O credinţă răspândită în România este aceea că cei care pleacă din această lume în ziua de Paşte merg direct în rai, porţile acestuia fiind deschise în această zi, şi, având în vedere că cerurile se deschid, sufletele răposaţilor se întorc acasă, pentru a-i proteja pe cei dragi.
De asemenea, cei născuţi în ziua de Paşte se spune că vor avea o viaţă luminată şi plină de noroc.
Masa de Paşte este construită în jurul preparatelor din carne de miel, ciorbă, friptură sau drob, simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.
Se spune că de Înviere este bine ca oamenii să fie îmbrăcaţi cu o haină nouă, care ar simboliza purificarea.
De asemena, nu este bine ca de Înviere să se doarmă, fiindcă restul anului va aduce somnolenţă, ghinion sau recolte slabe.
Se spune că masa de Paşti trebuie să se începă cu consumul unui ou, existând credinţa că astfel trupul va fi sănătos întreg anul, apoi peşte – pentru a fi sprinten precum acesta – şi mai apoi pasăre – pentru a fi uşor ca aceasta.
O altă tradiţie arată că dacă în ziua de Paşti prima persoană care intră în gospodărie este bărbat, acolo va exista noroc peste an.
Acestea sunt tradiţii şi obiceiuri larg răspândite la nivelul ţării în comunitatea creştin-ortodoxă.
Papa în Duminica Floriilor: „Avem nevoie de curajul de a tăcea fără resentimente”
Foto: Sursa foto: (Photo by Alberto PIZZOLI / AFP)
Publicat de Camelia Teodosiu,
15 aprilie 2019, 13:24 / actualizat: 16 aprilie 2019, 8:13
”În momentele întunecoase și de mare necaz, trebuie să tăcem, să avem curajul să rămânem în tăcere, atâta timp cât este o tăcere blândă și nu una plină de resentimente”, a explicat Papa Francisc în omilia pe care a rostit-o în Duminica Floriilor.
„Blândețea tăcerii – subliniează Pontiful – ne va face să părem şi mai slabi, şi mai umiliți, iar atunci demonul, prinzând curaj, se va descoperi. Va trebui să rămânem în tăcere ‘păstrându-ne poziţia’, dar cu aceeaşi atitudine cu cea a lui Isus. El știe că războiul este între Dumnezeu și Prințul acestei lumi și că nu trebuie să punem mâna pe sabie, ci să rămânem calmi și fermi în credință. Aceasta este ora lui Dumnezeu. Iar în ora în care Dumnezeu coboară în luptă, trebuie să-l lăsăm să facă ce ştie el că e bine”.
„Isus ne arată cum să facem față momentelor grele și ispitelor cele mai insidioase, păstrând în inimile noastre o pace care nu este detașare, nu este impasibilitate sau aroganţă, ci este abandonarea încrezătoare în mâinile Tatălui și a voinţei sale de mântuire, de viață, de milă”.
„Chiar și astăzi, când a intrat în Ierusalim, el ne-a arătat calea. Pentru că maleficul, prințul acestei lumi avea o carte de jucat: cartea triumfalismului, iar Domnul i-a răspuns rămânând fidel căii lui, calea umilinței”, a continuat el.
Potrivit Papei, „o formă subtilă de triumfalism este mondenitatea spirituală, care este cel mai mare pericol, cea mai perfidă ispită care amenință Biserica. Isus a distrus triumfalismul prin patimile sale”.
„În contextul acestei duminici am vrut să vă ofer tuturor celor adunați în Piața San Pietro o cunună specială a Rozariului”, a spus Papa Francisc, după rugăciunea Angelus, la sfârșitul Liturghiei.
„Aceste cunune de lemn de măslin” – a explicat el – „au fost făcute în Țara Sfântă special pentru Întâlnirea Mondială a Tineretului din Panama, în ianuarie anul trecut și pentru ziua de astăzi. Reînnoiesc, prin urmare, apelul meu către tineri și pentru toată lumea de a recita Rozariul pentru pace, în special pentru pacea din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu”, a conchis Suveranul Pontif.
În această săptămână bine e să ne amintim credinţele de altădată despre Maica Domnului. Astfel vom invoca bunăstarea familiei şi norocul casei.
Maica Domnului are grijă de femeie şi de pruncul ei. Femeia „în dureri” spală icoana Maicii Domnului şi bea acea apă. Durerile vor fi mai mici.
Copilul, cât e mic, cât suge, se spune, să nu-i dai apă, că pe dânsul îl adapă Maica Domnului; dacă va bea apă, Maica Domnului se va îndepărta de el.
La însurăţeii sau mătcuţarea fetelor se invocă Sfânta Maria. Secvenţa elocventă din ritual se desfăşoară astfel: Tatăl sufletesc pune turta pe masă, pe turtă pune apoi o lingură de sare albă. Toţi cei de faţă, dar mai ales fetele care vor să se mătcuţească (să devină verişoare, verii sau surori de cruce) îşi fac cruce şi zic:
Doamne ajută, Maică Marie
De bine şi de noroc să-mi fie.
Pentru a se „împodobi cu frumuseţe” se fac rugăciuni şi chiar vrăji în numele Maicii Domnului.
