Exercițiul „Riverine Spartan 23”

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 11:39

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Infanteriștii marini din Regimentul 307 „Heracleea” din Babadag s-au instruit în cadrul exercițiului „Riverine Spartan 23”.

Antrenamentele au avut loc în zona lagunară Razelm Sinoe și în Delta Dunării, conform unui scenariu fictiv, care a presupus neutralizarea unui desant aerian inamic și apărarea unor elemente de infrastructură critică.

Pregătirea infanteriștilor marini în astfel de exerciții urmărește creșterea nivelului de reacție imediată pentru executarea acţiunilor tactice terestre fluviale și amfibii – ne-a spus comandantul regimentului, colonelul Marius Gheorghescu: Exerciţiul a avut ca scop fundamental evaluarea subunităților de nivel pluton din cadrul Reginentului de Infanterie Marină, în cadrul unui scenariu complex, integrat, concentrându-se pe acțiuni tactice fluviale amfibii, pe acțiuni tactice în mediul urban. Rezultatele evaluării au fost foarte bune, iar la anumite capitole chiar excelente.

Marius Gheorghescu: Cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum. Putem estima faptul că producția de rachete ar putea să sufere de pe lipsa microcomponentelor electronice, care sunt vitale, ca urmare a sancțiunilor impuse

Publicat de Gabriel Stan, 13 februarie 2023, 19:06

La Subiectul Săptămânii vă invităm să ascultați o analiză actualizată a situației de pe frontul ruso-ucrainean în interviul pe care Cristian Dumitrașcu l-a realizat joi la Babadag, o analiză pe care a făcut-o comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bine ați venit la Radio, din nou.

Marius Gheorghescu: Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor. Ne bucurăm să vă avem din nou la Babadag, în zona de coastă, în zona lagunară, în zona Deltei, o zonă destul de sensibilă a României în ceea ce privește noile realități din zona Mării Negre.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunteți, probabil, unul dintre primii din Armată ca militari activi, și dumneavoastră și subordonații, care, ipotetic, veți da piept cu inamicul. Sunteți și un pasionat al domeniului, dincolo de lucrurile obligatorii pe care le aveți de îndeplinit din funcția de comandant.

S-au mai schimbat niște lucruri. Am vorbit de vreo câteva ori în acest an, pe care îl vom, iată, împlini, în mod nefericit, în 24 februarie de război la granița noastră, multe schimbări ale războiului. Ne confruntăm, iată, cu o iminentă a doua ofensivă majoră a rușilor în Ucraina.

Și, spre deosebire de momentul 24 februarie, specialiștii, analiștii militari vorbesc despre o noutate, despre un atac nu doar pe 3 direcții, ci chiar pe 5.

Marius Gheorghescu: Sunt presupunerile specialiștilor. Era de aşteptat că după primul val, prima ofensivă, armata rusă să-și însușească oarecum lecțiile învățate și să aibă o abordare ceva mai realistă decât în prima fază a ofensivei, începută la 24 februarie 2022.

Războiul intrase într-un soi de stagnare, de război pe poziții, pe tranșee, de ‘stalemate’, cum îi spun specialiștii, armata rusă, intensificând o abordare cu rachete și cu drone, începuseră să lovească elemente de infrastructură critică, elementele de producere a energiei, de transport a energiei, exercitând o presiune asupra populației, care, la rândul ei, cel mai probabil ar fi încercat să determine presiune asupra conducerii politice a Ucrainei.

Se pare că rușii, după efectuarea mobilizării, și-au refăcut efectivele, forțele. Cel mai probabil și industria de război a Federației Ruse a trecut la o producție intensă a sistemelor de armament și de luptă, a tehnicii militare. Se pare că au efectuat unele primeniri, au schimbat leadership-ul, la comanda forțelor armate ruse fiind numit generalul Gherasimov, șeful Statului Major General al Armatei ruse.

Este foarte probabil să fi operat mai multe modificări în structura de comandă și control și toate acestea vizând de fapt o abordare ceva mai diferită, după cum toți specialiștii cad de acord. Noua ofensivă va fi pe trei, pe cinci direcții.

Asta rămâne de văzut, vom vedea. Este clar că, de-a lungul istoriei, rușii au folosit inducerea în eroare ca principala lor armă și este de așteptat și de această dată să fie la fel. Centrul de greutate, după părerea mea, rămâne în continuare regiunea Donbas, Doneţk-Luhansk, unde luptele sunt intense încă la nivelul solului, între forțele terestre.

Având în vedere că din regiunea Donbas doar jumătate din ea se află sub controlul forțelor ruse, probabil următorul obiectiv va fi să ajungă sau cel puțin la limita celor două oblasuri, celor două regiuni, județe, cum se numesc în organizarea administrativă a Ucrainei.

