Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Boboteaza. Pe 6 ianuarie, ortodocşii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan. În această zi, preoţii sfinţesc apele, iar cu apa sfinţită oamenii îşi stropesc casele şi animalele. Restul de agheasmă pe care o primesc de la preot când vine cu Iordanul o păstrează în sticle, pentru leac.
În satele și orașele de lângă apă, tinerii se întrec ca să aducă primul la mal crucea aruncată de preot. Tradiția populară zice că acela care se aruncă în apă, în această zi, va fi ferit de toate bolile.
Se mai crede că atunci când preotul aruncă crucea în apă dracii ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuți de oameni, ci doar de lupi.
Tot de Bobotează, nu se spală rufe și se zice că nu e voie să te speli pe cap deoarece se murdărește apa sfințită.
Gerul Bobotezei a devenit un mit, anul acesta, când temperaturile sunt mult mai crescute decât de obicei.
Mai mult, previziunile meteorologilor anunță, de sâmbătă, 6 ianuarie, o încălzire accentuată a vremii în toată zona centrală a țării, inclusiv în depresiunile din Estul Transilvaniei.
De Bobotează va fi o vreme extrem de caldă, vor fi între 6 și 16 grade Celsius, ziua, iar noaptea, între -2 și 8 grade Celsius, doar prin estul Transilvaniei, undeva pe la -5, -6 grade Celsius, fără precipitații.
Stratul de zăpadă măsoară 130 de centimetri la Bâlea Lac, 105 la Vârful Omu, 19 centimetri la Sinaia și 11 centimetri la Predeal.
Odată cu încălzirea vremii, riscul de avalanșe se menține ridicat, avertizează meteorologii, mai ales la altitudini de peste 1.800 de metri.
În satele de la Dunărea de Jos s-a păstrat obiceiul ca femeile, când preotul umblă cu botezul din casă în casă, stropind cu agheasmă, să-i pună în traistă un fuior de cânepă, pentru ca în firele lui să se încâlcească toate relele anului, se arată într-o informare prezentată vineri de reprezentanţii Serviciului Tradiţii şi Obiceiuri din cadrul Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi.
Potrivit sursei citate, în localităţile Movileni, Şendreni şi Braniştea, femeile primesc ceata Chiraleiesei, care înconjoară casa şi grajdurile, sunând din talăngi şi urând a bleşug. Se aprinde apoi pe un tăpşan un foc de paie şi frunze uscate peste care flăcăii joacă Ardeasca, sărind peste flăcări, prin fumul gros, pentru a se curăţi şi a se feri de boli.
Târziu în noapte, fetele şi flăcăii pun de aflarea rodului. Împreună merg în grădină, taie crenguţe de pomi feluriţi şi le aşază într-o oală la căldură. Se spune că, după cum va înverzi fiecare, aşa va fi anul de bun în fructe.
La Şerbeşti, Condrea şi Salcia s-a păstrat obiceiul ca fetele de măritat să-şi pună sub pernă o rămurică de busuioc ‘furată’ de la preot, iar seara să mănânce o turtă de făină foarte sărată, fără a bea strop de apă, pentru a-şi putea visa ursitul. Mai mult, fecioarele care alunecă pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în timpul anului.
Tradiţia de a avea la Bobotează faimoasele cruci din gheaţă va fi respectată şi în acest an la Galaţi prin grija angajaţilor de la depozitul frigorific al unei societăţi comerciale din apropierea oraşului.
Cele două cruci mari din gheaţă care vor fi folosite la ceremonialul religios de Bobotează sunt gata şi stau la rece, la -18 grade Celsius, în depozitul frigorific al unei societăţi comerciale, care le face de şase ani.
Fiecare cruce din gheaţă are 1,20 metri înălţime, 80 de centimetri lăţime şi este formată din aproximativ 50 de litri de apă, puşi la congelat, într-o formă metalică.
,,A durat cam 12 ore ca apa să îngheţe în formele pe care noi le-am făcut. Cele două cruci sunt ţinute în depozit la -18 grade Celsius. Nu cred că se vor topi când vor fi scoase, chiar dacă nu va fi chiar aşa de frig afară, vor rezista’, a declarat miercuri Ionela Negru, de la societatea comercială.
Ele vor fi aşezate, sâmbătă, în cadrul natural al Bisericii Precista, când se prăznuieşte Botezul Domnului; una va fi în curtea bisericii şi după ce va fi sfinţită, va aştepta creştinii la închinare, ca să-i sfinţească. Cealaltă va fi aşezată la kilometrul zero, pe faleza Dunării, şi va însoţi soborul de preoţi la slujba de sfinţire a apei Dunării.
Potrivit preotului protopop Ionel-Eugen Buruiană, prin modelarea crucii de gheaţă, creştinii locului se pun în acord şi în armonie cu întreaga creaţie a lui Dumnezeu, însă lipsa gerului care să îngheţe apa este suplinită de ani buni de temperatura depozitului frigorific de la societatea comercială din apropierea oraşului.
‘Pe vremuri, când Dunărea era îngheţată, oamenii locului tăiau crucea din gheaţa care se forma pe Dunăre, pe râurile sau pârâurile cu care se învecinau, astfel aducând recunoştinţă şi închinare lui Dumnezeu, prin cinstirea Sfintei Cruci. Pentru că în ultimii ani gerul Bobotezei nu prea îşi mai face simţită prezenţa în perioada premergătoare sărbătorii Botezului Domnului, s-a apelat la această soluţie de a confecţiona crucea de gheaţă într-o fabrică’, a declarat Ionel-Eugen Buruiană.
