Misiuni internaționale

Publicat de Gabriel Stan, 5 septembrie 2022, 15:07

Edi Nicola (realizator rubrică): Peste 4.400 de militari din 14 state membre NATO și partenere participă până pe 20 septembrie la exercițiul „Saber Junction 22”, găzduit de Centrul de Instruire al Armatei Americane de la Hohenfels, Germania.

România este reprezentată de un detașament de militar din Batalionul 812 Infanterie de la Bistriţa. Exercițiul urmărește creșterea nivelului de plătire a fiecărei structuri participate, dar și verificarea interoperabilităţii tehnice și acționale în context aliat.

Prima ediție a „Saber Junction” a avut loc în anul 2012 și de atunci se desfășoară anual sub conducerea forțelor terestre ale Armatei Statelor Unite ale Americii.

Locotenent colonel Ionuț Ilisei, comandantul Batalionului 818 Infantelie Bistrița: Are un grad ridicat de complexitate, numeroase forțe și mijloace fiind agrenate pe parcursul celor aproximativ trei săptămâni cât durează exercițiul.

Obiectivele noastre de instruire vizează schimbul de experiență profesională cu ceilalți militari NATO, antrenarea subunităților proprii în rezolvarea situațiilor tactice create de orgizatori, precum și creșterea rezistenței psihice în cadrul acțiunilor în condiții vitrege de mediu.

Edi Nicola (realizator rubrică): Rămânem în Europa și coborâm în Balcani, unde continuă misiunea celei de-a doua rotație a plutonului românesc de manevre, dislocat în Bosnia și Hertegovina.

Militarii olteni participă timp de şase luni la acțiuni în sprijinul autorităților locale, având drept scop menținerea unui climat de securitate și stabilitate, concomitent cu dezvoltarea și instruirea forțelor armate din Bosnia și Herțegovina.

Misiunea EUFOR Althea, în cadrul căreia acționează militarii români, se derulează începând cu anul 2004, în baza unui mandat al Organizației Națiunilor Unite.

Locotenentul Andrei Murariu, comandantul companiei românești din Camp Butmir Sarajevo: În perioadele când nu sunt executate misiuni, executăm activități de instrucție, mentenanță, bineînțeles, acordăm militarilor timp suficient pentru refacerea capacității de luptă.

Ne asigurăm de pregătirea documentelor pentru activitățile viitoare, pregătirea misiunii, sprijinul logistic și cele mai mici detalii sunt foarte bine puse la punct, astfel încât să nu fim luați prin surprindere, să putem executa misiunile în cel mai scurt timp.

Edi Nicola (realizator rubrică): De pe bătrânul continent, ne mutăm în Asia, mai precis în Irak, unde, în această săptămână, începând de luni, 29 august, Bagdadul a fost scena unor confruntări violente ce s-au soldat cu zeci de morți și sute de răniți din rândul populației civile, dar și din rândul forțelor de ordine.

Acestea au fost generate de anunțul făcut de clericul șiit Moqtada al-Sadr de a se retrage definitiv din viața politică, determinând ample proteste care s-au transformat în lupte de stradă.

În urma acestor acțiuni, comandantul Forțelor Întrunite Irakian, al cărui comandant este primul ministru Mustafa Al-Kadhimi, a decretat stare de urgență, inițial în Bagdad și ulterior în întreaga țară.

Cu toate acestea, confruntările violente au continuat și în cursul nopții de luni spre marți, oprindu-se doar în momentul în care al-Sadr a cerut susținătorilor săi să se retragă din zona verde și ulterior să înceteze violențele în Bagdad.

Colonelul Vasile Bătinaș, consilier superior pe probleme de capacitate de lupte în cadrul NATO Mission Irak: Este important de precizat că protestele nu au nici o legătură cu misiunile NATO, UE, ONU sau ale Statelor Unite în Irak, ci sunt rezultatul confruntărilor politice între grupările șiite, mișcarea sadristă a clericului al-Sadr, pe de o parte, şi cadrul de coordonare şiit, al cărui lider este fostul prim-ministru al-Maliki, pe de altă parte.

Misiunea NATO în Irak își continuă angajamentul pe care îl are aici, la cererea guvernului irakian, Irakul fiind unul dintre partenerii strategici ai Alianței Nord-Atlantice.

Activitățile noastre se desfășoară cu luarea tuturor măsurilor necesare pentru securitatea personalului celor 29 națiuni care contribuie la această misiune.

Cătălin Gomboș: Au crezut cu toții că poți schimba lucrurile acolo, că poate fi democrație, că oamenii ăia vor avea o viață mai bună!

