„Bunicii noștri, eroii noștri” – volum al treilea, Dan Ramf

Publicat de Gabriel Stan, 6 iunie 2022, 15:05

Omagierea eroilor căzuți la datorie de-a lungul istoriei a constituit evenimentul major al acestei săptămâni.

La Mediaș a fost consemnată o nouă apariție editorială. Este vorba despre al treilea volum din seria „Bunicii noștri, eroii noștri”, a profesorului Dan Ramf și muzeograf la Casa Memorială „Hermann Oberth” a Muzeului Național al Aviației Române.

Vă invit să ascultați un interviu realizat de Constantin Herțanu.

Dan Ramf: Este o mare bucurie să fim împreună la radio, la „Jurnal militar”. Această carte face parte din ciclul „Bunicii noștri, eroii noștri” este volumul trei, este publicată de Editura militară, bineînțeles în anul 2022, și conține povestea vieților a unor veterani de război, a sașilor deportaţi, a românilor refugiați din Basarabia și Bucovina, a orfanilor de război și în premieră pentru acest ciclu o văduvă de război, cea care pe 2 iulie 1941 şi-a pierdut soțul în bătălia de la Storojineț din Bucovina și până la finalul vieții în 2018 nu s-a mai căsătorit și bineînțeles și-a crescut fetița, a rămas orfană, cu toate greutățile vieții.

Această carte este dedicată veteranilor de război, celor care au trăit vremurile de altădată. Sunt 29 de personaje care sunt grupați, după cum am povestit, amintesc doar viața câtorva dintre acești oameni.

Chioreanu Gheorghe, pe care l-am cunoscut în urmă cu mulți ani de zile și despre care auzisem numele Chioreanu din fragedă copilărie, de la bunicul meu, atunci când la cota 111 de la Sevastopol au căzut prizonieri și spunea: m-a salvat un sergent de-al nostru Chioreanu Gheorghe. Eu am descoperit la Ocna Mureș un sublocotenent Chioreanu Gheorghe la fel de brav și de curajos ca și colegul bunicului meu. Acesta al nostru, cel din volumul 3, a fost sublocotenent la Vânători de Munte.

Ce întâmplare fericită! Fusese grav rănit pe front la Sevastopol. A supraviețuit războiului și a trăit 102 ani și este cel care îmi povestea cu atât de mare emoție.

Următorul episod, în 1918 când avea 14 ani, au venit jandarmii ungurești, cei cu pene la pălării, ca să rechiziționeze alimentele la bunicul meu acasă. Şi noi copiii, nepoții, eram acolo în jurul bunicului, iar bunicul le-a spus autorităților de atunci: trei copii, trei băieți v-am dat pe front, ce mai vreți măi, lăsați-le mâncare și la copiii ăștia. Și spunea dânsul cu mare, mare bucurie, întregul sat, locuia lângă Ocna Mureș, s-a dus la Marea Unire de la Alba Iulia, pentru românii ardeleni a fost așa mare bucurie.

Această carte conține viața și povestea lui Solomon Ioan, din Târnăveni, cel care era atât de mândru, despre originile sale revoluționare. Spunea așa: stră-străbunicul nostru era Solomon Nicolae, cel care fusese tribunul lui Avram Iancu la 1848, iar după 1849 s-au refugiat cei doi frați, unul la Bacsa, unul la Seuca lângă Târnăveni și de acolo ne tragem noi. Era foarte, foarte mândru de acestei origini. Ne aducem aminte și de fabuloasa, de tezaur în viață, cea care a fost Oprean Georgina, era și dânsa foarte mândră de originile sale. Spunea: Stră-străbunicul meu servea un pahar de vin cu Avram Iancu, atunci când Iancu trecea prin satul, prin Baia de Arieș, și era foarte mândră de strămoșul său, de părintele său care fusese prieteni foarte buni cu Partenie Cosma, unul din fruntașii Partidul Național Român din Transilvania.

Din păcate, tatăl său, în urma unei inspecții a ministrului de atunci, a fost dat afară din sistemul de învățământ din Austro-Ungaria. De ce? Pentru că elevii săi, români toți get-beget, nu știau nicio boabă limba maghiară, dar a fost salvat de închisoare de către un ziar din București, Ziarul „Liberalul”, care a scris așa: ”Un apostol în slujba națiunii”.

