70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Giula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 noiembrie 2019, 15:21 / actualizat: 27 noiembrie 2019, 16:23

O mână întinsă şi o şansă istorică

70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Giula

Cu 70 de ani în urmă, în toamna anului 1949, în vechea clădire a fostei primării de pe strada Városház din Giula, şi-a deschis porţile prima şcoală medie românească din Ungaria de azi. La această şcoală au venit tineri români din numeroase localităţi cu populaţie românească din judeţele Bihor, Bichiş şi Ciongrad.

Cei mai mulţi însă erau originari din Micherechi şi Chitighaz.

În 1953, odată cu absolvirea primei promoţii, liceul a primit numele Nicolae Bălcescu. Pe atunci, elevii ştiau bine româneşte. Tinerii liceeni sosiţi din provincie erau sălăşluiţi în clădirea de la poalele cetăţii medievale, în căminul din strada Vár, care purta numele de I.C. Frimu, despre care puţini ştiau, cine a fost. În clădirile internatului astăzi funcţionează un hotel al oraşului balnear.

În cei 70 de ani de existenţă liceul Bălcescu a avut doar şase directori, iar timp de aproape cinci decenii, instituţia românească de învăţământ a fost condusă de doi directori, originari din Micherechi.

Ion Budai a stat în fruntea liceului, începând din 1970, timp de 32 de ani, iar succesorul său, Maria Gurzău Czeglédi conduce şcoala românească de 17 ani. În anul aniversar, i-am invitat pe amândoi să povestim despre începuturile singurului liceu românesc din Ungaria, dar şi despre rolul pe care acesta l-a avut în viaţa comunităţii româneşti de pe aceste meleaguri. Ne-am întâlnit în aula clădirii actuale a liceului, în care s-a mutat în toamna anului 1981.

– Prima şcoală românească cu patru clase era a bisericii, povesteşte Ion Budai, dar în 1946 s-a pus problema să fie și un al doilea ciclu şcolar. În Ungaria încă funcţionau liceele de 8 clase și în 1946, au început să adune câțiva copii din provincie şi din Giula, să înființeze circul doi, adică clasele 5-8. Între timp însă s-a trecut la sistemul şcolar de licee cu patru clase, desfiinţându-se liceele cu opt clase. Practic, atunci au luat naştere liceele cunoscute şi astăzi. Şcoala noastră funcţionează ca liceu din 1949, și după ce reşedinţa Judeţului Bichiş s-a mutat de la Giula la Bichişciaba, clădirea fostei prefecturi devenind goală, s-a mutat acolo primăria, iar clădirea primăriei, rămânând şi ea goală, ni s-a dat nouă. Liceul a funcţionat în acel edificiu din centrul oraşului, până când s-a dat în folosinţă această nouă clădire.

– În clădirea din centrul oraşului, în actuala bibliotecă orăşenească am fost şi eu elevă, adaugă actuala directoare, Maria Gurzău Czeglédi. Îmi aduc aminte cu mare dragoste de foştii mei profesori şi de tot ce mă leagă de anii de liceu.

În momentul înfiinţării Liceului Românesc din Giula, toată regiunea trăia anii grei de după cel de-al Doilea Război Mondial. Şcolile românești din Ungaria abia atunci se reînființează, și începe din nou predarea în limba română. În 1949 se înființează liceul românesc din Ungaria, dar oare comunitatea românească din Ungaria, care trăia izolat de aproximativ 30 de ani, avea puterea intelectuală să creeze și să conducă o asemenea instituție importantă?

– Bineînțeles că nu a fost pregătită, recunoaşte fostul director, Ion Budai. Şcolile generale care s-au înfiinţat din 1946, au primit dascăli pregătiţi într-un singur an. Li s-a dat o diplomă de bacalaureat, iar apoi o diplomă de învățător. Din România însă, din diferite motive, au venii mulți intelectuali, printre ei fiind și cadre didactice bine pregătite, chiar foarte bine pregătite. Mă refer de exemplu la Vild Frici bácsi, cum îi ziceam noi pe vremuri, sau la Bónis şi Benkő. Nu întâmplător au ajuns mai târziu la diverse universităţi din Ungaria. Aşa cum spuneam, ei erau foarte bine pregătiţi, dar fără suflet românesc. Nu cu mult timp după primul bacalaureat, s-au retras şi au ales alte activităţi. Atunci a apărut o altă generaţie foarte bine pregătită, mă gândesc de exemplu la Svetozar Rotar care a fost absolventul liceului nostru, iar apoi s-a format la Bucureşti, studiind matematică, fizică şi chimie. Devine primul absolvent al liceului românesc care ajunge la Academia Maghiară de Ştiinţe, ca cercetător ştiinţific. După el au venit Ana Crişan, Ecaterina Tiritean sau Ana Varga. S-a adunat deci o echipă foarte talentată, care însă din motive regretabile, despre care n-aş vrea să vorbesc, a fost îndepărtată. Să nu uităm nici de Lucia Borza, alungată şi ea pentru că era fiică de preot.

– Pentru o mică comunitate se înfiinţase un liceu, dar um au ajuns aici primii tineri?

– Profesorii erau trimişi de către conducere, în toate localităţile populate şi de români, continuă domnul director. Astfel a fost posibil să avem elevi de la Leta Mare, Pocei, Peterd, Micherechi, Chitighaz şi până la Cenadul Unguresc. Veneau copiii, pentru că pe de o parte liceul era o noutate, pe de altă parte în situaţia foarte grea din anii ’50, era un mare ajutor pentru părinţi, că copilul primeşte de mâncare la un internat. El nu mai trebuie să lucreze, sau să devină membru al uni C.A.P., ci poate studia. Îmi amintesc că nu în fiecare săptămână se pleca acasă, şi părinţii duminica îşi aduceau copiii la internat, cu căruţa cu cai. Opreau caii în curtea căminului. Într-o anumită perioadă eram director adjunct la internat şi adunam taxele pentru cazare şi mâncare. Se plătea o sumă simbolică cuprinsă între 20 şi 50 de forinţi pe lună. Adunam această taxă de la 224 de elevi. Asta ţin minte foarte bine.

După Tratatul de la Trianon, timp de aproximativ 25 de ani, românii din Ungaria au rămas fără nicio instituție românească. Chiar şi parohiile ortodoxe existau fără nicio organizaţie bisericească. Din punct de vedere naţional, românii din Ungaria au trăit o perioadă grea. Conform unor intelectuali români din Ungraia, înfiinţarea şcolilor româneşti şi a liceului, a însemnat o mână întinsă din partea statului maghiar, ca românii din Ungaria să mai aibă şansa să se menţină.

– Deschiderea porților liceului este de o rară importanță în viața comunității românești de pe aceste meleaguri, pentru că au deschis porțile posibilităților ca copiii oamenilor simpli din aceste sate, copiii talentați au putut să se înscrie la o școală medie, ca apoi să își continue studiile la diferite universități, spune directoarea Maria Gurzău Czeglédi. Foarte mulți dintre ei au devenit profesori, ziariști sau jurişti. S-a format o nouă pătură intelectuală a românilor din Ungaria. Cred că înfiinţarea liceului este un eveniment capital în existența noastră. Fără liceu, în condițiile de atunci, tineri ar fi rămas la plug, și foarte multe talente nu s-ar fi putut afirma în societate, sau în comunitatea noastră. Dacă ne gândim la acea generație, liceul a dat personalității deosebite şi oameni care și-au îndeplinit misiunea lor în viață, din punct de vedere al menținerii identității acestei comunități.

– Cu toate acestea, continuă domnul director Ion Budai, când am devenim director începător, cineva mi-a spus că este foarte bine că la Giula vin mulţi copii, dar localităţile româneşti vor pierde foarte mult, pentru că aceşti tineri nu se vor mai întoarce în satele lor. Se vor întoarce doar cei care îşi vor găsi un rost în viaţă, şi vor deveni dascăli sau medici în localităţile lor. Majoritatea însă se va putea descurca în oraşele şi centrele universitare mai mari. Cam aşa s-a şi întâmplat, însă pentru tineretul de atunci a fost o mare şansă şă ajungă în băncile acestei şcoli.