Ciclul sărbătorilor de iarnă are ca punct final Boboteaza, zi ce în mod firesc reuneşte motivele specifice zilelor de înnoire a anului şi este pragul între perioada de sărbători şi reintrarea în normalitatea vieţii, fără mese festive şi petreceri până în zori. Încep de fapt câşlegii de iarnă. Prin Oltenia băieţii şi spun cu năduf:
Bine că vin câşlegile
Să mărităm fetele.
Este ziua când se poate afla ursitul, se prind farmecele şi descântecele. În Ajun de Bobotează fetele de măritat aşteaptă nerăbdătoare preotul cu Botezul. După ce casa va fi sfinţită cu apă din căldăruşa preotului, din busuiocul cu care preotul a stropit fetele primesc o crenguţă. Jumătate o pun la straşina casei până a doua zi. Dacă va prinde „chidă” şi busuiocul va fi alb, este semn că viitorul soţ va fi bogat, dacă nu… nu. Dar nu se supără, că ştiu ele că dragostea îmbogăţeşte viaţa. Cealaltă jumătate de crenguţă de busuioc o vor aşeza pe pernă şi o vor înţepa cu acul, zicând:
Eu nu înţep perina,
Înţep soarta mea
În vis s-o visez
Aivea s-o văd.
Apoi vor pune busuiocul sub pernă. Se vor închina, ca să se ierte gestul ritual de „fermecătură”. Ce vor visa peste noapte, aceasta le va fi ursita. Dimineaţa, se zice, nu e bine să privească pe geam, că vor uita visul. Apoi vor povesti, ca să se-mplinească, să nu se răsucească „soarele”. Oricum, nu s-ar împlini dacă n-ar fi busuiocul! Apoi aşteaptă iordănitorii… cei ce au şi busuioc. Ei stropesc şi zic:
Să fie sănătos
Ca busuiocul vara.
Busuiocul dragostei se păzeşte ca şi apa la Bobotează. Se seamănă în Duminica Tomii, „ca să tragă unul la altul cum trage dragostea la busuioc”.
Busuiocul de la Bobotează aduce noroc şi sănătate, mai bune decât toate.
Foto: Rudorel Rusu
Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
Perioada cuprinsă între Sfântul Ion şi Lăsatul Secului de Paşti este cunoscută sub numele de Câşlegii de iarnă. Este momentul reinstaurării ordinii într-o viaţă marcată până acum de mese îmbelşugate, ospeţe şi petreceri dionisiace, acte menite să marcheze începutul anului tânăr. Nu întâmplător sfinţii de început de an sunt tineri şi nu întâmplător tinerii sunt cei ce aşteaptă câşlegii de iarnă. Este vremea şezătorilor, a întâlnirilor celor ce doresc să-şi împlinească viaţa prin căsătorie.
În cele 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, de la Crăciun până la Bobotează fetele, învăţate tot de bătrâne, au făcut practici rituale de aflare a ursitului. Mare este nerăbdarea lor de a şti dacă se căsătoresc în „ăst an” şi mai ales cum arată viitorul soţ! Aşa că nu e de mirare că practicile vor continua şi după încheierea sărbătorilor de iarnă.
De Sfântul Ion prin Moldova fetele ştiu un descântec pe care-l spun când se spală pe faţă cu apă neîncepută pusă într-un vas împreună cu un fir de busuioc şi peste care a răsărit soarele. Ele spun vorbele gândind la Maica Domnului:
… eu cu mine te-oi lua,
În apa lui Iordan te-oi spăla,
Cu cămeşă de dragoste
Te-oi îmbrăca,
Cu brâu de dragoste
Te-oi încinge,
Coroană de aur
În cap ţi-oi pune,
Mândru mi te voi clăti,
Mândru te voi limpezi,
Ca argintul strecurat,
Ca maica ce te-a dat,
Ca soarele când răsare
Ca busuiocul cu floare…
Sunt aşteptate şezătorile, întâlnirile tinerilor, pe vremuri asistaţi de bătrâni. În acest cadru se stabilesc viitoarele familii, după ce-şi mărturisesc dragostea şi-şi dovedesc fidelitatea.
Între băieţi şi fete soarta aşază cumpăna dreaptă a judecăţii: băieţii, se spune, sunt mai „judecaţi”, cântăresc bine calităţile fetelor şi, implicit zestrea lor… chiar şi numai de frumuseţe. Asta până vine săptămâna oarbă! Fetele sunt mai nerăbdătoare. De unde vine nerăbdarea? Poate de la gândul că dacă sunt alese mai degrabă este semn că au calităţi evidente, sau poate de la gândul să nu rămână fete bătrâne şi „piatră-n casă” părinţilor.
Cu siguranţă nerăbdarea lor vine de la fire: sunt mai iuţi… aşa şi trebuie, doar ele rânduiesc casa. Îngrijesc apoi de toată familia şi mai ales duc grijile nemărturisite ale vieţii care tot pune cumpănă la mersul firesc al destinului. Altfel nici nu se poate. Că Dumnezeu a lăsat şi noapte şi zi, şi bucurie şi-ntristare, dar sentimentul ultim este de satisfacţie că nu ai făcut umbră pământului de pomană.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
