Gordon Brown: Un Brexit fără acord poate prăbuşi industria auto britanică peste noapte

Publicat de Camelia Teodosiu, 4 septembrie 2019, 10:35

Fostul premier Gordon Brown spune despre Brexit că situaţia sumbră, de Halloween, propusă de Boris Johnson, ar putea periclita mii de locuri de muncă

Pe măsură ce intrăm în a doua săptămână a celei mai profunde crize constituţionale din istoria recentă, este timpul să ne punem întrebarea care contează cu adevărat – ce anume răspunde cel mai bine nevoilor şi aspiraţiilor poporului britanic – şi este cel mai probabil să ne protejăm locurile de muncă, standardele de trai şi serviciile noastre publice. După cum voi arăta astăzi în vizita mea la o bancă de alimente din Liverpool şi la Vauxhall Cars, la Ellesmere Port, există o linie directă care ne duce de la o ameninţare la adresa Constituţiei noastre, la o ameninţare la adresa angajării şi veniturilor oamenilor.

Într-un sondaj realizat de Hope not Hate, în ultimele zile, 49% dintre britanici – cu doar 16% contra – spun acum că un Brexit fără acord la 31 octombrie este rău pentru Marea Britanie. Şi atunci când oamenii sunt rugaţi să aleagă ce îi îngrijorează cel mai mult la lipsa unui acord, potenţialul colaps al industriei auto britanice este, pentru ei, cea mai stridentă ameninţare previzibilă şi principala lor frică.

Un ameţitor procent de 40% dintre alegători consideră că un Brexit „fără acord” reprezintă un dezastru pentru industria auto. Liniile noastre de producţie auto ar putea pur şi simplu să cedeze peste noapte, pe fondul reţinerilor portuare şi al blocajelor pe autostrăzi. Este un fapt fascinant, aproape năucitor, că fiecare maşină pe care o producem în Marea Britanie are 30.000 de componente – şi 15.000 din aceste piese vin în Marea Britanie din afara Marii Britanii.

În total, 12.000 sau 80% din componentele auto importate în Marea Britanie au provenit din UE, anul trecut. Aşadar, în fiecare zi, suficiente componente pentru a umple 1.100 de camioane ajung în porturile noastre – parte a unui lanţ de aprovizionare globală, unde componentele trec dus-întors între Marea Britanie şi Europa, şi unde chiar şi o întârziere vamală minoră poate fi masiv perturbatoare. Luăm ca exemplu Land Rover Discovery. Piesele cheie – servodirecţia, injectorul de combustibil, blocul motor şi convertorul de cuplu – provin din Germania. Furtunurile sale de răcire şi modulul de control central vin pe mare din Cehia, galeria de evacuare din Ungaria. Sistemul său de protecţie pentru cablaje este din Franţa, iluminarea pe faţă şi amortizoarele sale din Polonia. Unităţile de control electronic vin prin România.

De fapt, 40% din totalul materialelor sale sunt importate din Europa continentală şi panoul său de control al încălzirii din Irlanda, o altă parte a UE. După cum a raportat organizaţia europeană de aprovizionare, anul trecut, maşina tipică are componente produse în 15 ţări. Industria noastră auto, care depinde de componentele importate, este cel mai mare angajator-producător al nostru, cu 180.000 de angajaţi care lucrează direct în fabricile de automobile, şi în total 800.000 în lanţul de aprovizionare şi distribuţie şi vânzare cu amănuntul.

Când, în 2014, Consiliul Industriei Auto a întocmit o listă a elementelor lanţului de aprovizionare în care Marea Britanie trebuia să fie mai autosuficientă, au descoperit că ne-am bazat pe importurile străine pentru turnarea motoarelor, cadrul metalic pentru motorul unei maşini, componentele scaunelor, jante din aliaj, iluminat, vopsea, bara de protecţie şi grupuri de instrumente, cele mai multe dintre acestea încă fiind componente ale unei maşini importate din Europa continentală. Însă, dacă avem nevoie de componente din Europa pentru fabricarea maşinilor noastre, trebuie să şi vindem maşinile în Europa, pentru ca fabricile auto britanice să rămână pe linia de plutire. Iar tarifele impuse la piese şi tarifele şi mai mari la vehiculele finite ar putea face cu uşurinţă exporturile noastre necompetitive.