Se simte un suflu nou, se simte o abordare nouă, dar și armata ucraineană se pare că dă replici destul de consistente, chiar dacă nu mai au același ritm al ofensivei din toamnă. Succesul este încă disputat, controlul sau inițiativa pare ușor de partea forțelor ruse.

Este clar că și partea ucraineană va veni cu noutăți și mă refer aicea la dotarea acesteia cu blindate, cu vehicule tactice de luptă pe roți sau pe șenile și cu alte mijloace de armament care să dea o replică dură forțelor armate ruse.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Până la întrebarea pe care o am pregătită și care se referă la marele general ‘iarnă’, sunt convins că veți avea un răspuns interesant, aș vrea să vă întreb cât de important este pentru un militar activ – îmi spuneați mai devreme că e diferită viziunea unui militar terestru, mai ales față de cum se vede la televizor pentru alții, analiști și așa mai departe – ați avut o sintagmă interesantă: „noi îi privim în ochi pe inamici”.

Spuneați mai devreme despre Gerasimov și despre schimbarea de lidership, inclusiv șeful Statului Major ucrainean îi poartă un respect profesional lui Gherasimov, spunea că i-a citit toate cărțile și aici voiam să ajung. Este important să nu subestimezi inamicul și este important să gândești ca el și să încerci să contracarezi, nu trebuie subestimat, ci trebuie chiar respectat.

Marius Gheorghescu: Cea mai mare greșeală a unui comandant și a unui planificator militar este să subestimeze inamicul. Observăm că și în media a existat inițial un curent prin care abilitățile deprinderile de luptă ale forțelor ruse au fost ușor criticate, pe dotare, pe tactici, pe modul de acțiune, pe…

N-aș fi atât de optimist, pentru că, în realitate, succesul militar este greu. Armata rusă este superioară din punct de vedere al resurselor armatei ucrainene. Cantitatea însăși este o calitate. Să nu uităm că de-a lungul istoriei forțele ruse au învins în primul rând prin cantitate, ceea ce nu trebuie neglijat.

Da, „generalul iarnă” este un factor extrem de important în economia războiului. Dar, să nu uităm, ambii actori sunt bine antrenați să lupte în iarnă. Să nu uităm că și în războaiele anterioare duse de Germania împotriva Uniunii Sovietice sau de Napoleon împotriva Rusiei principalele bătălii tot în spațiul ăsta ucrainean s-au dus. Sunt convins că de astă dată ucrainenii au avantajul cunoașterii terenului.

De asemenea, pentru forțele terestre, efectele condițiilor meteorologice sunt mult mai greu resimțite la nivelul forței vii de luptă. Dacă armele bazate pe platformă tehnologică, și mă refer la forțe navale, la forțe aeriene, de forțe aerospațiale nu mai zicem, sunt operatorii, luptătorii, indiferent cum i-am denumi, sunt în spatele unui adăpost, să zicem, fizic, sunt la distanță; infanteriștii, tanchiștii, hai să zicem și artileriștii, deși ei folosesc bătaia materialului, sunt pe teren.

Vorbesc de infanteriști pentru că ei trebuie să-și privească oarecum inamicul în ochi. Cel care este cel mai rezistent, care mai este cel mai rezilient, care este cel mai bine echipat pentru condiții severe de teren și de climă are un avantaj.

Cel care este motivat moral are un avantaj și mai mare. Iar ca să vorbim de deprinderile de instrucție, de utilizarea armamentului, nu mai încape îndoială.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la condițiile meteorologice pe aceeași idee în care aţi spus că ambele armate sunt la fel de… probabil în cunoștință de cauză ca instruire pe timp de iarnă, totuși, nu este un avantaj pentru armata rusă dacă vremea se menține rece, pentru că ei pot să valorifice toată tehnica militară? Adică intrăm în primăvară în curând. Acolo se cam joacă.

Marius Gheorghescu: Cum spuneam într-un interviu anterior, în prima fază a ofensivei începute anul trecut, în februarie, majoritatea acțiunilor militare manevriere ale forțelor armate ruse s-au desfășurat într-un teren care se desţelenea, care venea, se dezgheța după iarnă, devenind nămolos, devenind mâlos, foarte moale, ce a creat probleme majore de mobilitate a armatei ruse, chiar și bllindatelor șenilate.

Admitem că vehiculele blindate șenilate sunt mai mobile, sunt mai adecvate zonelor cu teren dificil, umed, dar pentru cele pe roți a fost o adevărată pacoste.