Publicat de Gabriel Stan, 24 august 2021, 11:17 / actualizat: 1 martie 2022, 10:55

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” jurnalistul Cătălin Gomboș, jurnalist de război. Mulțumesc, Cătălin, pentru că ai venit în această dimineață! Bine ai venit!

Cătălin Gomboș: Bine te-am găsit! Mulțumesc de invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Un interviu pe care ne propusesem să facem altfel, așa. În urmă cu câteva săptămâni, nimeni nu s-a așteptat ca Afganistanul să cadă, așa cum spuneam, atât de repede în mâinile talibanilor.

O zonă foarte cunoscute ție, un oraș foarte cunoscut ție, Kabul, l-ai văzut chiar acum multă vreme, pe când era în paralel cu Bagdadul.

Cătălin Gomboș: Da. Nu îmi mai este chiar aşa de cunoscut, pentru că au trecut niște ani de atunci. Eu am fost în 2004 în Kabul de câteva ori și într-adevăr, pentru că ai zis de Bagdad, eu venisem din Bagdad, unde nu prea se mai putea lucra ca jurnalist independent sau cu low profil, fără să ai securitate după tine, fără să umbli în mașini blindate, pentru că era prea periculos.

Şi înainte de aceasta Bagdadul fusese periculos, însă nu erau străinii, chiar și jurnaliștii nu erau ținte cum a început să se întâmple din primăvara-vara lui 2004 am ajuns acolo. Nu am fost singurul.Mulți jurnaliști pe care îi cunoscusem la Bagdad au luat și ei calea Kabulului.

I-am reîntâlnit pe unii chiar întâmplător, dădeam nas în nas prin oraș și pentru noi a fost – apropo de cum era Kabulul și ce ar fi putut să fie – pentru noi era chiar un pic amuzant că ne avertizau veteranii locului: Vedeți că este, poate fi periculos orașul. Acolo a fost o explozie acum două săptămâni, acum o lună s-a tras o rachetă din munții nu știu care, din jur, ceea ce pentru noi era un pic hilar, întrucât în Bagdad în perioadele liniștite aveai câteva explozii pe zi sau atacuri cu arme de foc.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Îmi spuneai că umblai prin oraș…

Cătălin Gomboş: Da, în acea perioadă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): … nu doar în zona verde.

Cătălin Gomboş: Dar n-am stat, am stat la un hotel din oraș, celebrul hotel Mustafa, iar un alt semn de securitate: nu avea acele dale uriașe de beton pentru a apăra de mașini sinucigaşe…

Cristian Dumitrașcu (realizator): De maşini capcană.

Cătălin Gomboş: … de maşini capcană, care în Bagdad erau obligatorii. Chiar inițial, până mi-am dat seama care este atmosfera în oraș, am stat cu un pic de emoții, pentru că aveam o cameră la etajul unu, chiar la stradă, deci aş fi fost o victimă sigură, însă nu era cazul.

Situația ulterior știm că s-a înrăutățit foarte tare, însă pe atunci umblam singur în tot orașul. Am fost inclusiv în bazar, în zone extrem de aglomerate.

Atrăgeam atenția, pentru că un străin încă avea atunci, deși trecuseră câțiva ani, încă reprezenta ceva inedit, dar nu m-am simțit vreun moment în pericol, nici măcar când am umblat noaptea, pentru că am umblat și noaptea, și pe jos, și cu mașina. Oraşul era…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Noaptea era scufundat în întuneric.

Cătălin Gomboş: … scufundat complet în întuneric. Nu se vedea nici o lumină, dar nici atunci nu a fost vreodată vreo problemă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Neverosimil pentru noi, cei care am văzut Afganistanul mai târziu și militarii noștri care au stat până – iată! – până anul ăsta. Nu mai puteai umbla deloc și doar și în zona verde știm bine că a fost atentatul, chiar în zona verde a fost fără precedent acel atentat de acum doi ani.

Cătălin Gomboş: Când a murit și un militar român.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, când au detonat zidurile care erau ceva de neconceput să fie dărâmate.

Cătălin Gomboş: Da, şi atentatele sinucigașe, într-o primă etapă nu erau comune Afganistanului. După aia această modă, dacă putem să-i spunem aşa, s-a extins și în acea țară, însă talibanii au crescut constant de la un an la altul.

În acel an erau activi. Chiar îmi amintesc că am prins la moment dat o răpire atribuită talibanilor, dar de fapt era un comandant local, un warlord, care vroia să își negocieze un post în Guvernul pe care vroia să-l formeze atunci Hamid Karzai.

Dar a fost atribuit talibanilor acel atac pentru că era activ. După aia, au început să crească tot mai mult.