Anul trecut, 80% dintre autoturismele produse în Marea Britanie au fost destinate exportului, iar cele mai multe către ţările UE. De fapt, dintre cele 1,5 milioane de autoturisme fabricate în Marea Britanie, doar 280.000 sunt vândute clienţilor britanici şi astfel, fără vânzările europene, multe locuri de muncă sunt în pericol. Producătorii de maşini japoneze, indiene, coreene şi americane au investit în Marea Britanie nu pentru că piaţa britanică este uriaşă – noi vindem aici doar 200.000 de maşini de producţie britanică – ci pentru că piaţa europeană este uriaşă, în valoare de peste un milion de vânzări de maşini britanice pe an, iar aceşti giganţi auto străini au văzut, până acum, Marea Britanie ca platforma de la care ei vând în Europa, şi orice impas cu continentul îngreunează şansele noastre de a menţine intacte toate fabricile auto.

Din păcate, această ameninţare impusă de Brexit pentru industrie creşte exact în momentul în care miliarde de decizii de investiţii pe termen lung urmează să fie luate – pentru maşini electrice, pentru maşini fără şofer şi pentru maşini non-diesel – locurile de muncă de mâine depind de următoarea generaţie de maşini electrice, fără şofer şi non-diesel fabricate în Marea Britanie. Carlos Tavares, şeful companiei mamă PSA a Vauxhall, a declarat acum că, deşi el ar „prefera” producţia unei noi versiuni a modelului Astra al companiei la uzina Ellesmere Port a Vauxhall, „în cazul în care condiţiile sunt proaste şi nu îl pot face profitabil, atunci trebuie să protejez restul companiei…”.

Într-adevăr, societatea producătorilor şi comercianţilor de autovehicule a ridicat perspectiva „morţii cu o mie de reduceri”.

Situaţia catastrofală de la 31 octombrie este înfăţişată de Boris Johnson şi de Nigel Farage ca o ocazie de a arăta că ne putem susţine singuri şi de a afişa vechiul spirit de la Dunkirk (din bătălia de la Dunkirk, 1940, nr) – înfruntând străinii răi şi perfizi.

În schimb, este o rană autoindusă – cum ar fi să-ţi pui o armă la cap şi să ameninţi că tragi dacă adversarii nu vor să facă ce le ceri. Este cel mai mare act de vătămare de sine, cu economia noastră – companii, produse, oameni – împinsă de pe marginea prăpastiei în recesiune şi falimente. De aceea, mai mulţi britanici decât politicieni văd – şi Boris Johnson trebuie să fie forţat de opinia publică să vadă – că, indiferent dacă ai fost pentru sau împotriva Brexit, catastrofa lipsei unui acord la 31 octombrie trebuie să fie oprită de îndată.

Articol de Gordon Brown, fost premier al Marii Britanii

Brexit: nouă ofensivă a lui Boris Johnson contra premierului Theresa May

Publicat de Camelia Teodosiu, 11 septembrie 2018, 07:47

Boris Johnson a lansat luni o nouă ofensivă contra şefei guvernului britanic, Theresa May, în plin zvon despre voinţa lui de a o răsturna pentru a prelua conducerea Partidului Conservator divizat cu 200 de zile înainte de Brexit.

Fostul ministru al afacerilor externe, partizan al unei rupturi nete de Uniunea Europeană, a îndemnat-o pe dna May să se angajeze să nu crească impozitele, pentru a permite economiei britanice să se relanseze după ieşirea din Uniunea Europeană, invitând-o să urmeze exemplul lui Donald Trump.

„A venit momentul pentru acest guvern conservator să arate cum un Regat Unit post-Brexit se va traduce printr-o economie fericită şi dinamică”, scrie el în cronica sa săptămânală în Daily Telegraph.

Afirmaţii care „nu vor frâna zvonul conform căruia el se pregăteşte să preia conducerea Partidului Conservator”, analizează cotidianul.

Duminică, dl Johnson a criticat-o deja pe dna May, comparându-i proiectul pentru Brexit, „planul Chequers”, cu o „centură cu explozibil” legată Regatului Unit.

Afirmaţii care au şocat, inclusiv în cadrul Partidului Conservator, secretarul de stat pentru afaceri externe, Alan Duncan, estimând că ele constituie „unul din momentele cele mai dezolante din politica modernă britanică”.

Cât despre planul Chequers, „este singurul plan prezentat care va răspunde voinţei britanicilor evitând în acelaşi timp instaurarea unei frontiere dure cu Irlanda de Nord”, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Atacurile virulente ale lui Boris Johnson contra dnei May sunt interpretate de unii din detractorii săi ca o tentativă de a deturna atenţia dată de presa britanică divorţului său din cauza unor presupuse infidelităţi.

Dar pentru aliaţii ei, aceste dezvăluiri care se aflau luni pe prima pagină a cotidienelor ţării, ar fi opera echipei Theresei May pentru a-l discredita cu mai puţin de trei săptămâni înaintea unei conferinţe a Partidului conservator care se anunţă furtunoasă.

