Ce este „efectul spectatorului”?

Publicat de Andra Radu, 25 aprilie 2022, 12:07

Când cineva este jefuit sau este supus unei hărțuirii pe stradă, cei mai mulți oameni trec pe lângă acea persoană ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uneori, nimeni nu se oprește să ajute. De fapt, cu cât sunt mai mulți oameni prezenți, cu atât este mai puțin probabil ca vreo persoană să intervină.

Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul spectatorului (Bystander). Deși tuturor ne-ar plăcea să credem că acest lucru este adevărat, psihologii sugerează că dacă interveniți sau nu ar putea depinde de numărul celorlalți martori prezenți.

„Cu toții ne-am trezit în situații similare: când trecem pe lângă o mașină blocată pe marginea drumului, presupunând că un alt șofer ar opri să ajute; chiar și atunci când am observat gunoi pe trotuar și l-am lăsat să-l ridice altcineva. Asistăm la o problemă, luăm în considerare un fel de acțiune pozitivă, apoi răspundem făcând… nimic. Ceva ne reține. Rămânem spectatori. De ce nu ajutăm în aceste situații? De ce uneori ne punem în cătușe instinctele morale?

Acestea sunt întrebări care apar în mintea noastră și se aplică cu mult dincolo de scenariile trecătoare descrise mai sus. În fiecare zi, servim ca spectatori ai lumii din jurul nostru – nu doar persoanelor care au nevoie de noi, ci și problemelor sociale, politice și de mediu mai mari care ne preocupă, dar pe care ne simțim neputincioși să le soluționăm singuri”, explică psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Din ce motiv efectul spectatorului ne zdrobește curajul?

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, nu există niciun motiv logic pentru care oamenii privesc în altă parte atunci când cineva este atacat, hărțuit sau suferă un accident.

„În mod critic, indivizii se simt mai puțin responsabili să intervină atunci când alți oameni sunt în preajmă. Ei presupun că altcineva se va ocupa de asta. Dar pentru că fiecare martor experimentează această răspândire a răspunderii, uneori nimeni nu acționează, iar victima nu primește niciun ajutor. În mod similar, dacă un privitor vede că nimeni altcineva nu ajută pe cineva care are nevoie, poate presupune că acea persoană nu are nevoie de ajutor.

Din punct de vedere psihologic, ceea ce se întâmplă în efectul spectatorului este că oamenii simt mai puțin nevoia să intervină, cu cât sunt mai mulți oameni prezenți. Această difuzare a responsabilității are loc pentru că sunt mai mulți oameni care ar putea ajuta. Fiecare persoană crede că altcineva va face ceva în privința asta. Apoi, când nici ceilalți trecători nu reacționează, oamenii iau asta ca pe un semn că nu este nevoie să ajute”, explică psihologul.

Pregătiți-vă în avans pentru a fi un „spectator” mai implicat

„Nu putem prezice cum vom reacționa când cineva jefuiește pe altcineva în fața noastră, dar ne putem antrena pentru a fi un spectator activ. Dacă nu te simți confortabil să te implici direct, poți totuși să ajuți. Înregistrarea incidentului poate salva informații esențiale pentru a ajuta victima mai târziu, dacă merge la poliție.

De asemenea, puteți suna singuri poliția, dar fiți conștienți de faptul că aceștia pot interpreta greșit situația și pot provoca și mai mult rău. Dacă este posibil, întrebați victima dacă vrea să sunați la poliție înainte de a o face. Alternativ, atrageți atenția celorlalți trecători și rugați-i să ajute victima. Semnalizarea indivizilor este deosebit de utilă”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.

Gestionarea criticii este cheia curajului!

Publicat de Andra Radu, 2 martie 2020, 15:02

A fi puternic nu însemnă să nu ai slăbiciuni, ci să ai capacitatea de a ți le recunoaște și de a le învinge. Orice om puternic are puncte slabe din care poate învăța.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), slăbiciunea este doar un mit, menit să ne țină pe loc, să ne intimideze, astfel încât să nu avem curajul de a cere mai mult de la noi, de la viață sau de la ceilalți.

„Diferența dintre un om puternic și ceea ce numim a fi „slab” constă în modul în care își gestionează acele slăbiciuni. Cel care este văzut ca fiind puternic vede slăbiciunile ca oportunități de a crește. Profită de ceea ce nu știe, se motivează și își depășește acele limitări. Nu este niciun secret, nici o genă mai specială. Este pur și simplu un tip de gândire orientat către soluții și rezultate, către depășirea limitelor și evoluție constantă”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Eroii sunt criticați când își arată fața umană, cea vulnerabilă

Totodată, specialistul afirmă că orice om, oricât de neclintit pare din afară, poate simți frică și neliniște. Poate plânge și poate avea uneori nevoie de o vorbă de încurajare, de o îmbrățișare sau de odihnă.