Poate că acel articol l-a salvat înainte de 1918, și era foarte fericită că fratele său cel mai mare, Gavril Dudulescu, a fost printre cei mai tineri semnatari ai actului Unirii de la 1918 și găsim, într-adevăr, în dicționarul marilor personalități ale Unirii, la pagina 98, învățător în Girișu Negru, acolo unde fusese părintele său dascăl. Roman Ilie, celebrul soldat vânător de la „Vânătorii de munte”, de Deac Laurean, de bătrânul veteran de război care le spunea tuturor copiilor de astăzi: Să ajungeți anii mei, dar să nu treceți prin suferințele mele, de fabulosul Bartalis Zoltan, un veteran de război maghiar care a luptat în armată maghiară, dar a fost dus pe front în Polonia și acolo, având un sublocotenent german, la origine german, vorbea foarte bine limba maghiară, dar el era german, zice: acel sublocotenent ne-a salvat pentru că a zis „Bate Katiușa pe noi, haideți în pădure”.

Și, probabil că acest lucru le-a salvat viața pe frontul din Polonia și veți citi în această carte de nemaipomenitul, cel care a luptat în 1943 în Croația, după ce în 1943 toamna îl găsim la asediu la Leningrad, spunea: Atât de frig era și atât de greu a fost războiul atunci, încât nu am crezut că vom scăpa cu viață. Dar a ajuns și la Berlin în aprilie 1945, acolo unde îl găsim la Potsdamer Platz, la 1.200 de km de cancelaria Reich-ului.

Cei care urmăresc firmele documentare de pe televiziunea noastră vor vedea toată această poveste prin ochii acestui veterani de război, și nu în cele din urmă, amintim de Medvighi Elisabeta, al cărui tată a luptat în Primul Război Mondial la Isonzo, ce a fost grav rănit, dânsa fiind născută în 1941, în munții Pădurea Neagră, pentru că maică-sa era nemțoaică și s-au retras în urma dictatului de la Viena, s-au retras în munții Pădurea Neagră, nu înainte de a povesti și despre Virca Gheorghe, cel care a lăsat memorii de război, fusese la „Vânătorii de Munte”, divizia de la Dumbrăveni, și cel care a lăsat memorie de război foarte, foarte triste pentru istoria României, dar spunem noi importante pentru a ne cunoaște istoria, și, nu în cele din urmă, fabulosul Trofin Ioan, care, în 1919, a participat la campania din Ungaria de la Budapesta, acolo unde a fost grav rănit, după cum știu cititorii noștri din primul volum ”Bunicii noștri, eroii noștri”, a fost grav rănit și și-a lăsat memorii de război, a fost salvat de un soldat de-al lui, Guță Constantin, cel care l-a tras într-o groapă de tun și cel care spunea: Domnule sublocotenent, merg la acea fântână, era o fântână în apropiere să vă aduc apă.

Guță Constantin a adus apă, mi-a dat să beau, mi-a pus pe frunte mie, mi-a pus pe buze și, dintr-odată, o schijă i-a sfâșiat casca și s-a înfipt în tâmpla stânga. Un ultim efort, Guță Constantin, cel care sângera pe pieptul acestui brav soldat român, s-a ridicat și a spus: să mai zică lumea că noi, Contingentul 919 n-a făcut nimic, și-a dat jertfa supremă pentru întregirea României Mari, atunci, în 1919.

Constantin Herțanu: Mulțumim mult pentru toate aceste informații, este mai mult decât o invitație la lectură și la a nu uita trecutul și istoria. Vă reamintesc, a fost alături de noi la „Subiectul săptămânii”, profesorul Dan Ramf, istoric și muzeograf la Casa Memorială „Hermann Oberth” din Mediaș.

Dan Ramf: Vă mulțumesc frumos pentru sprijinul acordat istoriei naționale și, în același timp, mulțumesc Editurii militare, celor care m-au sprijinit în acești ani, mulțumesc familiei, mulțumim frumos!

Ceremonie dedicată marelui savant Hermann Oberth la Mediaș

Publicat de Gabriel Stan, 29 iunie 2021, 13:27

Pe 25 iunie, la Mediaș, a avut loc o ceremonie dedicată marelui savant Hermann Oberth, o ceremonie la care a luat parte și singurul cosmonaut român, Dumitru Prunariu. Cristian Dumitrașcu a fost la ceremonie și a realizat următorul reportaj.

Dumitru Prunariu: Mă bucur mult că marchez acest eveniment al aniversării zborului meu cosmic, aniversarea zilei de naştere a lui Hermann Oberth, marcarea zborului primului om în spaţiul cosmic, aici, la Mediaş, în prezenţa dvs. Mi-aduc aminte cu multă plăcere când, deja fiind cosmonaut, şi am participat ca invitat special în 1984 la aniversarea a 90 de ani a lui Hermann Oberth, la Salzburg, în cadrul unui congres organizat de Societatea de Rachete „Hermann Oberth – Wernher von Braun”.

Înţelegând grandoarea personalităţii acestui om de ştiinţă, cât de apreciat este în întreaga lume, câte deja muzee are în lume, monumente ş.a.m.d., m-am întors în ţară cu propunerea concretă de a-l pune în valoare iarăşi.

