Bugetul pe termen lung al UE explicat

Publicat de Camelia Teodosiu, 3 martie 2020, 14:04

Cum este finanțată UE și pe ce se cheltuiesc banii? Aflați ce este bugetul UE pe termen lung și cum se decide asupra acestuia.

Bugetul pe termen lung al UE ajută milioane de studenți, mii de cercetători, orașe, companii, regiuni și ONG-uri. Contribuie la sănătatea și siguranța alimentelor, drumuri noi și mai bune, căi ferate și aeroporturi, un mediu mai curat și o mai bună securitate la frontierele externe ale UE.

Ideea din spatele bugetului UE este că reunirea resurselor face Europa mai puternică și reprezintă cheia prosperității și a păcii. Pentru acestea, UE finanțează proiecte care îmbunătățesc viața cetățenilor europeni.

Ce este bugetul pe termen lung al UE

Bugetul pe termen lung al UE mai este cunoscut și sub numele de cadru financiar multianual (CFM). Fixează limita superioară a banilor pe care UE îi poate cheltui într-o perioadă de cel puțin cinci ani în diferite domenii politice. Cele mai recente bugete pe termen lung au acoperit perioade de șapte ani.

Unul dintre motivele pentru care UE are un buget pe termen lung, dar și bugete anuale, este acela de a crea predictibilitate și, prin urmare, eficiență pentru programele pe care UE dorește să le finanțeze. Această previzibilitate este necesară, de exemplu, pentru cercetătorii care lucrează mai mulți ani la proiecte științifice.

Bugetul pe termen lung trebuie să aibă un anume grad de flexibilitate pentru a face față crizelor și situațiilor de urgență neprevăzute. Prin urmare, include o serie de instrumente care garantează că banii pot fi folosiți acolo unde sunt necesari.

De exemplu, Fondul de Solidaritate al UE este conceput pentru a oferi asistență financiară în cazul unui dezastru major într-un stat membru. Fondul de ajustare la globalizare este destinat să ajute lucrătorii să găsească un nou loc de muncă dacă au fost concediați ca urmare a modificărilor structurale la nivel mondial sau în urma unei crize economice.

Spre deosebire de bugetele naționale, bugetul UE este un buget de investiții. Nu finanțează protecția socială, educația primară sau apărarea națională, ci se concentrează în special pe domenii cheie care oferă valoare adăugată prin stimularea creșterii economice și a competitivității.

Ce este bugetul UE pe termen lung: infografic

Pe ce cheltuie banii UE

Bugetul Uniunii Europene susține cercetarea și inovarea, investițiile în rețelele transeuropene și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu scopul de a stimula creșterea și a crea locuri de muncă în UE.

Politica agricolă comună a UE, politica în domeniul pescuitului și cea pentru mediul înconjurător primesc cea mai mare finanțare în cadrul bugetului pe termen lung actual. Aceste domenii sunt urmate de programele de coeziune, care au ca scop reducerea disparităților de dezvoltare dintre regiunile UE. Bugetul pe termen lung finanțează, de asemenea, proiecte internaționale de ajutor umanitar și de dezvoltare.

Citiți mai multe despre programele susținute de bugetul UE pe termen lung și proiectele finanțate de UE în regiunea dumneavoastră.Cum este finanțat bugetul EU pe termen lungBugetul EU pe termen lung are mai multe surse de venit:

• contribuții de la statele membre
• taxe de import la produsele din afara UE
• amenzile aplicate companiilor care încalcă regulile UE privind concurența.

Parlamentul dorește reformarea modului în care este finanțat bugetul UE, deoarece acesta „nu este transparent și este complet ininteligibil pentru cetățenii europeni”.

Un nou sistem, mai simplu, ar trebui să introducă noi surse de venit. Parlamentul sugerează că banii ar putea veni de la o nouă schemă de impozit pe profit (inclusiv impozitarea companiilor mari din sectorul digital), din comercializarea cotelor de emisii și o taxă pe materialele plastice. Acest nou sistem ar putea reduce contribuțiile directe din partea statelor membre.