„Multe persoane judecă astfel de oameni atunci când lasă garda jos și își arată partea vulnerabilă. Își construiesc în mintea lor imaginea unor oameni imbatabili, indestructibili care nu au privilegiul de a fi umani. Astfel de oameni curajoși sunt de multe ori „divinizați” de ceilalți și sunt criticați dacă își arată partea umană.

Din păcate, „divinizatorii” fac aceste lucruri pentru a-și crea scuza perfectă ca să nu își depășească propriile limitări. Este mai simplu să spună „El poate, pentru că el este special. Eu sunt un simplu muritor de rând și așa sunt eu. Nu mă pot schimba”. Acest lucru, în mintea lor, îi scutește de responsabilitate și de efortul de a se apuca de treabă”, declară psihologul Andra Tănăsescu

Gestionarea criticii este cheia curajului

Cei asumați vor ști cum să gestioneze critica și vor alege să arate aceasta parte vulnerabilă celor care vor aprecia curajul lor, pe restul eliminându-i din rândurile lor. Ceilalți, se vor speria în fața judecății și se vor închide în cochilia lor poate pentru totdeauna.

„Problema cea mai mare a oamenilor este lipsa de asumare a propriilor frici și „slăbiciuni”, fapt ce determină apariția unei aparente măști de putere, care vine în realitate cu foarte multă presiune. Tot ce face este să consume omul din interior, puțin câte puțin, până când acesta va ceda.

Puterea adevărată nu vine din a nu plânge niciodată, ci din curajul cu care recunoaștem că avem nevoie să plângem; vine din decizia de a ne da voie să o facem, să trăim tristețea, iar apoi putem să ne ridicăm mai puternici”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Papa în Duminica Floriilor: „Avem nevoie de curajul de a tăcea fără resentimente”

Publicat de Camelia Teodosiu, 15 aprilie 2019, 13:24 / actualizat: 16 aprilie 2019, 8:13

”În momentele întunecoase și de mare necaz, trebuie să tăcem, să avem curajul să rămânem în tăcere, atâta timp cât este o tăcere blândă și nu una plină de resentimente”, a explicat Papa Francisc în omilia pe care a rostit-o în Duminica Floriilor.

„Blândețea tăcerii – subliniează Pontiful – ne va face să părem şi mai slabi, şi mai umiliți, iar atunci demonul, prinzând curaj, se va descoperi. Va trebui să rămânem în tăcere ‘păstrându-ne poziţia’, dar cu aceeaşi atitudine cu cea a lui Isus. El știe că războiul este între Dumnezeu și Prințul acestei lumi și că nu trebuie să punem mâna pe sabie, ci să rămânem calmi și fermi în credință. Aceasta este ora lui Dumnezeu. Iar în ora în care Dumnezeu coboară în luptă, trebuie să-l lăsăm să facă ce ştie el că e bine”.

„Isus ne arată cum să facem față momentelor grele și ispitelor cele mai insidioase, păstrând în inimile noastre o pace care nu este detașare, nu este impasibilitate sau aroganţă, ci este abandonarea încrezătoare în mâinile Tatălui și a voinţei sale de mântuire, de viață, de milă”.

„Chiar și astăzi, când a intrat în Ierusalim, el ne-a arătat calea. Pentru că maleficul, prințul acestei lumi avea o carte de jucat: cartea triumfalismului, iar Domnul i-a răspuns rămânând fidel căii lui, calea umilinței”, a continuat el.

Potrivit Papei, „o formă subtilă de triumfalism este mondenitatea spirituală, care este cel mai mare pericol, cea mai perfidă ispită care amenință Biserica. Isus a distrus triumfalismul prin patimile sale”.

„În contextul acestei duminici am vrut să vă ofer tuturor celor adunați în Piața San Pietro o cunună specială a Rozariului”, a spus Papa Francisc, după rugăciunea Angelus, la sfârșitul Liturghiei.

„Aceste cunune de lemn de măslin” – a explicat el – „au fost făcute în Țara Sfântă special pentru Întâlnirea Mondială a Tineretului din Panama, în ianuarie anul trecut și pentru ziua de astăzi. Reînnoiesc, prin urmare, apelul meu către tineri și pentru toată lumea de a recita Rozariul pentru pace, în special pentru pacea din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu”, a conchis Suveranul Pontif.