Un vehicul de luptă, indiferent cât de blindat e, încetinit sau împotmolit devine o victimă sigură pentru operatorii antitanc, al sistemului de rachete antitanc, pentru aviație, pentru artilerie. Un mijloc, un inamic fixat este o țintă sigură.

Nu putem să nu lăudăm de-a lungul războiului abilitatea forțelor ucrainene de a exploata terenul, atât calitatea terenurilor, dar cât a exploatării lipsei de mobilitate a forțelor ruse și am văzut cât au pierdut, aproape 2000-3000 de tancuri până în prezent.

Sunt convins că s-a datorat în mare parte caracteristicilor sistemelor antitanc primite din occident, mă refer la sistemele Javelin și NLAW, dar și abilității armatei ucrainene de a exploata și de a folosi, spre exemplu, infanteria, indiferent… numim forțele ucrainene de infanterie, că e ușoară, că-i marină, că e aeropurtată, au exploatat acest tip de formații de luptă, de tactici dispersate, cu formații mici, dispersate, foarte mobile, care au reușit să țină piept – și ne amintim de prima fază atacului Kievului, armata rusă s-a desfășurat în sectorul nordic, zone mlăștinoase, deci zone cu teren moale, alternând cu culoare de mobilitate relativ reduse, foarte fragmentate, dar și cu zone împădurite, ceea ce terenul a devenit primul inamic al forțelor ruse.

Apoi urmau zonele urbane sau zona de proximitate urbană a zonei capitalei, a Kievului, iar în zona urbană, mobilitatea este o problemă și mai mare pentru vehicule. Dincolo de greșeala rușilor, dacă ne amintim, de a trimite blindate în luptă neînsoțită de infanterie, o greșeală fatală.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Între timp, spuneam, lucrurile s-au mai schimbat. Se pare că armata regulată a preluat inițiativa. Nu mai e vorba despre mercenari.

Marius Gheorghescu: Da, nu știm încă ponderea lor. Este foarte des mediatizată acțiunea grupului Wagner, acțiunea grupului paramilitar sau companiile de securitate Wagner, care a luptat eroic, pot să spun, dar cu foarte multe pierderi în zona orașului Bahmut și în împrejurimi.

Lupta acolo a fost mai mult în spațiul acesta construit, urbanizat, foarte adecvat luptei de infanterie, dar efectele operaționale ale acțiunilor forțelor neregulate paramilitare încă sunt prezente și aceștia beneficiază și de o anumită acoperire, își pot permite să încalce regulile de angajare, nu poartă semne, nu fac obiectul dreptului internațional, sunt mai liberi în ceea ce privește regulile de război.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La finalul interviului vă propun nu neapărat o predicție, ci o analiză de om care judecă la rece și care poate fi pus în fața unei situații ipotetice.

Să zicem că în două săptămâni, deşi, sigur, termenul nu e important, în două săptămâni, armata ucraineană are tot ce își poate dori de la Alianță, tot ce i-a fost promis, ceea ce, sigur, repet, nu-i vorba despre două săptămâni, va fi de ajuns doar cu acest ajutor tehnologic și de armament ca armata ucrainiană să-și atingă obiectivul și să elibereze Ucraina?

Marius Gheorghescu: Dacă judecăm raportul cantitativ de forțe, nu, nu va fi suficient, având în vedere că vor primi un număr de blindate pe șenile, şi pe roți – şi mă refer aici și la tancuri şi la transportoare amfibii blindate şi la mașini de luptă ale infanteriei de producție vestică.

Chiar dacă sunt calitativ net superioare mijloacelor ruse, sunt, totuși, în cantitate mult prea mică pentru a acoperi un front de 1.300-1.500 de kilometri. Pe când, armata rusă are mult mai multă forță angajată și poate acoperi.

Ucrainenii vor trebui să lupte în continuare smart, să lupte deștept, să angajeze sistemele de artilerie pe care le au – şi mă refer la sistemele Himars, care s-au dovedit foarte redutabile, lovind ținte de mare importanță de pe teritoriul controlat de armata rusă.

La fel, mă aștept ca sistemele Himars, în eventualitate recepționării, primirii loviturilor cu bătaie mărită, situația armatei ruse să se complice destul de mult. Acum vedeți că cu cât ridică miza armata ucraineană, nici armata rusă nu va sta. Cel mai probabil, armata rusă, dacă va iniția o nouă ofensivă, o va iniția cel mai devreme până la operaţionalizarea blindatelor pe care le primesc din Vest. Este singura șansă să poată să facă ceva.