Aflați detalii despre veniturile UE

Ce dorește Parlamentul: infografic

Cum se decide asupra bugetului UE pe termen lung

Înainte de expirarea bugetului pe termen lung în curs, Comisia Europeană face o propunere cu privire la modul în care ar trebui să arate următorul. Aceasta este utilizată ca bază pentru negocierile Parlamentului European cu Consiliul, care reunește miniștri din toate țările UE.

Pentru următorul buget pe termen lung (2021-2027), Comisia și-a publicat propunerea în mai 2018. Parlamentul și-a adoptat poziția în noiembrie 2018. Consiliul încă nu și-a clarificat poziția de negociere. În rândul statelor membre este necesară unanimitatea pentru a ajunge la un acord. Orice acord are nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a intra în vigoare.

UE prelungește până la 15 martie 2020 sancțiunile pentru acțiunile împotriva integrității teritoriale a Ucrainei

Publicat de Camelia Teodosiu, 17 septembrie 2019, 10:45

Consiliul a prelungit măsurile restrictive pentru acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. pentru o perioadă suplimentară de șase luni, până la 15 martie 2020.

Măsurile constau în înghețarea activelor și restricții de călătorie. Acestea se aplică, în prezent, unui număr de 170 de persoane și 44 de entități. Informațiile relevante și expunerile de motive privind includerea pe listă a acestor persoane și entități au fost actualizate după caz.

Printre celelalte măsuri ale UE în vigoare ca răspuns la criza din Ucraina se numără:

• sancțiuni economice care vizează anumite sectoare ale economiei ruse, în prezent în vigoare până la 31 ianuarie 2020;
• măsuri restrictive adoptate ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeei și a Sevastopolului, limitate la teritoriul Crimeei și al Sevastopolului, în prezent în vigoare până la 23 iunie 2020.

Decizia a fost adoptată de Consiliu prin procedură scrisă. Actele juridice vor fi publicate în Jurnalul Oficial la 13 septembrie 2019.

• Măsuri restrictive adoptate de UE ca răspuns la criza din Ucraina

Uniunea Europeană alocă aproape 300 milioane EUR pentru Austria, Italia și România, afectate de inundațiile din 2018

Publicat de Camelia Teodosiu, 5 septembrie 2019, 12:02

Comisia de Bugete a aprobat marți un ajutor de 293,5 milioane EUR din Fondul de Solidaritate al UE, în urma catastrofelor care au avut loc în Austria, Italia și România în anul 2018.

Ajutorul de 293,5 milioane EUR din Fondul de Solidaritate al UE se împarte astfel: 277,2 milioane EUR pentru Italia, urmare a ploilor abundente, vânturilor puternice, inundațiilor și alunecărilor de teren din toamna anului 2018; 8,1 milioane EUR pentru Austria urmare a acelorași fenomene meteorologice și 8,2 milioane EUR pentru regiunea de nord-est a României urmare a inundațiilor din vara anului 2018. Propunerea a fost aprobată cu 35 de voturi pentru, un vot împotrivă și trei abțineri.

Mai multe informații aici (propunerea Comisiei Europene) și în proiectul de raport al PE – raportor Siegfried Mureșan (EPP, RO), care recomandă aprobarea asistenței din FSUE.

Deputații europeni încurajează susținerea pentru cercetare la nivel UE și Erasmus

Membrii PE au aprobat, cu 31 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă și o abținere, o creștere cu 100 milioane EUR pentru programele de referință ale UE: Orizont 2020 (80 milioane EUR pentru cercetare) și Erasmus+ (20 milioane EUR pentru mobilitatea tinerilor), urmare a deciziei Parlamentului European și a Consiliului în cadrul acordului privind bugetul UE 2019 din decembrie 2018.

De asemenea, membrii Comisiei Bugete a PE au decis, cu 32 de voturi pentru, 4 împotrivă și o abținere, să restituie statelor membre 1,8 miliarde EUR din bugetul pentru 2018, prin scăderea contribuției la bugetul UE. Acesta este un exercițiu anual, surplusul provenind de obicei din dobânzi și penalități încasate de Comisia Europeană și din programe europene implementate parțial.

Următoarele etape

Toate proiectele de rapoarte trebuie să fie aprobate de plenul Parlamentului, în cadrul sesiunii PE din 16 – 19 septembrie, de la Strasbourg și de Consiliul UE.