Dl Johnson a trântit în iulie uşa guvernului pentru a-şi arătra dezacordul cu planul Chequers care prevede menţinerea unei relaţii comerciale strânse între Regatul Unit şi UE după Brexit.

Theresa May supravieţuieşte presiunilor Brexit

Publicat de Camelia Teodosiu, 12 octombrie 2017, 12:22

Lentoarea negocierilor cu Bruxelles-ul face tot mai numeroase cererile de înlocuire a prim-ministrului britanic

LE MONDE nu scapă din atenţie Brexit-ul şi se întreabă unde se vor opri efectele toxice acestuia asupra vieţii politice britanice? Theresa May, considerată, de mass media, politic muribundă, a doua zi după discursul întrerupt de accesele de tuse din congresul conservatorilor, părea să fie din nou în şa la cea de-a cincea sesiune de negocieri privind ieşirea din UE. Între timp, unii aleşi şi oficiali conservatori au dat semnalul hăituielii. După ce s-au văietat în legătură cu tusea şi alte necazuri ale dnei May la tribuna de la Manchester, au făcut speculaţii în legătură cu cât mai are de trăit în Downing Street. O zi? O săptămână? „Să scăpăm de ea e ca şi cum ai merge la dentist”, a spus un ministru anonim tabloidului „The Sun”. „Tot amâni vizita pentru că te doare. Dar termini prin a merge totuşi”.

Apoi s-a văzut că deputaţii rebeli care voiau s-o destabilizeze pe dna May nu sunt nici atât de mulţi, nici de acord asupra unei soluţii de înlocuire. Încă o dată, ofensiva declanşată de declaraţiile asasine ale lui Boris Johnson, ministrul afacerilor externe, pare să fi fost cu bataie lungă. Nu fără a produce daune mari: un partid făcut bucăţi, un premier destabilizat într-un moment crucial al discuţiilor cu cei 27. Şi încă nu s-a terminat.

Abia s-a potolit hăituirea prim-ministrului că ţinta s-a mutat pe miniştrii pe care ea ar trebui să-i dea afară. „Boris Johnson!”, cer pro-europenii şi unii apropiaţi ai dnei May conştienţi de caracterul devastator pentru ea al declaraţiilor incontrolabilului ei ministru de externe. „Philip Hammond!”, răspund prietenii dlui Johnson, care văd în ministrul de finanţe, apropiat al mediului de afaceri, un trădător al Brexit sub pretextul că vrea să păstreze un acces maxim la piaţa unică europeană. Duminică, ambianţa de recreaţie sângeroasă a atins un asemenea grad de violenţă încât Boris Johnson, într-un ultim gest incoerent, a afirmat că „s-a săturat” de proprii prieteni şi s-a desolidarizat de apelurile lor războinice pe care pretind că le-au lansat în folosul lui.

Dacă dna May se abţine să taie câteva capete, se va vedea în asta încă o dovadă a slăbiciunii sale. Dacă decide o remaniere, guvernul, deja fagocitat de Brexit, riscă să fie destabilizat şi mai mult şi ea împreună cu el. Singurul semn reconfortant pentru un premier asediat: aproape 60% dintre britanici vor ca ea să rămână la putere până la încheierea negocierilor privind Brexit, în martie 2019, potrivit unui sondaj al ziarului „The Telegraph”. Fără îndoială, unii sunt conştienţi de cvasi-imposibilitatea sarcinii, cu atât mai mult pentru lidera unui partid divizat pe tema Europei. Ei simt, fără îndoială, că prăbuşirea actualei ocupante a Downing Street ar agrava criza şi ar provoca al treilea rând de alegeri legislative în trei ani. În situaţia actuală a peisajului politic britanic, doar flexibilitatea UE în negocierile pentru Brexit, dându-i o gură de oxigen, o mai poate salva pe soldatul May. Doar dacă cei 27 nu-l preferă pe liderul laburist Jeremy Corbyn drept interlocutor.

Românii din Marea Britanie îşi vor păstra drepturile şi libertăţile existente

Publicat de adinaiftime, 27 septembrie 2017, 11:10

Românii care muncesc şi trăiesc în Marea Britanie îşi vor păstra drepturile şi libertăţile existente, a declarat ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu. El a precizat că a primit asigurări clare pe această tema în cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu omologul său britanic, Boris Johnson. Teodor Meleşcanu a mai spus că a discutat cu acesta şi despre sistemul de înregistrare a celor care vor să meargă în Regatul Unit. În opinia sa, noul sistem nu trebuie să prejudicieze drepturile celor care muncesc, studiază şi trăiesc în Marea Britanie.