Cătălin Gomboş: Declanșatorul propriu-zis a fost anunțul liderului religios şiit populist, Moqtada al-Sadr, că se va retrage definitiv din politică. Susținătorii lui Sadr chiar au luat cu asalt parlamentul irakian și au ocupat clădirea acestuia încă din luna iulie

Publicat de Gabriel Stan, 5 septembrie 2022, 15:43

Situația din Irak, țară unde și România participă cu militari în cadrul NATO Mission Irak, este în această perioadă deosebit de tensionată.

Din corespondența transmisă de colonelul Vasile Bătinaș, pe care am ascultat-o puțin mai devreme, reiese că până în acest moment, convulsiile sociale de acolo nu sunt îndreptate împotriva trupelor NATO.

Dincolo de acest aspect însă, evenimentele din Irak sunt îngrijorătoare prin prisma posibilelor consecințe regionale și globale.

Printre acestea se numără destabilirea semnificativă a situației din întregul Orient Mijlociu, plus inducerea unui risc semnificativ suplimentar pentru piețele petroliere globale, și așa agitate în ultima perioadă.

Constantin Herțanu a vorbit despre acest subiect cu Cătălin Gomboş, colegul nostru de la Radio România Actualități, fost corespondent în Irak.

Constantin Herţanu: Bună ziua!

Cătălin Gomboş: Bun găsit!

Constantin Herţanu: Am vrea să spunem celor care ne ascultă de unde a pornit această situație conflictuală din capitala Irakului, în special.

Cătălin Gomboş: Declanșatorul propriu-zis a fost anunțul liderului religios şiit populist, Moqtada al-Sadr, că se va retrage definitiv din politică. Rămâne de văzut cât de definitivă va fi această retragere, pentru că Al-Sadr a mai făcut astfel de anunțuri în trecut.

Al-Sadr chiar a avut o perioadă destul de îndelungată, de câțiva ani, în care a lipsit din spațiul public irakian pentru că era la studii religioase în Iran și susținătorii săi s-au înfuriat foarte tare când a făcut acest anunț,  pentru că există și cauze mai profunde și mai vechi.

În primul rând, cea mai apropiată este de anul trecut, partidul format din susținătorii lui Muqtada al-Sadr a obținut cele mai multe voturi în alegerile parlamentare din Irak, dar nu a reușit să formeze o majoritate, în primul rând din cauza opoziției altor partide șiite, partide care au și miliții, și care sunt susținute puternic de Iran.

După mai multe luni de blocaj politic, la Bagdad, susținătorii lui Sadr chiar au luat cu asalt parlamentul irakian și au ocupat clădirea acestuia încă din luna iulie, iar criza s-a amplificat treptat până când s-a ajuns la acele violențe.

Putem însă să găsim cauze și mai vechi decât atât, pentru că, Irakul, în ultimii ani s-a confruntat cu o mișcare antisistem, un protest la care au participat diferite grupuri, față de corupția profundă a autorităților, față de degradarea vieții, față de incapacitatea guvernului de a asigura o infrastructură bine pusă la punct, în condițiile în care țara are niște venituri semnificative și avea niște venituri semnificative din petrol.

E drept că a fost și războiul cu Statul Islamic, dar acesta este un alt aspect, iar Muqtada al-Sadr și mișcarea sa la un moment dat au participat la aceste mișcări antisistem, chiar i-au dat forță.

Constantin Herțanu: Dacă ne uităm puțin pe bilanțul acestor lupte de gherilă, din păcate, nu este unul tocmai pozitiv, undeva în jur de 25-30 de morți și aproape 700 de răniți.

Cătălin Gomboş: Este un bilanț grav, nu atât de grav ca alte bilanțuri cu care, din păcate, s-a obișnuit Irak începând cu cel puțin cu 2003 de când a fost răsturnat în regimul lui Saddam Hussein, dar chiar și înainte, pentru că și în perioada lui Saddam Hussein, dincolo de războaiele pe care l-a purtat acesta împotriva comunității internaționale după invadarea Kuweit-ului, înainte de acesta împotriva Iranului, au fost și probleme interne și revolte, inclusiv revolte ale şiiților care au avut loc de mai multe ori.