– Mulţi dintre ei au devenit apoi mentori ai propriei comunităţi, adaugă actuale directoare. Este suficient să ne gândim la profesorii de la Catedra de Limba şi Literatura Română a Institutului Pedagogic Juhász Gyula din Seghedin. Acolo s-a format un focar de cultură românească. Rând pe rând s-au înființat apoi şi alte instituții. Alţi tineri români din Ungaria au fost formați la Universitatea Eötvös Lóránd din Budapesta, la catedra de română, iar mai târziu unii au studiat și în România. Pentru satele noastre ei au însemnat nu numai o pierdere, dar şi un mare câștig, pentru că dacă ar fi rămas numai în comunitățile rurale, ei nu se puteau dezvolta din punct de vedere cultural. Eu cred în forța intelectului, că trebuie să avem intelectuali care să conducă comunitatea. La acest proces a contribuit liceul românesc.

Copiii sosiţi la Liceul Românesc din Giula din satele româneşti din Ungaria, stăpâneau bine limba română vorbită în comunităţile lor. Până în anul 1960, la Liceul Nicolae Bălcescu din Giula s-a predat numai în limba română, însă, datorită unui ordin ministerial, s-a trecut la predarea în limba maghiară.

Nu este o problemă foarte mult dezbătută la noi, mai ales nu există un consens în legătură cu acele reglementări, care au transformat esenţial învăţământul în limba română. S-a trecut la practica ca toate disciplinele să se predea în limba maghiară, doar câţiva termeni tehnici se menţionau în limba română. Acel ordin a stabilit şi evoluţia din viitor a liceului.

– Generaţia mea a făcut matematică în limba română cu un profesor din România, care nu ştia să zică în maghiară nici măcar „bună ziua!”, spune Ion Budai. În ciuda faptului că am făcut matematică în limba română, mulţi dintre noi s-au descurcat şi la studiile superioare. Cu toate acestea, după părerea mea acest ordin a venit prea devreme. El trebuia să mai întârzie. Într-adevăr atunci veneau mulţi copii care, chiar dacă nu vorbeau o limbă literară, dar vorbeau româneşte. Cu acea bază de limbă se puteau face studii în limba română. Dar dacă aşa au decis, aşa au decis, şi din păcate, s-a trecut foarte uşor la limba maghiară. Totuşi, lumea vorbea mai bine ungureşte şi degeaba li s-au spus profesorilor să predea în mod bilingv, atunci nimeni nu ştia ce înseamnă bilingvismul. Nici astăzi nu este clarificat: ce înseamnă să predai în două limbi. Atunci s-a spus, că termenii tehnici pentru ştiinţa respectivă, trebuie să fie predaţi şi în româneşte. La chimie se vorbea despre acid sulfuric, dar expresia românească nu a fost pusă în nicio propoziţie, deci nu se exersa. Şi atunci ce rămâne din această expresie? Mergeam mai departe cu expresia maghiară: kénsav. Aşa se întâmpla şi la fizică, la biologie şi la toate celelalte materii. Deci acest bilingvism n-a ajutat la nimic, pentru că termenii în limba română s-au pierdut. Profesorul punea pe tablă doar în paranteză noţiunea în limba română. Fără rost. Repet deci, cred că această lege s-a introdus prea devreme, fără ca cineva se ştie cum să predea în condiţiile bilingvismului.

– Domnul profesor Teodor Oltean într-un interviu vorbea despre faptul că, pe acele vremuri sau înscris foarte mulți tineri români, și din Orașul Mare Românesc şi din Orașul Mic Românesc din Giula, și că apoi unii au avut probleme, pentru că nu au putut să intre la diferite universități, să facă față în limba maghiară, adaugă Maria Gurzău Czeglédi. Sigur, eu din suflet mi-aș dori dacă și în zilele de azi, am putea avea puterea ca liceul să fie pur românesc. Chiar dacă vorbeau mult mai mulți copii graiurile strămoșești, și atunci au întâmpinat greutăți de a intra la diferite universități, iar apoi s-a trecut la acel bilingvism.

Sub denumirea de Liceu cu Limbă de Predare Română, liceul nostru a devenit bilingv, fără ca profesorii să dispună de metodele adecvate pentru o predare în două limbi, dar acest lucru nu înseamnă că, măcar la orele de română, nu s-ar fi aprofundat temele legate de cultura românească.

– Între timp ne-am dat seama că formarea identității nu depinde numai de termeni tehnici, sau numai de limbă, continuă Maria Gurzău Czeglédi. Degeaba vorbește cineva fluent limba engleză, prin asta nu devine englez. Are nevoie de ceva în plus. Mai târziu ne-am străduit să facem o altă programă, pornită încă în timpul domnului director. Am introdus cultura și civilizația românească, ceea ce integrează mai multe discipline. Ne-am dat seama că s-a făcut foarte multă gramatică, literatură de la Cantemir până în prezent, însă se făcea mai puțină istorie a românilor din Ungaria, şi mai puțină etnologie. Trebuia să aflăm cât mai multe despre modul gândire, despre spiritul înaintașilor noștri: de unde au venit, cine au fost, cum au gândit, ce au lucrat şi cum au sărbătorit? De-a rândul anilor, s-au întocmit noi programe școlare, și cu câțiva ani în urmă am avut posibilitatea, să lansăm proiecte de tip european pentru întocmirea unor noi manuale. Acestea au luat în considerare nivelul diversificat de cunoaștere a limbii române. Am întocmit manuale atât pentru ciclul primar, cât și pentru cel gimnazial, dar și pentru liceeni. Pentru ciclul gimnazial și pentru școlile bilingve de azi, dar și pentru școlile unde limba se predă ca obiect de studiu.

Învăţământul întotdeauna a fost una dintre cele mai importante instrumente, prin care o naţionalitate poate lupta împotriva asimilării. Poate nu este întâmplător, că Liceul Românesc din Giula a fost locul unei lupte continue pentru perfecţionarea conţinutului cunoştinţelor transmise elevilor, şi locul căutărilor de noi drumuri pentru o predare mai eficientă?

– Intenţia a fost ca limba română, pe care elevii trebuiau s-o însuşească la un nivel mai ridicat, şi nu numai la nivelul graiului, să fie îmbogăţită şi în acest fel, cu alte cunoştinţe, subliniază Ion Budai. Dar ea nu s-a îmbogăţit deloc, pentru că termenii tehnici n-au rămas. Cu toate acestea, liceul a fost singura instituţie, unde s-a făcut ceva pentru a ne menţine ceea ce suntem.

În anul 1974, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţare, Liceului Bălcescu din Bucureşti a dăruit giulanilor un bust al marelui revoluţionar paşoptist român. De atunci, statuia salută la venire şi la plecare, pe toţi cei care intră şi ies din liceul românesc.

– Petru familiile de români de atunci, era un lucru foarte firesc să-și înscrie copiii aici, la liceul românesc, adaugă actuala directoare a liceului. Eu predau la această şcoală din 1980, și așa am simțit că alături de foştii mei profesori şi de colegi, că pentru noi a fost un lucru absolut firesc că suntem de naționalitate română. După 1989, a venit un nou val de români și din România, iar astfel s-a schimbat cumva și componenţa elevilor școlii. La început ei soseau din satele noastre, de la Cenad, până la Pocei, de fapt și azi vin la liceu copiii din aceste școli mai ales bilingve, dar de atunci sunt şi foarte multe căsătorii mixte. Unii părinţi cu rădăcini românești și intelectuali maghiari din oraș, îşi înscriu copiii cu mare dragoste. Asistăm la o renaștere a descoperirii rădăcinilor. Cred că în ultimii cinci ani, de aceea s-a ridicat numărul elevilor cu 140 de copii, astăzi având înscriși 447 de elevi. Cu toţii devin bilingvi şi ne străduim, cu diferite metode, să predăm pe grupe, în funcţie de cunoştinţele de limbă ale elevilor. Avem începători, avansați şi avem tineri cu care putem participa și la olimpiade, dar avem câțiva tineri și din România, de aici din apropierea orașului Giula. Mulți din oraș zic că e foarte bine să-și înscrie aici copiii, odată că liceul are o atmosferă familiară, elevii își continuă studiile într-un număr foarte frumos la diferite universități, și nu numai că sunt admiși la aceste universități din Ungaria, dar primim burse și din partea statului român. În ultimii 20 de ani, peste 100 de tineri au fost formați în România. Mulţi dintre ei se reîntorc aici, în mediul nostru, iar foștii noștri elevi, în proporţie de 98% îşi înscriu copiii la noi. Avem mai multe familii ai căror membri de patru generaţii studiază în băncile liceul românesc.

