităților locale în localități izolate sau greu accesibile.

Personalul care va încadra aceste centre mobile face parte din unități militare și instituții medicale ale Ministerului Apărării Naționale din București, Craiova, Brașov, Cluj-Napoca, Pitești, Focșani, Timișoara, Constanța, Galați, Iași și Sibiu.

Ministerul Apărării Naționale a crescut din 16 aprilie capacitatea de vaccinare și va deschide progresiv fluxuri suplimentare de vaccinare la cererea autorităților publice locale. Armata asigură în prezent locuri în 56 de centre de vaccinare proprii, organizate în spitalele militare și în unități militare din capitală și din țară, deservite de aproape 1.000 de angajați ai instituției.

De asemenea, militarii gestionează în totalitate call center-urile destinate programării telefonice la vaccinare, iar Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară Cantacuzino este Centrul național de stocare a vaccinului COVID-19.

Forțele Aeriene Române contribuie la rândul lor la eforturile de combatere a pandemiei, executând zboruri pentru transportul pacienților infectați cu virusul SARS-CoV-2 și a materialelor sanitare.

Retragerea militarilor români din Afganistan!

Publicat de Gabriel Stan, 22 aprilie 2021, 10:46

Cristian Dumitraşcu (moderator): De la Târgu Mureș și pentru Radio România Actualități, subiectul săptămânii este pregătit ca rubrică – la noi în emisiune, mai mereu aşa – al doilea episod al emisiunii este un subiect important săptămâna aceasta: retragerea din Afganistan care a fost anunțată de președintele Biden şi sigur că da, a fost discutată şi într-o reuniune extraordinară..

Anca Făgăraş (moderator): Da, a avut loc o reuniune extraordinară comună a miniștrilor de externe și miniștrilor apărării din statele membre NATO, organizată în format videoconferință miercuri, 14 aprilie, unde din partea României au participat Ministrul Apărării Naționale, Nicolae Ionel Ciucă, și Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, iar la o zi după această reuniune, joi, 15 aprilie, ministrul Nicolae Ionel Ciucă a transmis un mesaj referitor la ce spuneai, la retragerea militarilor români din Afganistan.

Cristian Dumitraşcu (moderator): Edi Nicola de la Jurnal militar Craiova ne aduce mai multe detalii:

Edi Nicola (corespondent): La finalul reuniunii, reprezentanții României au apreciat procesul de planificare derulat de autoritățile militare NATO, iar Ministrul Apărării Naționale, Nicolae Ionel Ciucă, a subliniat în mesajul său rolul important pe care l-a avut România în cei 20 de ani de misiune.

Nicolae Ionel Ciucă: “Ca unul din cele mai importante state contributoare cu trupe la misiunea Resolut Support, cu peste 600 de miitari dislocați în teatrul de operații, România va acționa în acord cu deciziile aliate referitoare la calendarul retragerii.

România a luat decizia acum două decenii să facă parte din coaliţia de luptă împotriva terorismului și să se alăture aliaților săi strategici în efortul internațional de combatere a unui inamic care amenința liniștea și securitatea cetățenilor’’.

Edi Nicola (corespondent): Această lungă misiune în Afganistan a însemnat pentru Armata Română acumulare de experiență, perfecționare în cadrul multinațional, eforturi renunțări și sacrificii.

Nicolae Ionel Ciucă: “Pe parcursul celor aproape 20 de ani, zeci de mii de militari români  au îndeplinit misiuni în teatrul de operații afgan, contribuind semnificativ la schimbarea în bine a situației de securitate din zonă.

Militarii Armatei României au demonstrat acolo, în cel mai greu teatru de operații militare de după cel de-al Doilea Război Mondial, profesionalism, loialitate, solidaritate și, cel mai important, spirit de sacrificiu în numele României.

27 de eroi ai României au plătit cel mai greu preț în numele libertății noastre. Doresc să transmit familiilor eroilor noștri căzuţi în Afganistan că le vom rămâne alături, ca și până acum.

Un gând de recunoștință și celor peste 200 de militari răniți în aceste misiuni. Exemplul lor de curaj și determinare ne inspiră și ne întăreștă.

Pentru Ministerul Apărării Naționale, misiunea în Afganistan se va încheia numai atunci când toți militarii români vor fi în siguranță acasă. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Guvernul a aprobat achiziționarea primului sistem de rachete Patriot

Publicat de adinaiftime, 9 noiembrie 2017, 09:00

Guvernul României a aprobat proiectul de lege pentru realizarea „Capabilității de apărare aeriană cu baza la sol” aferentă programului de înzestrare esențial „Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM)” pentru dotarea Armatei, proiect care va fi  transmis spre aprobare Parlamentului României.

