Diana Culescu – peisagist: ”suntem, în permanență, grădinari planetari”
Publicat de Camelia Teodosiu, 1 septembrie 2022, 14:54 / actualizat: 2 septembrie 2022, 14:30
Astăzi, în Biblioteca de Bucurii, imaginația ne proiectează parcuri și grădini cu flori, arbuști și arbori la umbra cărora să ne odihnim privind înaltul cerului…, aer curat, oameni care iubesc natura…
Așadar propun ca subiect peisagistica – un domeniu complex, multidisciplinar care include aspecte din științele solului, botanică, arhitectură, horticultură, ecologie, protecția și psihologia mediului, design urban, conservare istorică și multe alte ramuri adiacente. Pentru că natura cu tot ce reprezintă ea este un univers pe care îl descoperim doar dacă omul învață să fie un ”grădinar planetar”, așa cum am aflat de la invitata emisiunii – Diana Culescu.
Diana Culescu se declară ”peisagist cu acte în regulă din 2006” – a patra promoție de peisagiști din țara noastră. Între timp a făcut studii de urbanism, cursuri, doctorat și alte specializări și se implică activ în demersuri și proiecte pentru a aduce în atenția publicului larg din România conceptul de Registru Verde.
Diana Culescu reprezintă Asociaţiei Peisagiştilor din România în calitate de preşedinte și vicepreședinte pentru filiala din București a aceleiași organizații.
Iată ce aflăm, de la invitata noastră, despre parcuri și modul lor de folosire
Parcurile sunt o expresie a istoriei relativ recente a omenirii. În Europa, aceste spații verzi cu acces public au apărut atunci când, odată cu schimbarea tehnicii militare, orașele au început să își reconfigureze spațiul și modul de a funcționa. Zidurile cetăților și șanțurile de apărare, devenite inutile în fața tunurilor, au fost înlocuite treptat noi țesuturi urbane și de spații verzi. Această transformare a fost accentuată și de mutarea unui număr din ce în ce mai mare de oameni în mediul urban ca urmare a dezvoltării domeniului industrial. Parcurile devin astfel o formă de reîntoarcere a oamenilor către natură într-un spațiu puternic antropizat. Ele constituie un suport pentru odihnă și relaxare pentru o populație cu un nou ritm de viață.
Amenajarea acestor spații verzi a pornit inițial de la aspecte estetice care urmăreau să pună în evidență diferite elemente construite și, respectiv, compoziția vegetală. Astfel, sunt inserate în mediul urban specii noi, aduse din alte zone ale globului, menite să uimească și să încânte vizitatorii. Un exemplu în acest sens este falsul oțetar (Ailanthus altissima) care, datorită calităților sale estetice, a produs senzație la introducerea sa în orașele europene în urmă cu peste 250 de ani și care se află în prezent pe lista neagră a plantelor invazive din Uniunea Europeană.
Trecerea într-un plan relativ secundar a laturii estetice a amenajărilor de tip parc a fost determinată în timp atât de factori care țin de ecologie cât și de transformarea stilului nostru de viață. Beneficiem azi de mai mult timp liber în viața de zi cu zi, prin urmare nevoile și cerințele noastre pentru un spațiu urban cât mai divers, care să se constituie și într-un suport adecvat pentru petrecerea timpului liber, au crescut considerabil. Parcul nu mai constituie un spațiu pentru odihnă și relaxare pe care îl accesăm doar la finalul săptămâni de lucru. Acesta trebuie să găzduiască activități diverse de-a lungul întregii săptămâni, incluzînd spații suport pentru odihnă activă sau recreere.
Transformarea modului în care utilizăm spațiile verzi publice continuă, iar pandemia cu care omenirea se confruntă în prezent a determinat o nouă schimbare în ceea ce ne dorim de la aceste elemente ale mediului urban. Posibilitatea de a accesa spațiul verde într-un timp cât mai scurt a dus la apariția unor noi concepte precum cel de ”cameră pietonală” (în engleză ”pedestrian shed”) sau ”parc de buzunar” (în engleză ”pocket park”). Ideea de a putea accesa un spațiu verde în mai puțin de 10 minute, adică distanța pe care suntem dispuși să o parcurgem fără a apela la mașină, începe să producă transformări puternice în cadrul orașelor. Acestea duc la o modificare profundă a spațiului public și, respectiv, la apariția unei serii de mici oaze verzi care poarta denumirea de parcuri de buzunar (denumire ce face aluzie la dimensiunea lor redusă) și care permit parcurgerea și utilizarea cotidiană a spațiului urban pentru activități care țin cu precădere de socializare, odihnă și relaxare.
