Războiul din Ucraina a șocat pe toată lumea, implicit generațiile care nu au prins conflictele anterioare îngropate adânc în istorie.
Atunci când nimeni nu creadea că așa ceva va mai fi posibil în această eră, iată că ne-am înșelat cu toți amarnic, iar violența pură afișată în fața ochilor noștri nu lasă loc de prea multe comentarii.
Conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina a făcut victime și pagube incomensurabile, iar toate aceste fapte vor rămâne înrădăcinate în istorie.
Jurnalistul Radio România Actualități, Alexandru Buzică, a fost reporterul special trimis în această perioadă în Ucraina, de unde a transmis cele mai noi informații și a relatat faptele reale petrecute în țara vecină.
Acesta a bifat în Ucraina 70 din cele 86 de zile din câte au trecut de când a început războiul. A străbătut 8 orașe, printre care Izmail, Odessa, Cernăuți, Lvov, Ivano Frankivsk, Jitomir Rivne (granița cu Belarus) și Kiev.
Revenit de curând din capitala Ucrainei, Alexandru Buzică a onorat invitația redacției Jurnal Militar de a vorbi despre cele întâmplate în această perioadă în țara vecină, în ediția de vineri, 20 mai 2022 a emisiunii Vești de Acasă, de la Radio România Internațional.
Vă invităm în cele ce urmează să ascultați interviul realizat de Gabriel Stan, de la Radio România Actualități cu Alexandru Buzică.
Alexandru Buzică:Există multe cadavre ale animalelor sub dărâmături, oricând fiind posibil să izbucnească o epidemie în zonă.
În Borodianka există o criză a apei potabile, iar oamenii făceau cozi interminabile la apă și provizii. Nu am văzut niciodată așa ceva!
Înmormântarea unui soldat ucrainean la Kiev, pe Maidan, bulevardul central.
Imaginile au fost realizat de către reporterul Alexandru Buzică în Kiev, Borodianka și Irpin.
Ziua Bucovinei este sărbătorită, în fiecare an, la data de 28 noiembrie. În 1918, Congresul General al Bucovinei adopta, la Cernăuţi, moţiunea unirii Bucovinei cu Regatul României.
Plenul Senatului României a adoptat la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei. Camera Deputaţilor, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015.
Legea nr. 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie, Ziua Bucovinei, a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis la 28 octombrie 2015 şi a fost publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015, potrivit www.cdep.ro.
Cu prilejul acestei sărbători, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice, pot organiza manifestări cultural-ştiinţifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale ori ale instituţiilor publice.
Dumitru Apetri – un important critic şi istoric literar
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
22 ianuarie 2018, 13:06 / actualizat: 22 ianuarie 2018, 14:20
Dumitru Apetri este un critic şi istoric literar mai puţin cunoscut în Ţară, născut fiind şi activând într-un teritoriu românesc din afara graniţelor noastre actuale. S-a născut la 21 octombrie 1940 în localitatea Târnauca, plasa Herţa, judeţul Dorohoi, din mândra Bucovină (azi în Ucraina), într-o familie de ţărani, fiind fiul Savetei (n. Herghiligiu) şi al lui Ion Apetri, cum ne încredinţează Ana Bantoş în primul volum al Dicţionarului General al Literaturii Române, A/B, ediţia a II-a revizuită, adăugită şi adusă la zi, coordonator-general Eugen Simion, apărut sub egida Academiei Române, Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2016, p. 308. Şcoala primară şi cea medie a urmat-o în satul natal, apoi „îşi continuă studiile la o instituţie cultural- educativă din Cernăuţi (1958-1960)” şi, apoi, la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi (1962-1967), aflată într-o superbă clădire, monument arhitectural de excepţie. La Chişinău, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, susţine doctoratul, în 2005, cu o teză privind receptarea literaturii ucrainiene în literatura română din Basarabia, în perioada 1924-1984. A fost profesor în localităţile Culiceni şi Horbova din raionul Herţa, corespondent special şi apoi redactor al ziarului „Zorile Bucovinei”(1970-1971), profesor la Institutul Republican de Perfecţionare a Cadrelor Didactice (1986-1988) şi la Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (din 1999). Paralel cu profesoratul, funcţionează ca cercetător ştiinţific al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, din 1974, în prezent fiind cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Filologie al înaltului for ştiinţific din Chişinău.