În cadrul proiectului de lege se face referire la achiziționarea, începând cu anul 2017, a șapte sisteme de rachete sol-aer PATRIOT – dintre care patru sisteme destinate înzestrării Statului Major al Forțelor Aeriene și trei sisteme destinate înzestrării Statului Major al Forțelor Terestre – și a echipamentelor aferente, în valoare totală de circa 3,9 miliarde USD fără TVA.

Primul sistem din cele menționate, pentru care a fost deja primită scrisoarea de acceptare de la partea americană, este în valoare de 764,78 milioane USD fără TVA și va fi contractat până la sfârșitul acestui an.

România, în calitatea sa de stat membru al NATO şi UE, are obligaţia să continue şi să îşi intensifice eforturile naţionale pe dimensiunea de apărare şi securitate.

Astfel, înzestrarea forţelor armate române cu sisteme de rachete sol-aer cu bătaie mare, moderne, interoperabile cu sistemele de rachete sol-aer,  cu sistemele de comandă, control, comunicaţii, şi cu platformele multirol din dotarea proprie şi a altor state membre NATO, adaptate misiunilor actuale, constituie o necesitate esenţială, o cerinţă strategică care trebuie satisfăcută în cel mai scurt timp posibil. Prin înzestrarea cu sisteme de apărare aeriană cu baza la sol, se asigură capabilitatea necesară pentru îndeplinirea corespunzătoare a misiunilor specifice pe termen mediu şi lung.

1917. Note de război – un serial simbol, marca Rador

Publicat de adinaiftime, 14 septembrie 2017, 20:30

Pentru a onora Centenarul Marelui Război, Agenţia de presă Rador a Radio România îi aduce în atenţia dumneavoastră pe participanţii şi martorii acelor evenimente eroice. Dorim să depăşim limitele livreşti ale relatării şi să vă oferim fragmente autentice din viaţa de pe front.

În prima lună din 1917 armata noastră operativă care a supravieţuit dezastrului campaniei anului precedent se afla în Moldova, istovită şi secătuită, după trei luni de lupte necontenite şi retrageri din faţa unui inamic puternic.

Totuşi încrederea în dreptatea cauzei pentru care România intrase în Războiul cel Mare nu se clintise. Ţara trebuia scăpată de ocupaţia străină şi trebuia întregită. Se impunea refacerea armatei, readucerea ei în stare de a da lovituri trupelor germane şi austriece.

Acest lucru s-a întâmplat în iarna şi primăvara lui 1917, cu efortul şi sacrificiul tuturor românilor şi cu ajutor din partea Franţei aliate. Rezultatele au fost pe măsură: victoriile impresionante din vară, la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz ne-au făcut cinste şi au fost spre folosul cauzei comune a aliaţilor.

Începând de marţi, 19 septembrie, într-un nou serial intitulat 1917. Note de război vă oferim mărturii detaliate, impresionante, despre încleştarea de acum un veac de pe fronturile Moldovei. Sunt interviuri realizate cu zeci de ani în urmă, păstrate în Arhiva de istorie orală Radio România şi care au o valoare documentară excepţională. Vă invităm să ne urmăriţi pe www.rador.ro, secţiunea Istorie Orală. Vă mulţumim!

(Constanţa) Preşedintele Klaus Iohannis, la Ziua Marinei: Suntem un pilon de stabilitate şi furnizor de securitate în regiune

Publicat de adinaiftime, 15 august 2017, 20:40

Preşedintele Klaus Iohannis a susţinut, marţi, că România îşi asumă şi mai activ profilul de stat puternic şi de actor regional relevant. Şeful statului a declarat că ‘suntem un pilon de stabilitate şi furnizor de securitate în regiune’.

‘Ceremonia de astăzi se desfăşoară simbolic într-o zonă cu o importanţă strategică deosebită din punct de vedere militar, politic, economic, cultural şi social – Zona Mării Negre. Avem datoria de a transforma întregul potenţial al acestei regiuni în avantaje reale pentru România. În arealul Mării Negre ne confruntăm cu provocări de securitate din ce în ce mai complexe şi mai volatile, precum şi cu un grad sporit de impredictibilitate şi incertitudine. Tocmai de aceea, deciziile adoptate de NATO au menirea de a contribui la întărirea măsurilor de apărare colectivă şi de descurajare, inclusiv în regiunea Mării Negre, prin participarea statelor riverane. În actualul context, România îşi asumă şi mai activ profilul de stat puternic şi de actor regional relevant. Suntem un pilon de stabilitate şi furnizor de securitate în regiune. Depunem eforturi consistente pentru ca rolul Mării Negre şi importanţa sa strategică să fie recunoscute la nivelul NATO şi al Uniunii Europene’, a spus Klaus Iohannis, la festivităţile organizate cu ocazia Zilei Marinei Române la Constanţa.

