Ministerul Apărării Naționale solicită achiziționarea a 44 de vehicule de tip AAV-7

Publicat de prosavioleta, 1 octombrie 2024, 10:00

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Ministerul Apărării Naționale a trimis către Parlament solicitarea de aprobare pentru achiziția a încă 44 de vehicule amfibii de asalt americane de tip AAV-7 care se vor adăuga celor 21 deja contractate. Valoarea estimată a contractului, fără TVA, este de 210 milioane de dolari. Acest tip de vehicul militar este folosit de infanteria marină a Armatei Statelor Unite ale Americii. În România, noile achiziții vor intra în dotarea singurei structuri cu acest specific, Regimentul 307 Infanterie marină din Babadag. Decizia este una importantă, deoarece armata nu dispune în prezent de vehicule amfibii, iar relieful și impactul acestuia asupra acțiunilor militare impun acest lucru.

Cursul pentru jurnaliștii ca transmit din zone de conflict – ediția 20

Publicat de Gabriel Stan, 10 iunie 2024, 15:35

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Direcția Informare şi Relații Publice a Ministrului Apărării Naționale a organizat în perioada 2-7 iunie cea de-a 20-a ediție a cursului pentru jurnaliștii ca transmit din zone de conflict.

Cursul s-a desfășurat la Constanța și Babadag, unde reprezentanții media au învțat despre procedurile de acreditare și de lucru pe timpul operațiilor militare, regulile de siguranță și protecție în zonele de conflict, aspecte privind securitatea operațională și proceduri de acordare a primului ajutor.

Cursanții au aflat despre tehnicile de supraviețuire și modul de executare a unei misiuni într-o zonă de operații și au executat trageri demonstrative. Amănunte avem de la maiorul Roxana Davidovits din Direcția Informare și Relații Publice.

Roxana Davidovits: Au fost 19 anul acesta. Au fost extraordinari, au spus da la tot ceea ce li s-a propus să facă, au încercat să facă scufundări, și au şi reușit, au sărit din bărci, au ieșit pe mare, au făcut patrule terestre, au făcut patrule pe apă.

Toate aceste experiențe i-au dus la finalul cursului încântați, obosiți, extrem de obosiți, dar cu multe cunoștințe noi, cu mai multe informații despre ei înșiși și cu dorința de a se perfecționa în continuare și de a-și face meseria mai bine.

Exercițiul „Riverine Spartan 23”

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 11:39

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Infanteriștii marini din Regimentul 307 „Heracleea” din Babadag s-au instruit în cadrul exercițiului „Riverine Spartan 23”.

Antrenamentele au avut loc în zona lagunară Razelm Sinoe și în Delta Dunării, conform unui scenariu fictiv, care a presupus neutralizarea unui desant aerian inamic și apărarea unor elemente de infrastructură critică.

Pregătirea infanteriștilor marini în astfel de exerciții urmărește creșterea nivelului de reacție imediată pentru executarea acţiunilor tactice terestre fluviale și amfibii – ne-a spus comandantul regimentului, colonelul Marius Gheorghescu: Exerciţiul a avut ca scop fundamental evaluarea subunităților de nivel pluton din cadrul Reginentului de Infanterie Marină, în cadrul unui scenariu complex, integrat, concentrându-se pe acțiuni tactice fluviale amfibii, pe acțiuni tactice în mediul urban. Rezultatele evaluării au fost foarte bune, iar la anumite capitole chiar excelente.

Exercițiul „Saber Guardian 23”

Publicat de Gabriel Stan, 6 iunie 2023, 11:41

Adrian Gîtman (realizator rubrică): 10.000 de militari din România și din alte 12 țări aliate și partenere ai participă până pe 9 iunie la exercițiul „Saber Guardian 23”.

Antrenamentele cuprind deplasări în cadrul tactic, forțări ale cursurilor de apă, exerciții tactice cu și fără trageri de luptă, paraşutări și acțiuni cu specific medical, de evacuare și tratament al răniților.

Ceremonia de deschidere a exercițiului a avut loc luni, în poligonul Smârdan, din județul Galați, în prezența ministrului apărării naționale, Angel Tîlvăr.

Angel Tîlvăr: Este un exercițiu important pentru noi, un exerciţiu care să dezvolte capacitatea de a opera împreună.

Acest gen de exerciții reprezintă un lucru obișnuit pentru Alianţă, dar contextul în care ne află face ca ele să capete o importanță deosebit pentru că este vital pentru noi ca mesajul pe care îl dăm cetățeni să fie acela că Armata României își face datoria, că militarii români sunt pregătiți și că avem echipamentele necesare unei țări care să poată garanta cetăţenilor ei o formă de normalitate pe care ne-o dorim cu toții.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Principalele secvențe ale exercițiului se desfășoară în poligoanele de la Cincu, Smârdan, Babadag, Capu Midia, în Baza Aeriană de la Mihail Kogălceanu și în raioane de instruire din zona localităților Slobozia, Bordușani, Vărsătura și Frecăței. „Saber Guardian” este cel mai complex exercițiu multinațional de instruire din acest an.

