Au fost odat`  ”FARSE COLEGIALE DE NEUITAT” la Programul 3

Publicat de Camelia Teodosiu, 6 aprilie 2023, 13:24

Amintiri și lecturi de colecție ale Cameliei Stănescu, din cartea „O legendă a radioului românesc: Programul 3” coordonată de Dan Ursuleanu.

În acest ultim episod, din seria celor trei, dedicate Programului 3, Camelia Stănescu, va citi cu mult farmec fragmente din cartea coordonată de  Dan Ursuleanu  sub titlul  „O legendă a radioului românesc: Programul 3”.

Prima ediție fost lansată în anul 2008. Anul acesta, pe 12 martie, la împlinirea a 50 de ani de la înființarea Programului 3, a fost reeditată cartea, ediție revizuită prin implicarea directă a Cameliei Stănescu care, special pentru Biblioteca noastră de Bucurii, a extras nu numai acele rânduri din care reiese calitatea de vizionar a lui Dan Ursuleanu, ci și câteva farse memorabile puse în valoare de acesta.

Dan Ursuleanu este în continuare prezent, nu numai prin ceea ce a anticipat, ci și prin reperele jurnalisitice pe care le-a lăsat din mare drag și respect pentru, așa cum spunea, ”Măria Sa, ascultătorul”.

Propun să ne lăsăm și noi purtați de haz pentru a uita de necaz și să ascultăm câteva din farsele rămase ”de pomină” în amintirea colegilor.

FARSE COLEGIALE DE NEUITAT, fragmente din cartea „O legendă a radioului românesc: Programul 3” coordonată de Dan Ursuleanu

”La Programul III, unde am lucrat, un loc de cinste îl ocupau farsele colegiale. Excelau în această privinţă Liviu Tudor Samuilă şi Titus Vîjeu. Amândoi, foarte imaginativi şi dotaţi cu talentul imitaţiilor.

Liviu avea ce avea cu Mariela Oţoiu, colegă candidă şi cu frica lui Dumnezeu. Odată, Mariela era ofiţer de serviciu pe instituţie. La ora 20:30 urma să fie înlocuită de o altă persoană. Tocmai când îşi strângea catrafusele, sună telefonul. Liviu Samuilă, cu vocea generalului Nicolae Dumitru, pe atunci vicepreşedinte al Radioteleviziunii, o întreabă:

– Aveţi ceva de mâncare?

Îngrijorată, Mariela îngaimă:

– Nu, nu mai am…

Liviu dă lovitura de graţie:

– Poate trimiteţi pe cineva să vă cumpere nişte biscuiţi. Schimbul dvs. nu mai poate veni. Are o problemă gravă de familie. Aşa încât urmează să faceţi şi tura de noapte.

Mariela abia a apucat să bâigue.

– Ei, dacă trebuie…

Bineînţeles, lucrurile aveau să se rezolve peste zece minute, când a venit ofiţerul de schimb. O fi ştiind Mariela Oţoiu cine a fost, în realitate, falsul general?

Încă o dată, duetul Liviu–Mariela. Scena este acum biroul lor redacţional de toate zilele. Peste o oră expira termenul-limită de predare a planurilor trimestriale de emisiuni. Mariela era cu sacii în căruţă, mai puţin unul singur. Aştepta cu înfrigurare un telefon de la profesorul Ovid S. Crohmălniceanu, care urma să-i comunice titlurile colaborărilor sale. Minutele treceau şi Mariela stătea ca pe ghimpi. Este momentul în care Liviu pune mâna pe telefon şi, cu faţa ascunsă în spatele unui jurnal de sport, formează numărul vecinei de birou. Aceasta ridică receptorul, plină de speranţă. Urmează un dialog halucinant, în care Liviu adoptă vocea graseiată a profesorului:

L: – Sunt prrofesorrul Crrohmălniceanu…

M: – Vă mulţumesc că aţi sunat.

L: – Notaţi, vă rrog, titlurrile.

M: – O secundă!

Mariela descoperă că nu are hârtie la îndemână şi îi cere o coală… tocmai lui Liviu. Acesta o serveşte prompt.

M: – Sunt gata, domnule profesor.

L: – Drramaturrgia ţărrănesc-intelectuală în publicistica lui Eminescu//Mihail Sadoveanu în conştiinţa secolului al XVII-lea…

M: – Da, am scris, domnule profesor.

