Sfânta Filofteia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 decembrie 2019, 05:00

Sărbătorile mari ţin câteva zile. În panteonul popular Sfântul Nicolae este celebrat chiar şi o săptămână, numindu-se în celelalte zile fratele şi sora acestuia. Sacralitatea sfântului este argumentată prin importanţa care se acordă în aceste zile copiilor şi femeilor.

(varianta radiofonică a rubricii)

După zilele Bubatului respectate de femei pentru a avea copii sănătoşi, la 7 decembrie se respectă Sfânta Filofteia, protectoarea fetelor şi femeilor. În „Vieţile Sfinţilor” se povesteşte cum Sfânta Filofteia, cea care a dus viaţă după cuvântul Domnului, nu şi-a lăsat trupul fără suflet să fie ridicat pentru a fi depus într-un lăcaş de cult, până când nu s-a rostit: „biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş”. „Şi cum i-au pomenit această sfântă biserică, îndată s-a uşurat”[1] Aşa se explică prezenţa moaştelor Sfintei Filofteia la Curtea de Argeş. Sfânta Filofteia este protectoarea femeilor pentru a avea o căsnicie liniştită. Şi cum casa liniştită este casa cu copii, Sfânta Filofteia protejează femeile să se simtă împlinite. Ziua de 7 decembrie este şi a Sfântului Ambrozie al Mediolanului, cel numit cu numele dulceţei, de unde şi grija cea mare pentru cuvintele cele tămăduitoare de suflet, căci se spune în scriptură: „Fagur de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor este vindecarea sufletelor”[2]. Nu întâmplător în această zi sunt celebraţi Sfinţii care amintesc că fericirea unei vieţi sunt copiii, iar copiii trebuie crescuţi cu vorbe dulci, blânde pentru ca sufletul lor să fie departe de îndârjirile vieţii celei încercate de necazuri. Copilul nu creşte bine fără de „dulceaţa” vorbelor, cum nici „cucul, până nu vede mugur, nu cântă”. Dar, la vreme de cumpănă să nu-i strigi copilului că l-ai mângâiat cu dulceaţă, ca să nu se adeverească proverbul: „Cu lingura îţi dă dulceaţă şi cu  coada ei îţi scoate ochii”.

„Ce faci să faci de drag şi în credinţă” – zice bătrâna apostrofând astfel pe cel ce „când îi dai îi fată vaca şi când îi ceri îi moare boul”.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Vieţile Sfinţilor, IV, pp. 414-427; 432-433.

[2] Vieţile Sfinţilor, IV, pp. 367-368.

Destinaţia zilei: Curtea de Argeş

Publicat de Stefania Grigore, 22 septembrie 2014, 20:00

Pe Argeş în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-vodă trece
Cu tovarăşi zece:

Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari
Şi Manoli – zece,
Care-i şi întrece.
Merg cu toţi pe cale
Să aleagă-n vale
Loc de monastire
Şi de pomenire.

…..spune Balada Meşterului Manole, culeasă de Vasile Alecsandri , iar locul mânăstirii a fost gasit la Curtea-de Argeş, acolo unde a şi fost construit lăcaşul sfânt. Situat în partea de nord a județului Argeș, în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeş, municipiul Curtea –de- Arges este înconjurat de dealurile și muscelele sudice ale Munților Făgăraș.

Locuri de vizitat

Curtea Domnească , ale cărei vestigii se află în centrul oraşului, Biserica Domnească, Biserica San Nicoară, Biserica Episcopală, Biserica Adormirea Maicii Domnului – Olari şi Biserica Sfântul Gheorghe sunt locuri pe care, dacă le veţi vizita, veti afla că istoria acestui pamânt a început la Curtea-de Argeş. În secolul al XIII-lea (1247), Curtea –de- Argeş a fost reşedinţa de scaun a voievodului Seneslau, al cărui fiu Basarab, a unit sub sceptrul său toate cnezatelor si voievodatele dintre Carpaţi si Dunăre intr-o singură ţara, Ţara Românească.

Această prezentare necesită JavaScript.

Biserica episcopală, cunoscută sub denumirea de Mănăstirea Curtea- de- Argeș, o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1517), este caracterizată printr-un naos larg și turla înaltă deasupra naosului. Aici se găsesc mormintele regilor Carol I și Ferdinand I (împreună cu soțiile lor), iar in anul 2003 a fost repatriat si Regele Carol al doilea impreuna cu Elena Lupescu, aceasta fiind inhumata in cimitirul manastirii.

Legenda spune că Neagoe Basarab l-a angajat pe meșterul Manole să o construiască. Însă tot ceea ce clădea în timpul zilei, noaptea se dărâma. Într-o noapte, meșterul visă un înger ce îi spuse că trebuie sa își sacrifice soția Ana, pe care ar urma să o cladeasca în zidurile Mănăstirii. A doua zi când Ana a venit la Manole să îi aducă mâncare, a zidit-o, și astfel, Mănăstirea a putut să fie construita.

Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei „zece meșteri mari, calfe și zidari” au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor – fântâna meșterului Manole.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cetatea Poienari

Un alt loc incărcat de istorie este Cetatea Poienari. Situată la 25 km de Curtea de Argeş, a fost fortificatăde Vlad Tepes in sec. XV şi se află in vârful Muntelui Cetăţuia, la o altitudine de 850 m, protejată de pante abrubte. Dacă doriti sa ajungeţi în acest„ cuib de vulturi al vitejilor de demult „, trebuie să urcaţi 1480 de trepte din beton care şerpuiesc printr-o pădure deasă de fag.Cât curaj şi câta frumuseţe ni se dezvăluie de acolo de sus!

Această prezentare necesită JavaScript.