Dan Ramf: Sunt Dan Ramf, muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române, secția Hermann Oberth din Mediaș.

Este o bucurie și o onoare pentru noi să aniversăm astăzi la Mediaș cei 40 de ani de când domnul general Dumitru Prunariu, cosmonautul nostru drag, a cucerit spațiul interplanetar. În același timp, astăzi aniversăm 127 de ani, ca o întâmplare, de la nașterea savantului Hermann Oberth. Unora poate nu le vine să creadă – cei doi s-au cunoscut.

De ce? Pentru că atunci, în 1982, la Moscova, domnul căpitan de atunci Dumitru Prunariu i-a înmânat o medalie și mare nostru savant sas a spus foarte șarmant și fermecător: Vă mulțumesc, domnule căpitan.

Cei doi, savantul și căpitanul, au rămas prieteni pe vecie. Cu doar șase luni înainte de a pleca la stele marele nostru savant, s-au întâlnit în Germania, și-au împărtășit gândurile despre cosmos, rachete și căile navigației spațiale.

Datorită prieteniei dintre cei doi, noi aniversăm și 27 de ani de când s-a înființat la Mediaș Muzeul Național al Aviației Române – Secția Hermann Oberth. Acest muzeu are trei module dedicate lui Conrad Haas, lui Hermann Oberth și, bineînțeles, lui Dumitru Prunariu. Spunem din partea noastră, a românilor, la mulți ani, domnule general.

Gheorghe Roman: Sunt Roman Gheorghe, primarul municipiului Mediaș. Este o onoare pentru mine să fiu gazda unui astfel de eveniment. Domnul general Prunariu este și cetățean de onoare al municipiului Mediaș, a contribuit esențial la înființarea Muzeului Hermann Oberth.

Eu am și acum un dialog constant cu reprezentanții muzeului și împreună promovăm activități care să ne amintească realizările pe care le-a avut Hermann Oberth.

Leonard Gabriel Baraboi: Sunt general de flotilă aeriană Leonard Gabriel Baraboi, comandantul Bazei 95 Aeriene Bacău.

Am răspuns cu onoare și plăcere invitației de a veni aici. Domnul Prunariu şi-a început instrucţia în Forţele Aeriene pe aerodromul Bacău și într-adevăr a fost un erou şi un model pentru cei tineri, care și-au dorit să urmeze această carieră, iar din punctul nostru de vedere, al celor de la Baza 95, al căror dicton preferat este „Cine credea zbor e stăpân peste zare”, considerăm că domnul general-locotenent Dumitru Prunariu este cel mai bun exemplu.

Marius Șerbeszki: Sunt comandor Marius Șerbeszki, comandantul Academiei Forţelor Aeriene „Herni Coandă”. Sunt aici împreună cu un grup de studenţi.

Am avut ocazia să-l audiem pe domnul Dumitru Prunariu. Luni vom avea de asemenea onoarea de a-l invita în academia noastră pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa și de asemenea să se întâlnească cu toți studenții noștri care așteaptă cu nerăbdare să îl cunoască pe singurul cosmonaut român.

„Bunicii noștri, eroii noștri”

Publicat de Gabriel Stan, 4 mai 2021, 13:16

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ei bine, a venit momentul pe care l-am anunțat la început, Dan Ramf, muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române, Secția istorie și muzeografie, rachete și cercetări spațiale „Herman Oberth” din Mediaș, este cu noi prin telefon. Dan Ramf, bună dimineața!

Dan Ramf (muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române): Bună dimineața și bine v-am găsit pe dumneavoastră și pe toți ascultătorii dumneavoastră!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am postat pe pagina „Jurnal militar” by „Ora Armatei”, cum scriem noi acolo, că veți fi invitat și au început să curgă mesajele și să vă felicite pentru tot ceea ce faceți în ultimii 20 de ani.

Aveți interviuri multe, multe cu veteranii de război, mai ales cu cei din zona dumneavoastră de responsabilitate, cum zicem noi la Armată.

Dan Ramf (muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române): Da, da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): „Bunicii noștri, eroii noștri” a ajuns la volumul 2; niște cărți absolut importante, niște cărți document pentru care meritați mulțumirile nu doar ale familiilor veteranilor, ci și ale noastre, ale tuturor celor care vrem să aflăm mai multe și dorim să rămână aceste fapte de viață și de arme pentru posteritate.

Dan Ramf (muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române): Da. Vreau să vă mulțumesc frumos pentru invitație! Este o mare, mare bucurie pentru mine să pot rosti câteva cuvinte dedicate veteranilor de război.

Într-adevăr, primele două volume au fost tipărite de Editura Militară, se numesc „Bunicii noştri, eroii noştri”. Cu mare bucurie spun, lucrez în aceste zile și sper să trimit în această vară către editură volumul trei, manuscrisul volumului trei.

Volumul trei va avea în jur de 33 de capitole, aşa mi-am propus; este vorba tot despre veteranii de război, despre orfanii de război, despre văduvele de război, despre refugiaţii de război şi inclusiv despre saşii deportaţi.

Arealul cronologic al acestor povestioare, dacă le putem spune așa, pleacă de la 1848 și ajung în 1989. Oarecum, astăzi, sunt chiar o idee mai trist, înainte de emisiune cu doar câteva minute am primit o veste tristă: a plecat către nemurire veteranul, cel despre care am povestit la emisiunea dumneavoastră în urmă cu ani de zile, se numea Pușcă Vasile.

Fusese la Batalionul 8 „Vânători de Munte” de la Aiud și mi-a rămas în suflet prin acele cuvinte. Îmi spunea „Domnule căpitan” în loc de domnule profesor. Spunea: „Domnule căpitan”. Era un drag de om, un suflet bun, un om minunat.

Au fost doi fraţi, fratele dânsului – cel mai mare – a fost sub comanda generalului Mociulschi, în Caucaz, şi dânsul a luptat pe frontul din Moldova şi respectiv în Ungaria și Cehoslovacia.

Şi spunea atât de frumos: „Domnule, domnule căpitan, domnule căpitan, am avut un sublocotenent curajos foc, curajos foc! A distrus pe frontul din Moldova trei tancuri cu faustpatronul.”

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că tot aţi amintit despre generalul Mociulschi, am aici, pe masă, în studio, mai multe cărți legate de veteranii de război, dar și de militarii care au fost încarcerați de comunişti și care tot veterani de război au fost şi aici este vorba, sigur, despre generalul Mociulschi, pe care l-am amintit acum, despre generalul Dumitrache, Ciupercă, Macelariu, aviatorii – Agarici, Greceanu, partizanii – Vatamaniuc, Arnăuțoiu, Arsenescu, Dabija, Uţă, cu ei ce facem? Dumneavoastră, ca istoric.

Dan Ramf (muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române): Eu… Ştiţi ce… Bun, ce propuneri am faţă de toţi colegii muzeografi, istorici, mă rog, care se ocupă de acest domeniu minunat al istoriei, eu atât îmi doresc, ca noi, cei de astăzi, să fim punte de legătură între trecut, între istoria neamului românesc și cei care vin după noi.

O națiune fără istorie nu are rădăcini, nu are viitor. Noi musai trebuie să ducem aceste istorisiri către noua generaţie.

Este o mare, mare bucurie pentru mine atunci când îmi vine un copil în muzeu, de opt ani, un copilaș de opt ani, și îmi spune că de la trei ani citeşte istoria, asta fiind acum două săptămâni, evenimentul, de la trei ani citeşte istorie şi a citit până acum peste 70 de cărţi de istorie.

Asemenea copii merită îmbrățișări din toată inima și noi musai să transmitem către noua generaţie dragostea de țară pe care au avut-o veteranii noştri dragi. Atât de mult şi-au iubit ţara, într-un mod infinit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Salut, la finalul interviului nostru, încă o iniţiativă a invitatului de săptămâna trecută a generalului maior în rezervă Victor Strîmbeanu, care scrie pe pagina domniei sale: „Cu ocazia Zilei Veteranilor de Război, Liga Aeriană Română lansează public două proiecte obiective de interes naţional: unu – ridicarea de monumente în memoria eroilor căzuţi în Al Doilea Război Mondial în toate localităţile din ţară care au înregistrat astfel de pierderi, iar doi – reabilitarea juridică şi morală a unora dintre personalităţile naţionale condamnate pe nedrept după 1945”. Ce spuneţi despre asta?

Dan Ramf (muzeograf la Muzeul Național al Aviației Române): Istoria trebuie să ne-o asumăm. Probabil va trebui să o luăm de la zero, să ne asumăm anul 1945, anul 1944, să înţelegem contextul intern şi internaţional al acelor ani şi mai ales trebuie să ne asumăm – spun eu – anii ’50.

Au fost anii cei mai grei din istoria poporului român, încarcerarea şi deţinuţii politici sunt o pagină foarte grea pentru istoria României, trebuie să ne asumăm toate aceste tragedii, să mergem până în anul 1989. Este musai-musai să ne cunoaştem istoria şi să ne-o asumăm. La mulţi ani tuturor veteranilor de război!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mulţumesc tare mult domnule profesor Dan Ramf!  A fost o bucurie să fiţi împreună cu mine în această dimineaţă, ne vom mai auzi aici, la „Jurnal militar”, până aici a fost.