Dictarea a fostimplacabilă, cu titluri unul mai aberant decât altul. Concentrată să scrie, Mariela nu dădea atenţie înţelesurilor.Crritica literrară de salon trranspusă în arrena sporrtivă//Bătrrâneţea scrriitorrilorr copii ajunşi la maturritate//Chipul comunistului de omenie în drramaturrgia lui Carragiale//Efectul literraturrii memorrialistice asuprra perrsoanelor uituce//Accente masculine în crreaţia Anei Aslan//Mielofagia, concept cheie în teatrrul interrbelic…

La fiecare câteva titluri, Mariela, care avea scrisul lăbărţat, îi mai solicita câte o coală călăului ei. La sfârşit, după mulţumirile de rigoare, a zburat cu textul la dactilografe.

Din fericire, adevăratul Crohmălniceanu a telefonat la timp, reparând posibilele consecinţe catastrofale pe care le putea aduce farsa lui Liviu.

Mărturisesc că nici eu nu am scăpat din ghearele lui Liviu Samuilă. De două ori m-a prins cu garda jos. Şi, ca întotdeauna, bizuindu-se pe două arme – telefonul şi darul lui formidabil de imitator.

Duminică dimineaţă. Ora 9:00. Sună telefonul. Răspund cu ochii cârpiţi de somn.

– Alo…

– Marciuc de la personal, la aparat. Vino repede la Radio, că trebuie să te rezolv de urgenţă.

Vocea lui Marciuc era inconfundabilă. Niţel chelălăitoare şi cu un puternic accent rusesc.

– Să mă rezolvaţi?! În ce sens?

– Nuţi-a spus şefa dumitale, Sofia Şincan? Ai la mine în lucru o Budapestă.

Să vă traduc. Asta însemna că Marciuc pregătea dosarul meu de plecare în delegaţie la Budapesta. Eram uluit. Abia mă întorsesem de la Budapesta cu o lună în urmă.

– Iar?!! Tot la Budapesta?

– Asta nu mă priveşte pe mine. Eu primesc dispoziţia şi mă conformez. A, să-mi aduci te rog şi două fotografii.

– Ce fel?

– Cum, ce fel? Gol, pe blană.

Abia atunci am înţeles că Liviu Samuilă (cine altul?) îşi ţesea plasa unei noi farse.

Alt telefon, în preajma sărbătorilor de iarnă. De unde să-mi închipui că tot Liviu mă suna?

– Sunt inginerul Buzilă de la Telefoane.

– Vă salut cu respect, tovarăşe inginer.

– V-am sunat ca să vă urez Sărbători Fericite! Aşa procedăm mai nou cu clienţii importanţi.

– Sunteţi foarte amabil. La Mulţi Ani şi dumneavoastră!

Scurtă pauză. Apoi domnul Buzilă spune:

– Aş dori să vă informez. Ne-au sosit primele 100 de telefoane cu claviatură. N-aţi dori cumva să vă instalăm şi dumneavoastră unul?

– Mie?! De ce tocmai mie?

– Pentru că aveţi o notă de plată consistentă. Apelaţi mult la serviciile noastre.

Mulţumesc, sunt onorat, ba noi suntem onoraţi… chestii din astea, formale.

Inginerul mai are de făcut o precizare.

– Veniţi chiar acum cu o cerere la Palatul Telefoanelor. Etajul 7, camera 74. Întrebaţi de inginerul Buzilă.

Cu cererea scrisă, am zburat spre Telefoane. Inutil să vă spun că, oricât m-am învârtit pe acolo, n-am dat peste niciun Buzilă…

Să nu credeţi că, în materie de farse, am fost mereu victima. Când am avut ocazia, nu m-am dat în lături să le orchestrez şi eu. De pildă, cea regizată, cu ajutorul unor colegi, lui George Enache. Gigi, băiat cu multe calităţi, avea totuşi un punct slab – suferea de păcatul invidiei. Speculând această meteahnă, am lansat zvonul că urmează să plec într-o deplasare de serviciu în Finlanda. Mircea Munteanu avea sarcina de a-l învenina pe Gigi, misiune de care s-a achitat cu multă plăcere. Până şi şeful secţiei, Eduard Jurist, turna din când în când gaz peste foc:

– Când Ursuleanu ne va transmite din Finlanda…

Cât despre mine, simulam că învăţ rudimente de limbă finlandeză şi ţineam pe birou câteva cărţi despre ţara celor o mie de lacuri.

După un timp, Enache mi s-a adresat ţâfnos:

– Auzi, tu nu mai pleci odată?

– Unde să plec?

– În Finlanda aia a ta.

– Ce să caut eu în Finlanda?!?

