Cascada Măgura, din judeţul Maramureş, a fost inclusă în circuitul turistic local şi naţional. Este o cascadă recent descoperită în Munţii Rodnei, conform Centrului de Informare şi Promovare Turistică „Moisei Turistic”.
Administraţia locală a montat bănci şi a instalat pavilioane, astfel încât turiştii care aleg să viziteze cascada să se poată relaxa.
Comuna Moisei este una dintre cele mai implicate comune maramureşene în promovarea şi susţinerea agro-turismului rural şi este avantajată de vecinătatea Munţilor Rodnei şi Maramureşului.
Anual, câteva mii de turiştii tranzitează sau poposesc la Moisei pentru o scurtă vacanţă.
Temperaturile ridicate de la mijlocul lunii septembrienu împiedică lucrările agricole de sezon. Dimineața, pe răcoare, oamenii au ieșit la recoltat de cartofi în mod tradițional, cu plugul special tras de cal. În apropierea comunei Dalboșeț din Caraș-Severin, producția la cartofi albi a depășit producția la cartofi roșii.
În comuna apropiată, Lăpușnicu Mare, un gospodar a reușit, în doi ani, să finalizeze o grădină care poate rivaliza cu proiecte de design realizate de specialiști. Nicolae Negru, zis Brăican, din satul Moceriș, comuna Lăpușnicu Mare, a amenajat în propria grădină o minicascadă, un lac cu pești, punte de lemn și un foișor dar și mulți trandafiri. Întregul ansamblu a fost realizat cu sprijin ‘de la fecior și noră’.
În zona Moceriș se află o cascadă prea puțin cunoscută însă care poate rivaliza ca aspect cu mult mai celebra cascadă Bigăr. Cascada de pe pârâul Moceriș, căderi de apă ce atrag turiștii ce reușesc să identifice aceste locuri și care pot vedea și stâncile de sub care izvorăște pârâul. În poaiana aflată înainte de izvor se găsește sălașul lui Nicu Novac, de loc tot din Moceriș.
Dacă ajungeţi în judeţul Caraş-Severin, în Cheile Nerei nu puteţi să rataţi Ochiul Beiului. Acesta este situat în mijlocul unei frumoase păduri virgine, printre ultimele din Europa, mai exact în Parcul Naţional Cheile Nerei -Beuşniţa, la limita Munţilor Aninei cu Munţii Locvei, un loc unde se aude doar ciripitul păsărelelor şi clipocitul apei. Cu o suprafaţă de mai puţin de 300 mp şi o adâncime de aproape 4 metri, lacul de provenienţă carstică nu îngheaţă niciodată, nici măcar iarna. Şi asta datorită izvorului care împrospătează mereu apa şi face ca ea să aibă o temperatură constantă de 5-6 grade pe tot parcursul anului. Aici îşi petrec iarna raţele sălbatice, stârcii cenuşii şi alte păsări migratoare, care nu îşi mai continuă călătoria către ţările calde.
Această prezentare necesită JavaScript.
Lacul este monument al naturii, de o frumuseţe ireală. Apa cu nuanţe albastru-verzui lasă să se vadă păstrăvii, care înoată pe fundul stâncos al lacului. Ochiul Beiului este oglinda cerului şi a pădurii din jur, semănând cu un ochi mare. Dacă vă opriţi în loc şi în priviţi câteva clipe o să aveţi impresia că atingeţi bolta cerească. Oglinda lacului îşi schimbă culoarea în timpul zilei şi în funcţie de vreme, de la albastru deschis până la verde închis. Locul este aşa cum numai natura îl poate picta.
Tradiţia spune că lacul ascunde multe mistere, care sunt alimentate mereu de lacrimile unui bei, de unde şi numele. Se spune că aceste locuri din Banat au fost stăpânite de un paşă, care avea un fiu de o frumuseţe rară, cu ochii albaştri şi expresivi, încât dacă te uitai, pur şi simplu te pierdeai. Acesta obişnuia să meargă la vânătoare în pădurile seculare. Într-o zi el s-a întâlnit cu o frumoasă fată de cioban, care era cu oile la păscut şi de îndată ce privirile li s-au intersectat, s-au îndrăgostit pe loc unul de celălalt. Se spune că atunci când tatăl beiului a aflat că fiul său iubeşte o fată de valah, a trimis un călău să o omoare. Tânărul a găsit-o pe fată fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi numele. Sfârşit de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul turcoaz şi cristalin precum ochii şi sufletul lui.
Această prezentare necesită JavaScript.
Legenda spune că apele spumoase ale cascadei reprezintă voalul de mireasă al păstoriţei îndrăgostite de bei.
Cum ajungi?
Dacă vii dinspre Reşiţa trebuie să treci prin Oraviţa, Răcăşdia, Ciuchici şi apoi Potoc, după care încă 3 km până la Podul Beiului şi gata asfaltul. Aici se virează la stânga, pe un drum de ţară accesibil cu maşina. Odată ajunşi la pescărie, până la lacul Ochiul Bei mai aveţi aproximativ 30 de minute de mers pe jos prin pădure, iar câteva sute de metri mai sus este cascada Beuşniţa.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