De asemenea, eu cred că armata rusă va încerca să lovească pe liniile de aprovizionare, în zona de spate a armatei ucrainiene sau să folosească rachetele de precizie. Nu știu cât… au tot apărut estimări că stocul de rachete al Federației Ruse e pe sfârșite, că e terminat. Eu cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum, s-a mărit producția. Nu știm, putem estima câte rachete au.

Putem estima faptul că rachetele de croazieră, rachetele balistice ale Federației Ruse, producția de rachete să sufere de pe lipsa cipurilor sau a microcomponentelor electronice, care sunt vitale pentru o rachetă de precizie, ca urmare a sancțiunilor, a embargoului impus Rusiei.

Dar eu cred că vor găsi metode, prin diverse canale să realizeze, sau cel puțin să obțină aceste componente, să spunem, pe alte canale, din alte surse, substituind. Dar loviturile cu rachete se vor îndrepta în principal asupra liniilor logistice de aprovizionare ale armatei ucrainiene. Armata ucraineană are un număr mare, dar și foarte variat de mijloace tehnice.

Logistica armatei ucrainiene, mă refer la mentenanță în primul rând și la aprovizare, la reaprovizionare, va trebui să fie extrem de flexibilă, având în vedere varietatea acestor mijloace, că avem tancuri de producție germană, avem tancuri de producție americană, avem încă tancurile lor de concept rus-sovietic, avem transportare amfibii blindate de producție americană, mă refer la Stryker, avem mașini de luptă ale infanteriei Bradley M2, avem vehicule blindate, cele de teren Ahambi, toate cele pe care le-au primit, va fi o piatră grea de încercare pentru logistica Armatei Ucrainei, dar eu sunt convins că ei sunt și consiliați și sunt sprijiniți și cu stocuri de materiale, de piese de schimb, cu diverse sisteme de sprijin logistic care vor face față. Rămâne să vedem.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ a fost comandantul Regimentului 307 infanterie marină Heracleea, de aici, din Babadag, cornelul Marius Gheorghescu. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc și ori de câte ori vă pot împărtăși opiniile mele, sunt bucuros să o fac. Îi salut pe radioascultătorii dumneavoastră și sperăm să fie pace cât mai repede.

Marius Gheorghescu: Ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent fiind principalul factor care a făcut diferența în acest război

Publicat de Gabriel Stan, 14 noiembrie 2022, 16:08

Cristian Dumitrașcu (realizator): Prezent la Babadag în această săptămână am stat de vorbă, pe îndelete, cum se spune, cu comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.

Dacă vă mai amintiți, domnia sa a realizat analizele foarte tehnice cu privire la războiul din Ucraina, una la vreo două luni după momentul 24 februarie, una prin vară şi, iată, acum, spre final de an, o a treia analiză pe care vă invit să o ascultați.

Invitat la Interviu Săptămânii, comandantul de Infanterie marină din Babadag. Domnule colonel, bună dimineaţa şi bine aţi venit la Radio!

Marius Gheorghescu: Bună dimineața dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așteptate analizele dumneavoastră ca ofițer activ, comandant de mare unitate, aici, la granița de est, cea mai complicată după părerea specialiștilor, analizele despre războiul din Ucraina au fost foarte apreciate, cu atât mai mult cu cât, în afara faptului că sunteți în meserie, ca să spun așa, sunteți foarte informat, intrați pe toate site-urile și toate sursele posibile, aşa că se cuvine acum, în săptămâna aceasta de noiembrie, să analizăm ce se mai întâmplă în războiul din Ucraina, așa cum am vorbit noi de la început, pe la mijlocul perioadei, și iată acum este o acalmie, cum spuneaţi un pic mai devreme.

Marius Gheorghescu: Într-adevăr, sunt destul de atent la faza tactică, la partea de acțiuni militare de nivel tactic, care sunt, din punctul meu de vedere, cele mai relevante. Da, într-adevăr, războiul a intrat într-o fază de stagnare sau stalemate, cum e termenul britanic sau american.

Rușii își consolidează cucerirea, aliniamentul atins, concomitent cu mobilizarea care recent s-a încheiat, anumite unități cel mai probabil își vor reface, dacă nu total, măcar parțial sau mare parte din capacitatea de luptă; forțele armate ale ucrainienilor rămân în continuare în ofensivă pentru recucerirea teritoriilor anexate și a obiectivelor din zona de contact. Frontul pare ușor stabilizat, asta nu înseamnă că nu lasă loc de surprize.

Avem retragerea și evacuarea populației în zona Herson, care pare să incite opiniile multor specialiști aici – fie că se datorează succesuluiimilitar al forțelor ucrainene, fie ne putem aștepta și la o surpriză din partea armatei ruse, un procedeu numit capcană, dar la un nivel mult mai mare.