„În Bucovina se practică următoarea datină: în revărsatul zoilor fata merge la o apă curgătoare şi zice de trei ori, plecându-şi corpul şi ţinându-şi mâinile cu degetele încleştate:
Bună dimineaţa, apa lui Iordan
Cu stropii lui Avram
Bună dimineaţa, apa lui Ichim
Cu stropii de vin!…
Povesteşte apoi cum s-a pomenit sluţită, cum Maica Domnului îi făgăduieşte şi-o face mai mândră de cum era. Fiind vrăjită cu „ură, pâră, adusuri, supusuri, minciuni”, Maica Domnului
Speranţa este cea invocată în momentul de îndoială sau necaz, în clipe de deznădejde sau chiar în cele de plictis. Speranţa este cea care te salvează, proiectându-ţi gândul într-o lumea a ta, unde izbânda binelui este imediată. Şi tot prin speranţă ajungi să împlineşti gândul cel bun, având ca model pe Maica Domnului cea neprihănită, cea făcătoare de minuni, cea care are tăria să-şi vadă fiul murind pe cruce, Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu.
Bătrânele satului mai ştiu credinţe şi obiceiuri, din care imaginea Maicii Domnului este generatoare de atitudini morale, conforme cu mentalitatea universului rural patriarhal. Femeile le respectă ca o lege nescrisă, veşnică şi pentru că încălcarea interdicţiei ar atrage după sine pedepse şi mai ales „însemnări”.
Femeia ţine în echilibru casa, e statornicia şi frumuseţea ei, şi paradoxal, cele mai multe interdicţii îi sunt adresate.
Toate vin de la păcatul originar.
Se spune că femeia nu are voie să sară peste proţapul carului. Va fi blestemată de Domnul Hristos şi Maica Domnului, pentru că proţapul e cruce. Dar bărbatul are voie?
Femeia în fântână nu are voie să intre, căci e blestemată de Maica Domnului cu rânduielile. Numai bărbatul poate intra, pentru că e curat.
Când e vorba despre ei, bărbaţii, admonestările sunt mai blânde. Se spune: „A furat papucul Maicii Domnului”, adică s-a îmbătat.
Atributele pământeşti nesurprinse de iconografie au corespondent în poveşti despre Maica Domnului şi fac trimitere la femeia din satul de altădată.
[1] Tudor Pamfile, Dragostea în datina tineretului român, Bucureşti, Colecţia Mytos, Editura Saeculum I.O., 1988, p. 177.
EU aleg ROmania, 80 de locuri pe care TREBUIE sa le vezi! Un proiect al retelei studiourilor Radio Romania Regional
Bethleemul românesc
“Mii de pelerini din toată ţara au venit la Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei”. Îţi răsună în urechi, în fiecare an, ca un clişeu, la sfârşit de noiembrie, în preajma hramului Sfântului Apostol, după care se aşterne liniştea peste lăcaşul sfânt din Sud-Vestul judeţului Constanţa. Scrierile bisericeşti îl numesc Bethleemul românesc, şi pe bună dreptate, pentru că aici s-a născut creştinismul românilor. Preoţii locului spun că pelerinii vin aici ca şi cum ar veni la Sfântul Andrei.
Peştera şi izvorul tămăduitor Ce este mit şi ce este adevăr
În mijlocul naturii neşlefuite, la poalele dealului Urluiului de lângă localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa, a fost descoperit ceea ce astăzi numim Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei. Meritul este al unui avocat din Constanța, căruia Sfântul i-ar fi apărut de mai multe ori în vis indicându-i locul peșterii. Dar mănăstirea nu este vestită doar pentru peştera în care a trăit apostolul, ci şi pentru cele 9 izvoare considerate tămăduitoare. La mai puţin de 80 de kilometri de Constanța este locul unde Sfântul Andrei a propovăduit cuvântul Domnului barbarilor din Scitia Minor. Tradiţia spune că atunci când Apostolul a ajuns aici, zona era seacă şi atunci a lovit cu toiagul în stâncă. În locul acela a izvorât un părâu, care n-a secat niciodată.
Vindecare prin credinţă
Imediat ce treci pragul peşterii, pământ sfânt, observi cum pereţii asprii sunt încărcaţi de icoane, luminate de candele, care parcă nu se sting niciodată. Cu credinţa că locul este făcător de minuni, oameni din toată lumea se îndreaptă către acest lăcaş, să se regăsească ori să-şi aline suferinţele, de cele mai multe ori, sufleteşti. Se închină, rostesc rugăciuni şi îşi lasă dorinţele scrise pe bucăţi de hârtie, pe care le ascund în scobiturile din pietrele peşterii. Tot aici se află şi o parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei. În actuala biserică din peşteră există şi patul scobit în piatră, pe care se odihnea Apostolul. Astăzi, bolnavii vin de pretutindeni şi se aşează acolo pentru a-şi redobândi sănătatea. Locul este încărcat de spiritualitate şi de linişte, o linişte care potoleşte durerea şi alină sufletul.
Pentru cei care nu au fost niciodată aici, dar şi pentru cei care cunosc bine locul, mănăstirea şi împrejurimile ei pot fi o oază de linişte şi, de ce nu, o terapie pentru vindecarea spiritului.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