Am aflat că la generalul locotenent Dorin Ioniță, comandantul Comandamentului Forțelor Întrunite: Astfel de exerciții nu sunt o noutate; o tradiție de 10 ani ne-a dus la un complex de factori prin care noi am reușit să ne demonstrăm capabilitatea de operativitate, capabilitatea de integrare cu celelalte țări, ne-a dus către o diversificare și o amplificare a obiectivelor de instruit și de asemenea a audienței de instruit.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): „Saber Guardian 23” este integrat în complexul de exerciții Defender, planificat de Comandamentul Forțelor Armate ale Statelor Unite ale Americii în Europa.

Marius Gheorghescu: Cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum. Putem estima faptul că producția de rachete ar putea să sufere de pe lipsa microcomponentelor electronice, care sunt vitale, ca urmare a sancțiunilor impuse

Publicat de Gabriel Stan, 13 februarie 2023, 19:06

La Subiectul Săptămânii vă invităm să ascultați o analiză actualizată a situației de pe frontul ruso-ucrainean în interviul pe care Cristian Dumitrașcu l-a realizat joi la Babadag, o analiză pe care a făcut-o comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bine ați venit la Radio, din nou.

Marius Gheorghescu: Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor. Ne bucurăm să vă avem din nou la Babadag, în zona de coastă, în zona lagunară, în zona Deltei, o zonă destul de sensibilă a României în ceea ce privește noile realități din zona Mării Negre.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunteți, probabil, unul dintre primii din Armată ca militari activi, și dumneavoastră și subordonații, care, ipotetic, veți da piept cu inamicul. Sunteți și un pasionat al domeniului, dincolo de lucrurile obligatorii pe care le aveți de îndeplinit din funcția de comandant.

S-au mai schimbat niște lucruri. Am vorbit de vreo câteva ori în acest an, pe care îl vom, iată, împlini, în mod nefericit, în 24 februarie de război la granița noastră, multe schimbări ale războiului. Ne confruntăm, iată, cu o iminentă a doua ofensivă majoră a rușilor în Ucraina.

Și, spre deosebire de momentul 24 februarie, specialiștii, analiștii militari vorbesc despre o noutate, despre un atac nu doar pe 3 direcții, ci chiar pe 5.

Marius Gheorghescu: Sunt presupunerile specialiștilor. Era de aşteptat că după primul val, prima ofensivă, armata rusă să-și însușească oarecum lecțiile învățate și să aibă o abordare ceva mai realistă decât în prima fază a ofensivei, începută la 24 februarie 2022.

Războiul intrase într-un soi de stagnare, de război pe poziții, pe tranșee, de ‘stalemate’, cum îi spun specialiștii, armata rusă, intensificând o abordare cu rachete și cu drone, începuseră să lovească elemente de infrastructură critică, elementele de producere a energiei, de transport a energiei, exercitând o presiune asupra populației, care, la rândul ei, cel mai probabil ar fi încercat să determine presiune asupra conducerii politice a Ucrainei.

Se pare că rușii, după efectuarea mobilizării, și-au refăcut efectivele, forțele. Cel mai probabil și industria de război a Federației Ruse a trecut la o producție intensă a sistemelor de armament și de luptă, a tehnicii militare. Se pare că au efectuat unele primeniri, au schimbat leadership-ul, la comanda forțelor armate ruse fiind numit generalul Gherasimov, șeful Statului Major General al Armatei ruse.

Este foarte probabil să fi operat mai multe modificări în structura de comandă și control și toate acestea vizând de fapt o abordare ceva mai diferită, după cum toți specialiștii cad de acord. Noua ofensivă va fi pe trei, pe cinci direcții.

Asta rămâne de văzut, vom vedea. Este clar că, de-a lungul istoriei, rușii au folosit inducerea în eroare ca principala lor armă și este de așteptat și de această dată să fie la fel. Centrul de greutate, după părerea mea, rămâne în continuare regiunea Donbas, Doneţk-Luhansk, unde luptele sunt intense încă la nivelul solului, între forțele terestre.

Având în vedere că din regiunea Donbas doar jumătate din ea se află sub controlul forțelor ruse, probabil următorul obiectiv va fi să ajungă sau cel puțin la limita celor două oblasuri, celor două regiuni, județe, cum se numesc în organizarea administrativă a Ucrainei.

Se simte un suflu nou, se simte o abordare nouă, dar și armata ucraineană se pare că dă replici destul de consistente, chiar dacă nu mai au același ritm al ofensivei din toamnă. Succesul este încă disputat, controlul sau inițiativa pare ușor de partea forțelor ruse.

Este clar că și partea ucraineană va veni cu noutăți și mă refer aicea la dotarea acesteia cu blindate, cu vehicule tactice de luptă pe roți sau pe șenile și cu alte mijloace de armament care să dea o replică dură forțelor armate ruse.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Până la întrebarea pe care o am pregătită și care se referă la marele general ‘iarnă’, sunt convins că veți avea un răspuns interesant, aș vrea să vă întreb cât de important este pentru un militar activ – îmi spuneați mai devreme că e diferită viziunea unui militar terestru, mai ales față de cum se vede la televizor pentru alții, analiști și așa mai departe – ați avut o sintagmă interesantă: „noi îi privim în ochi pe inamici”.