A debutat în gazeta raională din Herţa, „Steagul roşu” şi a colaborat la diverse publicaţii literare din acea parte de ţară: „Literatura şi Arta”(condusă de N. Dabija), „Septentrion literar”, „Limba română”, „Tinereţea Moldovei”, „ Metaliteratură”, „Viaţa Basarabiei” (condusă de M. Cimpoi), „Nistru”, precum şi la publicaţiile de limbă ucrainiană. Editorial, debutează cu volumul Bucovina: cultură, personalităţi, destine, prefaţat de Adrian Dinu Rachieru, apărut la Timişoara, în 2000, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Volumul de debut defineşte persinalitatea lui Dumitru Apetri şi preocuparea sa pentru cunoaşterea şi definirea fenomenului literar românesc din spaţiul basarabean şi bucovinean. Dumitru Apetri a alcătuit antologii (Lire în frăţite, bilingv, română-ucrainiană, 1979), ediţii critice (V. Bogrea, Opere alese, 1998), Igor Creţu, Maestru al cuvântului (2012), Omagiu lui TarasSevcenko (1999), Martiriul trasnistrian sub jugul totalitar rusesc (2013).
Într-un recent volum, intitulat simplu şi precis, Cronici literare şi culturale. Cărţi, personalităţi, evenimente (Chişinău, 2015), după ce constată că „procesul literar de la est de Prut nu este însoţit de o critică de întâmpinare pe care o merită”, Dumitru Apetri îşi previne cititorii că ia în dezbatere „cărţi originale şi traduse ce ţin de diverse genuri literare, de publicistică şi memorialistică, precum şi evenimente literar-culturale şi ştiinţifice, în cazuri aparte, sociale, care s-au produs în ultimele patru decenii şi ceva în arealul spiritualităţii româneşti”, astfel încât cronicile sale literare şi culturale „relevă preferinţele scriitorilor pentru anumite teme şi modalităţi de reflectare artistică, evoluţia actului critic, a fenomenului publicistic şi memorialistic şi, concomitent, ne edifică asupra fenomenelor numite orizontul de aşteptare, nivelul de receptare şi interpretare a cititorului avizat: criticul şi cercetătorul literar”.
Bun cunoscător al culturii române şi ucrainiene, Dumitru Apetri urmăreşte integrarea creaţiei eminesciene în „albia spiritualităţii ucrainiene” începând din 1903, materializându-se „într-un număr destul de restrâns de tălmăciri şi aprecieri critice”, comentate de el în cărţile sale, Arta replăsmurii artistice şi Atitudini şi opinii. În volumul comentat de noi, Cronici literare şi culturale, filologul şi traducătorul Dumitru Apetri analizează critic antologiile bilingve româno-ucrainiană ale lui O. Honcearenko, de fapt „replăsmuiri” care reuşesc să redea „mesajul/potenţialul ideatic, imaginea artistică şi melodicitatea/muzica textelor”.