David-Maria Sassoli este noul Președinte al Parlamentului European

Publicat de Camelia Teodosiu, 3 iulie 2019, 16:54

David-Maria SASSOLI candidatul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European, a fost ales azi, 3 iulie 2019, cu o majoritate de 325 de voturi noul Președinte al Parlamentului European

Începând de astăzi, șefia Parlamentului European îi revine, pentru un mandat de 2 ani și jumătate, lui David-Maria SASSOLI.

Alegerea Parlamentului European, din cei patru candidați  înscriși, a necesitat două runde de vot, deoarece după primul niciunul din cei înscriși nu a trecut de pragul de 332 reprezentând absolută a voturilor valabil exprimate, adică 50% plus unu.

Pe lista candidaților pentru șefia PE nu s-a regăsit niciun reprezentant din partea PPE grupul care deține cel mai mare număr de europarlamentari.

Dar să facem o scurtă prezentare a celor 4 candidați înscriși pentru funcția de Președinte al PE.

Ska Keller este liderul grupului Verzilor, provine din Germania, are 37 de ani și se află la a treia legislatură în PE, în care formațiunea pe care o reprezintă deține 74 de europarlamentari.

Sira Rego se află la primul mandat, este un politician spaniol și face parte din Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică. Grupul Stângii Unite este format din 41 de europarlamentari și este cel mai mic grup din Parlamentul European.

David-Maria SASSOLI este membru în grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European, a doua cea mai mare familie politică din Parlamentul European, formată din 154 de europarlamentari. Este un politician italian, fost jurnalist și membru în Parlamentul European din 2009.

Jan Zahradil, din Cehia, este liderul grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, cu o îndelungată activitate în în PE fiind membru din 2004.  Formațiunea politică pe care o reprezintă este formată din 62 de europarlamentari

Rezultatele anunțate de Antonio Tajani după prima rundă de vot au fost:

Numărul total de voturi 735 dintre care 73 albe deci nule și 662 de voturi exprimate.

Ska Keller a obținut 133 de voturi, Sira Rego 42 de voturi, David-Maria SASSOLI a obținut 325 de voturi și Ian Zaradil 162 de voturi.

În acest caz majoritate absolută voturilor valabil exprimate, este de 332 de voturi.

Deoarece niciun candidat nu a obținut majoritate absolută voturilor valabil exprimate,  s-a trecut la runda a doua de vot cu aceiași candidați, neexistînd observații, intervenții sau alte candidaturi.

Rezultatul celei de-a doua runde îl situează pe primul loc pe David-Maria SASSOLI cu 345 de voturi care devine noul Președinte al Parlamentului European.

Deci, în cea de-a doua rundă, au fost 704 voturi exprimate dintre care 37 albe deci nule și 667 de voturi valabile. De această dată majoritate absolută a voturilor valabil exprimate, a fost de 334 de voturi.

Ska Keller a obținut 119 de voturi, Sira Rego 43 de voturi, și Ian Zaradil 160 de voturi.

În discursul său Sassoli i-a mulțumit predecesorului său, Antonio Tajani, pentru angajamentul și implicarea în activitatea Parlamentului European. De asemenea, a subliniat provocările, tematicile și problemele importante la nivelul UE precum și asumarea răspunderii la nivelul celor mai importante instituții ale UE – Parlamentul, Consiliul și Comisia UE.

Mâine, 4 iulie, deputații europeni vor alege, cei 14 vicepreședinți (din nou cu buletine de vot) și cinci chestori prin vot electronic.

Politica comercială a UE într-o economie globalizată

Publicat de Camelia Teodosiu, 10 iunie 2019, 16:21

Globalizarea economică este caracterizată de intensificarea comerțului internațional și creșterea interdependenței economiilor la nivel global. Politica comercială a UE reprezintă un instrument central pentru reacția la globalizare și transformarea potențialului acesteia în beneficii reale.

Cum profităm de globalizare: politica comercială a UE

O politică comercială la nivel UE, în locul politicilor naționale, oferă mai multă greutate în negocierile bilaterale și în cadrul unor organe multinaționale precum Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Scopul principal al politicii comerciale UE este creșterea oportunităților comerciale pentru companiile europene prin înlăturarea barierelor precum tarifele și cotele și prin garantarea unei concurențe corecte.