– Vreau să îl întreb pe domnul director, dacă ar fi acceptat provocarea, dacă i-ar fi plăcut să fie director într-o perioadă mai deschisă a societăţii? De fapt ați prins cam zece ani de o lume mai deschisă, dar această lume a oferit mai multe posibilităţi după ce ați plecat.

– Sigur. Mă gândesc că atunci, când au început să apară pe aici, la diferite evenimente ambasadorii României de la Budapesta, puneam problema burselor din România. Prima generație, deci elevii care au absolvit în 1953, au avut posibilitate să studieze unde au vrut, să se prezinte fără examen de admitere, cum era atunci. Câţiva s-au înscris la petrol și gaze, la medicină… Bine, mulți au fugit acasă după aia, pentru că nu au suportat condiţiile de atunci, oferite de România. Dar totuși s-a putut merge. Apoi multă vreme nu s-a mai putut merge la studii în România. Asta a fost prima clasă care a avut şansa de a pleca în România, şi gata. Apoi totdeauna am pus problema, de ce nu se mai deschis porţile, să plece cine vrea în România. După nu ştiu câţi ani am primit două locuri. Primul era ocupat de fostul jurnalist, Ştefan Frătean. Apoi am mai primit trei locuri, după care nu s-au mai oferit burse în România. Sigur, acum este altceva. Te înscrii la orice facultate din România.

– Încotro liceul românesc? Există noi provocări la care trebuie să răspundeţi, sau apele sunt liniştite şi puteţi calcula viitorul?

– Eu am toată încrederea în viitorul acestui liceu, spune Maria Gurzău Czeglédi. Nu numai pentru faptul că vin așa de mulți tineri, şi se înscriu aici, ci şi pentru că și limba română și această cultură își are prestigiul. La noi se pune mare accent și pe alte limbi, pe predarea limbilor străine.

– Este o sursă foarte importantă pătura acelor foști elevi ai noştri, care au devenit părinți, și sunt conștienți de ceea ce sunt, și își trimit copiii la liceu, adaugă fostul director, Ion Budai. Pe lângă aceasta, din diferite motive, tot mai mulți din România, din localitățile apropiate vin încoace. Aceste două surse le consider eu foarte importante pentru viitorul liceului românesc.

Cum am putea încheia aceste rânduri dedicate celor şapte decenii de existenţă a Liceului Românesc din Giula? Poate gândurile unui material televizat realizat cu ani buni în urmă sunt valabile şi astăzi. Liceul Bălcescu, în cei 70 de ani de activitate, a educat şi a instruit, a pus bazele cunoştinţelor de cultură generală şi de cultură românească, a format viaţa a sute de elevi. Generaţii, mentalităţi, orientări profesionale diferite. Oameni pe care profesia, familia, soarta i-a împrăştiat prin toate colţurile ţării. Însă ceea ce îi adună astăzi la un loc pe absolvenţii liceului Bălcescu, este faptul că, fără îndoială, toţi simt în adâncul inimilor lor că, intrând pe uşile larg deschise, au ajuns cu toţii ACASĂ. Şi pentru noi toţi, ACASĂ înseamnă acele vremuri fericite ale adolescenţei, ale începutului drumului nostru omenesc, ale primei iubiri, ale minunaţilor şi veşnic tinerilor ANI DE LICEU!

 A consemnat: Tiberiu Boca, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Ecranul nostru, arhivă

Românii şi-au ales noii deputaţi în autoguvernările locale, teritoriale şi în AŢRU

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 octombrie 2019, 16:13 / actualizat: 16 octombrie 2019, 22:06

La alegerile de autoguvernări locale şi minoritare din duminica trecută, 13 octombrie 2019, au fost aleşi, pe lângă primarii şi consilierii locali, şi deputaţii în autoguvernările româneşti din Ungaria. Aceştia au fost aleşi pentru o perioadă de cinci ani.

În localităţile cu o însemnată populaţie de naţionalitate română au câştigat luptele electorale următorii primari: La Micherechi îşi va putea începe al treilea ciclu de primar în fruntea satului Margareta Tat (Fidesz).

Foto: Votare la Micherechi

La Otlaca-Pustă va rămâne primăriţă Elvira Ardelean-Pál (Fidesz). La Chitighaz a fost aleasă o nouă primăriţă în persoana doamnei dr. Emese Tripon-Rákóczi (independent), iar la Aletea noul primar ales este Gheorghe Szelezsan (independent).

Foto: votare la  Chitighaz

La Bătania a fost ales în funcţia de primar Boros Csaba (independent). În oraşul Jula a rămas primar şi pentru următorii cinci ani dr. Görgényi Ernő (Fidesz).

Foto: votare la Jula

Alegeri de autoguvernări româneşti s-au ţinut în 70 de locuri din ţară: în 19 sectoare budapestane şi 51 de localităţi. În 2 locuri (sectorul XXIII şi la Kecskemét) alegerile nu au valide.

Noile autoguvernări îşi vor ţine şedinţele de constituire în termen de 15 zile (cele locale şi teritoriale) sau în 30 de zile (cele pe ţară).

AŢRU: 9-5-1

La nivel naţional, la alegerile de autoguvernări de naţionalitate s-au înscris 15.000 de candidaţi. În registrul naţionalităţilor au fost înscrişi în total 318 mii de alegători. Numărul românilor înscrişi în registrul naţionalităţii române a fost de 7290 de cetăţeni cu drept de vot.

În lupta electorală de la români au participat 5 asociaţii de desemnare a candidaţilor: Alianţa pentru Românii din Ungaria (ARU), Asociaţia Românilor din Micherechi (ARU), Asociaţia Română din Budapesta (ARB), Uniunea Democratică Maghiaro-Română (UDMR) şi Asociaţia Românilor din Aletea (ARA).

Noua Autoguvernare pe Ţară a Românilor din Ungaria, la fel ca în ciclul anterior, va fi formată din 15 membri. Până la încheierea ediţiei noastre (marţi, 15 octombrie, ora 16.00), conform datelor prelucrate în 86%, AŢRU va fi alcătuită din 9 deputaţi din partea Alianţei pentru Românii din Ungaria, 5 din partea Asociaţiei Românilor din Micherechi şi 1 deputat din partea Asociaţiei Române din Budapesta.

Voturi pentru listele teritoriale

Listele câştigătorilor la alegerile de autoguvernări româneşti teritoriale însă sunt finalizate. Astfel, în noua Autoguvernare Românească pe Capitală, Asociaţia Română din Budapesta va avea 4 deputaţi (207 voturi), iar Uniunea Democratică Maghiaro-Română 3 deputaţi (186 voturi).

În judeţul Bichiş, Alianţa pentru Românii din Ungaria a obţinut 1705 voturi intrând în autoguvernarea judeţeană 4 deputaţi, iar lista Asociaţiei Românilor din Micherechi are 1187 de voturi şi a intrat cu 3 membri.

În judeţul Ciongrad, Alianţa pentru Românii din Ungaria are 5 câştigători (313 voturi), iar Asociaţia Românilor din Micherechi 2 deputaţi (129 voturi).

În judeţul Bihor doar Alianţa pentru Românii din Ungaria a avut listă teritorială, astfel toţi cei 7 deputaţi sunt din partea acestei asociaţii de desemnare. Pentru aceasta a votat 671 de cetăţeni înscrişi în registrul românesc.

În judeţul Pesta doar Asociaţia Română din Budapesta a avut candidaţi, primii şapte de pe listă au fost aleşi cu 79 de voturi.