Spuneați mai devreme despre Gerasimov și despre schimbarea de lidership, inclusiv șeful Statului Major ucrainean îi poartă un respect profesional lui Gherasimov, spunea că i-a citit toate cărțile și aici voiam să ajung. Este important să nu subestimezi inamicul și este important să gândești ca el și să încerci să contracarezi, nu trebuie subestimat, ci trebuie chiar respectat.

Marius Gheorghescu: Cea mai mare greșeală a unui comandant și a unui planificator militar este să subestimeze inamicul. Observăm că și în media a existat inițial un curent prin care abilitățile deprinderile de luptă ale forțelor ruse au fost ușor criticate, pe dotare, pe tactici, pe modul de acțiune, pe…

N-aș fi atât de optimist, pentru că, în realitate, succesul militar este greu. Armata rusă este superioară din punct de vedere al resurselor armatei ucrainene. Cantitatea însăși este o calitate. Să nu uităm că de-a lungul istoriei forțele ruse au învins în primul rând prin cantitate, ceea ce nu trebuie neglijat.

Da, „generalul iarnă” este un factor extrem de important în economia războiului. Dar, să nu uităm, ambii actori sunt bine antrenați să lupte în iarnă. Să nu uităm că și în războaiele anterioare duse de Germania împotriva Uniunii Sovietice sau de Napoleon împotriva Rusiei principalele bătălii tot în spațiul ăsta ucrainean s-au dus. Sunt convins că de astă dată ucrainenii au avantajul cunoașterii terenului.

De asemenea, pentru forțele terestre, efectele condițiilor meteorologice sunt mult mai greu resimțite la nivelul forței vii de luptă. Dacă armele bazate pe platformă tehnologică, și mă refer la forțe navale, la forțe aeriene, de forțe aerospațiale nu mai zicem, sunt operatorii, luptătorii, indiferent cum i-am denumi, sunt în spatele unui adăpost, să zicem, fizic, sunt la distanță; infanteriștii, tanchiștii, hai să zicem și artileriștii, deși ei folosesc bătaia materialului, sunt pe teren.

Vorbesc de infanteriști pentru că ei trebuie să-și privească oarecum inamicul în ochi. Cel care este cel mai rezistent, care mai este cel mai rezilient, care este cel mai bine echipat pentru condiții severe de teren și de climă are un avantaj.

Cel care este motivat moral are un avantaj și mai mare. Iar ca să vorbim de deprinderile de instrucție, de utilizarea armamentului, nu mai încape îndoială.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la condițiile meteorologice pe aceeași idee în care aţi spus că ambele armate sunt la fel de… probabil în cunoștință de cauză ca instruire pe timp de iarnă, totuși, nu este un avantaj pentru armata rusă dacă vremea se menține rece, pentru că ei pot să valorifice toată tehnica militară? Adică intrăm în primăvară în curând. Acolo se cam joacă.

Marius Gheorghescu: Cum spuneam într-un interviu anterior, în prima fază a ofensivei începute anul trecut, în februarie, majoritatea acțiunilor militare manevriere ale forțelor armate ruse s-au desfășurat într-un teren care se desţelenea, care venea, se dezgheța după iarnă, devenind nămolos, devenind mâlos, foarte moale, ce a creat probleme majore de mobilitate a armatei ruse, chiar și bllindatelor șenilate.

Admitem că vehiculele blindate șenilate sunt mai mobile, sunt mai adecvate zonelor cu teren dificil, umed, dar pentru cele pe roți a fost o adevărată pacoste.

Un vehicul de luptă, indiferent cât de blindat e, încetinit sau împotmolit devine o victimă sigură pentru operatorii antitanc, al sistemului de rachete antitanc, pentru aviație, pentru artilerie. Un mijloc, un inamic fixat este o țintă sigură.

Nu putem să nu lăudăm de-a lungul războiului abilitatea forțelor ucrainene de a exploata terenul, atât calitatea terenurilor, dar cât a exploatării lipsei de mobilitate a forțelor ruse și am văzut cât au pierdut, aproape 2000-3000 de tancuri până în prezent.

Sunt convins că s-a datorat în mare parte caracteristicilor sistemelor antitanc primite din occident, mă refer la sistemele Javelin și NLAW, dar și abilității armatei ucrainene de a exploata și de a folosi, spre exemplu, infanteria, indiferent… numim forțele ucrainene de infanterie, că e ușoară, că-i marină, că e aeropurtată, au exploatat acest tip de formații de luptă, de tactici dispersate, cu formații mici, dispersate, foarte mobile, care au reușit să țină piept – și ne amintim de prima fază atacului Kievului, armata rusă s-a desfășurat în sectorul nordic, zone mlăștinoase, deci zone cu teren moale, alternând cu culoare de mobilitate relativ reduse, foarte fragmentate, dar și cu zone împădurite, ceea ce terenul a devenit primul inamic al forțelor ruse.

Apoi urmau zonele urbane sau zona de proximitate urbană a zonei capitalei, a Kievului, iar în zona urbană, mobilitatea este o problemă și mai mare pentru vehicule. Dincolo de greșeala rușilor, dacă ne amintim, de a trimite blindate în luptă neînsoțită de infanterie, o greșeală fatală.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Între timp, spuneam, lucrurile s-au mai schimbat. Se pare că armata regulată a preluat inițiativa. Nu mai e vorba despre mercenari.