Gigi a rămas total siderat. A priceput imediat că îi făcusem o farsă. N-a mai vorbit cu mine vreo patru zile. Pe urmă, băiat bun, i-a trecut paraponul, că aşa era în redacţia noastră.”

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Arhiva Doamnei Camelia Stănescu Ursuleanu

Camelia Stănescu despre ”oameni pe care i-am admirat în Radio”

Publicat de Camelia Teodosiu, 31 martie 2023, 09:16 / actualizat: 1 aprilie 2023, 11:09

Săptămâna trecută, Camelia Stănescu ne-a spus care a fost pentru ea  începutul ca jurnalist și cum s-a înființat Programul 3 care din 1990 a devenit Radio Romania Tineret, iar în 2004 Radio3Net.

Continuarea dialogului vine firesc, cu repere și valori umane, cu lecții de viață, cu nostalgia vremurilor și a oamenilor frumoși care i-au fost mentori.

De câte ori vorbește despre Dan Ursuleanu, chipul Cameliei Stănescu se luminează, vocea e încărcată de emoție și povestirile ei sunt la timpul prezent. Marele om de radio Dan Ursuleanu este printre noi cu spiritul lui de explorator dornic să descopere noi Universuri.

La aniversare celor 35 de ani de la înfiinţarea Programului 3, în 2008, a fost lansată cartea coordonată și editată de Dan Ursuleanu – „O legendă a radioului românesc: Programul 3”. La aniversarea celor 50 de ani, a apărut ediția revizuită prin implicarea directă a Cameliei Stănescu Ursuleanu – invitata emisiunii noastre de la care aflăm cum a apărut ideea acestei cărți document.

Cel de-al doilea episod dedicat Programului 3, se încheie cu vocea lui Dan Ursuleanu, la aniversarea a  35 de ani de ”întâmplări greu de egalat, petrecute aievea” cum spune Camelia Stănescu.

Săptămâna viitoare, vom afla despre farsele colegiale memorabile ale legendarului Program 3, în lectura Cameliei Stănescu plină de implicare jurnalistică dedicată Radioului.

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Arhiva Doamnei Camelia Stănescu Ursuleanu

Camelia Stănescu – ”Programul 3, Ce viață, ehei!”

Publicat de Camelia Teodosiu, 24 martie 2023, 15:46

Ați auzit? Ați văzut, ați ascultat? Vestea a circulat în toată presa! Tinerețea fără bătrânețe a Radioului a marcat 50 de ani de repere jurnalistice. Vi se pare ușor rebusistic anunțul? Descifrarea e simplă în cuvintele ei cheie. Este vorba despre ”O lume nebună, Decisă să spună, Ce vrei, ce nu vrei. O oază de viață, Cu muzica-n față, Dar și cu idei. Cu cai de povară, Ce-aleargă și cară, Dar și cu ponei. Programul 3, Ce viață, ehei!…”

Și acum, în tonul și ritmul specific anunțurilor radiofonice, citez sursa – Agenția RADOR Radio România și vă informez că în ziua de ”12 martie, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea Programului 3 pentru tineret al Radiodifuziunii Române, primul post interactiv de radio din România, post de avangardă în perioada comunistă, locul în care s-a născut şi a evoluat „generaţia în blue-jeans” şi care a dăruit ascultătorilor esenţa spiritului tânăr. Programul 3 a reprezentat o gură de aer proaspătă, în vremea trecutului regim comunist, un post îndrăzneț, cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui tineri, oameni de teatru și de muzică.

După Revoluția din Decembrie 89, Programul 3 şi-a reluat emisia și a primit numele de Radio România Tineret, iar peste ani, în 2004, Radio3Net a preluat această misiune, adaptând-o la vremurile şi cuceririle tehnice actuale.”

La scurt timp după momentul aniversar – 50 de ani de la inaugurarea programului 3 pentru tineret, m-am întâlnit, pentru aducere aminte și depănat momente frumoase, cu una dintre colegele dragi sufletului meu, al cărei nume este greu să nu îl asociezi cu Programul 3 – Camelia Stănescu.