A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

 Foto: Eva Șimon, Szögi Lackó

Concursul Sportiv Internațional pentru elevi „Cupa Crisius”, la Chișineu Criș, Județul Arad

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 mai 2019, 08:54

În data de 11 mai 2019, în localitatea Chișineu Criș, din Județul Arad, cu sprijinul Ministerului Educației Naționale și în organizarea Primăriei orașului Chișineu Criș, a Clubului Copiilor din Chișineu Criș, a Inspectoratului Județean Școlar Arad și a Palatului Copiilor din Arad, s-a desfășurat cea de-a 40-a ediție a Concursului Sportiv Internațional pentru elevi, intitulat „Cupa Crisius”, la care au participat circa 2.500 elevi de clasele I-XII, din 22 de județe din România, dar și din străinătate, din Ungaria (circa 100 elevi de la diferite Licee și Școli Generale: Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Giula, Liceul „Kazinczy Ferenc” din Bekescsaba, Școlile Generale din Budapesta, Chitighaz, Bekescsaba, Sarkadkeresztur, Sarkad, Bekes), din Serbia (circa 35 de copii de la Școala Elementară „Frăție și Unitate”, din Alibunar), din Republica Moldova, de la Gimnaziul „Grigore Vieru” din Ialoveni”, din Franța, Germania, Spania, ș.a.

Manifestarea s-a deschis pe stadionul orașului, care de acum înainte va purta numele Rectorui Aurel Ardelean, Fondatorul Universității „Vasile Goldiș” (UVG) din Arad, originar din Chișineu Criș și trecut la cele veșnice în 28 decembrie 2018, care a fost și la originea organizării acestui Concurs sportiv, împreună cu fratele său, Domnul Eugen Gagea, Prodecanul Facultății de Științe Social-Umaniste, Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Vasile Goldiș”, Directorul Casei Copiilor din Chișineu Criș și Președintele Comisiei de Sănătate, Învățământ, Cultură și Sport, de la Primăria Orașului Arad, având în acest sens și sprijinul Domnului Gheorghe Burdan, Primarul orașului Chișineu Criș, a Domnului Teodor Pătrăuță, fost Decan al Facultății de Psihologie, Pedagogie și Asistență Socială a UVG Arad și al altor personalități.

La eveniment, alături de elevii concurenți și însoțitorii lor, cadre didactice și instructori sportivi, au participat Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și Locțiitorul Episcopiei „Daciei Felix”, împreună cu alți clerici, diferite oficialități locale, centrale și județene din Arad, printre care: Coralia Adina Cotoraci, Rectorul Universității „Vasile Goldiș” din Arad, Gheorghe Burdan, Primarul orașului Chișineu Criș, Sergiu Armașu, Primarul Comunei Ialoveni, din Republica Moldova, Radici Olivia, Directorul Școlii Elementare „Frăție și Unitate” din Alibunar, Serbia, Gheorghe Cozma, Directorul Oficiului Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU), Ion Budai, fost Director al Liceului Românesc „Nicolae Bălcescu” din Giula, Mihai Cerhati, Președintele Autoguvernării Românești Locale din Giula, Tiberiu Iuhas, Președintele Autoguvernării Românești Locale din Bichișciaba, Gheorghe Marc, Președintele Clubului Pensionarilor Români din Giula, ș.a.

După cuvântul de întâmpinare și bun venit adresat tuturor de către Domnul Prodecan Eugen Gagea, a urmat cuvântul de salut al primarului Gheorghe Burdan, care i-a îndemnat pe toți la ținerea unui moment de reculegere în memoria Domnului Rector Aurel Ardelean și a adus la cunoștință hotărârea Consiliului Local de a da stadionului numele Domnului Rector Ardelean, fiu al localității Chișineu Criș și personalitate marcantă a județului Arad și a învățământului universitar arădean. Preasfințitul Părinte Episcop Siluan a transmis tuturor binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, Chiriarhul locului și dimpreună cu ceilalți clerici și participanți au cântat Troparul Sfintelor Paști „Hristos a înviat!” După deschiderea festivă au început probele sportive, organizate pe parcursul întregii zile și desfășurate în mai multe locații, la 15 discipline și specialități: handbal, minifotbal, baschet, tenis de masă, navomodele, aeromodele, gimnastică aerobică, karate-shotokan, judo, karting, șah, informatică-grafică, jocuri logice, arte plastice și programare scrath și html. Ierarhul, Domnul Prodecan Eugen Gagea și alte oficialități și jurnaliști români din Ungaria au vizitat câteva dintre aceste locuri, ca de pildă concursul de karate, la care sub conducerea profesorului Vaida Ioan din Oradea, multiplu campion internațional, au participat circa 500 de elevi, de la 25 de cluburi, din România, Serbia și Ungaria; concursul de navomodele, desfășurat sub conducerea lui Claudiu Feldan, membru al Federației Naționale de Navomodelism, la care au participat 14 concurenți; concursul de aeromodele, cu 38 de concurenți din 7 județe și la 7 probe de concurs, desfășurat sub îndrumarea profesorului Maxim Adrian, de la Clubul Copiilor din Brad.

Toate secțiunile au fost foarte bine organizate, ca loc de organizare, condiții de participare și pregătirea elevilor concurenți, care au fost jurizați la nivel profesionist și răsplătiți cu diplome, premii, cupe și medalii, pe categorii de vârstă și specialități. Finala meciului de minifotbal a fost arbitrată de Gabriel Tupicico, unul dintre cei mai buni arbitri de fotbal din Republica Moldova.

Manifestarea sportivă a fost precedată de vernisajul unei expoziții de artă plastică și vizuală cu genericul „Sportul în imaginația copiilor” și a unei alte expoziții de creație literară intitulată „Jocul în imaginația copiilor” desfășurate vineri, 10 mai, la Casa de Cultură a orașului Chișineu Criș, unde au fost, de asemenea, acordate diplome și premii.

Dincolo de seriozitatea probelor, munca, pregătirea și interesul demonstrate cu prisosință de elevii participanți, acest Concurs Sportiv Internațional de la Chișineu Criș are și meritul de a fi cea mai longevivă manifestare de acest fel, care a depășit granițele timpului și a celorlalte schimbări care au avut loc în România în acești 40 de ani și devenind și un factor de manifestare a unității și identității românești care trece dincolo de frontiere.

Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Imagine Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Adam Bauer, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Un sfert de secol de poveşti româneşti la Bichişciaba

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 mai 2019, 20:53

Casa Poveştilor din Bichişciaba şi-a deschis larg porţile joi, 16 mai, pentru elevii de la şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria, elevi care şi anul acesta au sosit într-un număr foarte mare să spună poveşti la cea de-a 24 ediţie a Concursului Naţional de poveşti pentru copii, în limba română, intitulat „Concursul de poveşti Gheorghe Gros”. Gazda evenimentului, care în aproape un sfert de secol a antrenat mai multe sute de naratori, profesori şi părinţi, a fost Autoguvernarea Românească din Bichişciaba, preşedinte Teodor Juhász. De mici, copiii îndrăgesc poveştile, iar prin intermediul poveştilor ei descoperă lumea, învaţă strategii de viaţă şi mai mult de cât atât poveştile le stimulează educaţia şi imaginaţia, iar cel mai important lucru este faptul că, odată cu învăţarea poveştilor acumulează şi o mulţime de cuvinte noi. De aceea datoria noastră a tuturor, a părinţilor, a educatorilor şi învăţătorilor este să-i facem pe copii să iubească poveştile. La concursul devenit cunoscut şi aşteptat de elevi, au participat anul acesta 75 de copii povestitori de clasele 1–8, de la şcoli generale din Ungaria, fie ele bilingve sau în care limba română se predă ca limbă străină, cum ar fi şcolile: Aletea, Jula, Micherechi, Chitighaz, Bătania, Pocei, Jaca, Săcal, Cenadul Unguresc, Leucuşhaz şi Furta. Manifestarea s-a deschis în curtea Casei Poveştilor, printr-un cuvânt de încurajare venit din partea organizatorilor şi a oaspeţilor prezenţi la eveniment, care au apreciat şi importanţa acestui concurs: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Florin Vasiloni, Consulul General al României la Jula, Alexandru Finna, vicepreşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Eugen Gagea, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Social-Umaniste, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământul de naţionalitate română. Poveştile copiilor au fost ascultate şi jurizate de oameni de specialitate, dascăli şi jurnalişti. Toţi elevii participanţi la concurs au prezentat cu mult talent poveştile spuse în limba română, sau în grai bihorean, deoarece unii dintre ei au ales să spună poveşti populare, alţii poveşti din literatura română şi universală, iar alţii au venit în faţa publicului cu poveşti scrise de ei sau de profesorii lor.