Marius Gheorghescu: Da, nu știm încă ponderea lor. Este foarte des mediatizată acțiunea grupului Wagner, acțiunea grupului paramilitar sau companiile de securitate Wagner, care a luptat eroic, pot să spun, dar cu foarte multe pierderi în zona orașului Bahmut și în împrejurimi.

Lupta acolo a fost mai mult în spațiul acesta construit, urbanizat, foarte adecvat luptei de infanterie, dar efectele operaționale ale acțiunilor forțelor neregulate paramilitare încă sunt prezente și aceștia beneficiază și de o anumită acoperire, își pot permite să încalce regulile de angajare, nu poartă semne, nu fac obiectul dreptului internațional, sunt mai liberi în ceea ce privește regulile de război.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La finalul interviului vă propun nu neapărat o predicție, ci o analiză de om care judecă la rece și care poate fi pus în fața unei situații ipotetice.

Să zicem că în două săptămâni, deşi, sigur, termenul nu e important, în două săptămâni, armata ucraineană are tot ce își poate dori de la Alianță, tot ce i-a fost promis, ceea ce, sigur, repet, nu-i vorba despre două săptămâni, va fi de ajuns doar cu acest ajutor tehnologic și de armament ca armata ucrainiană să-și atingă obiectivul și să elibereze Ucraina?

Marius Gheorghescu: Dacă judecăm raportul cantitativ de forțe, nu, nu va fi suficient, având în vedere că vor primi un număr de blindate pe șenile, şi pe roți – şi mă refer aici și la tancuri şi la transportoare amfibii blindate şi la mașini de luptă ale infanteriei de producție vestică.

Chiar dacă sunt calitativ net superioare mijloacelor ruse, sunt, totuși, în cantitate mult prea mică pentru a acoperi un front de 1.300-1.500 de kilometri. Pe când, armata rusă are mult mai multă forță angajată și poate acoperi.

Ucrainenii vor trebui să lupte în continuare smart, să lupte deștept, să angajeze sistemele de artilerie pe care le au – şi mă refer la sistemele Himars, care s-au dovedit foarte redutabile, lovind ținte de mare importanță de pe teritoriul controlat de armata rusă.

La fel, mă aștept ca sistemele Himars, în eventualitate recepționării, primirii loviturilor cu bătaie mărită, situația armatei ruse să se complice destul de mult. Acum vedeți că cu cât ridică miza armata ucraineană, nici armata rusă nu va sta. Cel mai probabil, armata rusă, dacă va iniția o nouă ofensivă, o va iniția cel mai devreme până la operaţionalizarea blindatelor pe care le primesc din Vest. Este singura șansă să poată să facă ceva.

De asemenea, eu cred că armata rusă va încerca să lovească pe liniile de aprovizionare, în zona de spate a armatei ucrainiene sau să folosească rachetele de precizie. Nu știu cât… au tot apărut estimări că stocul de rachete al Federației Ruse e pe sfârșite, că e terminat. Eu cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum, s-a mărit producția. Nu știm, putem estima câte rachete au.

Putem estima faptul că rachetele de croazieră, rachetele balistice ale Federației Ruse, producția de rachete să sufere de pe lipsa cipurilor sau a microcomponentelor electronice, care sunt vitale pentru o rachetă de precizie, ca urmare a sancțiunilor, a embargoului impus Rusiei.

Dar eu cred că vor găsi metode, prin diverse canale să realizeze, sau cel puțin să obțină aceste componente, să spunem, pe alte canale, din alte surse, substituind. Dar loviturile cu rachete se vor îndrepta în principal asupra liniilor logistice de aprovizionare ale armatei ucrainiene. Armata ucraineană are un număr mare, dar și foarte variat de mijloace tehnice.

Logistica armatei ucrainiene, mă refer la mentenanță în primul rând și la aprovizare, la reaprovizionare, va trebui să fie extrem de flexibilă, având în vedere varietatea acestor mijloace, că avem tancuri de producție germană, avem tancuri de producție americană, avem încă tancurile lor de concept rus-sovietic, avem transportare amfibii blindate de producție americană, mă refer la Stryker, avem mașini de luptă ale infanteriei Bradley M2, avem vehicule blindate, cele de teren Ahambi, toate cele pe care le-au primit, va fi o piatră grea de încercare pentru logistica Armatei Ucrainei, dar eu sunt convins că ei sunt și consiliați și sunt sprijiniți și cu stocuri de materiale, de piese de schimb, cu diverse sisteme de sprijin logistic care vor face față. Rămâne să vedem.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ a fost comandantul Regimentului 307 infanterie marină Heracleea, de aici, din Babadag, cornelul Marius Gheorghescu. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc și ori de câte ori vă pot împărtăși opiniile mele, sunt bucuros să o fac. Îi salut pe radioascultătorii dumneavoastră și sperăm să fie pace cât mai repede.