Cea mai recentă dintre acestea, înainte de răsturnarea lui Saddam Hussein,  la sfârșitul anilor ’90 cred, a fost tocmai când tatăl lui Muqtada al-Sadr, care era un cleric extrem de bine privit, a fost asasinat de forțele regimului împreună cu 2 dintre fiii lui, deci 2 dintre frații lui Muqtada al-Sadr.

Constantin Herțanu: Sunt convins că cei care sunt pe recepție la această oră poate nu cunosc foarte multe date despre așa-zisa zonă verde din Bagdad.

Cătălin Gomboş: Da, zona verde în Bagdad este cea în care în prezent se află cea mai mare parte din clădirile guvernamentale. Practic a fost construită, a fost transformat într-o fortificație în perioada ocupației americane.

Centrul Bagdadului, care era și înainte de a veni americanii, în mare parte închis publicului, pentru că acolo se afla palatul lui Saddam Hussein, aceea era principala clădire, principalul obiectiv.

Constantin Herțanu:  Aceasta nu este o revoluție, a declarat public Muqtada al-Sadr, după care oamenii din milițiile sale am înțeles că s-au retras.

Cătălin Gomboş: Este adevărat, dar asta nu înseamnă că violențele nu pot reizbucni oricând, în primul rând pentru că avem istoricul lui Muqtada al-Sadr, care, după cum am și spus mai devreme, s-a mai retras de câteva ori din politică.

Forțele loiale lui, inclusiv forțe armate, o miliție care inițial s-a numit Armata Mehdi, au fost implicate în diferite conflicte, mai întâi într-o revoltă împotriva forțelor americane, după aceea a fost un scurt conflict – e mult să-i zicem război civil, dar un scurt conflict intrașiit între Armata Mehdi și alte grupări reprezentate însă de forțele de securitate irakiene, întrucât statul era controlat atunci de acele formațiuni șiite.

Revolta față de corupția generalizată care este asociată cu aceste formațiuni pro-iraniene ce au dominat viața politică din ultimii aproape 20 de ani rămâne, deci pot oricând să reizbucnească tensiunile intraşiite de data aceasta, pentru că mai este și o problemă, știim că Irakul a trecut prin practic 2 războaie civile inter-confesionale: primul, din perioada 2006 – 2008, în principal dintre şiiți și suniți, și după aia cel din perioada Statului Islamic, când o grupare de extremiști suniți căreia i s-au alăturat și numeroși suniți irakieni.

Constantin Herțanu: În același timp, în aceste zile președintele american Joe Biden, împreună cu alți lideri mondiali au făcut apel la calm și la găsirea unor soluții politice de natură să pună capăt acestor conflicte.

Cătălin Gomboş: Este evident că nu e în interesul nimănui ca Irakul să explodeze din nou, mai ales în actualul climat, să zicem, din punct de vedere al energiei. Din cauza războiului cu Ucraina, situația este extrem de complicată pe piața energetică.

Vă dați seama ce s-ar întâmpla, ce explozie de prețuri ar fi dacă ar fi afectate livrările Irakului, care cred că este al doilea sau al treilea mare exportator din cadrul OPEC.

Încă rămâne problema Iranului, încă Siria nu este complet pacificată, încă există potențialul și riscul unor grupări teroriste și islamiste, jihadiste, care să creeze probleme acolo, mai avem și războiul civil din Yemen, deci un nou focar de conflict în Orientul Mijlociu este ultimul lucru pe care și l-ar dori cineva.

Constantin Herțanu: Cătălin Gomboş, aţi fost acolo, aţi cunoscut poportul irakian, aţi trăit printre ei şi am vrea să împărtăşiţi câteva din aspectele acestea…