De asemenea, în Luhansk succesul forțelor ucrainene este mult mai vizibil. Cred că toată lumea așteaptă iarna, ca de obicei rușii sunt specialiști în a folosi conjunctura iernii în favoarea acțiunilor lor.

Mobilizarea, chiar dacă va da un impuls acţiunilor militare ale rușilor, nu cred că vor fi consemnate succese notabile, poate izolate, locale, vom vedea. Din punctul meu de vedere, pare-se că vor să consolideze.

După părerea mea, obiectivul militar al forțelor ruse este să consolideze și să mențină podul terestru către peninsula Crimeea, unde sunt mai multe obiective: alimentarea cu apă, șoselele.

A fost atacul sau lovitura forțelor ucrainene din portul Sevastopol, în care au lovit o fregată din clasa Amiral Grigorovici, au lovit un remorcher, din nou cu inovații tehnice și tactice ale forțelor ucrainene, au folosit drone aeriene pentru inducerea în eroare a apărării antiaeriene a echipajelor, a navelor din Marea Neagră, iar în port, în gura portului, în golf, au lovit navele cu drone submarine, USV se numesc – vehicule submarine fără pilot, comandate de la distanță.

Iată o inovație, ele existau pe piață, dar cred că este prima punere în scenă sau testare operațională cu succes, reușind să facă victime sau să creeze o problemă de protecție a navelor mari. Lovirea navei amiral, cea care a rămas, nava amiral a Flotei ruse din Marea Neagră, pare și acesta un succes. E adevărat că a fost lovită, nu a fost scufundată, dar aceasta reprezintă un semn și un mesaj, cel puțin operațional destul de clar din partea forțelor ucrainene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cred că e foarte interesant pentru dumneavoastră, ca specialist, să vedeți lucruri care, iată, se întâmplă în premieră în istoria militară, şi asta poate fi o chestiune care, sigur că da, se va preda la școală în viitor.

Marius Gheorghescu: După cum suneau specialiștii acum câțiva ani, revoluția în afacerile militare va consta mult în tehnologizare și digitalizarea războiului. Iată că asistăm la testarea operațională a multor sisteme de armament, de senzori, armament. Războiul reprezintă, chiar dacă este în apropierea țării noastre, reprezintă și o oportunitate pentru testarea multor sisteme de lovire și de senzori.

Dacă în bătălia aero-terestră aveam o combinație între aviație și tancuri sau între infanterie mecanizată și aviație, iată că se conturează noi cupluri, să spunem, pe câmpul de luptă între drona aeriană și forță terestră sau între dronă aeriană-dronă submarină.

Iată că apar niște inovații tehnice cu aplicabilitate tactică și operațională care au avut un succes chiar dacă el poate fi doar local sau de oportunitate, dar iată că aceasta a creat – și mă întorc din nou la exemplul loviturii din Portul Sevastopol, a fost mai mult succesul sau surpriza utilizării dronei sumarine sau lipsa măsurilor de protecție a forței în zona portuară Sevastopol?

Ca să poți lovi inamicul trebuie să-i exploatezi vulnerabilotaţile. Cu siguranță forțele ucrainene au avut informații asupra măsurilor de securitate, de protecție a forței portuară a navelor și atunci au reușit să creeze probleme flotei ruse.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aş vrea să revenim la acest punct fierbinte al frontului de est, Herson, acolo unde spuneaţi mai devreme, şi este o idee vehiculată de mulţi specialişti că poate fi o capcană, iar dvs aţi spus că poate fi o capcană la un nivel mare. Dacă am putea să le explicăm ascultătorilolr această capcană, ce urmăresc ruşii, dacă este adevărat, prin această retragere deliberată.

Marius Gheorghescu: Păi în primul rând mă gândesc la o menţinere a contactului de foc, a contactuluui de luptă între forţele ruse şi forţele ucrainene la un nivel minim, ruşii menţin o forţă minală şi simulează o retragere pentru a atrage o mare parte sau un mare nucleu sau forţele principale ale Ucrainei să le atragă într-o zonă care este relativ închisă. Dacă vă uitaţi, este zonă fluvială a Niprului, este o zonă cu mobilitate destul de problematică.

Îi atragi într-o zonă închisă, de mici dimensiuni, după care îi loveşti sau îi încercuieşti şi îi nimiceşti sau îi obligi să se predea. Este o capcană, atragi… Hersonul este o zonă urbanizată, destul de dezvoltată, este un punct fierbinte şi este un obiectiv, bineînţeles, principal al forţelor ucrainene, pe care vor să-l reocupe, chiar dacă ruşii au creat capul de pod pe malul drept al Niprului, acolo, dar este o zonă în care îi pot atrage pe ucraineni şi le pot neutraliza o mare parte din forţele… având în vedere că şi ucrainenii au concentrate forţe, au forţe aeropurtate acolo, au infanterie marină, au forţe motorizate, adică un nucleu destul de consistent al forţei.

Vedeți, luptele sunt în Lugansk și în Herson, sunt în două zone destul de bine adunate, nu auzim decât de focuri sporadice pe alte sectoare ale liniei de contact. Cu siguranță așteptăm și 15 noiembrie, când se întrunesc G20 şi când cred că se vor lua… liderii principalelor puteri economice industrializate, cu siguranță se vor lua și niște decizii privitoare la războiul din Ucraina.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre această posibilitate, să fie o capcană acolo a rușilor, în Herson. Cu siguranță este vorba despre un război informațional, pentru că și ucrainienii presupun că au informații și că au aflat, cred, despre această intenție a rușilor.

Marius Gheorghescu: Întotdeauna când ataci, atacator sau apărător, îți faci niște calcule și, pe baza informațiilor obținute, încerci să deduci sau să conturezi cât mai precis un curs de acțiune al inamicului.

În mod sigur ucrainienii a luat în calcul și această… și în mod sigur și-au generat soluţii pentru a preveni, pentru a combate o eventuală capcană. Să nu uităm totuși că ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent și care, din punctul meu de vedere, a fost principalul factor care a făcut diferența în acest război, cel puțin până în această etapă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu britanicii…

Marius Gheorghescu: Prin informațional britanic, american sprijin NATO, sunt o serie de sisteme care le furnizează informații și cred că a contat foarte mult, fie și în succes, în manevră, în toate celelalte funcțiuni ale luptei, dar cât mai ales în pregătirea acțiunilor în zonele în care rușii au avut vulnerabilități.

Observați că toate loviturile ucrainiene, dincolo de cele susținute de media, totuși, au avut un succes în teren. E adevărat că propaganda de război și de o parte și de alta își face treaba și că prima victimă în război este adevărul, dar printre rânduri putem citi că… să nu credeți că ucrainenii nu au pierderi, au și ei pierderi consistente.

Că nu apar cifre sau că sunt controversate, sunt din tot felul de surse de informații, dar să nu uităm că nici armata rusă nu este acolo total nepregătită. A, că au mobilizat rezerviști, că-s mai puțin pregătiţi, da, dar vedeți că atacurile cu rachete și cu drone continuă și s-au mutat mult în partea de vest și lovesc infrastructura ucraineană., lovesc… Probabil că mizează și pe o reacție a populației civile vizavi de decizia politică, ei exploatează foarte mult această parte a războiului. E totuși un război hibrid. În ce măsură putem să spunem?

Deja suntem în etapa de război convențional, militară, din toate punctele de vedere, dar creează și o presiune pe populația civilă, care, la rândul ei, să pună presiune pe decizia politico-militară ucraineană.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Interviul săptămânii”, colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină de la Babadag „Heracleea”. Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Şi eu vă mulțumesc.

Marius Gheorghescu: Federația Rusă dorește tergiversarea războiului, cel puțin până la iarnă. Va fi un test, nu numai economic, pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți

Publicat de Gabriel Stan, 19 septembrie 2022, 16:15

Subiectul săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu la Babadag, la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină Heracleea, cu comandantul unității acesteia de elită a armatei, la granița de est a NATO. Colonelul Marius Gheorghescu a vorbit despre contraofensivă armatei ucrainiene din ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel bine ați venit la Jurnal Militar.

Marius Gheorghescu: Bună ziua.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am ținut foarte mult să venim la Babadag. Iată, după aproximativ şase luni de la începutul războiului, noi am făcut o retrospectivă a primelor două luni și de atunci lucrurile s-au mai schimbat.

Nu am mai avut de atunci parte de o analiză a unui militar activ, a unui comandant de unitate, chiar aici, la granița de est a NATO. Așadar, în ziarul Observatorul Militar se titrează foarte clar: armata rusă, pusă pe fugă de contraofensiva ucraineană.

Asta în ciuda multor voci de analiști care spun că n-ar fi chiar așa, că această contraofensivă nu este chiar așa cum arată ea la televizor.

Marius Gheorghescu: Da, e adevărat că în răstimpul scurs de la ultima analiză, operația militară specială, cum a denumit-o partea rusă, a progresat, dar și apărarea ucraineană a devenit mult mai rezistentă, mult mai eficientă.

Se vede din orice unghi sprijinul de informații, sprijin logistic și mai ales, și accentuez aici, pe sprijinul occidental pe partea de sisteme de armament. Dar ceea ce remarcă cel mai bine la armata ucraineană este tactica aplicată și modul de abordare al operației. Se vede clar că operează un concept al rezistenței, a luptei întregului popor, cum îl denumeam în trecut în România, cu insurgență, cu multe poziții urbane, cu manevra pe grupuri mici, dotarea cu sisteme de armament și inovațiile tactice, combinația aceasta de drone…

Termenul englez este Loitering Munitions, dar în noi muniții kamikadze, muniţii care se auto-distrug, își găsesc ținta și se auto-distrug, pe care partea ucraineană pare să le aplice cu succes, cel puțin în părți locale.

Noi suntem, evident, mai mult aplecaţi spre domeniul tactic sau pe nivelul tactic în teren al operaţiilor, mai puțin pe nivelul strategic, fiind adecvat nouă. Se pare că partea ucraineană luptă foarte bine cu sub-unități mici, cu grupuri mici, cu tactici de tip roi, cu atacuri locale, cum a fost și cel din zona Izium-Harkov, zona de nord-est a Ucrainei, unde acest tip de tactică a avut succes.

Nu am date privind organizarea apărării ruse pe aliniamentul pe care l-au atins și se pare totuși că nu a fost o apărare consolidată. Știți că și în luna iunie luna iulie s-au retras dintr-un sector nord-estic, armata rusă, probabil deliberat, probabil că nu, nu este în zona lor de interes.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați acum câteva luni când am vorbit ultima dată la subiectul săptămânii că probabil epoca armei tancuri a apus, având în vedere că atunci racheta Javelin făcea prăpăd în tancurile rusești. Mai sunteți de aceeași părere, acum?

Marius Gheorghescu: O părere rezervată. Cred că marii fabricanți de tancuri și-au învățat lecțiile și cu siguranță vor găsi sisteme tehnice ca și contramăsuri pentru protecția tancurilor. Tancul rămâne în continuare o armă redutabilă, destinată operațiilor militare de anvergură mare.

Este adevărat că tancurile rusești sunt un pic rămase în urmă, cel puțin din nivel tehnologic, față cele cererile de producție occidentală. Folosirea unor tactici, a unor muniții inovative, a unor sisteme de armament inovative sau unor combinații spre exemplu dronele de lovire Bayraktar, munițiile kamikadze folosirea sistemelor portative de lansare a rachetelor antitanc, folosite într-o manieră tactică inovativă, au reușit să facă față tancurilor și să distrugă o cantitate apreciabilă din vehicule blindate ruse.

E adevărat că rușii poate au făcut și mari erori tactice în folosirea blindatelor. Ne aducem aminte de, cel puțin în prima parte a războiului, când au aglomerat unități și mari unități de tancuri pe căi de comunicație, le-au agregat într-o formă care permitea apărătorului ucrainean să le lovească fără probleme.

Vestitele coloane de blindate, de aprovizionare, de 60 de kilometri, toate aglomerate pe șosele. Or, după cum știm, vedem eroarea comandanților ruși. Nu aglomerezi și cu tancuri nu ataci pe căi de comunicații amenajate, ataci pe zone largi, zone care permit dispersia forțelor pentru a le putea apăra împotrivă… și niciodată să nu ataci cu tancurile neînsoțite de infanterie. Ori rușii au atacat cu ele.

Din punctul meu de vedere au făcut erori de parcă s-ar fi nu… refuz să cred că ăsta este nivelul de pregătire al comandanților unităților de tancuri rusești. Ei singuri, prin tacticile aplicate, le-au expus focului sistemelor antitanc „Javelin”, NLAW sau alte sisteme pe care le-au folosit. Lupta se dă încă la baionetă, dacă observați.

Ați văzut că în ultimele acțiuni de contraofensivă din ultimele zile și ucrainienii au folosit niște inovații tactice? De exemplu, grupuri de luptă formate dintr-un tanc însoțit de vehicule ușoare, de camionete, de vehicule civile pe care erau montate diverse sisteme de armament și au practicat un soi de tactici de atac în roi, în cascadă, astfel încât s-a și văzut că rușii nu au rumegat acest tip de tactică. Probabil că e una din cheile succesului contraofensivei ucrainiene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Considerați că intrarea în război a dispozitivelor de artilerie HIMARS poartă această diferență?

Marius Gheorghescu: Deci este, cel puțin până în în această etapă a războiului, par să fie regina balului sistemele HIMARS. Cred că cea mai mare parte din țintele importante de mare valoare ale rușilor au fost lovite cu HIMARS. Evident, fără a supraestima nivelul tehnologic, precizia și modul de întrebuințare, mobilitatea, este pricipala caracteristică. Corect, putem vorbi de sisteme de artilerie, de rachete că principala lor putere este cea de lovire, și precizia.