Marius Gheorghescu: Federația Rusă dorește tergiversarea războiului, cel puțin până la iarnă. Va fi un test, nu numai economic, pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți

Publicat de Gabriel Stan, 19 septembrie 2022, 16:15

Subiectul săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu la Babadag, la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină Heracleea, cu comandantul unității acesteia de elită a armatei, la granița de est a NATO. Colonelul Marius Gheorghescu a vorbit despre contraofensivă armatei ucrainiene din ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel bine ați venit la Jurnal Militar.

Marius Gheorghescu: Bună ziua.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am ținut foarte mult să venim la Babadag. Iată, după aproximativ şase luni de la începutul războiului, noi am făcut o retrospectivă a primelor două luni și de atunci lucrurile s-au mai schimbat.

Nu am mai avut de atunci parte de o analiză a unui militar activ, a unui comandant de unitate, chiar aici, la granița de est a NATO. Așadar, în ziarul Observatorul Militar se titrează foarte clar: armata rusă, pusă pe fugă de contraofensiva ucraineană.

Asta în ciuda multor voci de analiști care spun că n-ar fi chiar așa, că această contraofensivă nu este chiar așa cum arată ea la televizor.

Marius Gheorghescu: Da, e adevărat că în răstimpul scurs de la ultima analiză, operația militară specială, cum a denumit-o partea rusă, a progresat, dar și apărarea ucraineană a devenit mult mai rezistentă, mult mai eficientă.

Se vede din orice unghi sprijinul de informații, sprijin logistic și mai ales, și accentuez aici, pe sprijinul occidental pe partea de sisteme de armament. Dar ceea ce remarcă cel mai bine la armata ucraineană este tactica aplicată și modul de abordare al operației. Se vede clar că operează un concept al rezistenței, a luptei întregului popor, cum îl denumeam în trecut în România, cu insurgență, cu multe poziții urbane, cu manevra pe grupuri mici, dotarea cu sisteme de armament și inovațiile tactice, combinația aceasta de drone…

Termenul englez este Loitering Munitions, dar în noi muniții kamikadze, muniţii care se auto-distrug, își găsesc ținta și se auto-distrug, pe care partea ucraineană pare să le aplice cu succes, cel puțin în părți locale.

Noi suntem, evident, mai mult aplecaţi spre domeniul tactic sau pe nivelul tactic în teren al operaţiilor, mai puțin pe nivelul strategic, fiind adecvat nouă. Se pare că partea ucraineană luptă foarte bine cu sub-unități mici, cu grupuri mici, cu tactici de tip roi, cu atacuri locale, cum a fost și cel din zona Izium-Harkov, zona de nord-est a Ucrainei, unde acest tip de tactică a avut succes.

Nu am date privind organizarea apărării ruse pe aliniamentul pe care l-au atins și se pare totuși că nu a fost o apărare consolidată. Știți că și în luna iunie luna iulie s-au retras dintr-un sector nord-estic, armata rusă, probabil deliberat, probabil că nu, nu este în zona lor de interes.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați acum câteva luni când am vorbit ultima dată la subiectul săptămânii că probabil epoca armei tancuri a apus, având în vedere că atunci racheta Javelin făcea prăpăd în tancurile rusești. Mai sunteți de aceeași părere, acum?

Marius Gheorghescu: O părere rezervată. Cred că marii fabricanți de tancuri și-au învățat lecțiile și cu siguranță vor găsi sisteme tehnice ca și contramăsuri pentru protecția tancurilor. Tancul rămâne în continuare o armă redutabilă, destinată operațiilor militare de anvergură mare.

Este adevărat că tancurile rusești sunt un pic rămase în urmă, cel puțin din nivel tehnologic, față cele cererile de producție occidentală. Folosirea unor tactici, a unor muniții inovative, a unor sisteme de armament inovative sau unor combinații spre exemplu dronele de lovire Bayraktar, munițiile kamikadze folosirea sistemelor portative de lansare a rachetelor antitanc, folosite într-o manieră tactică inovativă, au reușit să facă față tancurilor și să distrugă o cantitate apreciabilă din vehicule blindate ruse.

E adevărat că rușii poate au făcut și mari erori tactice în folosirea blindatelor. Ne aducem aminte de, cel puțin în prima parte a războiului, când au aglomerat unități și mari unități de tancuri pe căi de comunicație, le-au agregat într-o formă care permitea apărătorului ucrainean să le lovească fără probleme.

Vestitele coloane de blindate, de aprovizionare, de 60 de kilometri, toate aglomerate pe șosele. Or, după cum știm, vedem eroarea comandanților ruși. Nu aglomerezi și cu tancuri nu ataci pe căi de comunicații amenajate, ataci pe zone largi, zone care permit dispersia forțelor pentru a le putea apăra împotrivă… și niciodată să nu ataci cu tancurile neînsoțite de infanterie. Ori rușii au atacat cu ele.

Din punctul meu de vedere au făcut erori de parcă s-ar fi nu… refuz să cred că ăsta este nivelul de pregătire al comandanților unităților de tancuri rusești. Ei singuri, prin tacticile aplicate, le-au expus focului sistemelor antitanc „Javelin”, NLAW sau alte sisteme pe care le-au folosit. Lupta se dă încă la baionetă, dacă observați.

Ați văzut că în ultimele acțiuni de contraofensivă din ultimele zile și ucrainienii au folosit niște inovații tactice? De exemplu, grupuri de luptă formate dintr-un tanc însoțit de vehicule ușoare, de camionete, de vehicule civile pe care erau montate diverse sisteme de armament și au practicat un soi de tactici de atac în roi, în cascadă, astfel încât s-a și văzut că rușii nu au rumegat acest tip de tactică. Probabil că e una din cheile succesului contraofensivei ucrainiene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Considerați că intrarea în război a dispozitivelor de artilerie HIMARS poartă această diferență?

Marius Gheorghescu: Deci este, cel puțin până în în această etapă a războiului, par să fie regina balului sistemele HIMARS. Cred că cea mai mare parte din țintele importante de mare valoare ale rușilor au fost lovite cu HIMARS. Evident, fără a supraestima nivelul tehnologic, precizia și modul de întrebuințare, mobilitatea, este pricipala caracteristică. Corect, putem vorbi de sisteme de artilerie, de rachete că principala lor putere este cea de lovire, și precizia.

Dar mobilitatea este un multiplicator de forță al sistemului HIMARS și cred că el avut un mare efect moral asupra trupelor ruse. Incapacitatea de a le detecta, de a le anihila, de a le neutraliza înainte de a ocupa poziții și de a trage, efectul psihologic asupra trupelor prin care au distrus țintele din dispozitivul rus le-au făcut o armă redutabilă și mă simt mândru ca român că am achiziționat.

Din punctul meu de vedere este o armă testată. O putem considera o armă testată în luptă reală și este o bună achiziție pentru Armata Română. Poate că ele au mai fost testate în Afganistan, în Irak, pe lupte, dar știți, în mediu de contra-insurgență, nu te lupți cu armată regulată, nu e un conflict de tip convențional prin care să atești cu toată inima, să certifici valoarea unui sistem de armament. Ei, în acest război, HIMARS-ul cred că și-a susținut teza de doctorat, masterul. Ce putem să-i spunem?

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da. La final sigur că nu puteți să ghiciți nimic. Nu sunteți un prezicător, însă din informațiile pe care le aveți și din felul în care dumneavoastră puteți disemina informațiile care sunt și de o parte și de alta, uneori neadevărate, pentru că așa e la război, puteți să estimați, încă o dată spun, cu datele pe care le aveți și cu experiența dumneavoastră de comandant militar într-o zonă complicată, cam cât credeți că ar mai putea să dureze acest conflict?

Marius Gheorghescu: Din punctul meu de vedere, pare-se că partea rusă dorește tergiversarea războiului, prelungirea lui, cel puțin până la iarnă, prin care puterea politică poate obține efecte. Mă refer la Federația Rusă, cum spunea marele Clausewitz: războiul este destinat să servească unui scop politic, întotdeauna, și economic, evident.

Cred că războiul va mai dura probabil câteva luni bune, cel puțin vom vedea. Iarna va fi un test, nu numai economic, pentru țările care depind sau pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului de Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc, cu toată plăcerea, ori de câte ori mă invitați!

Exerciţiul Forţelor pentru operaţii special – Junction Strike 2021

Publicat de Gabriel Stan, 9 noiembrie 2021, 15:00

Camelia Stroiu (realizator rubrică): În perioada 1-12 noiembrie, în facilităţi de instruire ale Armatei României şi în zonele din vecinătatea localităţilor Reghin, Brădet, Miercurea Ciuc, Mihail Kogălniceanu, Babadag şi Sângeorgiu de Mureş se desfăşoară exerciţiul Forţelor pentru operaţii speciale Junction Strike 2021.

La exerciţiu participă peste 800 de militari români împreună cu aproximativ 150 de militari străini din ţări aliate sau partenere.

Acţiunile de instruire în comun din cadrul exerciţiului urmăresc certificarea a două ţinte de capabilităţi NATO, un grup maritim de forţe pentru operaţii speciale şi comandamentul de componentă pentru operaţii speciale.

Îl ascultăm pe unul din operatorii pentru operaţii speciale participant la exerciţiu într-un scenariu desfăşurat undeva în Dobrogea: Detaşamentul este înfiinţat proaspăt, în urmă cu un an de zile, dar noi am mers pe altă idee, ideea de închegare a oamenilor, prima oară, şi apoi am început să lucrăm foarte mult pe partea de muncă, de meserie pe partea de operaţii. Întodeauna am considerat că atunci când tragi pentru un frate de-al tău ai o altă viziune asupra muncii pe care o depui. Noi tratăm orice exerciţiu ca şi cum ar fi o misiune reală. Noi nu avem timp să ne jucăm. Noi avem timp să execut misiuni reale. De aceea la noi nu există exerciţii, există misiuni reale.

Continuă seria exercițiilor „Dacia 21”

Publicat de prosavioleta, 25 mai 2021, 14:09

Bogdan Dinu (realizator rubrică):  Tot la capitolul exerciții continuă seria Dacia 21, conectată la Defender Europe 21. Militari din forțele aeriene române au participat cu 10 elicoptere IAR 330 Puma din baza 57 aeriană Mihail Kogălniceanu, baza 71 aeriană general Emanoil Ionescu și baza 90 transport aerian Otopeni comandor Aviator Gheorghe Bănciulescu, în Poligonul Babadag, la o emisiune pe asalt aerian, secvență de desantare-inserție a forțelor proprii alături de partenerii NATO.