Festivitatea de premiere a avut loc în curtea Casei Poveştilor, fiecare participant primind o medalie cu inscripţia concursului şi o diplomă de participare. Au fost oferite premiile I, II şi III, la fiecare categorie, precum şi câte două menţiuni la fiecare grupă. Cadourile menţiunilor au fost acordate de Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, care le-a dăruit copiilor câştigători câte-un puzzle cu clădirea Parlamentului Ungar şi o cărticică în limba română despre istoria Coroanei Maghiare.

Au fost acordate patru premii şi pentru tinerii care au participat la concursul de desen. Primele două şcoli participante, care au acumulat cele mai multe puncte, au primit şi anul acesta câte-un laptop din partea AŢRU şi Autoguvernarea Românească a judeţului Bichiş, acestea fiind şcoala din Micherechi şi cea din Leucuşhaz.”Ne străduim ca la fiecare ediţie să oferim ceva în plus copiilor participanţi, ca ei să se întoarcă acasă cu amintiri plăcute, dar totodată păstrăm neschimbate câteva elemente tradiţionale ale organizării: aşa este locul concursului, care se ţine de 24 de ani în Casa Poveştilor, un complex de case tradiţionale frumos îngrijite, un mediu perfect pentru astfel de evenimente; fiecare copil primeşte câte-o diplomă de participare şi o medalie cu panglică roşu-galben-albastru, pentru a-şi aminti şi când va fi mare că a fost la acest concurs românesc; încercăm să alcătuim echipe de juriu neutre, care să nu influenţeze rezultatul concursului. Şi pentru că acesta este totuşi un concurs, trebuie musai să stabilim trei locuri pentru cei mai buni povestitori, altfel concursul nu ar mai fi concurs. Fiecare ediţie are învăţămintele ei, uneori poate greşim, dar suntem parteneri deschişi la orice schimbare. Aşteptăm părerile şcolilor, ale profesorilor înainte de fiecare ediţie. Prin premiul ce se poate obţine pentru cele mai bune şcoli (laptopul), ne-am gândit să-i învăţăm pe copii să concureze nu doar în mod individual, ci să le dezvoltăm şi spiritul de echipă, să acţioneze ca o echipă în interesul şcolii lor”, ne-a spus la finalul concursului organizatorul Teodor Juhász. În timp ce copiii povesteau, câţiva dintre organizatori şi participanţi, alături de văduva Maria Gros, au vizitat mormântul lui Gheorghe Gros, iniţiatorul acestui concurs, depunând coroane de flori şi rostind o rugăciune. După înmânarea premiilor, evenimentul a continuat cu o recepţie oferită de gazde pentru toţi participanţii. Concursul de poveşti din Bichişciaba a fost organizat prin sprijinul financiar al Fondului „Bethlen Gábor”, din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Naţionalităţi din Budapesta.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

 Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Concursul „Vocea de aur”, ediţia a 5-a, Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 aprilie 2019, 12:55

„Muzica este pentru suflet la fel cum exerciţiul fizic e pentru trup”, l-a citat pe Platon moderatoarea celei de-a cincea ediţii a concursului de interpretare vocală „Vocea de aur”, organizat vinerea trecută, 29 martie, la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania. Profesoara Anca Stan a convins publicul încă de la începutul manifestării că vom avea parte de un program plăcut şi interesant: „Muzica are diverse funcţii, dar cred că cea mai importantă e puterea de-a lecui suflete. Muzica e pansament pentru suflet. În consecinţă, pentru ziua de azi ne-am propus să vă administrăm un tratament cu acest miraculos medicament: muzica!”

A cincea ediţie a concursului „Vocea de aur” a început cu un moment de reculegere în amintirea preşedintelui AŢRU, Tiberiu Juhász, decedat cu o săptămână în urmă. Înainte de a da startul concursului, au fost salutaţi oaspeţii oficiali, profesorii şi copiii sosiţi de la aproape toate şcolile în care se învaţă româneşte. O noutate a acestei ediţii a fost că pentru prima dată au participat şi elevi de liceu, astfel concursul de acum a cuprins elevi din clasele 1–12. Juriul concursului a fost alcătuit din: Lucia Aioanei, preşedintele juriului, artist liric (soprană) la Filarmonica de Stat Arad, Csilla Szabó, artist liric (altistă) la Filarmonica de Stat Arad şi Cristina Miculescu, artist instrumentist (violonistă) la Filarmonica de Stat Arad.

Cei 30 de copii şi tineri, care s-au înscris la concurs au sosit din localităţile: Jula, Bătania, Chitighaz, Aletea, Micherechi, Leucuşhaz, Săcal şi Pocei. Toţi, dar absolut toţi, au dat dovadă de o pregătire foarte serioasă şi de curajul lăudabil de a cânta în faţa publicului şi a juriului. Micii melomani au cântat cu toţii în limba română, melodii din diferite domenii: muzică populară, uşoară, religioasă, printre care am auzit şi melodii foarte cunoscute, ca de exemplu, „Trandafir de la Moldova”, „Samba florilor”, „Rău mă dor, ochii, mă dor”, „Drumurile noastre”, „Cine m-a făcut om mare”. Este de remarcat că cei trei elevi, care au sosit de la şcoala generală din Micherechi s-au pregătit cu cântece din repertoriul popular românesc tradițional, din satul lor natal şi din Cenadul Unguresc. De asemenea trebuie lăudată iniţiativa acelor copii, care interpretând muzică populară românească s-au gândit să-şi asorteze şi haina, purtând frumoase ii sau costume populare.

În timpul deliberării juriului, corul de fete al şcolii din Bătania, condus de profesoara de muzică Andreea Szenes, a oferit spectatorilor câteva piese muzicale, iar elevii Lior Cazac (clasa a 7-a) și Sebastian Stan (clasa a 3-a), au prezentat o mică scenetă artistică, cu titlul „Pomul care face ciori”, de Octav Pancu-Iași. În încheierea programului-cadou, oferit de către elevii şcolii-gazde, elevul Roland Ristin a interpretat la pian „Dansuri românești” de Bartók Béla.

La fel ca la toate concursurile dedicate şcolarilor, toţi concurenţii au fost răsplătiţi cu premii din partea organizatorilor, precum diplome, medalii şi cadouri, după meritele fiecăruia. Pe lângă aprecierile juriului, copiilor le-au fost acordate daruri şi premii speciale din partea oaspeţilor oficiali, care şi-au exprimat bucuria pentru acest gen de iniţiative, promovate cu consecvenţă de şcoala din Bătania. Rezultatele concursului le găsiţi în pagina a 12-a.

Sponsorii ediţiei actuale au fost: Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, Fondul „Bethlen Gábor” din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte şi Naţionalităţi de la Budapesta, Autoguvernarea de Naţionalitate Română din Bătania, Fundația „Lucian Magdu” din Bătania, Asociaţia Familia, Şanse Egale şi Voluntariat din Judeţul Bichiş, Școala Generală și Grădinița Română „Lucian Magdu” din Bătania.