Preşedintele a subliniat că un stat nu poate fi cu adevărat puternic dacă nu are capacitatea de a-şi proteja cetăţenii şi de a le asigura securitatea.

‘Avem nevoie de o armată înzestrată şi pregătită să facă faţă cu succes provocărilor actuale şi aceasta implică eforturi deosebite în ceea ce priveşte dotarea şi modernizarea. În acest sens, acordul politic cu privire la alocarea pentru următorul deceniu, începând din acest an, a 2% din bugetul naţional pentru Apărare şi aprobarea ‘Planului de înzestrare a Armatei României 2017 – 2026′ transmit un semnal puternic de responsabilitate. Arătăm, astfel, partenerilor noştri, că România este un stat credibil şi predictibil, determinat să participe la asigurarea securităţii colective împreună cu aliaţii săi. Respectarea pe termen lung a acestui angajament va permite înzestrarea armatei cu tehnică modernă, de ultimă generaţie’, a spus Klaus Iohannis.

Consolidarea securităţii şi apărării pe dimensiunea maritimă rămâne în centrul preocupărilor României, a subliniat Klaus Iohannis.

Şeful statului a evidenţiat planificarea pentru anul 2017, în regiunea Mării Negre, a nu mai puţin de 18 exerciţii şi activităţi de pregătire cu un nivel superior de complexitate, desfăşurate împreună cu Aliaţii şi cu partenerii.

Klaus Iohannis s-a declarat impresionat să vadă cât de mulţi oameni vin să sărbătorească la Constanţa această zi specială.

‘Este cea mai bună dovadă a preţuirii de care dumneavoastră, cei din Marina Română, vă bucuraţi pentru devotamentul cu care vă faceţi datoria faţă de ţară. Este o recunoaştere pe care o meritaţi pe deplin. Vă felicit că reuşiţi, în fiecare an, să fiţi cu adevărat în mijlocul oamenilor. Este o parte extrem de importantă a misiunii dumneavoastră publice.Văd astăzi mulţi copii, care aşteaptă nerăbdători exerciţiile desfăşurate pe mare. Ştiu din experienţa mea de profesor că nimic nu se compară cu satisfacţia de a surprinde în privirea celor tineri entuziasmul şi curiozitatea care, nu de puţine ori, inspiră o viitoare carieră’, a spus preşedintele Iohannis.

Şeful statului a mai spus că astfel de momente ne arată cât de puternice sunt simbolurile care ne unesc, care ne dau prilejul de a ne simţi parte a unei mari comunităţi.

‘Ne leagă istoria noastră comună, dar şi aspiraţiile pentru o Românie mai puternică şi mai prosperă. Acesta trebuie să fie spiritul în care să celebrăm în 2018 şi Centenarul Marii Uniri, învăţând din trecut şi acţionând ferm pentru un viitor mai bun’, a arătat preşedintele.

Şeful statului le-a transmis marinarilor, cărora această sărbătoare le este dedicată, că ‘dincolo de primejdiile acestei meserii, trăiţi bucurii pe care mulţi dintre noi nu le vom cunoaşte niciodată’.

‘Călătoriile dumneavoastră reprezintă o descoperire unică a vieţii, sub semnul unei relaţii aproape sacre cu marea. Când vă veţi regăsi pe oceane, departe de casă şi de cei dragi, amintiţi-vă că faceţi cinste României prin curajul şi dăruirea de care daţi dovadă. Sacrificiul dumneavoastră este recunoscut şi preţuit! Sunteţi întruchiparea profesionalismului, dedicării şi responsabilităţii. Fiţi siguri că cetăţenii, partenerii şi aliaţii noştri respectă şi apreciază modul în care serviţi interesele României şi apăraţi valorile naţionale’, a mai spus Klaus Iohannis.

Preşedintele Klaus Iohannis, ministrul Apărării, Adrian Ţuţuianu, şeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă, oficiali militari, autorităţi centrale şi locale participă, marţi, la activităţile care au loc în faţa Comandamentului Flotei din Constanţa cu prilejul Zilei Marinei Române.