Desantare de parașutiști din elicoptere în Babadag. Transport de tehnică și luptători cu elicoptere

Publicat de Viorel Amzarescu, 22 mai 2021, 09:22

14 mai. Babadag. Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă. Exercițiul multinațional ”Swift Response 21”/”Defender Europe 21” a continuat, cu partea a doua, în cadrul celei de-a treia operații (aeropurtate) a Diviziei 82 Aeropurtată (SUA), desfășurată în România.
Operațiunile de asalt aeropurtat s-au executat cu elicoptere CH-47 ”Chinook” și UH-60 ”Black Hawk”, din batalionul american dislocat temporar în baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, și cu IAR-330 ”Puma”, din bazele aeriene românești.
Peste 20 de elicoptere, din România și SUA, au participat la acest exercițiu multinațional de asalt aeropurtat, secvența din Babadag fiind coordonată de militarii olandezi. Între obiectivele exercițiul s-au regăsit intensificarea pregătirii de luptă și a interoperabilității forțelor armate din Germania, Olanda, România și SUA, iar de la noi a fost desantați militarii Batalionului 495 Parașutiști ”Căpitan Ștefan Soverth”, comandați de locotenent-colonelul George Miron, prezent în zona de acțiune.
Trei valuri de elicoptere, cu cele trei tipuri de aeronave amintite, au aterizat succesiv în raionul de desantare, transportând rapid mijloace tehnice și de luptă și combatanți din baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu în poligonul din Babadag. Între aceștia s-a regăsit compania de parașutiști a locotenentului Florin Roadevin, care a intrat în dispozitiv imediat după desantare. Operațional, în această a doua etapă, prin scenariu s-a prevăzut desantarea unor forțe credibile și manevriere care au avut ca misiune neutralizarea pozițiilor de apărare inamice și, ulterior, ca etapă finală, restabilirea integrității teritoriale.
Partea I s-a derulat în cadrul secvenței ”Joint Forcible Entry” de la Boboc, din prima parte a săptămânii trecute, când aeroportul era ”căzut” și controlat de forțe adverse. Dupa acțiuni de neutralizare a apărarii antiaeriene inamice și de creare a unei ferestre de oportunitate, duse de aviația de vânătoare (prin sprijinul F-16 românești), au fost desantate, aproape simultan, prin parașutare, forțe proprii numeroase și cu mare capacitate manevrieră. Acestea (primul val) au neutralizat alte structuri defensive și au recucerit aeroportul, asigurând, astfel, ca alte forțe proprii să fie desantate (parașutate) și să aibă posibilități de manevră pentru asaltul decisiv aspra forțelor adverse. Această fază a operației a reușit, potrivit scenariului fictiv, forțele adverse retrăgându-se într-un alt raion fortificat din timp, unde vor fi încercat să reziste pentru a permite angajarea altor forțe venite în întărire.
#military #B495Parasutisti #elicoptere #desant #army #armata #360 #chinook #blachhawk #IAR330Puma #paratroopers #Babadag
??? Vă rugăm să nu uitați să vă abonați la canalul nostru de Youtube și, bineînțeles, să trageți de imagine cu mouse-ul pentru a vă bucura de un video la 360 de grade!
Creat de col. Viorel Amzărescu, Armata 360, Trustul de presă al MApN

Tabără pentru copii, la Sulina

Publicat de Andra Radu, 16 aprilie 2019, 12:53

De când programul ”Școala altfel” se practică în România, profesorii încearcă să găsească metode distractive pentru a-i face pe copii și adolescenți să învețe despre țara în care trăiesc. Fie că vorbim despre cultură artistică (muzică, pictură, sculptură, dans etc.), fie despre istorie și geografie.

Cum fiecare școală poate să își aleagă când va avea loc ”Școala altfel”, nu este de mirare că excursiile și taberele pot avea loc chiar de 1 mai.

Una dintre aceste tabere este cea de la Sulina ce se va deschide chiar pe 1 mai. Organizatorii se așteaptă să sosească chiar în prima săptămână, prin programul „Şcoala altfel”, două grupe de elevi din Piatra Neamţ.

În vacanţa de vară, peste 3.000 de tineri vor fi găzduiţi în Centrele de agrement de la Sulina şi Babadag.

Despre acesta din urmă, Liviu Urlich, şeful Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport Tulcea ne-a declarat:

”Tabăra se află într-o zonă pitorească, cu o priveliște foarte frumoasă, un fel de Sinaia Dobrogei. Ea a fost mulți ani de zile scoasă din circuit, dar în urmă cu 2 ani de zile am reușit să o reabilităm, să obâinem toate avizele de funcționare. Așteptăm și aici în jur de 200 de copii. ei vin, în special pentru a vizita cetatea Enisala. Îi așteaptă excursii în pădurea Babadag, jocuri în grădina pe care o avem acolo și excursii la lacul Razim și cetatea Enisala.”

În tabăra de la Sulina, o zi cu pensiune completă costă 80 de lei, iar la Babadag costul este de 35 de lei pe zi, fără mâncare.

