Ziua Internatională de Comemorare a Victimelor Holocaustului
Publicat de Andrei Cretoiu, 27 ianuarie 2015, 07:22
Decizia existentei Zilei Internationale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, prima comemorare universală a victimelor Holocaustului, apartine Adunării Generale a Natiunilor Unite care, pe 1 noiembrie 2005, în cadrul unei sedinte speciale, a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste si sfârsitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni si a catorva milioane de persoane de alte nationalităti de către regimul nazist german.
In fapt, 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (aflat astăzi pe teritoriul Poloniei) a fost eliberat de armata sovietică.
Nu strica nici sa stim ce inseamna termenul „holocaust” cu adevarat…
Cuvantul grec „holókauston” este compus din „holos” care inseamna complet si „kaustos”, adica ars, cutremuratoare definitie a „solutiei finale a problemei evreiesti”, adica programul de exterminare a evreilor, tiganilor, homosexualilor si a altor categorii sociale considerate indezirabile de catre nazisti.
Persecutia si genocidul au avut loc în cadrul catorva etape bine planificate.
Incepand cu 1933, asadar cu destul de multi ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial, regimul nazist a pus la punct un sistem legislativ privind eliminarea evreilor din societatea civilă.
Astfel au fost înfiintate lagăre de concentrare în care detinutii erau folositi ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală.
Dupa 1939, momentul izbucnirii celei de-a doua conflagratii mondiale, Germania condusa de Adolf Hitler a extins aceasta adevarata industrie a mortii in toate teritoriile ocupate în Europa de Est.
Astfel, unităti speciale numite Einsatzgruppen exterminau atat evreii cat si adversarii politici din zonele ocupate, împuscându-i în masă.
Evreii si tiganii erau concentrati în ghetouri înainte de a fi transportati sute de kilometri cu trenuri de marfă în lagărele de muncă fortată si exterminare, unde, in cazul in care supravietuiau călătoriei, cei mai multi erau ucisi prin gazare în încăperi special amenajate.
O altă trăsătură specifica a Holocaustului a fost efectuarea experientelor medicale pe detinuti.
Din pacate medicii germani au efectuat astfel de experimente care incalca flagrant Jurământul lui Hippocrate în lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau, Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen si Natzweiler.
Nici evidenta infrangere a nazismului nu a oprit masinaria de ucis…
In 1945, cu putin timp inaintea finalului razboiului, trupele SS au evacuat detinutii din lagărele de concentrare si i-au obligat pe acestia la marsuri menite sa le aduca finalul de care scapasera in detentie.
Elie Wiesel, scriitor si ziarist evreu nascut la Sighetu Marmatiei, distins cu Premiul Nobel pentru Pace in 1986 si membru de onoare al Academiei Române din 2001, este unul dintre supravietuitorii Holocaustului care a trecut printr-un astfel de mars al mortii:
„Un vânt rece bătea în rafale violente. Dar am mers înainte fără să ne oprim. Întuneric beznă. Din când în când, o explozie în noapte. Aveau ordine să tragă în oricine nu putea tine pasul. Cu degetele pe trăgaci, nu au renuntat la această plăcere. Dacă unul din noi se oprea o clipă, o împuscătură îl termina…Lângă mine, oameni cădeau în zăpada murdară. Împuscături…”
La final un citat…concluziile va apartin…
„Nu cer nimic de la evrei, doar să dispară” – Hans Frank, guvernatorul nazist al Poloniei.
Nu putem uita aceasta lectie a istoriei, noi, cei ce construim viitorul, din cel mai simplu motiv…ar insemna ca uitam sa raspundem la intrebarea „Ce inseamna sa fii om?”
Andrei Vicentiu
Sursa foto: Wikipedia