Ziua Marinei Române este sărbătorită, marţi, şi la Mangalia, Brăila, Galaţi, Tulcea, Giurgiu, Călăraşi, Orşova, dar şi în Parcul Herăstrău din Bucureşti.

Planul de înzestrare a Armatei pe următorii zece ani, în fața Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Publicat de adinaiftime, 31 iulie 2017, 18:30

Planul de înzestrare a Armatei pe următorii zece ani va fi prezentat, săptămâna viitoare, spre aprobare, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care se va reuni marţi la Palatul Cotroceni.

La precedenta şedinţă a CSAT, din 4 iulie, planul a fost retras de pe ordinea de zi, pentru că nu conţinea angajamentul asumat în 2015 de toate partidele politice de a se aloca 2 la sută din Produsul Intern Brut sectorului apărării, începând din acest an.

Ministrul apărării, Adrian Ţuţuianu, i-a prezentat miercurea trecută preşedintelui Klaus Iohannis planul în forma sa revizuită ce cuprinde angajamentul, dar şi cele opt programe majore de înzestrare.

Achiziţiile militare ale României sunt făcute pentru a întări apărarea ţării

Publicat de adinaiftime, 16 iulie 2017, 11:30

Achiziţiile militare ale României nu sunt făcute cu intenţia de a tensiona relaţiile Bucureştiului cu Rusia, ci pentru a întări apărarea ţării, a declarat astăzi preşedintele României, Klaus Iohannis.

Afirmația vine în contextul tranzacției dintre țara noastră și Statele Unite cu privire la cumpărarea a şapte sisteme de apărare cu rachete Patriot, în valoare totală de 3,9 miliarde de dolari.

Membru NATO din 2004 şi membru al Uniunii Europene din 2007, România s-a angajat să majoreze cheltuielile militare cu până la 2% din PIB.

Klaus Iohannis a subliniat că armata noastră are nevoie de echipamente moderne și eficiente, menite să garanteze securitatea românilor.

Reamintim că șeful statului român a participat astăzi la exercițiul militar Saber Guardian 2017, care se desfășoară la Cincu. Este vorba despre cea mai amplă și complexă activitate multinațională de pregătire din acest an.
La exercițiu participă aproximativ 25.000 de militari și peste 2.000 de mijloace de luptă din 22 de țări aliate și partenere.

Oamenii de știință nu vor roboți ucigași

Publicat de Mihaela Costache, 29 iulie 2015, 07:20

Apel împotriva dezvoltării roboților ucigași!

Mii de oameni de știință, printre care laureatul premiului Nobel pentru Fizică, Frank Wilczek, au lansat un apel pentru interzicerea armelor ofensive autonome, cu inteligență artificială.

Ei spun că, în caz contrar, va fi inevitabilă o cursă globală a înarmării.

Spre deosebire de armele nucleare, acestea noi se pot obține cu materii prime care nu sunt greu de procurat, astfel ca va fi doar o problemă de timp până când vor apărea pe piața neagră și vor ajunge în mâinile teroriștilor, susțin cercetătorii.

Cei care sunt în favoarea armelor autonome, le-au descris drept a treia revoluție în practica războiului, după praful de pușcă și armele nucleare.

Ei spun că este benefică o înlocuire a militarilor cu mașini, reducându-se astfel numărul de victime pentru cel care utilizează „roboți” în luptă.

De altfel numeroși cercetători și profesori, de la universități prestigioase din întreaga lume, cum ar fi Harvard, Berkeley, Cambridge, Berlin, Paris sau Liege, susțin că tehnologia inteligenței artificiale a ajuns în punctul în care dezvoltarea unor asemenea sisteme „este fezabilă nu în termen de decenii, ci în anii care vor urma”.

Oamenii de știință care se opun armelor autonome recunosc potențialul considerabil pe care inteligența artificială îl are „în beneficiul omenirii”, dar care nu trebuie „discreditat” prin conceperea unor mijloace de luptă.

Începând din anul 2016 în dotarea armatei românei vor intra 12 avioane de luptă F16

Publicat de Stefania Grigore, 21 august 2014, 19:27

Ieri, ministrul a însoţit o delegaţie a Congresului american care a inspectat baza de la Deveselu.

Mircea Duşa a dat asigurări Statelor Unite că lucrările de infrastructură, pe care partea română s-a angajat să le efectueze, se desfăşoară conform programului.