Această transformare a fost determinată de ritmul nostru de viață tot mai alert și a fost puternic accentuată de pandemie în ultimii ani. Utilizarea spațiului verde din proximitatea locuinței pentru activitatea cotidiană începe să devină ceva obișnuit. De asemenea, intenția de utilizare trece acum tot mai des dincolo de aspectele care țin de odihnă și recreere. Indiferent dacă discutăm de marile parcuri urbane sau de parcurile de buzunar, spațiul verde este văzut acum tot mai des și ca un important suport pentru muncă. Întâlnim tot mai des oameni care folosesc laptopul stând sprijiniți de arbori sau așezați la o terasă din parc, ori grupuri care folosesc spațiul verde pentru întâlniri de lucru. Totodată, indiferent de vârstă, suntem înclinați să utilizăm din ce în ce mai mult spațiile verzi chiar și în sezonul rece. Devin așadar importante spațiile care oferă confort în utilizare pentru o paletă cât mai variată de utilizatori, permițând suprapunerea unor activități cât mai diverse în cadrul unor zone cu suprafețe reduse.
În orașele contemporane, dezvoltarea de noi spații verzi urmărește la ora actuală realizarea unor amenajări capabile să asigure atractivitate pe tot parcursul anului și să ofere, pe termen lung, identitate locală. Însă, nevoia de a genera suprafețe tot mai mari de spațiu verde în mediul urban începe să introducă o presiune la nivelul administrației publice din perspectiva costurilor de întreținere și a resurselor consumate în acest sens. Astfel, planurile de gestionare, care permit dozarea acestui efort, devin instrumente esențiale în administrarea spațiilor verzi din orașe. Acestea permit introducerea unei gestionări diferențiate pentru zonele care intră în alcătuirea parcurilor, oferind în același timp și ambianțe diferite pentru utilizatori. Sunt alternate spații cu caracter preponderent decorativ, care pun în evidență diferite elemente compoziționale și care necesită o îngrijire intensivă cu zone naturale capabile să găzduiască ecosisteme stabile și care impun măsuri de gestionare minimale. În același timp, din partea administrației publice asistăm tot mai des la concesionarea activității de gestionare către locuitori. Exemple în această privință sunt grădinile comunitare dezvoltate în cadrul parcurilor noi în orașele din Europa. La noi în țară, este din ce în ce mai comună practica de a căuta soluții pentru a transmite către populație administrarea spațiilor verzi din jurul blocurilor de locuințe.
Activitatea de gestionare externalizată prin aceste practici trebuie să fie însă coordonată permanent de administrația publică. Aceasta este garantul sănătății și siguranței locuitorilor, având obligația de a asigura îmbunătățirea calității vieții în mediul urban. În această sferă fac parte aspecte precum utilizarea preponderentă de specii de plante ce nu au impact negativ asupra sănătății sau a mediului ori mărirea volumului foliar pentru a asigura capacitatea de purificare și răcorire a aerului din oraș. Prin concesionarea activității de gestionare, respectiv prin delegarea atribuțiilor sale, administrația publică nu poate și nu are voie să renunțe la responsabilitatea de a proteja comunitatea locală. De asemenea, administrația publică este responsabilă și pentru armonizarea cu politicile, normele și reglementările dezvoltate la nivelul Uniunii Europene sau la nivel internațional. În relație cu dezvoltarea spațiului urban, un exemplu esențial în acest sens îl constituie utilizarea de soluții bazate pe natură (în engleză ”nature based solutions”), adică soluțiile care sunt inspirate și susținute de natură, care sunt eficiente din punct de vedere al costurilor și care oferă simultan beneficii de mediu, sociale și economice, ajutând în același timp la contracararea efectelor produse de schimbările climatice.
Indiferent de soluțiile de amenajare sau de gestionare ori de mărimea sau de poziționarea lor în cadrul țesutului urban, spațiile verzi publice continuă să fie factori determinanți pentru îmbunătățirea calității vieții oamenilor. Paleta tot mai variată de activități pe care trebuie să le găzduiască generează provocări din ce în ce mai complexe, atât pentru administrațiile publice cât și pentru profesioniștii care activează în domeniu. Parcurile nu mai sunt în prezent doar ”petice verzi” care oferă prilej de promenadă și contemplare la finalul unei săptămâni de muncă. În prezent, parcurile trebuie să ne fie gazde primitoare indiferent dacă dorim să ne petrecem după-amiaza în mijlocul unei plantații cu trandafiri, dacă preferăm să ne jucăm fotbal pe iarbă alături de prieteni, dacă vrem să alergăm la primele ore ale dimineții ori dacă vrem să lenevim într-un hamac la umbra arborilor.
Realizator : Camelia Teodosiu
Foto: Diana Culescu
