Fenomen astronomic SPECTACULOS în acest sfârșit de săptămână

Publicat de adinaiftime, 11 august 2017, 16:47

Ca de obicei, în luna august își face apariția curentul de meteori Perseide.

Denumite după constelația din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an.

Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lasată de o particulă sub 1 mm diametru care aprinde aerul când intră în atmosfera Pamantului. Pentru o fracțiune de secunda vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numește meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pământ se numește meteorit.

Toate aceste particule de praf vin de la cometa Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează şi praful cosmic prins în nucleul îngheţat este eliberat în spaţiu.

Pentru Perseide perioada de activitate este între 17 iulie și 24 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii ce nu aparțin unui curent (sporadici), și meteori ce par că vin din constelația Perseus.

Maximul curentului va veni cândva în noaptea de 12 spre 13 august, ora României.

Vom putea observa panta ascendentă și pe cea descendentă a maximului, în nopțile de 11/12 și 12/13 august.

Puteți observa perseidele și cu o noapte înainte și cu una după maxim, numărul de stele căzătoare vizibile fiind un pic mai mic.

Cea mai buna perioadă de observare este dupa miezul nopții până dimineața. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelația Cassiopeia (între Cassiopeia și Perseu) este o „perseidă”.

Prima auroră observată în afara sistemului nostru solar

Publicat de Mihaela Costache, 31 iulie 2015, 08:00

O echipă internaţională de astronomi a detectat, în premieră absolută, o auroră în atmosfera unei pitice cenuşii aflată la aproximativ 18 ani lumină distanţă, în constelaţia Lyra, conform BBC.

Această auroră este asemănătoare celor boreale dar de milioane de ori mai strălucitoare.

O pitică cenuşie este un obiect substelar cu o masă mai mică decât este nevoie pentru a menţine reacţia de fuziune nucleară pe bază de hidrogen în nucleul ei.

Diferenţa dintre aurorele terestre şi cele de pe pitica cenuşie sunt legate de culoare.

Aurora piticei cenuşii are o strălucire roşiatică din cauza hidrogenului din atmosfera sa.

Pe Pământ aurorele sunt de obicei de culoare verde, în urma interacţiunii dintre electronii din vântul solar şi oxigenul din atmosfera terestră.

Oamenii de ştiinţă nu înţeleg însă cum se formează aurorele piticei cenuşii, o stea eşuată care nu are în apropierea sa astronomică nicio altă stea care să emită vânt stelar.

Este posibil ca particulele ionizate care provoacă efectul de auroră în contact cu câmpul magnetic al piticei cenuşii să provină tot de pe această stea eşuată, conform lui Littlefair.

O altă ipoteză constă în existenţa unei planete nedetectate sau a unui satelit în apropierea piticei, de unde ar proveni materia ionizată care oferă efectul de auroră – o parte din aurorele giganticei planete Jupiter sunt produse în acest mod, particulele ionizate fiind emise de vulcanii de pe una dintre lunile sale, Io.

De asemenea, această descoperire îi poate ajuta pe astronomi să înţeleagă mai bine natura piticelor cenuşii.

În prezent există două tabere, una care susţine că piticele cenuşii sunt mai apropiate de stele şi una care susţine că ar fi mai degrabă nişte planete foarte mari.