Cătălin Gomboş: Am fost acolo şi am cunoscut nu numai poporul irakian, înainte de război am stat câţiva ani în Irak şi este un popor care a trecut, zic eu, pe nedrept prin atâtea greutităţi în ultimele deja sunt generaţii de irakieni care au văzut numai războiul şi numai dificultăţile economice, de exemplu perioada embargoului de după invazia Kuweitului a fost una extrem de grea pentru populaţia irakiană şi este păcat pentru acea ţară, pentru că e unul dintre locurile unde a apărut civilizaţia, este ceva senzaţional ce poţi să vezi şi ce poţi să găseşti în Irak, iar oamenii sunt şi ei extrem de calzi, extrem de ospitalieri, din păcate şi aprigi, ceea ce poate să explice parţial violenţele la care par a fi predispuşi unii dintre irakieni şi o altă explicaţie a violenţelor sunt condiţiile sociale grele cu care se confruntă unii dintre ei, dar aş mai vrea să spun în încheiere că fiind corespondent în Irak nu am fost doar în Bagdad printre irakieni, am petrecut şi câteva luni buni, în mai multe ocazii, alături de militarii români detaşaţi în sudul Irakului, în zona Nassiriya, şi şi aceea a fost o experienţă foarte importantă pentru mine ca jurnalist.

Constantin Herțanu: Noi, cei din trustul de presă al Armatei, ştim foarte bine acest lucru şi ne reamintim cu plăcere de corespondeţele dumneavoastră de acolo.

Vă reamintesc, a fost alături de noi, la subiectul săptămânii, Cătălin Gomboş, colegul nostru de la Radio România Actualităţi, fost corespondent din Irak. Mulţumim mult!

Cătălin Gomboş: Mulţumesc pentru invitaţie! E întotdeauna o plăcere.

Cătălin Gomboș: Au crezut cu toții că poți schimba lucrurile acolo, că poate fi democrație, că oamenii ăia vor avea o viață mai bună!

Publicat de Gabriel Stan, 24 august 2021, 11:17 / actualizat: 1 martie 2022, 10:55

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” jurnalistul Cătălin Gomboș, jurnalist de război. Mulțumesc, Cătălin, pentru că ai venit în această dimineață! Bine ai venit!

Cătălin Gomboș: Bine te-am găsit! Mulțumesc de invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Un interviu pe care ne propusesem să facem altfel, așa. În urmă cu câteva săptămâni, nimeni nu s-a așteptat ca Afganistanul să cadă, așa cum spuneam, atât de repede în mâinile talibanilor.

O zonă foarte cunoscute ție, un oraș foarte cunoscut ție, Kabul, l-ai văzut chiar acum multă vreme, pe când era în paralel cu Bagdadul.

Cătălin Gomboș: Da. Nu îmi mai este chiar aşa de cunoscut, pentru că au trecut niște ani de atunci. Eu am fost în 2004 în Kabul de câteva ori și într-adevăr, pentru că ai zis de Bagdad, eu venisem din Bagdad, unde nu prea se mai putea lucra ca jurnalist independent sau cu low profil, fără să ai securitate după tine, fără să umbli în mașini blindate, pentru că era prea periculos.

Şi înainte de aceasta Bagdadul fusese periculos, însă nu erau străinii, chiar și jurnaliștii nu erau ținte cum a început să se întâmple din primăvara-vara lui 2004 am ajuns acolo. Nu am fost singurul.Mulți jurnaliști pe care îi cunoscusem la Bagdad au luat și ei calea Kabulului.

I-am reîntâlnit pe unii chiar întâmplător, dădeam nas în nas prin oraș și pentru noi a fost – apropo de cum era Kabulul și ce ar fi putut să fie – pentru noi era chiar un pic amuzant că ne avertizau veteranii locului: Vedeți că este, poate fi periculos orașul. Acolo a fost o explozie acum două săptămâni, acum o lună s-a tras o rachetă din munții nu știu care, din jur, ceea ce pentru noi era un pic hilar, întrucât în Bagdad în perioadele liniștite aveai câteva explozii pe zi sau atacuri cu arme de foc.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Îmi spuneai că umblai prin oraș…

Cătălin Gomboş: Da, în acea perioadă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): … nu doar în zona verde.

Cătălin Gomboş: Dar n-am stat, am stat la un hotel din oraș, celebrul hotel Mustafa, iar un alt semn de securitate: nu avea acele dale uriașe de beton pentru a apăra de mașini sinucigaşe…

Cristian Dumitrașcu (realizator): De maşini capcană.

Cătălin Gomboş: … de maşini capcană, care în Bagdad erau obligatorii. Chiar inițial, până mi-am dat seama care este atmosfera în oraș, am stat cu un pic de emoții, pentru că aveam o cameră la etajul unu, chiar la stradă, deci aş fi fost o victimă sigură, însă nu era cazul.

