Spiridon făcătorul de minuni
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 decembrie 2017, 22:29 / actualizat: 11 decembrie 2017, 23:37
Mijlocul lunii decembrie e o perioadă de aşteptare Se aşteaptă marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Dar până atunci mai avem sărbători. Să ne amintim una dintre ele.
Spiridon făcătorul de minuni
Ziua de 12 decembrie este ziua unui sfânt care face minuni. Iar minunea este un fapt de care te miri, fie că-i de bine, fie că-i de rău. „Mare minune!” se miră bătrânele când nefăcutul se-mplineşte.
(varianta audio a rubricii)
Spiridon este protectorul cizmarilor, ciubotarilor pentru că se crede că el a făcut minunea, unealta cu care lucrează cizmarii. Oamenii îl serbează ca să-i ferească de minuni.[1] Ca să fii în rândul lumii, nu-i nevoie de o minune, ci doar de bună cuviinţă şi credinţă.
Sfântul Spiridon îi ajută pe cei buni împlinindu-le gândul, făcându-le o minune. Şi îi pedepseşte pe cei ce nu l-au respectat schimbând lucrurile bune în rele.
În această zi se duce colac la biserică şi se face aghiazmă mică. Cu aghiazmă ca prin minune se „curăţă” locul de urâciuni. Este sărbătoarea cizmarilor şi chiar şi cântecele amintesc de Sfântul Spiridon:
Taică, Sfinte Spiridoane,
Fă-ţi pomană şi cu noi:
Rupe ghete la cucoane,
La boieri şi la ciocoi[2].
În această zi se petrece, iar cizmarii glumesc, pentru că aşa trebuie ţinută ziua: cu voie bună. Pătroiracu, cizmar din Radoş, striga:
Hei papuc, papuc, papuc
Eu te-am făcut , eu te rup!
Cuvintele sunt spuse de Lică Lihoarcă de 95 de ani din Radoş. Bătrânii se petrec, cuvintele „cu miez” rămân! Că doar:
Cine a păţit multe,
Ştie multe.
Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
[1] Th. Speranţia, op. cit., VII, p. 298.
[2]Tudor Pamfile, op. cit., p. 256.