Valéry Giscard d’Estaing despre alegerile europene şi interminabilul Brexit

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 aprilie 2019, 10:32 / actualizat: 16 aprilie 2019, 16:49

În coloanele ziarului “Le Parisien”, fostul șef de stat estimează că alegerile nu sunt destinate să “rezolve un anumit număr de probleme”

Deși intervențiile sale sunt din ce în ce mai rare, când este vorba de Europa, Valéry Giscard d’Estaing nu ezită să ia cuvântul. La 93 de ani, fostul președinte al Republicii, militant istoric pentru o Europa puternică, acordă un lung interviu ziarului “Le Parisien” înaintea alegerilor europene. Înainte de a vorbi despre negocierile furtunoase legate de Brexit sau criza vestelor galbene, pentru fostul președinte se pune problema înainte de toate să clarifice natura scrutinului din 26 mai. Căci după părerea lui, opinia publică se înșală. “Media descriu alegerile europene ca pe un eveniment politic de natură să rezolve un anumit număr de probleme. Din păcate, nu este cazul, explică el. Dacă se promit mari schimbări pe care Parlamentul European nu are puterea să le facă, va exista o decepție. Ne imaginăm că alegerea Parlamentului European este un act politic fondator, în vreme ce este vorba de un organism a cărui singură putere este de a fi asociat la procesul legislativ european și să exercite un control politic”.

Atmosfera foarte politizată întreținută de aproape toată lumea, în frunte cu partidele și candidații în jurul scrutinului, nu i se pare că merge în direcția corectă: “Aceste alegeri produc o agitație inutilă! Trebuie să fim limpezi: nu este vorba nici de un referendum, nici de o alegere constituantă. Sper că se va reveni la lucruri mai normale; dacă nu, vor exista decepții”.

”Europa trebuie să fie continentul păcii”

Cel care acceptă că “cea mai mare miză colectivă astăzi este venirea unei populații străine în Europa, cu migrația venind de pe continentul african și din Orientul Mijlociu” și insistă pe întărirea necesară a frontierelor spațiului Schengen, revendică, așa cum a făcut întotdeauna, o Europa confederală puternică, în special în termeni de fiscalitate. “Până la urmă, insistă el, “impozitele de stat ar trebui să fie aceleași în toate țările membre și ar trebui un calendar pentru a ajunge la acest rezultat. Ar fi urmarea logică a traiectoriei deschise de succesul monedei comune”, unul din apărătorii fervenți ai căreia a fost Valéry Giscard d’Estaing.

Nu se pune problema unei armate comune a Uniunii Europene, cum intenționează Emmanuel Macron. “Europa trebuie să fie un continent al păcii”, anunță Valéry Giscard d’Estaing. “Ea a fost, din păcate, continental războiului în precedentele două secole. Este o eroare să vrei să faci din ea astăzi continentul unui alt război. Trebuie să evităm să-i dăm Europei o siluetă războinică. Dacă vorbim despre război, ajungem inevitabil să vorbim despre război nuclear. Or, în confederația europeană, după plecarea Marii Britanii, Franța va fi singura țară care să posede armament nuclear și nu este dispusă să-l împartă. Ideea unei armate europene, de tip clasic, nu este realistă”. Dacă susține candidatura Germaniei în Consiliul de Securitate al ONU, nu se pune problema să împartă locul Franței transformându-l în loc european.

”Articolul 50, eu l-am redactat”

Întrebat, ca fiecare intervievat de aproape șase luni, despre criza Vestelor galbene, fostul președinte al Republicii relativizează lucrurile. În opinia lui, e o criză internă care “arată o insatisfacție, care există, care nu trebuie tratată cu dispreț”. El continuă: “Vestele galbene au sentimentul că sunt victime ale unei nedreptăți individuale pe care ar vrea s-o vadă corectată. Acest lucru nu se poate face decât în cadrul unei remanieri foarte largi a cheltuielii publice”.

Cât despre interminabila ieșire a Regatului Unit din Uniunea Europeană, Giscard este departe de a fi surprins. “Englezii n-au făcut niciodată parte cu adevărat din Europa”, relativizează el. “Ei vor să trăiască independent de UE, totdeauna a fost așa”. “De altfel, articolul 50 eu l-am redactat”, continuă el referindu-se la articolul care permite unei țări să iasă din UE. “Pentru că la vremea aceea, la începutul anilor 2000, a fost o campanie a presei americane care spunea că UE este o închisoare: poți să intri în ea, dar nu poți ieși. Mi-am spus că trebuie, într-adevăr, să prevedem o posibilitate de ieșire în condiții legale, diplomatice. De unde articolul 50 pe care l-am redactat cu mâna mea”.