Rezultate şi premii:

Clasele 1–2:

1. Vivianne Horváth, Bătania
2. Reka Rákóczi, Chitighaz
3. Ana Poiendan, Micherechi

Clasele 3–4:

1. Greta Farkas, Leucuşhaz
2. Regina Megyeri, Bătania
3. Teofana Stoica, Jula

Clasele 5–6:

1. Zita Stan, Chitighaz
2. Alexandra Mester, Bătania
3. Fanni Balog, Săcal

Clasele 7–8:

1. Reka Misik, Bătania
2. Shalomea Sutak, Pocei
3. Loredana Bali, Aletea

Clasele 9–12:

1. Antonia Jivan, Jula
2. Victoria Szabó, Jula
3. Dora Misik, Jula

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Interlocutori:

Grigore Poiendan, profesor de muzică, Micherechi

Gheorghe Pătcaș, profesor de muzică, Jula

Antonia Jivan, elevă în clasa a XI-a, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Jula

Lucia Aioanei, soprană, Filarmonica de Stat Arad – președintele juriului

Andrea Szenes, profesor de muzică, Bătania

 Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

Nostalgii şi bucurii la o întâlnire comună a trei promoţii de liceu la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 septembrie 2018, 09:19

În miezul zilei de 28 august, trei promoţii de foşti elevi ai Liceului „N. Bălcescu” din Jula şi-au dat întâlnire în fostul alma-mater. Absolvenţii promoţiilor 1958–62, 1959–63, 1960–64 nu s-au adunat pentru o aniversare rotundă, ci pentru bucuria de a fi împreună, de a se reîntâlni, de a depăna amintiri comune. „Este o mare-mare bucurie pentru noi să ne reîntâlnim, dar este şi o zi foarte tristă, pentru că ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi, ne veghează de acolo de sus…”, au spus mai mulţi foşti elevi.

Întâlnirea nu a decurs în mod tradiţional, cu oră de diriginţie, deoarece nici unul dintre foştii diriginţi nu mai sunt printre cei vii. Foştii elevi au fost salutaţi de directoarea actuală a liceului, doamna Maria Gurzău Czeglédi, care le-a vorbit despre situaţia de azi a instituţiei, care este tot mai numeroasă şi tot mai modernă, iar copiii care azi frecventează această şcoală au mult mai multe posibilităţi faţă de părinţii sau bunicii lor. Totodată şi-a exprimat bucuria că mulţi dintre foştii elevi, din primele promoţii, şi-au dat copiii sau nepoţii la această şcoală, întărind în continuare spiritul familial al acestei instituţii.

La începutul întâlnirii am văzut în ochii multora lacrimile bucuriei, iar mai târziu lacrimile trecerii, gândindu-se şi aprinzând câte-o lumânare pentru colegii şi profesorii care nu mai sunt pe acest pământ.

Cele trei promoţii de foşti elevi au petrecut împreună ore frumoase, pline cu amintiri comune, şi s-au despărţit în speranţa revederii cât mai curând în sănătate.

Interlocutori: Maria Sarca Zombai, care a devenit profesoară în satul său natal și Gheorghe Ardelean, care a urmat carieră comercială, diplomatică, ambii din Chitighaz.

Reporter: Tiberiu Boca

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef Foaia românească

Foto: Foaia românească

„Vocile de aur” ale elevilor români din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 aprilie 2018, 05:40

Şcoala generală „Lucian Magdu” din Bătania a organizat vineri, 23 martie, cea de-a IV-a ediţie a Concursului naţional de muzică românească „Vocea de aur”, la care au participat elevi de la mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română. Concursul este un eveniment cultural atractiv pentru copii, reunind muzica uşoară şi tradiţională, interpretate de elevi de clasele 1–8. Anul acesta au participat 27 de concurenţi de la şcolile: Aletea, Bedeu, Chitighaz, Jula, Leucuşhaz, Micherechi, Pocei, Săcal, şi şcoala gazdă, Bătania. Evenimentul este şi un prilej de întâlnire între participanţi, părinţi şi profesori, iar organizatorii îşi propun să ofere concurenţilor şansa de a inaugura prin acest concurs şi sosirea primăverii, în decorul mirific al aulei şcolii în care sunt întâmpinaţi oaspeţii în fiecare an.

Repertoriul copiilor a inclus piese diferite de muzică uşoară şi cântece de primăvară şi pentru copii, dar şi cântece populare, câţiva dintre copii au fost acompaniaţi la diferite instrumente de către profesorii lor pregătitori sau au avut acompaniament asigurat la CD player. Concursul „Vocea de aur” îşi asumă un rol educativ, impunând concurenţilor ca repertoriul şi ţinuta scenică să fie adecvate vârstei, iar pentru că a şti să cânţi este o artă, este o formă de comunicare, o formă de exprimare, aceasta presupune creativitate din partea celor care se pregătesc şi participă la acest concurs.

Competiţia s-a desfăşurat în aula şcolii generale româneşti din localitatea bichişeană, unde tinerii „cântăreţi”, profesorii şi oaspeţii au fost primiţi de către organizatori într-o frumoasă sală amenajată pentru această ocazie cu decor de primăvară şi note muzicale. Copiii au debutat în funcţie de categoria de vârstă pe patru grupe (clasele 1–2, 3–4, 5–6 şi 7–8), şi tot astfel au fost şi premiaţi, însă nici un participant nu a plecat de la Bătania fără să fie răsplătit de către organizatori pentru efortul depus şi însufleţirea cu care s-a pregătit pentru întrecere. Juriul a fost format din specialişti în domeniul muzicii, de la Filarmonica de Stat din Arad şi cadre didactice de la licee din Arad.

Corul şcolii din Bătania, îndrumat de prof. Andreea Szenes, a oferit invitaţilor în pauza concursului un program de cântece corale. De dragul de a participa la acest eveniment a încântat publicul cu o melodie despre mama şi Barbara Gyöngyösi din Săcal, actualmente elevă în clasa a 9-a la liceul din Berettyóújfalu. Doamna Szenes este şi organizatoarea evenimentului, alături de conducerea instituţiei de învăţământ în frunte cu directorul Iulia Olteanu şi învăţătoarea Anca Stan, moderatoarea concursului.

La eveniment au onorat cu prezenţa autorităţi şi oficialităţi locale şi româneşti, printre care: Marius Lazurca, ambasadorul României la Budapesta, PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, însoţit de alţi clerici, Florin Trandafir Vasiloni, consul general al României la Jula, Daniel Banu, consul general la Seghedin, Marjai János, primarul oraşului Bătania, Gheorghe Cozma, directorul Oficiului AȚRU, Anamaria Brad Sarca, referent pentru naţionalitatea română la Institutul Naţional pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Învăţământului (OFI), directori de şcoli, profesori, părinţi şi alţi invitaţi.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

Foto: Foaia românească

Astăzi dascălii nu mai sunt respectați… – de vorbă cu profesoara Anamaria Dulău din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 decembrie 2017, 08:17 / actualizat: 10 decembrie 2017, 9:18

Recent la Liceul românesc Nicolae Bălcescu din Jula a avut loc cea de-a cincea întâlnire a pedagogilor români pensionari din judeţul Bichiş. O iniţiativă de suflet venită din partea Autoguvernării Române din Judeţul Bichiş. Zeci de profesori pensionari din Chitighaz, Micherechi, Bătania, Leucuşhaz şi Jula s-au adunat în sala de spectacole a liceului, petrecând câteva ore plăcute, depănând amintiri… Acolo am întâlnit-o şi pe doamna profesoară Anamaria Dulău din Micherechi, pensionară de 10 ani, care şi-a dedicat întreaga viaţă educației copiilor.

Foto: învățătorul Gheorghe Dulău, tatăl Anamariei Dulău

Am stat de vorbă cu ea despre frumuseţile, dar şi despre provocările, greutăţile carierei de pedagog.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Basilica.ro

Jula – Întâlnire de suflet la 50 de ani de la absolvirea liceului românesc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 octombrie 2017, 05:00

S-a scurs o jumătate de secol de când au părăsit băncile liceului românesc „Nicolae Bălcescu din Jula”. 15 din cei 32 de absolvenţi au răspuns prezent la citirea catalogului de către dirigintele onorific Gheorghe Marc. Fosta dirigintă, domna Ana Crişan s-a stins din viaţă în urmă cu cinci ani, la câteva săptămâni după ultima întâlnire.
A fost o superbă zi de toamnă, petrecută într-o atmosferă plăcută. Pentru noi, mai tinerii, a fost o plăcere să ascultăm amintirile şi poveştile foştilor elevi, care – din nostalgie – de fiecare dată ţin să se vadă la fosta şcoală românească din centrul Julei, care astăzi adăposteşte biblioteca orăşenească. S-a ţinut un minut de reculegere pentru profesorii şi colegii care nu mai sunt în viaţă. Şi-apoi au început poveştile. De menţionat că în urmă cu 50 de ani clasa era alcătuită din tineri care au venit din toate localităţile româneşti din Ungaria, din satele bihorene şi până în cele din judeţul Ciongrad. Erau unii care nici nu cunoşteau limba română… alţii au venit de-acasă cu un bagaj de cunoştinţe de limba română la liceu. Şi foarte mulţi dintre ei şi-au făcut o carieră cu ajutorul limbii române.
Un moment impresionant a fost când la finalul întâlnirii foştii elevi au cântat câteva melodii, în română şi maghiară, învăţate cu decenii în urmă.
Au fost invitaţi să participe şi trei profesori: dirigintele onorific Gheorghe Marc, fostul director Ion Budai şi fosta profesoară de rusă Iuliana Jurău Rad. În reportajul nostru, pe lângă ei, vor evoca anii tinereţii Magdalena Túri din Cenadul Unguresc, Maria Gros şi Cornelia Kovacs Mocan din Chitighaz şi Doina Misarăş din Săcal. Pe directorul Ion Budai l-am rugat să ne vorbească pentru început despre istoria şcolii româneşti care a funcţionat în această clădire până în 1981.