Ofensivele lor au sporit în intensitate – ştim că au fost și zone din Afganistan extrem de grele: în Zabul de exemplu, în Kandahar, în Helmand, unde au fost britanicii, În Zabul au fost și militarii români – până când ajunseseră să controleze, la un moment dat, chiar de acum câțiva ani, doi, trei, patru ani, controlau o parte semnificativă.

Se vorbea de peste 50% din Afganistan, e drept, în zona rurală. Centrale urbane erau sub controlul forțelor de securitate afgane, care erau sprijinite de militari NATO, dar încă de atunci se întrevedea acest final.

Și apropo de ce spuneai mai devreme și ce zicea și președintele Biden că nimeni nu se aștepta să cadă atât de repede, chiar acum, înainte de a intra cu tine de emisie, am citit un material scris de un fost analist şef de la CIA care zis că nu este adevărat. Serviciile de informații în primul rând că nu sunt profeți ca să zică: asta se va întâmpla.

Ei le prezintă o serie de scenarii. În funcție de ce se va întâmpla în teren, rezultatul va fi ăsta, ăsta sau ăsta, și printre acele scenarii care prevedeau că va rezista 18 luni, că va rezista trei luni Guvernul Afganistan, era și un scenariu care spunea că se poate prăbuși totul, dacă se leagă lucrurile, într-un anume fel, se poate prăbuși în câteva zile.

Deci fuseseră avertizați cu toții. Ceea ce au însă în comun aceste scenarii este că direcția era cam aceeași.

Cristian Dumitrașcu (realizator): De mai mult timp, de câțiva ani. Venind către misiunile militarilor – și români și din celelalte națiuni – pentru că i-ai cunoscut pe toți, nu îți ascund că am avut discuții cu mulţi dintre veteranii teatrului de operații din Afganistan și simt o dezamăgire, pentru că ei au luptat acolo chiar dincolo de meserie, dincolo de faptul că au avut o misiune de îndeplinit.

Au crezut cu toții, spun cu mâna pe inimă, au crezut cu toții că poți schimba lucrurile acolo, că poate fi democrație, că oamenii ăia vor avea o viață mai mai bună.

Au fost multe sacrificii. Ai în cartea pe care ai scris-o, în „Piano Man în Casă Războiului”, ai chiar o metaforă foarte frumoasă, „femeile din portofel”. „Femeile din portofel” de fapt erau femeile de lângă noi, adică soțiile, iubitele militarilor care aveau câte o poză în portofelul fiecăruia.

Cătălin Gomboş: Şi care erau acasă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Şi care erau acasă.

Cătălin Gomboş: Cu inima în gât pentru ce păţeau cei de acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Exact! Toate aceste sacrificii s-au șters cu buretele într-o zi.

Cătălin Gomboş: Nu cred că s-au șters cu buretele într-o zi. Am și văzut dincolo de ce spuneai, şi este de înțeles la militari că se întreabă de ce au fost acolo, am văzut și un șuvoi de comentarii, pentru că brusc, cum se întâmplă în absolut orice criză, lumea descoperită peste noapte cumva de  Afganistanul, că a fost degeaba, că, uite, am pierdut 20 de ani.

Nu este așa. În primul rând, lumea uită de ce s-a mers în Afganistan. Uită cum era situația atunci când a început războiul. Tocmai fusese 11 septembrie, cel mai devastator atac terorist din istorie, care nu era primul Al-Qaida.

Nu se știa exact cât de amplă este această Al-Qaida. Era o problemă, toată lumea era speriată. Să ne amintim în acea perioadă de început, în acei ani, cât de greu era să treci de filtrele din aeroport, de exemplu, că s-a mai relaxat situația între timp, dar a fost o perioadă extrem de complicată.

Lumea era chiar speriată de atentatele teroriste, care au şi continuat o perioadă. Ne amintim Madrid, Londra și așa mai departe. Deci, s-au dus acolo Statele Unite și Aliații lor ca un răspuns la un atac asupra unei țări NATO și pentru a-i vâna pe teroriști. Ăsta a fost scopul principal, care practic s-a încheiat parțial o dată cu uciderea lui Osama bin Laden. Al-Qaida oricum nu am mai avut în acești 20 de ani baze în Afganistan.

Pericolul este ceva mai mic decât a fost în urmă cu 20 de ani. Chiar și Statul Islamic, o organizație mult mai feroce decât a fost vreodată Al Qaeda, și care a avut mult mai mulți militanţi, n-a reușit, deşi au încercat, n-a reușit să lanseze atâtea atacuri câte făcuse rețeaua teroristă, deși au fost câteva în Europa.

Deci, sunt 20 de ani de liniște sau semiliniște pe care i-am câștigat. Sunt 20 de ani în care Afganistanul parțial a fost reconstruit, tot pentru că a fost cât de cât asigurată acea liniște, pentru că Afganistanul trebuie să ne gândim și cum era la momentul când au venit forțele coaliției. Ieșise dintr-un lung război civil din stăpânirea talibană și înainte de asta fusese invazia sovietică. Deci, eu nu cred că s-a pierdut și a fost în zadar.

Cristian Dumitrașcu (realizator): O ultimă întrebare. Nu asta au spus militarii, că a fost degeaba, ci pur și simplu că le pare rău că, iată, toate eforturile lor cumva s-au stins, fără să creadă că ei au fost degeaba acolo.

Mai avem un minut. Părere de analist: există pericolul acum, dacă toată lumea a plecat de acolo, să învie din noi cuibuile de terorişti şi să trebuiască să se intervină iar?

Cătălin Gomboş: Nu imediat. Deocamdată, deci nu cred că talibanii au încheiat relațiile cu Al- Qaida, dar deocamdată se vor feri.

Chiar dacă le vor oferi adăpost unor teroriști, nu cred că le vor permite să își refacă bazele, să pregătească din nou atacuri în Europa, pentru că știu ce au pățit data trecută, asta pe de-o parte.

Pe de altă parte, tehnologia s-a dezvoltat foarte mult în aceşti 20 de ani. Oamenii sunt în teren, pentru că au lucrat cu forțele coaliției în acest interval. Deci, din nou, cred că se poate replica mai ușor, fără să fie nevoie de o intervenție militară rapidă, în caz că va fi nevoie.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cătălin Gomboş, mulţumesc pentru interviul pe care ni l-ai acordat aici, la „Jurnal militar”, în această sâmbătă dimineață.

Uniunea Europeană este lider mondial în domeniul asistenţei umanitare

Publicat de Andrei Cretoiu, 22 august 2016, 10:30

Uniunea Europeană este lider mondial în domeniul asistenţei umanitare şi a ajutat mai mult de 134 de milioane de victime ale catastrofelor natural şi provocate de om.

Ziua mondială pentru ajutor umanitar. a fost stabilită la data de 19 august de  Adunarea Generală a ONU pentru a comemora atacul terorist din 2003 asupra sediului misiunii de asistenţă a ONU din Bagdad – soldat cu moartea a 22 de persoane şi rănirea a peste 100.

Comisarul european Christos Stylianides a subliniat cu această ocazie că Uniunea Europeană este  lider mondial în domeniul asistenţei umanitare în vremuri de criză fără precedent.

 “Astăzi îi onorăm personalul care se află în misiuni umanitare în întreaga lume, pe cei care se află acolo pentru a ajuta oamenii care au nevoie. Noi cinstim memoria tuturor celor care şi-au sacrificat viaţa pentru a salva vieţile altora. Noi îi cinstim pe toţi cei care îşi riscă viaţa în timp ce asigură asistenţă victimelor războaielor şi catastrofelor naturale la nivel mondial.”

Aproape 4.000 de lucrătorii ai misiunilor umanitare au devenit victimele atacurilor majore, din 1997 şi până astăzi, plătind preţul final pentru a servi omenirea.

Atacurile împotriva personalului umanitar reprezintă o încălcare clară a dreptului internaţional umanitar, care urmăreşte să limiteze efectele conflictelor armate asupra civililor. Comisia Europeană finanţează în formarea dreptului internaţional umanitar personalul civil şi militar angajat în operaţiuni UE de gestionare a crizelor.

Anul trecut, Comisia Europeană a mobilizat cel mai mare buget de ajutoare umanitare pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie.

Comisarul Christos Stylianides a fost în Irak, pentru a evalua în teren situația refugiaților

Publicat de Andrei Cretoiu, 1 august 2016, 10:41

După o vizită la Bagdad, comisarul Stylianides a ajuns vineri în tabăra de la Debaga, unde a declarat că UE își demonstrează solidaritatea în mod tangibil față de poporul irakian, în special față de victimele violențelor, dar și față de liderii irakieni. UE este aici pentru a da speranță și demnitate, a spus el.

Împreună cu partenerii din organizațiile umanitare a vrut să vadă la fața locului care sunt necesitățile în acest moment, dar să și amintească că trebuie ca lucrurile să fie pregătite pentru ceea ce va urma. Anul acesta se așteaptă ca 2,5 milioane de oameni să fie dizlocați, din cauza luptelor din Mosul.

De aceea anunțăm un plus de 1,4 miliarde de euro ajutor umanitar numai pentru Irak.Este responsabilitatea noastra morala, colectivă, față de Irak și responsabilitatea pentru stabilitatea întregii regiuni.

Comisarul a dat asigurări că acțiunile umanitare de salvare de vieți se adresează tututor civililor aflați în nevoie, oriunde ar fi ei, pentru că protecția civililor trebuie pusă pe primul loc.