Cronicile literare şi culturale ale lui Dumitru Apetri cuprind un spectru larg de cărţi, personalităţi sau evenimente. Este semnalat la modul superlativ „romanul-destin zguduitor prin dramatism”, intitulat 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean (Bucureşti, 1991), al Aniţei Nandriş-Cudla, premiat de Academia Română, roman memorialistic care descrie stările sufleteşti la limită ale femeii, simbol al celor 13 000 de români bucovineni, deportaţi în 1941 în Siberia. Alte cronici privesc opera unor mari scriitori: Vasile Tărâţeanu, I. Gheorghiţă, Gh. Asachi, Al. Burlacu, Liviu Damian, Pavel Balnuş, I. Druţă, Em. Bucov, V. Bogrea, Al. Hurmuzachi, D. Vatamaniuc, Petru Movilă, Dan Mănucă, C. Popovici etc., sau antologii de referinţă: Poeţi din Bucovina, Basme din Bucovina, Dicţionar de ghicitori, Istoria literaturii române din Bucovina. 1775-1918, Creaţia populară moldovenească, Moştenirea lui D. Cantemir şi contemporaneitatea, Martiriul transnistrean şi teroarea imperială rusească etc., precum şi prezentarea revistelor „Glasul Bucovinei”(1994-1995), „Plai românesc”, „Ţara Fagilor” (almanah), „Bucovina literară”, „Metaliteratură”.
Cartea lui Dumitru Apetri, Cronici literare şi culturale. Cărţi, personalităţi, evenimente, este un demers critic şi istoric literar pe deplin reuşit, realizând imaginea reală şi integrală a unui spaţiu spiritual românesc, complex şi captivant, necesar mai ales celor interesaţi din Ţară, adeverind zicerile lui Alexie Mateevici („n-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu ce de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba”) şi G. Călinescu („Literatura română este una şi indivizibilă”).
Tudor Nedelcea, cercetător ştiinţific I – Institutul de cercetări socio-umane „C.S.Nicolăescu-Plopşor” Craiova, Academia Română
La fel ca în cazul „Bătutei moldoveneşti” şi al Mioarei Velicu, singura informaţie referitoare la dansul „Hora mare”, pe care merită să o amintesc în contextul dat, este că se execută într-o mişcare moderată şi înceată, participanţii formează un cerc, ţinându-se de mâinile îndoite în coate şi ridicate la nivelul umerilor. În proiectul nostru, esenţială este interpretarea prin cântec… Frumuseţe, artă, leac de vindecat tristeţea şi amarul…
Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună – precum „Asta-i hora mare”…
Sofia Vicoveanca s-a născut în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de Cernăuţi, primind la naştere numele de Sofia Fusa. Constrânsă de greutăţi, micuţa, refugiată în Vicovu de Jos (judeţul Suceava), a învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască; mai târziu, a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1998, a fost solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor”.
La Palatul Național al Românilor din Piața Centrală, Cernăuți, a avut, pe în data de 5 ianuarie 2017, o întâlnire cu T. Gh. Rendiuc, autor și protagonist al cărții bilingve Nesecat izvor al științei de carta. Școala Nr. 10 din Cernăuți la 200 de ani de la întemeiere.
Împreună cu Domnica Gorduna Svijynsca, prof. habilitat în istorie și directoarea școlii au realizat un studiu istorico-documentar și memorialistic ilustrat despre istoricul uneia dintre primele școli din orașul Cernăuți și din Bucovina. Școala a fost înființată în 1816, a funcționat și în perioada dominației Imperiului Austro-Ungar (1867-1918), în timpul administrației temporare a Imperiului Rus , instalate la Cernăuți (1914-1917), în cadrul României Regale (1918 – 1940, 1941-1944) și în perioada Uniunii Sovietice (1944-1991), fiind și astăzi un important centru de instruire și educație a multor generații de tineri cetățeni ai Ucrainei independente, cum definesc autorii pe coperta volumului acest lăcaș de educație și cultură.
Diseminator al acestor informații, în egală măsură promotorul culturii românești la Cernăuți este acad. Vasile Tărâțeanu, căruia îi dorim, la început de an, un călduros ”La mulți ani!”.
În cadrul eforturilor de promovare a limbii, culturii și civilizației române, Primăria din Slatina, Ucraina, înfiinţează un Centru de Informare al României, o unitate de informare, promovare şi predare a limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti, inclusiv cele derivate din statutul României ca stat membru al Uniunii Europene. Noua instituţie va fi realizată împreună cu Ministerul Afacerilor Externe al României, ne-a informat Eleonora Moldovan, Consulul General al României de la Cernăuţi.
Emisiune – portret cu acad. Vasile Tărâţeanu, poet, publicist, preşedinte al „Fundaţiei culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuţi, redactor-şef (director-fondator şi editor) al gazetelor româneşti din Ucraina – Cernăuţi: Plai românesc (1990–1994), Arcaşul”, „Curierul de Cernăuţi”, „Junimea etc.
O emisiune realizată de Gabriela Rusu-Păsărin
Brăţara de Vacanţă ajunge la sfârşitul acestei săptămâni în Delta Dunării, la Sulina, odată cu Programul de tabere „ARC” 2015.
Voluntarii Crucea Roşie şi echipa Radio Vacanţa vor fi prezenţi vineri în centrul de agrement de la Sulina, unde Brăţara de Vacanţă va fi oferită şi românilor din diaspora aflaţi în tabără prin programul de tabere ARC, ediţia 2015.
Deplasarea echipei Radio Vacanţa şi a voluntarilor Crucea Roşie la Sulina se va realiza cu navele Navrom Delta.
Programul de tabere ARC se derulează în perioada 29 iunie – 3 august, în cadrul Centrului de agrement de la Sulina şi în cadrul Taberei Luminiţa, de la Eforie Nord.
Proiectul este finanţat şi organizat de Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului.
Anul acesta, la programul de tabere ARC participă aproximativ 2.000 de copii şi tineri, etnici români din ţările aflate în jurul graniţelor şi Balcani, respectiv Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, Ucraina (regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia), Ungaria, Serbia (Voivodina şi Valea Timocului), Bulgaria, Albania, Republica Macedonia, precum şi din Italia, Spania, Grecia, Statele Unite ale Americii, Canada sau din Orientul Mijlociu şi Africa.
În cadrul campaniei Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanţa, prin intermediul proiectului i-tour.ro, au fost realizate şi 25.000 de hărţi cu staţiunile de pe litoral, dar şi cu traseele turistice din Dobrogea, care vor fi distribuite pe plajă şi la recepţiile unităţilor hoteliere.
De la începutul campaniei Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanta, Bratara de Vacanta şi până în prezent, au fost distribuite peste 3.000 de brăţări de vacanţă, în staţiunile Mamaia şi Eforie Nord.
Pe braţări, părinţii pot trece elemente de identificare pentru a face mai uşoară găsirea copilului dacă se rătăceşte pe plajă: numele copilului, un număr de telefon al părinţilor şi numărul de telefon al Radio Vacanţa.
Conducerea Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru de la Suceava a salutat prezenţa numeroasă a publicului la spectacole, dar şi implicarea organizatorilor
Evenimentul este la prima ediţie şi se va încheia în după-amiaza zilei de sîmbătă, 12 iulie, cu festivitatea de premiere.
Rectorul UNATC, Adrian Titieni, a declarat că se doreşte ca, începînd cu cea de-a doua ediţie, Festivalul să se extindă la Cernăuţi. El a adăugat că în zilele următoare va merge în Ucraina, pentru a vedea dacă acest lucru este posibil.
Şeful administraţiei judeţene, Cătălin Nechifor, a afirmat că, din 2015, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru ar putea fi susţinute spectacole nu numai la Suceava, Fălticeni şi Cîmpulung, ca-n acest an, ci şi în alte localităţi urbane, şi chiar într-o comună.
La această primă ediţie a festivalului sunt prezentate producţii ale unor şcoli de teatru din România, Marea Britanie, Polonia, Republica Moldova şi Ungaria. Festivalul este organizat de Consiliul Judeţean, prin Muzeul Bucovinei, Universitatea „I. L. Caragiale”, Universitatea „Ştefan cel Mare” şi Institutul Cultural Român.
Parteneri în acest proiect sunt Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Teatrul „George Ciprian” din Buzău.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