Interlocutori: directorul Ion Budai, dirigintele onorific Gheorghe Marc, Magdalena Túri (Cenadul Unguresc), Maria Gros (Chitighaz), Cornelia Kovacs Mocan (Chitighaz), Doina Misarăş (Săcal), Iuliana Jurău Rad, profesoară de rusă.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA
Foto: Iulia Kaupert

Ansamblul Folcloric din Aletea la 70 de ani de existenţă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 septembrie 2017, 09:37 / actualizat: 18 septembrie 2017, 11:29

Toţi cei în jur de 300 de invitaţi care au participat sâmbătă, 9 septembrie, la gala aniversară a 70 de ani de la înfiinţarea primului Ansamblu Folcloric Românesc din Aletea s-au putut întoarce acasă cu câteva convingeri: că oricât ar fi de „bătrână” echipa de dansuri ea funcţionează şi azi cu un spirit tineresc; că oricât ar fi de bătrâni unii dintre dansatori, niciodată nu greşesc ritmul şi nu se lasă mai prejos decât tinerii; că echipa aletenilor adună laolaltă sute de iubitori ai dansului românesc de diferite naţionalităţi: maghiari, români, ţigani, slovaci, etc. Dintre membrii fondatori doar unul mai este activ şi azi, mult îndrăgitul bace Petru Sabău, care la cei 82 de ani (şi jumătate, cum îi place să i se spună) a dansat în ropotele de aplauze ale publicului, care s-a rugat pentru sănătatea lui, ca să poată dansa în toate zilele câte mai are pe acest pământ. Sărbătoarea aletenilor a înfrumuseţat nu doar viața celor din localitate, dar a întărit în noi şi mândria de apartenenţă la neamul românesc, care are aşa dansuri minunate.

Gala aniversară organizată în Sala de Sport din Aletea a început cu discursuri oficiale şi cu un moment de reculegere în amintirea tuturor acelor foşti dansatori, care azi nu mai sunt printre noi. Au elogiat activitatea din trecut şi cea de azi a Păstrătorilor de Tradiţii Româneşti din Aletea, cum se numeşte acum echipa, domnul Tiberiu Juhász, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi primarul localităţii, domnul Pluhár László. Printre invitaţii se seamă ai evenimentul s-a numărat şi consulul general al României la Jula, domnul Florin Vasiloni.

La gala festivă aletenii au avut alături echipe de dansuri populare din Bichişciaba, Bichiş, Mezőberény, Körmend, Dobriţân, Chitighaz, Jula, Gyomaendrőd, Mosonmagyaróvár şi Szarvas. Spectacolul de mai bine de trei ore s-a încheiat cu un joc comun al tuturor dansatorilor invitaţi.

Toţi participanţii la evenimentul aniversar au primit şi un pliant din care au putut cunoaşte date din trecutul echipei de dansuri din Aletea.

Spicuiri din trecut

Membrii fondatori ai grupului cultural aletean, înfiinţat în anul 1947 au fost 19 persoane printre care: Gheorghe Turla, Ioan Kassai, Ioan Lukács, Gheorghe Gál, Petru Sabău, Costantin Puiu, Gheorghe Szretykó, Floarea Botas, Maria Bandrus, Mihai Szretykó, Szvet Péterné, Ecaterina Truczán, Ana Bandrus, Ioan Botas, Floarea Szretykó.

Prima reprezentaţie au susţinut-o în casa „Cărvăroaie”, la vremea respectivă birtul pieţei, în a doua zi de Crăciun, în anul 1947. Spectacolul s-a bucurat de un mare succes, cu aplauze intense. Sentimentul de reuşită a definitivat funcţionarea echipei, care şi-a extins aria de spectacole şi în localităţile româneşti din apropiere: Chitighaz, Băncuta, Leucuşhaz, Botospuszta, Nagykamarás.

În 1953 tineri de alte naţionalităţi, maghiari, nemţi, rromi, s-au alăturat echipei. Astfel, s-a format Ansamblul de Dansuri al Minorităţilor din Aletea. Cu timpul, repertoriul său a cuprins dansurile şi muzica tuturor etniilor, ajungând să susţină şi spectacole individuale. Programul s-a îmbogăţit cu piese de teatru. Directorul casei de cultură, Gheorghe Nistor, le-a condus activitatea. Nenumărate spectacole au îmbogăţit palmaresul ansamblului. Au pornit în turnee în judeţul Szabolcs-Szatmár, la Csenger, Tyukod, etc… şi mai târziu în Transdanubia, în judeţul Somogy. Turneele durau 8–10 zile, iar autocarul era asigurat de nou înfiinţata Uniune Culturală a Românilor din Ungaria.

În unele locuri apariţia ansamblului reprezenta o adevărată sărbătoare populară. Aletenii erau primiţi în centre de comună şi case de cultură pavoazate cu lozinci. În anul 1972 se înfiinţa Cercul de Naţionalitate Română „Zborul păunului”, care se considera succesorul ansamblului românesc. Era condus de Andrei Tiba. În 1995 şi-a schimbat din nou numele în „Echipa de Păstrarea Tradiţiilor Româneşti din Aletea”. Repertoriul său cuprinde dansuri tradiţionale, muzică populară, prelucrarea tradiţiilor prin punerea lor în scenă. În 1999 s-a format asociaţia, care a continuat să prezinte spectacole pe acelaşi specific: Jocul aletean, Turca, Nunta aleteană, Întreceri în dans.

S-a înfiinţat Echipa de Dansuri Aletene „Gheorghe Turla” având ca şi conducător pe Sarkadi Ferec, premiat cu distincţia „Fülöp Ferenc”. Şi alţi dansatori se pot mândri cu acestă distincţie: Gheorghe Botaş, Eva Petrişor, Burján Attila, Czene Ildikó, Burján Zsolt, Rácz Anita.

În 1999 se înfiinţează Echipa de Dansuri din Aletea, condusă de Gál László, coregraf, „tânăr maestru al artei populare”, dansator distins cu titlul „Pintenul de aur”. Echipa prezintă la un nivel profesionist dansurile şi tradiţiile mai multor etnii specifice spaţiului transilvănean.

Titluri şi distincţii
„Medalia pentru cultura socialistă” (1967, 1977, 1987)
„Premiul de calitate”, acordat de Institutul de Artă Populară (1972–1993)
„Medalia pentru Aletea” (1997)
„Premiul pentru Minorităţi” al Parlamentului de la Budapesta (1997)
Premiul „Muharay Elemér” (1998)
Premiul „Fülöp Ferenc”
Premiul „Pro Cultura Minoritatum” (2014)

Dansatori premiaţi:
Maestru al artei populare: Gheorghe Gál (1989), Petru Sabău (1991), Pavel Botaş (1997), Gheorghe Bágy (2007)
Tânăr maestru al artei populare: Ioan Bágy, Gál László

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească
Foto: Eva Iova Șimon

PC – interviu cu dansatorul Gheorghe Bagy, maestru al artei populare, conducătorul Echipei de Păstrare a Tradițiilor din Aletea

Reporter: Tiberiu Boca, redactor MTVA
Muzică: Békés Banda – Mânânțaua

Distracţie, gastronomie şi multe pogăciţe la Festivalul de la Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 august 2017, 18:36 / actualizat: 1 septembrie 2017, 8:38

Recent primarul localităţii Chitighaz, Maria Gyuricska Kalcsó, a invitat sătenii şi prietenii din satele şi oraşele înfrăţite cu localitatea bichişeană, la cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Pogăciţelor, să retrăiască atmosfera tipică de sărbătoare a satului construit în jurul acestui simbol, care este la Chitighaz „Pogăciţa”.