Absolventă a Facultăţii de Limbi Romanice şi Clasice, secţia Limbă Franceză, Universitatea Bucureşti, invitata noastră – Camelia Stănescu a fost angajată ca redactor la Redacţia Emisiunilor pentru Copii şi Tineret. Din 1973 a făcut parte din echipa Programului 3. Realizatoare a unor emisiuni şi programe apreciate, Camelia s-a remarcat şi ca autoare de scenarii radiofonice originale difuzate în ciclurile „Jurnale şi memorii”,„Biografia unei capodopere”, „Figuri de seamă din istoria culturii universale.” A semnat seriale de dramatizări S.F. pentru emisiunea „Exploratorii lumii de mâine”. Teatrul Naţional Radio-fonic difuzează frecvent valoroasele ei adaptări radiofonice după opera lui Panait Istrati.

Și pentru că în meseria aceasta de jurnalist radio îți asumi dăruirea pentru Măria Sa Ascultătorul, cm spunea și Dan Ursuleanu, bineînțeles că am înregistrat dialogul nostru.

Așadar, voi așeza pe rafturile Bibliotecii de Bucurii 3 ediții speciale, date în serial, care sunt, într-un fel, oglindirea unor pagini ale cărții „O legendă a radioului românesc: Programul 3”. Scrisă și coordonată de Dan Ursuleanu. Prima ediție a cărții a fost lansată în anul 2008, la împlinirea a 35 de ani de la înfiinţarea Programului 3, iar acum la aniversarea celor 50 de ani a fost lansată ediția revizuită prin implicarea directă a Cameliei Stănescu Ursuleanu, invitată noastră din această seară.

În prima parte a dialogului nostru, Camelia Stănescu ne povestește care au fost primii ei pași în radioul public, cum s-a înființat Programul 3, care era atmosfera acelor ani, cum a început colaborarea cu Florian Pittiș…

Iată câteva fragmente relevante, extrase din cartea lui Dan Ursuleanu „O legendă a radioului românesc: Programul 3”

”După ce mi s-a decernat Premiul I la câteva Concursuri Naţionale de Recitări, am fost invitată să prezint emisiuni pentru copii, atât la Televiziune, cât şi la Radio. Aveam 13 ani. Nimic nu se compară însă cu anii mei de ucenicie petrecuţi în studiourile Treatrului Radiofonic, sub bagheta unor mari maeştri Mihai Zirra, Constantin Moruzan, Cristian Munteanu, alături de actori celebri: Clody Berthola, Elena Sereda, Alexandrina Halic, Ludovic Antal, George Calboreanu, Ştefan Mihăilescu – Brăila, Mircea Albulescu.

Când Val Moldoveanu a iniţiat şcoala lui de radio pentru copii, ştiam deja o groază de lucruri. Despre respiraţia care nu trebuie să se audă pe post, despre zâmbetul care iluminează vocea.” – Camelia Stănescu

”Prefer să o aduc drept referent pe mult evocata Raluca Bungărzan care sublinia, în 1981,meritele celebrului cuplu de prezentatori de la Clubului curioşilor Camelia – Florian: (n.r. Dan Ursuleanu)

„Camelia Stănescu are o voce radiofonică, e spontană, are farmec şi ştie să se adreseze ascultătorilor ca şi cum ar vorbi cu nişteprieteni intimi. Florian Pittiş este un actor total, e inventiv, are temperament, este mare iubitor de muzică. Iată, aşadar, că există motive foarte puternice ca ei să prezinte cu mult success Clubul curioşilor. Dar, ceea ce este esenţial, ei au devenit cu timpul un autentic cuplu radiofonic de prezentatori interpreţi, fără de care nici nu ne-am putea închipui cum ar arăta (sau mai precis cum s-ar auzi) Clubul curioşilor. Pentru ca o emisiune să fie cu adevărat interesantă, plăcută, utilă (am mai spus-o şi cu alte ocazii), ea trebuie nu numai să ne
ofere rubrici bine întocmite ci să aibă o personalitate inconfundabilă, nişte prezentatori pe care să-i aşteptăm cu nerăbdare în faţa aparatelor de radio, pentru ca cele 60 de minute să fie petrecute nu numai cu folos, dar şi cu încântare. Ca şi cum am aştepta o întâlnire tradiţională cu nişte prieteni vechi şi dragi. Clubul curioşilor (redactor Camelia Stănescu) este un asemenea prieten pentru nenumăraţi ascultători. Dar prezentarea, oricât ar fi de reuşită, oricâte informaţii ar conţine, nu este, bineînţeles, suficientă pentru a atrage pe cei cărora li se adresează emisiunea. Domenii dintre cele mai diverse pot reţine atenţia celui mai pretenţios dintre curioşi. Cei interesaţi de ştiinţă au putut afla noutăţi din electronica românescă de la ing. Dumitru Ionescu, precum şi despre o nouă disciplină care şi-a propus să pună în lumină valoarea ştiinţifică a urmelor unor fenomene pierdute în spaţiu şi timp. Cei ce se interesează de istorie au fost puşi la curent cu o descoperire (arheologică) de excepţie, necropola de la Alba Iulia, de către acad. Ştefan Pascu. Pentru cei ce iubesc a şaptea artă, o înregistrare primită de la Radiodifuziunea Franceză a oferit informaţii despre Festivalul filmului fantastic de la Paris şi despre Festivalul filmului ştiinţifico-fantastic de la Avoriaz. Mircea Florian a dezvăluit pentru melomani, cu inteligenţă şi competent, tainele muzicii electronice. Pasionaţii de frumos au fost invitaţi de Dan Grigorescu într-o fascinantă incursiune prin arta veacului nostru, iar cei pentru care poezia este arta artelor au fost regalaţi cu un excelent recital Blaga susţinut de Ştefan Iordache. Cei pentru care Blaga este Poetul, l-au ascultat cu evlavie recitându-şi un poem. Am dori să existe cât mai multe asemenea emisiuni, mai ales pentru cei tineri, pe care nu doar muzicafolk şi pop îi interesează.”