Situația ulterior știm că s-a înrăutățit foarte tare, însă pe atunci umblam singur în tot orașul. Am fost inclusiv în bazar, în zone extrem de aglomerate.

Atrăgeam atenția, pentru că un străin încă avea atunci, deși trecuseră câțiva ani, încă reprezenta ceva inedit, dar nu m-am simțit vreun moment în pericol, nici măcar când am umblat noaptea, pentru că am umblat și noaptea, și pe jos, și cu mașina. Oraşul era…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Noaptea era scufundat în întuneric.

Cătălin Gomboş: … scufundat complet în întuneric. Nu se vedea nici o lumină, dar nici atunci nu a fost vreodată vreo problemă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Neverosimil pentru noi, cei care am văzut Afganistanul mai târziu și militarii noștri care au stat până – iată! – până anul ăsta. Nu mai puteai umbla deloc și doar și în zona verde știm bine că a fost atentatul, chiar în zona verde a fost fără precedent acel atentat de acum doi ani.

Cătălin Gomboş: Când a murit și un militar român.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, când au detonat zidurile care erau ceva de neconceput să fie dărâmate.

Cătălin Gomboş: Da, şi atentatele sinucigașe, într-o primă etapă nu erau comune Afganistanului. După aia această modă, dacă putem să-i spunem aşa, s-a extins și în acea țară, însă talibanii au crescut constant de la un an la altul.

În acel an erau activi. Chiar îmi amintesc că am prins la moment dat o răpire atribuită talibanilor, dar de fapt era un comandant local, un warlord, care vroia să își negocieze un post în Guvernul pe care vroia să-l formeze atunci Hamid Karzai.

Dar a fost atribuit talibanilor acel atac pentru că era activ. După aia, au început să crească tot mai mult.

Ofensivele lor au sporit în intensitate – ştim că au fost și zone din Afganistan extrem de grele: în Zabul de exemplu, în Kandahar, în Helmand, unde au fost britanicii, În Zabul au fost și militarii români – până când ajunseseră să controleze, la un moment dat, chiar de acum câțiva ani, doi, trei, patru ani, controlau o parte semnificativă.

Se vorbea de peste 50% din Afganistan, e drept, în zona rurală. Centrale urbane erau sub controlul forțelor de securitate afgane, care erau sprijinite de militari NATO, dar încă de atunci se întrevedea acest final.

Și apropo de ce spuneai mai devreme și ce zicea și președintele Biden că nimeni nu se aștepta să cadă atât de repede, chiar acum, înainte de a intra cu tine de emisie, am citit un material scris de un fost analist şef de la CIA care zis că nu este adevărat. Serviciile de informații în primul rând că nu sunt profeți ca să zică: asta se va întâmpla.

Ei le prezintă o serie de scenarii. În funcție de ce se va întâmpla în teren, rezultatul va fi ăsta, ăsta sau ăsta, și printre acele scenarii care prevedeau că va rezista 18 luni, că va rezista trei luni Guvernul Afganistan, era și un scenariu care spunea că se poate prăbuși totul, dacă se leagă lucrurile, într-un anume fel, se poate prăbuși în câteva zile.

Deci fuseseră avertizați cu toții. Ceea ce au însă în comun aceste scenarii este că direcția era cam aceeași.

Cristian Dumitrașcu (realizator): De mai mult timp, de câțiva ani. Venind către misiunile militarilor – și români și din celelalte națiuni – pentru că i-ai cunoscut pe toți, nu îți ascund că am avut discuții cu mulţi dintre veteranii teatrului de operații din Afganistan și simt o dezamăgire, pentru că ei au luptat acolo chiar dincolo de meserie, dincolo de faptul că au avut o misiune de îndeplinit.

Au crezut cu toții, spun cu mâna pe inimă, au crezut cu toții că poți schimba lucrurile acolo, că poate fi democrație, că oamenii ăia vor avea o viață mai mai bună.