Un miros îmbietor de pogăcele proaspete a cuprins sala mare a Casei de Cultură din Chitighaz, unde expoziţia de pogăciţe a cuprins tot felul de figurine din aluat, sărăţele, pogăcele, căsuţe sculptate din aluat, după reţete cunoscute şi mai puţin cunoscute. Aici s-a deschis expoziţia-concurs de „Cea mai gustoasă pogăciţă” şi concursul de sculptat în aluat, fiind prezentate cele mai vechi reţete de pogăciţe, dar şi reţete noi şi gustoase cu tot felul de ingrediente moderne. Tot aici a fost vernisată şi expoziţia de pictură şi desen a tinerei profesoare Andreea Ardelean din Chitighaz şi o expoziţie de fotografie a tânărului Gheorghe Ardelean din localitate.

La deschiderea festivă a evenimentului au fost de faţă şi preoţii localităţii, catolic şi ortodox, pentru a sfinţi pâinea nouă. După muzica Fanfarei Bisericii Baptiste din Chitighaz, s-a dat startul concursului de gătit şi bineînţeles distracţiei cu muzică şi dansuri populare. Delegaţii oraşelor înfrăţite, în frunte cu primarii acestora, de la Bistriţa, Chişineu-Criş şi Socodor, au susţinut festivalul atât prin prezenţă, cât şi prin prestanţa dansatorilor care i-au însoţit în Ungaria: Ansamblul „Doina Someşană” de la Bistriţa şi Formaţia de dansuri populare din Chişineu-Criş. La eveniment a onorat cu prezenţa şi Gabriel Kohn, reprezentantul Ambasadei României la Budapesta.

Într-o atmosferă tradiţională de dans, cântec şi voie bună, s-a încins în mijlocul parcului şi o horă românească. Evenimentul a adunat în cele două zile de desfăşurare un numeros public care a venit atât să ia parte la programe, cât şi să guste din produsele de panificaţie realizate de către gospodinele satului, sau din ceaunele şi grătarele gustoase în care s-a gătit două zile la rând. La festivalul de anul acesta am descoperit că nu doar doamnele au făcut pogăciţe, ci şi domnii au adus în concurs pogăciţe, dovedindu-se uneori chiar mai talentaţi decât concurentele lor.

Atmosfera de festival a fost întregită de ateliere şi expoziţii, de programul tinerilor dansatori ai ansamblului Şcolii de artă „Kaláris” din localitate, a copiilor de la grădiniţele din sat şi de la şcoala românească, iar concertele pentru marele public au adunat foarte mulţi fani ai muzicii uşoare şi populare maghiare.

Cu toate că acest festival al localităţii este mai mult un festival maghiar, organizatorii au reuşit să încânte sătenii cu câte puţin din tradiţiile, cultura şi gastronomia românească.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Elisabeta Ardelean

Sântă-Măria Mare a adunat numeroşi români în Catedrala Episcopală din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 august 2017, 06:58

Credincioşii ortodocşi români din Jula au demonstrat pe15 august,cum o simplă zi de marţi se poate transforma într-o zi de sărbătoare aleasă. În jur de 200 de români din Jula şi împrejurimi, de la Micherechi, Chitighaz, Otlaca Pustă și Bichişciaba, alături de credincioși din Oradea şi Arad, au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată în catedrala Sân’ Nicoară de pr. VasileSabău din Oradea, pr. Teodor Marc (paroh la Jula-Mare) şi pr. Petru Puşcaş (paroh la Jula-Mică). Credincioşii au fost chemaţi la această aleasă sărbătoare în mod special şi de către credincioasa Maria Marc, mama preotului paroh din Jula, care a considerat că ziua de Sântă-Măria Mare este o bună ocazie pentru ca românii dintr-o parte şi alta a graniţei româno-maghiare să se întâlnească, să sărbătorească împreună şi să se bucure unii de alţii. În cadrul Sfintei Liturghii, interpreți din Oradea și Arad au cântat pricesne şi cântări bisericeşti.

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef Foaia românească

Foto: Szél Zsolt

Interlocutori:Maria Marc (Jula), pr. Vasile Sabău (Oradea), Luca Bondar (Oradea), Maria Ardelean Paksi (Jula), Eva Sabău Pătcaş (profesoară Jula)

Reporter: Iulia Kaupert, redactor, emisiunea O voce românească, MTVA

Cavalcada dansului popular la Festivalul folcloric „Perinița” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 iunie 2017, 11:53

La Centrul Cultural Românesc din Jula a avut loc vineri, 9 iunie, cea de-a 25-a ediţie a Festivalului de cântece şi dansuri populare „Periniţa”, eveniment organizat de către Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria. Cu acest prilej, au evoluat solişti şi formaţii artistice de dansuri populare din școlile în care se învață limba română în Ungaria din cele trei județe: Bihor, Bichiş şi Ciongrad. Întâlnirea culturală între copiii români, dascălii lor şi spectatorii din Jula s-a concretizat pe scena festivalului „Perinița”, într-o evoluţie armonioasă şi complexă. Păstrătorii de tradiţii din: Aletea, Bătania, Chitighaz, Cenadul Unguresc, Jula, Leucușhaz, Săcal, au reuşit, şi de această dată, să transmită emoţii publicului, prezentând un program variat, oferit de solişti vocali și grupuri folclorice, dar și multe formaţii de dansuri populare.

După cuvintele de bun venit și de deschidere a celei mai noi ediții a festivalului rostite de către președintele AȚRU, Tiberiu Juhász, primii care au evoluat pe scenă au fost elevii Școlii generale „Nicolae Bălcescu” din Jula, instruiți de către coregraful Ioan Andrei Nedro. Elevii claselor 1–2 au prezentat un buchet de dansuri românești: Sârba de la Aletea, Hora mare și Lugojana. Dansatorii claselor 3–4–5 de la școala din Jula au pus în scenă Dansuri din Chitighaz și coregrafia „Drumul spre casă”, iar cei de clasele 6–8 au interpretat dansuri din Micherechi. Următorii protagoniști au fost dansatorii ansamblului „Doina Bihorului”, conducător Gheorghe Gros. Aceștia au deschis și festivalul cu dansul „Perinița”, iar în continuarea programului au prezentat, alături de dansatorii de la școala din Leucușhaz, Cenadul Unguresc și Săcal, dansuri din Banat și Bihor.

Școala generală „Lucian Magdu” din Bătania a pus în scenă o horă moldovenească, iar corul școlii a prezentat un program de cântece populare împreună cu micii soliști: Viviana Sarca, Roland Ristin și Reka Misik. Aceștia au fost pregătiți de profesoarele Andreea Szenes și Zsuzsana Marta. Școala din Chitighaz a pregătit pentru acest eveniment dansuri populare locale, instruiţi fiind de Csapó Magdolna, după care a intrat în scenă Ansamblul școlii de artă „Kaláris” din Chitighaz. Grupul vocal al Școlii generale din Aletea, condus de profesoara Simona Müller, a interpretat cântecele populare „Floare de mălin” și „Lucru mare-i omenia”.

Festivalul a fost încheiat de Ansamblul Păstrătorilor de Tradiții, format din elevii Liceului românesc „N. Bălcescu” din Jula, coregraf Ioan Andrei Nedro.

Interlocutori: Tiberiu Iuhas, președinte AȚRU; Gheorghe Gros, coregraf, Chitighaz; Ioan Andrei Nedro, coregraf, Jula

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA / emisiunile în limba română

După festival, toţi elevii participanţi au fost răsplătiţi cu o masă de prânz şi, la fel ca în fiecare an, cu un program relaxant la Băile Cetăţii din Jula.

A consemnat Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească