În perioada 18-21 august 2021 are loc prima ediţie a evenimentului „Concerte pe Siret”, care se va desfăşura în zona de nord a râului Siret, judeţul Botoşani.
Anul acesta concertele vor avea loc la Casa „George Enescu” din Mihăileni, Conacul Miclescu din Călineşti şi Conacul Moruzi de la Vârfu Câmpului, conform paginii de Facebook dedicate evenimentului.
„”Concerte pe Siret” porneşte cu dorinţa de a deveni un proiect anual, din ce în ce mai amplu ca ofertă culturală, spaţii de desfăşurare, notorietate, tipuri de evenimente şi îşi propune să atragă un public regional, naţional şi din străinătate pentru o dezvoltare durabilă, bazată pe valorile şi patrimoniul material şi imaterial al întregii regiuni. Frumuseţea naturii, diversitatea patrimoniului arhitectural, a tradiţiilor din regiune pot sprijini dezvoltarea zonelor rurale şi plasarea acestora pe harta turistică, economică şi culturală a României”, precizează organizatorii.
Concertele vor fi susţinute de pianista Raluca Ştirbăţ, preşedintele Societăţii Internaţionale „George Enescu” din Viena, iniţiatoarea şi susţinătoarea proiectului de salvare a casei lui George Enescu din Mihăileni, violoncelistul Rudolf Leopold (Austria), soprana Simina Ivan (Austria, România), Outis Quartet, duo-ul violonistic Les Violons d’Ingres şi Fanfara shukar (România).
Un concert special va fi susţinut de tineri solişti, elevi ai colegiilor şi universităţilor de muzică din Iaşi, Timişoara, Bucureşti şi Helsinki. În cadrul proiectului va avea loc proiecţia filmului documentar „Renaşterea Casei Enescu de la Mihăileni”, realizat de regizorul Francisc Mraz.
Concertele sunt dedicate memoriei lui George Enescu, de la a cărui naştere se împlinesc 140 de ani, şi îşi propun să integreze Casa Enescu din Mihăileni în circuitul cultural şi educaţional zonal şi naţional.
În cadrul concertului cameral din 19 august de la Casa Enescu va avea loc şi lansarea albumului discografic George Enescu – Integrala creaţiei pentru violoncel şi pian, apărut la casa de discuri vieneză Paladino music, avându-i ca protagonişti pe Rudolf Leopold şi Raluca Ştirbăţ.
Detalii despre orele desfăşurării concertelor se regăsesc pe site-ul www.propatrimonio.org.
Şapte proiecte privind reconstrucţia ecologică forestieră pe terenuri degradate din tot atâtea comune teleormăne depuse la Administraţia Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor au fost aprobate.
Primarii celor şapte comune, respectiv Seaca, Traian, Bragadiru, Salcia, Călineşti, Lisa şi Orbeasca au semnat, ieri, contractele de finanţare pentru proiectele câştigate în cadrul programului, la Consiliul Judeţean Teleorman.
În total, prin aceste proiecte derulate în cadrul “Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului pentru împădurirea terenurilor degradate, reconstrucţie ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor”, program derulat de Administraţia Fondului pentru Mediu, vor fi împădurite 789 de hectare în Teleorman.
Din Bucecea am urcat dealul Călineştilor cu sentimentul de atâtea ori încercat al intrării în istorie. Ştiam că aici voi afla curtea şi conacul Miclescu, vechi de exact 300 de ani, dar nu îmi închipuiam că voi avea privilegiul de a retrăi 4 ore din viaţa pierdută a boierilor de altă dată. M-a întâmpinat amfitrioana casei, doamna Ioana Miclescu, nepoata marelui patriot bucovinean Iancu Flondor. Deşi o întâlneam pentru prima oară, fiinţa ei s-a dovedit caldă, plăcută şi amabilă până la deferenţă. Şi ea şi soţul său, Radu Alexandru Miclescu sunt oameni peste care se observă de la primul contact, că vechea educaţie şi instrucţia sănătoasă au apucat să treacă din plin.
Dar, ceea ce nu am putut realiza de la început sunt şi sufletele însângerate de tăvălugul comunist care le-a confiscat vieţile, furându-le nu doar căminul, copilăria, tinereţea şi părinţii ci şi fireasca speranţă pentru un viitor decent. În după amiaza aceea m-au făcut părtaş la marile şi profundele lor tristeţi, la nedreptăţile strigătoare la cer care le-au deturnat existenţele, la bătăliile pe care le-au dus şi mai continuă să le poarte cu un sistem care le-a refuzat dreptul la identitate, dar şi la nădejdile atâtea câte au mai rămas în omenie şi în ziua de mâine.
M-au însoţit apoi prin încăperile rânduite ca odinioară ale conacului, prin curtea coalei pietruite, straturi de flori şi arbori seculari, la mormintele părinţilor şi înaintaşilor de lângă biserica familiei şi peste tot prin amintirile care nu se şterg niciodată.
După ce a reînviat din morţi un conac care îşi aştepta resemnat sfârşitul, Radu Miclescu continuă să aibă proiecte la 79 de ani.
Pasiunea şi munca au mers braţ la braţ şi au mângâiat, îndeaproape, idealul readucerii la viaţă a conacului din Călineşti. Rezultatele nu au întârziat să apară, iar astăzi, răsăritul de soare inundă cu razele sale singura reşedinţă boierească ce păstrează culoarea şi mirosul epocii de odinioară.
Această prezentare necesită JavaScript.
Legătura cu trecutul îşi trage seva din istoria unei vechi familii care a stăpânit şi stăpâneşte domeniul din Călineşti. Căci edificiul, aşa cum menţionam şi anterior, a avut şansa de a rezista crivăţului istoric şi de a reintra, după 1996, în posesia familiei.
Etapele construcţiei
Moşia Călineşti se află în proprietatea familiei Miclescu de la începutul secolului al XVII-lea Prima variantă a conacului actual datează încă din 1711. După câţiva ani buni, Constantin Miclescu, mare vornic la începutul secolului al XIX-lea, a preluat frâiele construcţiei conacului din Călineşti şi a păstorit şi ridicarea bisericii din parcul conacului.
Radu Miclescu, în calitatea sa de ultim reprezentant al boierimii moldoveneşti a desăvârşit lucrarea strămoşilor săi, reuşind, totodată, să reunească sub acoperişul conacului obiecte de o valoare neţărmurită, între care menţionăm două fotolii, originare din camera de lucru a ţarului Alexandru I al Rusiei, de prin anii 1800, câteva mobile Biedermeier sau un candelabru de lemn suedez de pe la 1800-1810.
Această prezentare necesită JavaScript.
Un boier adevărat rămâne un ziditor de ţară, aşa cum înaintaşii săi au fost întemeietori de patrie şi, uneori, chiar salvatori de neam. Când ne-am despărţit i-am urmărit îndelung cu privirea. Îmi reveneau obsesiv în gând cuvintele pe care boierul le-a rostit la 25 iunie 2005 la inaugurarea renăscutei sale case părinteşti. Această serbare are şi semnificaţia unui „Adio” pe care boierimea şi-l ia de la România.
Doar rămas bun, doamnă şi domnule Miclescu, sunteţi mărturii vii ale unui trecut pe care conştient sau nu, ţara continuă să se sprijine.
La conacul din Călineşti, l-am întâlnit pe însuşi proprietarul acestuia, domnul Radu Miclescu. Închipuiţi-vă o balanţă cu două talere. Într-unul aţi aşeza amintirile copilăriei dumneavoastră, iar în celălalt, viaţa ulterioară petrecută în Germania şi în confortul de acum. Care atârnă mai mult?
R.M: – Este foarte greu să răspund. În primul rând sunt alte lumi, nu numai în România, e altă lume şi în Occident. Schimbarea e foarte profundă peste tot în lume. Suntem în plină schimbare de ev fără să fim conştienţi de asta. Toată morala, totul e dat peste cap şi trebuie să ne adaptăm.
– În ce Românie v-ar plăcea să trăiţi dacă aţi putea lua totul de la capăt?
R.M: – Sigur că mi-ar plăcea România copilăriei mele, dar e un lucru absolut imposibil, nu mai există asta nicăieri pe lume, poate în America Latină să mai existe colţişoare unde să trăieşti aşa.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