Şi iată cum era prezentatacest cuplu radiofonic, pe coperta revistei Radio-Tv Panoramic în numărul din 3-9 septembrie 1990:

„În relief RADIOGENIA: Actorul FLORIAN PITTIŞ şi realizatoarea CAMELIA STĂNESCU au făcut ca emisiunea Clubul curioşilor să fie capti-vantă, instructivă, seducătoare, îndrăgită de ascultători. Dialogurile lor pe unde au devenit un reper şi o tradiţie ale Radioului şi ale preferinţei publicului. Ele revelează de fiecare dată căradiogenia este o stare de graţie, o artă a rostirii la microfonaptă săconjugeinedit înzestrările naturale –vraja vocii– cu însuşirile perseverării în cunoaştere şi cultură”.

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Arhiva Doamnei Camelia Stănescu Ursuleanu

Muzica Unei Generaţii Perene – Compozitorul ION CRISTINOIU

Publicat de Bogdan Dragomir, 21 noiembrie 2016, 11:20 / actualizat: 20 iunie 2023, 12:44

ion_cristinoiu-600revistamuzicala-radioromaniacultural-ro

Astăzi, la Muzica Unei Generaţii Perene, aici la Radio România Regional, ne vom aduce aminte cu drag şi ne vom înclina „artistic” în faţa activităţii muzicale şi mai ales, creatoare, a compozitorului ION CRISTINOIU, acum când comemorăm 15 ani de la trecerea în nefiinţă a sa! Un omagiu adus carierei sale muzicale şi a calităţilor sale umane deosebite!

Dan Spătaru – „Te-aşteaptă un om” (muz. Ion Cristinoiu, vers. Mihai Dumbravă) de pe albumul „80 de ani de muzica”. O prod. Radio România & Roton 2006.

Ion Cristinoiu (n. 26 ianuarie 1942 – d. 21 noiembrie 2001) a fost un compozitor, orchestrator, dirijor și instrumentist român. A urmat cursurile Școlii de muzică și ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București între anii 1959–1964. A făcut parte din orchestra Radioteleviziunii Române între anii 1963–1969 și din formația „Perpetuum Mobile”. Turnee cu formația Perpetum Mobile în Germania, Suedia, Norvegia, URSS, Ungaria, Polonia, Danemarca, în calitate de instrumentist. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din anul 1969. Debutul în televiziune a fost în 1964 cu melodia Vreau să știu. A scris melodii de muzică ușoară și muzică de film. A participat în calitate de dirijor la Festivalul internațional de la Atena în 1969 și la „Festivalul cântecului”, unde și-a prezentat piesa proprie Mediterana.

ion-cristinoiu-si-formatia-perpetuum-mobile-revistamuzicala-romaniacultural-ro

A scris peste 700 piese de muzică ușoară; peste 3000 de orchestrații, muzică pentru cinci spectacole de revistă: „Dragoste și aventură” (1973), libret Gheorghe Dumbrăveanu, „Corăbii pentru dumneavoastră” (1976), libret Mihai Ispirescu, „Nu sunt turnul Eiffel” (1978), după piesa omonimă de Ecaterina Oproiu, la Teatrul Mic, „Trei fetițe poștărițe și-un poștaș mai poznaș” (1983), libret de Eugen Rotaru, la Teatrul Muzical din Brașov, „Trecere în revistă” (1983), libret de Eugen Rotaru, la Cluj-Napoca, Ansamblul „Doina” al Armatei.