Dobrogea multietnică – Cultura şi civilizaţia tătarilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 august 2016, 19:40

Dobrogea multietnică – Cultura şi civilizaţia tătarilor

Istoria şi creaţia cultural-civilizatorie dau legitimitate, demnitate, sens, drepturi şi obligaţii comunităţiilor etnice care s-a aşezat şi a convieţuit de secole, prin voia destinului istoric, în acest colţ de ţară românească, Dobrogea. O Dobroge multietnică şi multiconfesională, caracterizată de Constantin Brătescu “O Europă şi o Asia în miniatură”, “un uriaş muzeu etnografic viu”,”cap de pod şi poartă spre Orient”.

Tătarii şi Turcii– comunităţi de cetăţeni români ce trăiesc pe teritoriul României de opt secole – au propria identitate etno – lingvistică, religioasă şi culturală pe care au păstrat-o, au exprimat-o, au dezvoltat-o. Ei au contribuit la ridicarea României moderne, au pus umărul la Reîntregirea României Mari, şi-au înscris numele în rândul eroilor neamului din cele două războaie mondiale, au fost parte a consolidării statului de drept, a României democratice, europene, din zilele noastre.

Tătarii – grupul nogaic şi grupul crimeean – s-au aşezat pe litoralul Mării Negre şi în inima Dobrogei până de-a lungul Dunării. Ei au ocupat bazinul râului Casimcea până la capul Midia, toată regiunea văii Karasu până la Cara-Harman (azi Vadu) şi se ocupau cu agricultura, creşterea cailor, cărăuşia, comerţul.Una din primele menţiuni ale prezenţei tătare în Dobrogea o găsim într-un document din timpul sultanului Mohamed al-II-lea şi se referă la epoca lui Ginghiz Han (n. 1229) când şefului militar tătar Ebruz-Ata i-a fost dăruit un domeniu din zonă. De numele lui Djemaleddin Ibrahim Berke Han (1257 – 1266), urmaşul lui Batu Han se leagă colonizarea în Dobrogea a turcilor selgiukizi din Anatolia (1262-1264) cât şi islamizarea Hoardei de Aur la confesiunea sunnită. La sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea prezenţa tătară se consolidează în nordul Dobrogei. 4 Din această perioadă datează un tezaur numismatic cu 23.440 monede de argint emise de trei hani, descoperit în 1962 lângă Mihail Kogălniceanu (judeţul Tulcea), ca şi a altora la Isaccea, Tulcea, Mangalia şi Cernavodă, monede emise de hanii tătari.

Celebrul călător arab Ibn Battuta care a trecut prin Dobrogea pe la 1330-1331, a consemnat că: ,,Oraşul Baba Saltuk (azi Babadag), este cel din urmă pe care-l stăpânesc tătarii. Între el şi începutul împărăţiei greceşti (bizantine) sunt 18 zile de mers într-un pustiu lipsit în întregime de oameni’’.

O altă stabilire masivă a tătarilor în această regiune datează din timpul hanului Timur Lenk (1364-1405), când circa 100.000 de persoane s-au stabilit în Peninsula Balcanică. Datorită numărului lor ridicat, din secolul al XVI-lea călătorii străini au început să numească Dobrogea şi „Ţara Tătarilor„. Odată cu ascensiunea ţarismului spre Marea Neagră şi declanşarea seriei de războaie Rruso-Turce din secolele XVIII-XIX, tătarii dobrogeni, aflaţi între interesele celor două imperii, şi-au căutat adesea refugiu în vecinătate, ajungând să părăsească provizoriu Dobrogea de câteva ori. Precizez că după Războiul Ruso-Turc din (1768-1774), o parte a tătarilor din Cuban s-au stabilit în zona Deltei Dunării, iar după anexarea Hanatului Crimeii de către Imperiul rus în anul 1783, mai multe grupuri de tătari s-au stabilit în Dobrogea, urmate de altele refugiate după un alt conflict Ruso-Turc din 1806-1812.

Chiar dacã, în perioada 1878–1918, o bună parte a populaţiei tătăreşti din Dobrogea a părăsit ţinutul, cei rămaşi au fost treptat integraţi în viaţa politicã şi economicã a provinciei. Încă din 1879, primarii a 26 de localităţi din judeţul Constanţa erau tătari şi în alte zeci de consilii orăşeneşti, comunale tătarii erau reprezentaţi.

După revenirea Dobrogei la Patria Româna, în viaţa Tãtarilor de aici a început o nouã Epocã. S-au creeat Instituţii Publice de Culturã Naţionala şi de Cult Islamic. Dintre acestea menţionãm, la loc de frunte, Seminarul Musulman, care a funcţionat, iniţial, la Babadag şi a fost transferat, în 1901, la Medgidia. De asemenea, Revista „Emel”(Ideal) a însemnat, pentru perioada interbelicã, o veritabilã Şcoalã Renascentistă, răspândind în rândurile tătarilor ideile generoase ale marelui umanist tătar Crimeean Ismail Gaspirinski şi poetul naţional tătar Mehmet Niyazi.

(va urma)

Ghiulşen İsmail-İusuf

Relaizatoare emisiuni în limba tătară-Radio Constanţa