Dar mobilitatea este un multiplicator de forță al sistemului HIMARS și cred că el avut un mare efect moral asupra trupelor ruse. Incapacitatea de a le detecta, de a le anihila, de a le neutraliza înainte de a ocupa poziții și de a trage, efectul psihologic asupra trupelor prin care au distrus țintele din dispozitivul rus le-au făcut o armă redutabilă și mă simt mândru ca român că am achiziționat.

Din punctul meu de vedere este o armă testată. O putem considera o armă testată în luptă reală și este o bună achiziție pentru Armata Română. Poate că ele au mai fost testate în Afganistan, în Irak, pe lupte, dar știți, în mediu de contra-insurgență, nu te lupți cu armată regulată, nu e un conflict de tip convențional prin care să atești cu toată inima, să certifici valoarea unui sistem de armament. Ei, în acest război, HIMARS-ul cred că și-a susținut teza de doctorat, masterul. Ce putem să-i spunem?

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da. La final sigur că nu puteți să ghiciți nimic. Nu sunteți un prezicător, însă din informațiile pe care le aveți și din felul în care dumneavoastră puteți disemina informațiile care sunt și de o parte și de alta, uneori neadevărate, pentru că așa e la război, puteți să estimați, încă o dată spun, cu datele pe care le aveți și cu experiența dumneavoastră de comandant militar într-o zonă complicată, cam cât credeți că ar mai putea să dureze acest conflict?

Marius Gheorghescu: Din punctul meu de vedere, pare-se că partea rusă dorește tergiversarea războiului, prelungirea lui, cel puțin până la iarnă, prin care puterea politică poate obține efecte. Mă refer la Federația Rusă, cum spunea marele Clausewitz: războiul este destinat să servească unui scop politic, întotdeauna, și economic, evident.

Cred că războiul va mai dura probabil câteva luni bune, cel puțin vom vedea. Iarna va fi un test, nu numai economic, pentru țările care depind sau pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului de Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc, cu toată plăcerea, ori de câte ori mă invitați!

Marius Gheorghescu: În aceste zile cuvântul de ordine reprezintă propaganda de război unde Ucraina pare să fi preluat inițiativa în mass-media și pe rețele sociale, unde războiul pare ceva mai intens

Publicat de Gabriel Stan, 2 martie 2022, 13:37

Prezent prin telefon la emisiunea Jurnal Militar Scutul Dobrogei, realizată de Olivia Bucioacă, colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină de la Babadag a discutat despre situația dintre Ucraina și Rusia și războiul care se desfășoară în acest moment. Vă invităm să ascultați interviul integral!

Olivia Bucioacă: Bună seara, domnule colonel Gheorghescu și vă mulțumesc pentru că ați acceptat să ne fiți alături. Sunteți aici pe flancul estic al României și al Alianței.

Sunteți aproape și de trecerea de frontieră Isaccea, este adevărat că MAI și Garda de coastă gestionează lucrurile acolo și o fac foarte bine. Având în vedere auspiciile, evenimentele de la graniță, cum se desfășoară instrucția infanteriștilor marini? Ați luat măsuri specifice și care este starea de spirit a oamenilor, a pușcașilor marini?

Din perspectiva infanteriei marine, din postura infanteristului marin, ce ne puteți spune despre conflictul militar, la cald, acum, după 5 zile? Sau cum ați caracteriza în general acțiunile militare desfășurate până acum. (luând în considerare activitatea semnificativă a elicopterelor inamice, semnalată în Vâlcov, lângă Periplava).

Marius Gheorghescu: Într-adevăr avem o zona dificil de gestionat în această perioadă, instrucția aproape de Delta Dunării și zona lagunară Razim-Sinoie. Instrucția și exercițiile infanteriei marine se desfășoară într-un ritm intens așa cum suntem obișnuiți incluzând aici tragerile cu armamentul de infanterie, marșurile tactice de instrucție și exercițiile tactice din teren pe fluviu și în zona lagunară Razim-Sinoie.

Am intensificat simțitor activitățile în teren și măsurile destinate supravegherii și singuranței în zona de responsabilitate precum și măsuri destinate creșterii capacității de reacție a unității.

Sprijinul Ministerului Afacerilor Interne în gestionarea situaților de urgență constituie o misiune fundamentală a Forțelor Navale și a armatei României.

În aceste zile cuvântul de ordine reprezintă propaganda de război unde Ucraina pare să fi preluat inițiativa în mass-media și pe rețele sociale, unde războiul pare ceva mai intens.