Angela Similea – „De n-ai să vii (muz. Ion Cristinoiu, vers. Ovidiu Dumitru)” de pe albumul „Te aşteaptă un om – Ion Cristinoiu” (P – 2000 Electrecord)

ion-cristinoiu-600-revistamuzicala-romaniacultural-ro

Între anii 1963-1969 a fost instrumentist al formației de estradă a Radioteleviziunii (RTV) (dirijor: Sile Dinicu), Membru al Uniunii Compozitorilor din 1969 și membru GEMA, în Germania, din 1962, Dirijorul orchestrei de muzică ușoară a RTV în perioada 1989–1995, Președinte sau membru al unor jurii la festivaluri și concursuri interne sau internaționale.

Corina Chiriac – „O clipă de sinceritate” (muz. Ion Cristinoiu, vers. Daniela Crăsnaru) de pe albumul „Te aşteaptă un om – Ion Cristinoiu. O prod. 2000 Electrecord.

Primul șlagăr: Te-așteaptă un om; versuri: Mihai Dumbravă, interpret: Dan Spătaru, 1966. Șlagărul consacrării: Nici o lacrimă; versuri: Mihai Dumbravă; a fost interpretat de 17 concurenți străini în primele trei ediții ale Festivalului Internațional Cerbul de Aur, 1968–1971.

A scris muzica pentru 7 filme de lung metraj, a primit Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție în anii 1978, 1979, 1982, 1984, 1995. Premiul pentru orchestrație la Festivalul internațional al șlagărului din Dresda, 1982.

A avut cele mai multe participări (16) la Festivalul Mamaia, unde a obținut: 5 Trofee Mamaia: 1984 De n-ai sa vii; text: Ovidiu Dumitru, solist: Angela Similea; 1988 Dacă într-o zi mă vei iubi; text: Ovidiu Dumitru, solist: Daniel Iordăchioaie și Deschid fereastra; text: Aurel Storin, solistă: Corina Chiriac; 1992 Lasă-mi pe cer o stea; text: Dan V. Dumitriu, solist: Gabriel Cotabiță; 1995 Raiul pe pământ; text: Mihai Dumbravă, solist: Gabriel Cotabiță; 1997 Daca n-ai pleca; text: Roxana Popescu, solistă: Monica Anghel, Un titlu de laureat, un premiu I, două premii II, două premii III, un premiu al criticii, un premiu al publicului, patru mențiuni.

Gabriel Cotabiţă – „Raiul pe pământ (muz. Ion Cristinoiu, vers. Mihai Dumbravă)” de pe albumul „Te aşteaptă un om – Ion Cristinoiu”, o prod. 2000 Electrecord.

În afara Festivalului Mamaia, a concurat la toate manifestările de gen, unde a obținut premii: nouă premii I, patru premii II, patru premii III, cinci mențiuni ale publicului, două premii speciale ale juriului.

La Festivalul „Crizantema de Aur” a obținut în 1986 Premiul Uniunii Compozitorilor și în 1987 premiul I.

La 8 ani de la plecarea în altă dimensiune, i-a fost conferit premiul I pentru piesa Să ne-amintim de ziua asta, în interpretarea Corinei Chiriac. Versurile aparțin tot compozitorului. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Cristinoiu)

Dan Spătaru – „Nici o lacrimă” (muz. Ion Cristinoiu, vers. Mihai Dumbravă) de pe albumul „Drumurile Noastre – Dan Spătaru” (P – 1996 Electrecord).

În calitate de solist şi membru al Cvintetului vocal LUCHIAN, condus de regretatul interpret şi dirijor al Grupului SONG – Ioan Luchian Mihalea, am avut onoarea şi privilegiul de a-l cunoaşte personal şi de a colabora artistic cu maestrul Ion Cristinoiu în perioada 1981-1990 la diferite proiecte muzicale de studio, atât în radio cât şi în televiziune. În acest sens îi aduc şi eu, împreună cu colegii mei din Cvintetul LUCHIAN un omagiu:

Cvintetul LUCHIAN – „Prin ploaie trecător” (muz. Ion Cristinoiu, vers. Eugen Rotaru), înreg. din Fonoteca Radio România 1981-1990.

Cvintetul vocal LUCHIAN – „Ceasornicul din vechiul turn” (muz. Ion Cristinoiu, vers. Dan Ursuleanu), înregistrări din Fonoteca Radio România 1981-1990.

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.