Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:41

Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției.
Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean.
Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu –  să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene.
Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum.
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni…
Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime.
Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european.
Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin.
Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în…
Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite.
Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta.
Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da.
Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa.
Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică.
Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta…
Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant!
Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni.
Cristian Dumitrașcu: Credeți?
Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.

Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului.
Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Pas cu pas spre titlul mondial

Publicat de Gabriel Stan, 29 decembrie 2023, 19:30

Ultimul articol din categoria Inedit vine cum nu se putea mai bine în finalul de an cu un sport de iarnă, pentru că tot suntem în sezonul rece.

Este vorba de bob și monobob, un sport nu atât de promovat în mediul online și în mass-media românească, însă unul extrem de spectaculos și plin de adrenalină.

În interviul din această ediție vom afla care sunt secretele din spatele acestei competiții alături de intervievata noastră, Andreea Grecu, sportiva legitimată la CSA Steaua, care a reușit performanțe notabile în cariera ei.

Aceasta a pornit cu atletismul la origine, ca prim sport, însă pe parcurs a ajuns să practice bobul, din considerente pur personale și sportive.

Anul acesta a pornit cu dreptul la Campionatul Mondial feminin de monobob din Franța, de la La Plagne.

După prima etapă, clasamentul arată în felul următor:

1. Kaysha Love (SUA) | 2:07.92
2. Melanie Hasler (ELV) | + 0.21
3. Andreea Grecu (ROM) | + 0.29

Locul 4 a fost obținut de o altă americancă, Elena Meyers Taylor, în timp ce poziția a 4-a și a 5-a a fost împărțită de sportiva din Germania, Laura Nolte și australianca Bree Walker.

Competiția continuă și lupta este una acerbă așa cum ne dezvăluie Andreea Grecu.

La 29 de ani, sportiva noastră are deja în palmares două medalii de argint obținute la Campionatele Europene de la Sigulda (2020) și Altenberg (2023), plus două de bronz la Konigssee (2017) și La Plagne (2023).

La Jocurile Olimpice, cea mai bună performanță a fost obținută la tineret în 2012, un loc 6.

Celelate performanțe obținute la Jocurile Olimpice:

Sochi 2014 – locul 17 * proba bob două persoane;

Pyeong Chang 2018 – locul 15  * proba bob două persoane;

Beijing 2022 – locul 12 * proba monobob;

– locul 18 *  proba bob două persoane.

Despre complexitatea competiției, planurile de viitor și gândurile pe final de an vom afla din interviul realizat de Gabriel Stan, de la redacția Jurnal Militar, Radio România Actualități.

Ştefan Ciochinaru: Având în vedere că atât China cât și Rusia au probleme teritoriale, mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 17:27

Una dintre întrebările săptămânii trecute a fost următoarea: Se implică Beijingul în Ucraina? Președintele Xi Jinping a fost reales în fruntea Partidului Comunist Chinez. În primul discurs ținut cu pumnul drept ridicat, președintele Xi a declarat: trebuie să facem din armată marele zid de oțel.

Bugetele planificate ale Chinei pentru anul în curs prevăd cheltuieli declarate pentru apărare de 225 de miliarde de dolari, cu cea mai rapidă rată de creștere din 2019 încoace.

Cu toate acestea, cheltuielile Chinei pentru apărare sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Statelor Unite ale Americii, care vor aloca părerii peste 860 de miliarde de dolari. Dar analiștii estimează că Beijing-ul cheltuiește mai mulți bani pentru armată decât sumele anunțate oficial.

Statele Unite susțin că Beijingul ia în considerare să furnizeze arme și muniții Rusiei, acuzații pe care China le neagă cu fermitate. La un an de la invazia rusă în Ucraina, Moscova a fost afectată de sancțiunile fără precedent impuse de Occident.

Dar China, care și-a declarat prietenia fără limite pentru vecinul său din nord, a adus Kreminului un colac de salvare economic, temperând impactul excluderii Moscovei din sistemul financiar global.

Radu Dobrițoiu a realizat o dezbatere, joi seara, la Euroatlantica, la Radio România Actualități, despre China și despre dorința Beijingului de a-și extinde influențele sale, nu doar economice, ci și politice și militare, inclusiv spre Europa și, în acest context, despre o eventuală dorință a Chinei de a sprijini militar Rusia în războiul din Ucraina.

Invitați prin telefon au fost generalul-maior în rezervă Dan Grecu, analist militar și profesor universitar, și profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă.