Această politică este esențială pentru economia europeană, deoarece influențează creșterea și ocuparea forței de muncă. Peste 36 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturile în afara Uniunii. În medie, fiecare miliard de euro provenit din exporturi susține peste 13.000 de locuri de muncă în UE.

Politica comercială a UE protejează europenii asigurându-se că importurile respectă normele de protecție a consumatorilor.

De asemenea, UE face uz de politica sa comercială pentru a promova drepturile omului, standardele sociale și de siguranță, respectarea mediului și dezvoltarea durabilă.

Cum funcționează politica comercială a UE?

Politica comercială a UE acoperă comerțul cu bunuri și servicii, investițiile străine directe, aspectele comerciale ale proprietății intelectuale (de exemplu brevetele) și achizițiile publice.

Aceasta este compusă din trei elemente principale: acorduri comerciale cu țări din afara UE pentru a deschide noi piețe și a spori oportunitățile comerciale pentru companiile din UE, reglementarea comerțului pentru a proteja producătorii UE de concurența neloială și aderarea UE la Organizația Mondială a Comerțului, care stabilește regulile comerțului internațional. Și țările UE sunt membre, însă Comisia Europeană negociază în numele Uniunii.

Acordurile comerciale

Acordurile comerciale sunt negociate cu țări din afara UE pentru garantarea unor oportunități comerciale mai bune.

Există mai multe tipuri de acorduri comerciale:

• acordurile de parteneriat economic, cu țările în curs de dezvoltare din Caraibe, Pacific și Africa
• acordurile de comerț liber cu țările dezvoltate
• acordurile de asociere care consolidează acorduri politice mai mari, cum ar fi Uniunea pentru Mediterana cu Tunisia.

Obiectivul tuturor acordurilor este reducerea barierelor tarifare și asigurarea investițiilor.

Reglementarea comerțului UE

UE dispune de reguli pentru protejarea companiilor europene de practicile comerciale neloiale. Printre aceste practici se numără dumping-ul sau subvențiile care fac ca prețurile să fie în mod artificial scăzute în comparație cu produsele europene. Produsele europene riscă să fie confruntate și cu bariere vamale sau cote. Dacă dezacordurile comerciale nu pot fi rezolvate, acestea pot duce la un război comercial.

Și investițiile străine directe sunt reglementate în UE. În februarie 2019, deputații europeni au aprobat un nou mecanism de monitorizare, care să se asigure că investițiile străine în sectoare strategice nu afectează interesele și securitatea Europei.

UE și Organizația Mondială a Comerțului

Organizația Mondială a Comerțului are peste 160 de membri, care reprezintă 98% din comerțul internațional. Aceasta are ca scop păstrarea predictibilității și corectitudinii sistemului comercial mondial cu acorduri și monitorizarea regulilor comune pentru comerțul între națiuni.

UE susține puternic OMC și a jucat un rol central în dezvoltarea sistemului comercial internațional. Este implicată îndeaproape în negocierile comerciale multilaterale ale OMC.

Parlamentul European urmărește îndeaproape aceste negocieri și adoptă rapoarte de evaluare.

Actuala rundă a negocierilor OMC – ciclul de la Doha (2001) – a fost blocată din cauza lipsei unui acord asupra principalelor politici, inclusiv asupra agriculturii.

UE folosește puterile de guvernare și de executare ale OMC în cazurile litigiilor comerciale și este unul dintre cei mai mari utilizatori ai sistemului de soluționare a litigiilor.

Cum se decide politica comercială a UE

Politica comercială este o competență exclusivă a UE, ceea ce înseamnă că UE în ansamblul său, mai degrabă decât statele membre individuale, are competența de a legifera în materie comercială și de a încheia acorduri comerciale internaționale (conform articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

Tratatul de la Lisabona (2007) a făcut din Parlamentul European un colegiuitor în domeniul comerțului și al investițiilor împreună cu Consiliul, care reprezintă statele membre. Acordurile comerciale internaționale pot intra în vigoare doar dacă Parlamentul votează în favoarea lor. Parlamentul poate influența negocierile prin adoptarea de rezoluții.