Au fost multe sacrificii. Ai în cartea pe care ai scris-o, în „Piano Man în Casă Războiului”, ai chiar o metaforă foarte frumoasă, „femeile din portofel”. „Femeile din portofel” de fapt erau femeile de lângă noi, adică soțiile, iubitele militarilor care aveau câte o poză în portofelul fiecăruia.

Cătălin Gomboş: Şi care erau acasă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Şi care erau acasă.

Cătălin Gomboş: Cu inima în gât pentru ce păţeau cei de acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Exact! Toate aceste sacrificii s-au șters cu buretele într-o zi.

Cătălin Gomboş: Nu cred că s-au șters cu buretele într-o zi. Am și văzut dincolo de ce spuneai, şi este de înțeles la militari că se întreabă de ce au fost acolo, am văzut și un șuvoi de comentarii, pentru că brusc, cum se întâmplă în absolut orice criză, lumea descoperită peste noapte cumva de  Afganistanul, că a fost degeaba, că, uite, am pierdut 20 de ani.

Nu este așa. În primul rând, lumea uită de ce s-a mers în Afganistan. Uită cum era situația atunci când a început războiul. Tocmai fusese 11 septembrie, cel mai devastator atac terorist din istorie, care nu era primul Al-Qaida.

Nu se știa exact cât de amplă este această Al-Qaida. Era o problemă, toată lumea era speriată. Să ne amintim în acea perioadă de început, în acei ani, cât de greu era să treci de filtrele din aeroport, de exemplu, că s-a mai relaxat situația între timp, dar a fost o perioadă extrem de complicată.

Lumea era chiar speriată de atentatele teroriste, care au şi continuat o perioadă. Ne amintim Madrid, Londra și așa mai departe. Deci, s-au dus acolo Statele Unite și Aliații lor ca un răspuns la un atac asupra unei țări NATO și pentru a-i vâna pe teroriști. Ăsta a fost scopul principal, care practic s-a încheiat parțial o dată cu uciderea lui Osama bin Laden. Al-Qaida oricum nu am mai avut în acești 20 de ani baze în Afganistan.

Pericolul este ceva mai mic decât a fost în urmă cu 20 de ani. Chiar și Statul Islamic, o organizație mult mai feroce decât a fost vreodată Al Qaeda, și care a avut mult mai mulți militanţi, n-a reușit, deşi au încercat, n-a reușit să lanseze atâtea atacuri câte făcuse rețeaua teroristă, deși au fost câteva în Europa.

Deci, sunt 20 de ani de liniște sau semiliniște pe care i-am câștigat. Sunt 20 de ani în care Afganistanul parțial a fost reconstruit, tot pentru că a fost cât de cât asigurată acea liniște, pentru că Afganistanul trebuie să ne gândim și cum era la momentul când au venit forțele coaliției. Ieșise dintr-un lung război civil din stăpânirea talibană și înainte de asta fusese invazia sovietică. Deci, eu nu cred că s-a pierdut și a fost în zadar.

Cristian Dumitrașcu (realizator): O ultimă întrebare. Nu asta au spus militarii, că a fost degeaba, ci pur și simplu că le pare rău că, iată, toate eforturile lor cumva s-au stins, fără să creadă că ei au fost degeaba acolo.

Mai avem un minut. Părere de analist: există pericolul acum, dacă toată lumea a plecat de acolo, să învie din noi cuibuile de terorişti şi să trebuiască să se intervină iar?

Cătălin Gomboş: Nu imediat. Deocamdată, deci nu cred că talibanii au încheiat relațiile cu Al- Qaida, dar deocamdată se vor feri.

Chiar dacă le vor oferi adăpost unor teroriști, nu cred că le vor permite să își refacă bazele, să pregătească din nou atacuri în Europa, pentru că știu ce au pățit data trecută, asta pe de-o parte.

Pe de altă parte, tehnologia s-a dezvoltat foarte mult în aceşti 20 de ani. Oamenii sunt în teren, pentru că au lucrat cu forțele coaliției în acest interval. Deci, din nou, cred că se poate replica mai ușor, fără să fie nevoie de o intervenție militară rapidă, în caz că va fi nevoie.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cătălin Gomboş, mulţumesc pentru interviul pe care ni l-ai acordat aici, la „Jurnal militar”, în această sâmbătă dimineață.