Vă oferim un fragment din emisiunea Euroatlantică, din data de 16 martie 2023.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Ciochinaru, credeți că războiul schimbă ierarhii internaționale în favoarea Chinei?

Ştefan Ciochinaru: Da, vechea ierahie internațională, care situa Rusia pe locul doi ca putere militară cel puțin, locul doi va fi liber acuma, inclusiv pentru puterea militară a Chinei.

Dar este încă mult prea devreme ca să vorbim despre așa ceva, pentru că, China are încă o rămânere în urmă semnificativă din punct de vedere militar, în pofida faptului că și-a dezvoltat flota foarte în ultimii ani.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, China dispune de cea mai mare industrie de semiconductori, are o importantă capacitate de producție pentru componente microelectronice. Sunt aceste elemente de sprijin neletal importante pentru industria militară a Rusiei?

Dan Grecu: Sunt indiscutabil importante. De altfel, chiar astăzi apăruse o știre cum că pe frontul din Ucraina rușii utilizează drone așa-numitele drone de jucărie, cele ce poți să le cumperi online de la diferite companii.

De fapt, ele nu sunt chiar de jucărie, dar  oricum sunt de mici dimensiuni, nu sunt sofisticate și nici adaptate utilizării militare. Dar, dacă îmi permiteți, pe lângă cele ce le afirmați, domnule Ciochinaru, și foarte bine, da, sunt cu totul de acord cu domnia sa, părerea mea este că autoritățile chineze vor rămâne în general pro Moscova, nu neapărat pe livrarea de armament.

Și este posibil ca foarte, foarte ascuns să fie o livrare de muniții, că dacă va ajunge Rusia la fundul sacului, dar rușii încă mai au resurse suficiente din punctul ăsta de vedere, mă refer la muniții, încă o dată, pentru armament, dar este oarecum alături de Rusia, în sensul că ați văzut și dumneavoastră, totdeauna China a spus că problema… ruşii au cereri legitime privind securitatea lor, respectiv cele adresate Ucrainei și implicit NATO.

De asemenea, că Rusia identifică corect și China este de acord cu extinderea NATO și acțiunile Statelor Unite. Sunt principalele cauze pentru criza dintre Rusia și Ucraina.

Și, nu în ultimul rând, că, în general o astfel de confruntare în folosul Ucrainei și care ar duce la căderea regimului Putin ar putea să creeze un precedent nu prea plăcut pentru autoritățile chineze și în special pentru Partidul Comunist. Firesc, că aia e forţa conducătoare acolo, în Republica Populară.

Ştefan Ciochinaru: Ei, de asta îmi place mie să fiu într-o emisiune cu domnul general Grecu, pe care îl salut cu tot respectul, pentru că comentariile dânsului sunt deosebit de provocatoare, de zi.

Aveţi dreptate, domnule general, sunt cel puțin două planuri majore care trebuie avute în vedere. Primul se bazează pe faptul că între Putin și Xi Jinping există o adevărat frăţie ideologică și chiar strategică, ambii identificând în Occidentul liberal dușmanul care trebuie învins cu orice preț. Și, din punctul acesta de vedere, întrebarea este: cât de departe e dispus să meargă președintele chinez? Va merge el până acolo încât să susțină pe faţă, masiv efortul de război al Rusiei? Nu ştim.

Și al doilea plan de analiză implică locul și rolul Chinei în economia globală. După anii de pandemie și retragerea unor investiții și întregi industrii, mai ales americane, astăzi, China se găsește la cel mai mic nivel de creștere economică din ultimii 40 de ani.

Singura ei șansă este, atunci, revenirea pe deplin în circuitul economic occidental global, acolo unde America este mina ei de aur. O susținere a Rusiei cu armament letal ar fi calea sigură de izolare și prăbușire economică a Chinei.

Nu cred că am risca prea mult anticipând că nu o va face, dar e limpede şi vă dau perfectă dreptate că Beijingul trăiește acum o veritabilă sfâșiere, între dorința sa ideologică de a combate Vestul, susținând Rusia, și realitatea dură e că, din punct de vedere politic, economic și chiar militar, nu poate să o facă.

Poate că și din acest motiv, la Congresul Poporului, despre care vorbea domnul Dobrițoiu, de săptămâna trecută, pentru prima oară de la preluarea puterii în China, președintele Xi Jinping a postulat că reunificarea cu Taiwanul trebuie să se facă pe cale pașnică, de unde se vede că războiul ăsta din Ucraina are proprietatea magică de a deschide până şi ochii visătorilor revoluționari roșii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, un raport al Pentagonului arată arsenalul nuclear al Chinei este pe cale să se tripleze până în 2035, ajungând la 1.500 de focoase nucleare.

De asemenea, documentul indică perfecționarea constantă a Forțelor Aeriene chineze. Dar China va avea nevoie de uraniu îmbogățit. Este posibil să îl procure din Rusia?

Dan Grecu: Nu numai că este posibil, deja îl procură din Rusia. S-au făcut referiri încă de câteva luni despre transportul de uraniu îmbogățit, nu știm cât de îmbogățit, dinspre Federația Rusă către Republica Chineză. Dar, dacă ați amintit de armamentul nuclear în general, este adevărat că ei și-au propus practic mai mult decât o triplare până în 2035, pentru că la ora actuală se pare că Republica Populară are undeva în jur de 400-410 focoase nucleare, care pot fi folosite de pe sol, din aer, de pe nave, chiar și de pe submarine.

Ceea ce este însă foarte important de menționat este că au foarte, foarte multe din aceste mijloace, în special rachetele intercontinentale, dar și rachetele de croazieră pe care au început să le producă, sunt toate produse undeva după 2010-2015, unele chiar 2020, 2018-2020, adică o înnoire accentuată a armamentului nuclear, ceea ce este foarte important.

Cu uraniul, cum am spus, nu se pune problema. Iar concomitent cu dezvoltarea Marinei și Forțelor Aeriene, care par din punctul meu de vedere favorizate în raport cu Forţele Terestre, dar acolo stau bine, că sunt mulți.

Această dezvoltare și modernizare a capacităților nucleare arată că Republica Populară vrea să ajungă și aici să aibă un cuvânt greu de spus, nu numai în comerțul mondial și în alte domenii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, vă adresez aceeași întrebare: de ce este China interesată să își multiplice acest factor de putere reprezentat de focoasele sale nucleare?

Ştefan Ciochinaru: Pentru că a învățat lecția ucraineană. Dacă nu exista arsenalul nuclear rusesc, rușii erau acum bătuți cu papucul de la baie. Doar arsenalul nuclear este cel care a împiedicat o înfrângere catastrofală a Armatei Roșii.

De aceea și Putin, de aceea și generalii lui, de aceea și fostul premier și președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, reiterează de câte ori au ocazia, că amenințarea nucleară, pentru că e singura care îi ține în picioare, şi atunci chinezii au înțeles lucrul acesta și își măresc și își vor mări, fără îndoială, arsenalul nuclear, nu e o simplă dorință, domnul general Grecu, arăta că deja s-au apucat de treabă, pentru că în felul acesta vor descuraja un atac împotriva Chinei.

Acum, sigur, nimeni nu vrea să atace China, cum nimeni n-a atacat Rusia și nici nu dorea să atace Rusia. Având în vedere că ambele țări au probleme teritoriale, o intenție revizionistă, dacă nu chiar o politică revizionistă pusă în practică, atunci mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță. Asta este opinia mea.

Sursa foto: South China Morning Posts

Dorin Gal: Bahmut este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, în timp ce ucrainenii se folosesc de el pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțele Rusiei

Publicat de Gabriel Stan, 13 martie 2023, 11:46

La Subiectul Săptămânii facem și astăzi o analiză politico-militară la zi a războiului din Ucraina și discutăm și despre relațiile Chinei cu Rusia, respectiv Statele Unite ale Americii, în contextul în care normalizarea, dar mai ales acutizarea celor din urmă, va avea, cu siguranță, dacă nu cumva are deja efecte în întreaga lume. Interlocutor Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Bine ați venit la ”Jurnal militar”!

Dorin Gal: Bine v-am găsit, mulțumesc mult pentru invitație!

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Domnule Gal, parafrazând o carte celebră și un film multipremiat despre un conflict de acum mai bine 100 ani, aș spune despre războiul din Ucraina din ultimele săptămâni – nimic nou pe frontul de est. Sigur, nimic semnificativ nou sau foarte, foarte important. Cel puțin asta este prima impresie pe care ne-o facem din știrile ultimelor zile. Putem caracteriza actuala fază a conflictului ca fiind una cu o evoluție mai lentă sau este liniștea de dinaintea furtunii?

Dorin Gal: Sigur, am putea să o caracterizăm printr-o evoluție mai lentă. În același timp, orice fel de evoluție după atât timp de la începerea conflictului are repercusiunile sale.

Putem să descriem această perioadă a războiului din Ucraina ca fiind una care se caracterizează printr-un nivel intens de epuizare, atât al combatanților, cât și a resurselor.

Există probleme în ceea ce privește muniția raportate de ambele părți și este extrem de benefic faptul că statele occidentale continuă să rămână unite în procesul de a trimite cât mai mult ajutor posibil Ucrainei.

În același timp, o să vorbim și de situația din Bahmut, care este hot topicul, din păcate, al războiul în aceste momente. Există rapoarte conform cărora luptele s-au intensificat din nou. Rapoartele arată că Rusia a înconjurat deja din trei părți orașul.

Trebuie să subliniem că acest oraș este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, pentru că, din punct de vedere strategic, câștigurile nu ar justifica pierderile de până acum.

În același timp, ucrainenii se folosesc de Bahmut pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțe ale Rusiei, care astfel nu vor fi trimise în altă parte pe front. În același timp, se tot vorbește despre ofensiva Ucrainei care s-ar pregăti.

Mai toate sursele care urmăresc războiul previzionează că cel târziu în luna mai ar urma să se declanșeze această ofensivă.

Chiar și președintele Zelenski a declarat că se pregătește cât mai curând posibil, iar adjunctul șefului serviciilor de informații din Ucraina a declarat că obiectivul Ucrainei în această ofensivă va fi scindarea frontului rus pentru a opri liniile de aprovizionare de către Crimeea și către restul teritoriului Federației Ruse.

De asemenea, un punct care mi se pare important să-l subliniem este că aproape toți cei care monitorizează războiul din Ucraina afirmă că liderii armatei de la Kiev așteaptă întoarcerea trupelor pregătite acum în cadrul misiunilor de antrenament oferite de UE și de NATO.

Desigur, vorbim încă de foarte puțin personal, e foarte important să ajungă pe front la timp, dar acestea sunt lucrurile care se desfășoară în momentul de față.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și Ucraina așteaptă în continuare sprijin din partea statelor Uniunii Europene, din partea NATO.

Dorin Gal: Desigur, este extrem de important ca întreg Occidentul să continue să susțină Ucraina. Chiar domnul ministru al apărării, domnul Tîlvăr, a participat în săptămâna care a trecut la reuniunea miniștrilor apărării de la Stockholm, unde s-a reiterat și acolo susținerea pe care întreg Occidentul va continua să o ofere Ucrainei.

Deci, într-adevăr, desigur, ca în orice operațiune de acest nivel există dificultăți, dar susținerea Occidentul este acolo și e foarte important să fie, iar România să fie implicată și ea cât de mult posibil în acest proces.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Ne-aţi spus ce urmărește Ucraina. Rusia ce planuri ar avea? Printre altele, citim în presă că e posibil un atac al Rusiei asupra Moldovei. Sunt motive să credem că așa ceva este posibil?

Dorin Gal: Dacă acest război ne-a învățat ceva până acum, este că nici măcar în 2023 nu ar trebui să spunem cu certitudine cât de departe poate escalada o dispută și ce este posibil și ce nu.

Din orice punct de vedere, care are oricât de puțină logică politică, economică sau militară, un atac direct al Rusiei asupra Moldovei pare greu de crezut. Însă, și din nou subliniez, niciun scenariu nu poate fi exclus atunci când vorbim de Rusia, pentru că riscăm să ne înșelăm.

După cum spuneam, chiar domnul ministru al apărării naționale a participat la reuniunea informală a miniștrilor apărării de la Stockholm și chiar la această reuniune s-au stabilit două măsuri de asistență pentru Republica Moldova în valoare de 47 milioane de euro. Deci, sprijinul este acolo.

Ce mi se pare important de înțeles aici este că Republica Moldova se află deja de ceva vreme sub o presiune din partea Moscovei în ceea ce privește folosirea acelor instrumente hibride prin care se încearcă destabilizarea și subminarea conducerii de la Chișinău. Deci, presiunea există deja, astfel că este foarte importantă oferirea de sprijin continuu Moldovei și mărirea capacităților de reziliență în acest domeniu.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Rusia are puțini prieteni în acest moment și doar câțiva dintre acești prieteni sunt actori cu adevărat importanți la nivel mondial. Cu o excepție notabilă, însă, aș spune este vorba despre China. Este cu adevărat China un aliat al Rusiei în acest moment?

Dorin Gal: China, la fel ca și Rusia, este un stat revizionist care urmărește destabilizarea ordinii internaționale liberale și urmărește să-și atingă propriile obiective. Noul ministru de externe al Chinei, în declarația sa inaugurală, chiar a criticat SUA referitor la politicile sale și a descris relația dintre Rusia și China drept un model de susținere și stabilitate.

În același timp, nu este clar pe termen lung cât de mult coincid obiectivele Rusiei și Chinei, dar pe termen scurt există într-adevăr un interes pentru apropiere. Efectele sancțiunilor impuse de către Occident asupra Rusiei nu vor face decât să accentueze dependența pe care o are față de China, iar tocmai lucrul care menține la cote ridicate relația dintre Beijing și Moscova în acest moment este dorința amândurora de a diminua influența occidentală.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Dorin Gal: În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Așa cum ați spus și dumneavoastră, critica pe care a făcut-o actualul ministru de externe la adresa Statelor Unite nu este prima declarație a liderilor chinezi, a liderilor de la Beijing referitor la acest subiect, chiar în ultima perioadă retorica a lor a fost extrem de virulentă la adresa Statelor Unite. Sunt relațiile chino-americane așa de tensionate în această perioadă?

Dorin Gal: Relațiile dintre Statele Unite și China au tot fost într-o continuă deteriorare în ultimii ani. Au fost bineînțeles și încercări de apropiere. Pe de altă parte, pozițiile din acest moment sunt mult diferite și asta duce la dispută.

Ceea ce ar trebui să înțelegem este că SUA și China se află într-o competiție pentru influență în zona indo-pacifică, iar structura întregii relații dintre Washington și Beijing se bazează pe problema Taiwanului.

Aceasta este linia roșie unde se opresc orice negocieri între cele două state. De menționat că SUA au cerut în mod expres Chinei să nu livreze armament către Rusia. Pe de altă parte, orice acțiuni de acest tip a Chinei, orice livrare de armament către Rusia ar declanșa probabil un șir de sancțiuni occidentale asupra Chinei, care ar afecta poziția Chinei în mediul internațional.

În același timp și, din nou mi se pare important să subliniem, este la fel de adevărat că atât SUA, cât și China înțeleg faptul că un război nu ar fi în beneficiul nimănui și că este necesară totuși găsirea unui mod de conviețuire.

Motivul de îngrijorare aici sunt ambițiile tot mai mari ale Chinei și faptul că se vede că Beijingul are dorința de a ajunge la statutul de super-putere în relațiile internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și când credeți că o să ajungă China cu adevărat o superputere?

Dorin Gal: Este o întrebare la care răspunsul cred că este destul de volatil, depind foarte mulți factori. Ceea ce ar trebui explicat aici este că înainte de apariția liderului de acum al Chinei, de Xi Jinping, de fapt politica celor de la Beijing se baza pe lipsa de dorință de a ajunge la acest statut. Numai de când a ajuns Xi Jinping putem vorbi de o Chină care își dorește să se emancipeze și să ajungă o super-putere.

Desigur, vorbeam și anterior de comparația dintre Rusia și China, că amândouă ar fi state revizioniste, care doresc schimbarea ordinii liberale occidentale. Ele o fac în moduri diferite.

Vedem foarte bine ce se întâmplă cu Rusia și cu agresiunea sa militară și cu acest război fără sens. Pe de altă parte, China o face într-un mod mai asiatic, să-i spunem, o face într-un mod mai voalat.

O face cu influență economică, o face cu foarte mulți bani oferiți în statele din întreaga lume. Vorbim de acel Belt and Road, acea inițiativă Belt and Road a Chinei.

Cred că depinde cum caracterizăm superputere. Ceea ce putem spune cu certitudine, în acest moment, este că statul chinez a devenit un actor foarte, foarte important în contextul relațiilor internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Invitatul „Subiectului săptămânii” de a fost Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Mulțumesc.

Poveștile de viață din spatele medaliilor

Publicat de Gabriel Stan, 1 aprilie 2022, 15:05

Enikö Mironcic, fostă Barabas (35 de ani) este campioana mondială și europeană, medaliată olimpică în proba de 8+1, de la Beijing și campioană Europeană la Atena, tot la 8+1, aceasta din urmă fiind ultima medalie obținută la un turneu final.

Am avut ocazia să purtăm o discuție despre canotaj și viața de sportiv pe care a început-o la o vârstă fragedă, la 12 ani, atunci când copii aleg să joace mai mult unii cu alții și când mintea nu-ți stă la performanță sau medalii.

A început canotajul la Clubul Sportiv „Mureșul” fiind una dintre marile talente înscrise la acea vreme în cadrul clubului.

Rezultatele nu au încetat să apară, iar prima medalie au fost obținută în 2000, la Brno (Cehia), la cadeți, la proba de simplu, vâsle, unde bifat o medalia de aur.

În 2001 a reușit un argint la Mondialul de la Duisburg (Germania), la patru vâsle (4x), iar un an mai târziu a obținut primul titlu mondial la juniori ca membru al echipajului de opt rame cu cârmaci (8+1), în Lituania, la Trakai.

La senioare a cucerit prima medalia, un argint, în 2007, la europenele de la Poznan (Polonia), la patru vâsle (4x), iar cel mai marcant rezultat din cariera ei a fost bronzul obținut la Jocurile Olimpice de la Beijing (China) din 2008, la proba de 8+1. Tot în 2008 a devenit și campioană Europeană la Atena, tot la 8+1.

Alte rezultate:

2009 – argintul la 8+1 CM din Polonia (Poznan);

2009 – aur la 8+1 CE din Belarus (Brest);

2010 – campioană europeană la  8+1 în Montemor-o-Velho (Portugalia) și a bifat bronzul la CM.

2011 – titlul european la 8+1 în Plovdiv (Bulgaria);

2012 – locul 4 la 8+1, la Jocurile Olimpice de la Londra.

Pentru performanțele obținute în sport, în 2008 a fost decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a cu două barete de 3 ori.

Eniko Mironcic ne-a vorbit despre cariera militară, despre ocupația actuală și despre cum ajută tinerii să aleagă calea militiară. Tot ea ne-a povestit despre sacrificiile făcute în cariera sportivă și alegerile luate de-a lungul timpului.

Eniko Mironcic: Aveam momente când mâinile mele erau franjuri, pline de bătături, care se rupeau, se mai infectau…Nu puteam să mă spăl pe cap, fiindcă mă usturau mâinile și nu suportam durerile și apelam la colega de cameră să mă spele…

Eniko Mironcic a retrăit câteva amintiri din timpul curselor, despre cât de mult contează forma fizică și cât de important este rolul unui cârmaci în economia unei competiții.

Eniko Mironcic: Canotajul care pare în ansamblu un vâslit frumos, care nu presupune multe, însă din contră, canotajul academic este un sport unde trebuie să și gândești, nu doar că dai cu bățul în baltă, cum mai spun unii…

În final, multipla campioană europeană și mondială a povestit despre educația sportivă, cât de important este sportul în viața oricărui tânăr, despre prima medalie obținută, despre Jocurile Olimpice și despre viitorul ei.

Eniko Mironcic: Deși este doar de bronz și nu este cea mai strălucitoare, că nu este aur, pentru mine, medalia obținută la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008 este cea mai valoroasă…

Pentru Eniko Mironcic cariera de sportivă profesionistă s-a încheiat în 2012, însă de atunci a rămas la fel de activă, însă la nivel amator.

Aceasta a ales cariera militară unde își dorește să aibă la fel de multe performanțe cum a avut în sport, iar în paralel se dedică familiei.

Reportajul a fost realizat de Gabriel Stan, de la Jurnal Militar, Radio România Actualități.

Sursa foto: Eniko Mironcic – fotografii personale

Opt ţări din UE se aliază împotriva Chinei în lupta împotriva produselor contrafăcute

Publicat de Camelia Teodosiu, 22 august 2017, 07:38

Opt ţări membre ale UE au decis să întreprindă o acţiune juridică comună împotriva Chinei cu scopul de a cere anularea a 25 de mărci comerciale înregistrate la Beijing sub același nume cu cel al unor cunoscute mărci europene. Italia, Franța, Spania, Grecia, Portugalia, Germania, Ungaria și România se află pe punctul de a începe o acțiune legală comună în acest sens. Ştirea – anticipată de Euractiv – este consemnată într-un document din 8 august al Ministerul elen al Agriculturii și a fost confirmată de surse UE.

Din document, reiese că în practică, în timpul celei de-a 11-a runde a discuțiilor dintre UE și China care ar trebui să ducă, până în luna decembrie, la un acord pentru protejarea reciprocă a 200 de produse D.O.P (Denumire de Origine) și I.G.P (Indicaţie Geografică), China ar fi fost de acord cu  recunoașterea I.G.P-urilor în baza unui mecanism de „coexistență“ cu propriile produse similare refuzând să discute despre anularea celor 25 de branduri (majoritatea fiind vinuri, băuturi spirtoase și brânzeturi) asemănătoare celor originare europene. Motiv pentru care cele 8 state membre au decis (spre deosebire de UE), să continue lupta pentru o cauză comună.

Cel puţin deocamdată, Italia pare interesată doar de oţetul balsamic (intens falsificat în China), în timp ce Grecia pare interesată de brânza feta, Spania de ulei, iar Franţa de vinuri. „Scopul acordului în curs de negociere – a explicat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene – este cel de a obține cel mai bun rezultat posibil, chiar și pentru producătorii care se confruntă cu concurența produselor deja înregistrate ca mărci comerciale în China și nu originare în UE. Producătorii de D.O.P şi I.G.P pot beneficia de protecție în China fie printr-un mecanism de „coexistență“ cu marca locală anterioară, fie adresându-se justiției „.

Anul trecut, autoritățile vamale europene au confiscat peste 41 de milioane de produse false și contrafăcute (+ 2%, comparativ cu 40.7 milioane în 2015), pentru o valoare totală de 672 milioane de euro (comparativ cu 642 de milioane în 2015). Cele mai confiscate ”falsuri” sunt țigările (peste de 9,9 milioane bucăţi), urmate de jucării (86,8 milioane) și de produsele alimentare (5,3 milioane). China rămâne liderul incontestabil al produselor contrafăcute, fiind urmată de Hong Kong.

Sursa: ILSOLE24ORE (Italia) – Traducerea: Cătălina Păunel/RADOR

http://www.ilsole24ore.com/art/impresa-e-territori/2017-08-17/alimentare-otto-paesi-ue-si-alleano-contro-cina-132101.shtml?uuid=AEgX03DC/cpaunel

Salarii astronomice, locuri de muncă în sistemul public şi ajutoare – măsurile Chinei de a-şi aduce acasă talentele

Publicat de adinaiftime, 21 iulie 2017, 11:00

Autorităţile chineze au reuşit – cu ajutorul salariilor astronomice, a locurilor de muncă în sistemul public şi al ajutoarelor – să convingă 80% din jumătate de milion de studenţi care plecaseră la studii în afara ţării să se întoarcă acasă, relatează cotidianul spaniol El Pais, care notează că, în doar 15 ani, procentul de tineri care studiau în străinătate şi s-au întors în China a crescut de la 15% la 80%.

Este vorba despre o creştere fără precedent în spatele căreia există explicaţii precum dezvoltarea rapidă a economiei sau simplul fapt că tinerii chinezi sunt în imposibilitatea de a rămâne în ţările în care au studiat din raţiuni ce ţin de politica de imigraţie. Însă întoarcerea creierelor este şi rezultatul unei strategii orchestrate de instituţiile cele mai importante ale Partidului Comunist din China: unităţi specializate în multe dintre ministere care gestionează bugete uriaşe pentru ca cei mai talentaţi tineri chinezi să se întoarcă acasă.

China a dezvoltat încă din anii 90 ai secolului trecut programe pentru a frâna fuga creierelor. Creşterea economică şi stabilitatea politică au favorizat procesul, însă politicile guvernamentale şi concurenţa între provincii care au încercat să-şi asigure serviciile celor mai talentaţi dintre talentaţi au fost deopotrivă factori decisivi pentru a-i convinge pe tinerii chinezi să se întoarcă în ţară. Potrivit Ministerului Educaţiei, în 2016, 544.500 de tineri chinezi au ales să studieze în afara graniţelor ţării, iar în acelaşi an s-au întors 432.500.

Unul dintre proiectele cele mai cunoscute este ‘Planul celor o mie de talente’, pus în funcţiune în 2008 cu obiectivul de a identifica şi obţine întoarcerea celor mai buni oameni de ştiinţă şi profesionişti. ‘Trebuie sprijinite persoanele care vor să studieze în afară, şi cu atât mai mult dacă aceştia se întorc în China’, declara în 2013 preşedintele Xi Jinping. La acest program participă Departamentul de Organizare al Partidului Comunist Chinez (care se ocupă cu numirea înalţilor funcţionari), şase ministere (Educaţie, Resurse Umane, Ştiinţă şi Tehnologie, Industrie şi Tehnologii ale Informaţiei, Afaceri Externe, Securitate Publică) şi o comisie care reglementează activitatea celor mai mari companii de stat din ţară şi chiar şi pe cea a Băncii Centrale.

El Pais scrie că a încercat să ia legătura cu reprezentanţi ai unora dintre aceste organisme pentru a afla care este bugetul pe care îl au la dispoziţie şi despre metodele pe care le folosesc pentru a-i convinge pe tinerii cu rezultate strălucite să se întoarcă acasă, dar aceştia au refuzat să facă declaraţii. Acelaşi răspuns l-a primit El Pais şi din partea Asociaţiei Universitarilor care s-au întors din Occident, ai căror membri au beneficiat de programul menţionat.

Totuşi, mai mulţi studenţi chinezi care îşi fac doctoratele în cele mai bune universităţi din lume – şi care au cerut să nu fie identificaţi – au declarat pentru El Pais că au primit oferte greu de refuzat de la companii de stat, universităţi şi chiar administraţii locale: salarii astronomice, drept de reşedinţă în oricare dintre marile oraşe ale ţării, scutiri fiscale sau ajutoare pentru locuinţă şi pentru şcolarizarea copiilor. ‘Mi-au oferit până şi un loc de muncă pentru soţia mea’, a declarat un inginer mecanic chinez care tocmai a terminat un doctorat într-una dintre cele mai bune universităţi din Marea Britanie.

Asociaţiile studenţilor chinezi în universităţile străine sunt principalul canal de acces al guvernului la talentele care au emigrat. Mulţi dintre tineri au decis să se întoarcă acasă, dar nu numai datorită condiţiilor care li se oferă. ‘Evident că există unele dezavantaje cum ar fi poluarea sau lipsa libertăţii în anumite domenii; însă în domeniul meu, fizica cuantică, nu există umbre: cea mai bună cercetare se face aici’, declară un alt absolvent al studiilor universitare de doctorat la o universitate prestigioasă din SUA şi care acum trăieşte la Beijing.

Halep a abandonat meciul cu Lara Arrabuarrena

Publicat de Mihaela Costache, 5 octombrie 2015, 08:10

Jucătoarea de tenis Simona Halep s-a retras ieri de la turneul China Open de la Beijing, ea abandonând meciul cu Lara Arrabuarrena din primul tur, la scorul de 5-4 pentru sportiva spaniolă, după 50 de minute.

Jucătoarea de tenis Simona Halep, locul 2 WTA, a declarat după ce a abandonat meciul din primul tur de la Beijing, că accidentarea nu este gravă, dar nu a vrut să forţeze, informează Mediafax.

Românca era cap de serie numărul 1 la China Open, iar săptămâna trecută, după turneul de la Wuhan, acuzase probleme la tendonul lui Ahile.

Americanca Serena Williams, locul 1 WTA, şi rusoaica Maria Şarapova, locul 3 WTA, deţinătoarea trofeului, nu participă la această competiţie.

Oraşul Beijing va organiza Jocurile Olimpice de iarnă din 2022

Publicat de Mihaela Costache, 1 august 2015, 12:00

Beijingul, capitala Chinei, va organiza Jocurile Olimpice de iarnã din 2022, în urma votului membrilor Comitetului Internațional Olimpic, ieri, la Kuala Lumpur, în dauna orașului kazah Almatîi, a anunțat președintele CIO, germanul Thomas Bach.

Beijing va deveni primul oraș care organizează pe rând Jocurile Olimpice de vară (2008) și de iarnã (2022).

Metropola chineză a primit 44 de voturi din partea membrilor CIO, la a 128-a Sesiune a forului internațional, față de 40 cât a primit Almatî.

Votul a fost efectuat întâi electronic, iar apoi pe hârtie, după ce s-a descoperit că sistemul electronic nu a funcționat, precizează Reuters.

Ediția următoare a Olimpiadei de iarnă va avea loc tot în Asia, în 2018, la PyeongChang (Coreea de Sud).

În ciuda rezervelor legate de candidatura capitalei chineze, probele urmând sã fie împărțite între zona metropolitană și stațiunile montane de la Zhangjiakou și Yanqing, care vor avea exclusiv zăpadã artificială.

Patru dintre cele șase candidate inițiale, inclusiv Stockholm și Oslo, s-au retras în timp din cursă, din cauza lipsei de susținere locală și din cauza preocupărilor pentru partea financiară.